Sentința penală nr. 70/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 70
Ședința publică din 14 august 2013 Completul este compus din: Președinte: M. S., judecător
: B. M., grefier
D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Sălaj este reprezentat de Bubuiug Dan, procuror.
S-a luat în examinare cererea formulată de inculpatul D. B. E. , în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul D. B. E., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Balog Roberth.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, inculpatul D. B. E. declară că își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său, declarația acestuia consemnându-se pe cerere. Arată, totodată, că are cunoștință de dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, potrivit dispozițiilor art. 1608(1) Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
Procurorul apreciază că cererea este admisibilă în principiu fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Apărătorul inculpatului apreciază, de asemenea, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii. Depune la dosar o serie de înscrisuri în circumstanțiere.
Instanța, deliberând, admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Se procedează la ascultarea inculpatului cu privire la motivele cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cele declarate de acesta fiind consemnate în declarația de inculpat atașată dosarului cauzei la fila 13.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului D. B. E., av. Balog Roberth, susține oral cererea de liberare provizorie sub control judiciar așa cum aceasta a fost formulată
în scris, pe larg, solicitând admiterea acesteia și punerea în libertate a inculpatului. Depune înscrisuri în circumstanțiere (f.14-17).
Reprezentantul parchetului arată că inculpatul D. B. E. este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc alături alți doi coinculpați, inculpatul D. depozitând în subsolul blocului unde locuia o cantitate de circa 1 kg rezină canabis sau hașiș ambalate în 10 batoane. Într-adevăr inculpatul nu are antecedente penale și a avut o conduită bună în societate înainte de săvârșirea infracțiunii însă a depozitat droguri și nu le-a predat organelor de urmărire penală din proprie inițiativă ci numai după ce coinculpatul Istrate a informat organele de urmărire penală unde sunt depozitate drogurile fiind astfel recuperate. Apreciază că dacă inculpatul Istrate nu l-ar fi denunțat pe inculpatul D., drogurile nu ar fi fost recuperate și probabil în prezent se aflau pe piață. Consideră că fapta pentru care inculpatul este judecat este extrem de periculoasă iar rezonanța negativă a opiniei publice nu s-a diluat până în prezent având în vedere că inculpatul se află în arest de doar 2 luni iar punerea în libertate ar duce la concluzia că persoane care au săvârșit fapte extrem de grave sunt puse în libertate după scurt timp de la arestare. Apreciază că și prevederile art.5 din CEDO justifică luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. În concluzie, solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. B. E. .
În replică, apărătorul inculpatului D. B. E., av. Balog Roberth, arată că în momentul în care organele de urmărire penală s-au prezentat la locuința inculpatului D. acesta, din proprie inițiativă, a predat drogurile. Arată de asemenea că inculpatul D. nu a vândut droguri și nu avea intenția vreodată să vândă droguri deci nu se poate afirma că acesta avea intenția să pună drogurile pe piață.
Inculpatul D. B. E., având cuvântul, declară că este de acord cu cererile și susținerile apărătorului său av. Balog Roberth, regretă fapta comisă și regretă că nu a anunțat imediat organele de poliție despre existența drogurilor însă i-a fost frică de repercursiuni din partea celorlalți doi coinculpați. Solicită instanței clemență.
T R I B U N A L U L,
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din analiza prevederilor art.1602C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub
control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate
în cauză; în același sens dispozițiile art.1606alin.2 C.proc.pen. fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602și 160/6 C.proc.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin. 2 C.proc.pen.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
În privința temeiniciei cererii formulate, tribunalul reține că din coroborarea textului art.1602raportat la art.1606C.proc.pen.reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C.proc.pen., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. Logic, această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602rap.la art.1606C.proc.pen.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de
natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
În speță, inculpatul D. B. E., a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile în baza art.1491C.proc.pen., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit. f C.proc.pen., de la 7 iunie - 05 iulie 2013, de către Tribunalul Sălaj, măsură menținută prin încheierea din data de 02 iulie 2013, cu ocazia înregistrării dosarului de trimitere în judecată, pe rolul instanței. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat și ulterior trimis în judecată este de trafic de droguri de risc, faptă prev. și ped. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, lezând viața și sănătatea fizică și morală a persoanelor
consumatoare (în general tineri pedispuși la astfel de experiențe) și constând în aceea că, în colaborare cu alți doi inculpați, a deținut la domiciliul său cantitatea totală de aprox. UN KILOGRAM de rezină de cannabis (substanță de sinteză care creează o mai mare dependență decât cannabisul cultivat, cunoscut în mediul consumatorilor sub denumirea de "iarbă";) din care se pot face aproximativ 2700 de doze pentru consum, ceea ce spune foarte mult despre activitatea infracțională a inculpaților. Mai mult, în cursul urmăririi penale fiecare dintre cei trei inculpați a dat vina pe celălalt în privința procurării respectivei cantități, însă este cert că toți trei au contribuit la depozitarea acesteia, într-un loc ferit pentru a nu fi descoperită, de unde luau doar cât le era necesar pentru a-și achita comanda. În privința inculpatului D. B. E., este de observat că acesta a încercat inițial să acrediteze ideea că nu știa ce a depozitat în beciul său inculpatul Știer Cristian Ș. an, deși din probele administrate rezultă contrariul. Ulterior acesta a revenit și a arătat că știa ce ascunde și a fost de acord cu propunerea inculpatului Știer Cristian, de a ascunde în beciul său cele nouă batoane de hașiș, însă în fața instanței s-a susținut cu ocazia propunerii de arestare preventivă că nu a beneficiat în nici un fel de pe urma acestui serviciu făcut inculpatului Știer Cristian Ș. an, ceea este greu de acceptat, că a fost de acord să își asume în mod benevol și gratuit, un risc foarte mare, prin depozitarea unei mari cantități de droguri la domiciliul său.
Prin prisma celor relevate mai sus, tribunalul reține că, în speță, există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este neîntemeiată. Astfel, la acest moment procesual, instanța constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că deși instanța a fost sesizată prin rechizitoriu, încă nu s-a început cercetarea judecătorească, primul termen de judecată în dosarul de fond nr._, fiind stabilit pentru data de_, când se va cunoaște exact poziția procesuală a celor trei inculpați și eventual se vor lua declarațiile acestora.
Tribunalul constată că raportat la natura infracțiunii presupus a fi comisă (îndreptată impotriva vieții și sănătății persoanelor, în general și/sau dezvoltării
fizice și psihice a tinerilor consumatori, în special) lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a se influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări judecătorești, după cum s-a arătat.
În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul D. B. E., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, tribunalul apreciază că în această fază a procesului penal, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest, în pofida faptului că inculpatul nu are antecedente penale, se de bucură de apreciere din partea unor persoane cunoscute ce fac parte din anturajul său și a împrejurării că, formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale,
Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.proc.pen., iar de la data arestării a trecut perioadă relativ scurtă de circa 2 luni, instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în contunuare un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602rap.la art.1606C.proc.pen.nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat.
Desigur, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată, potrivit reglementării prevăzute de Codul de procedură penală, cât și cele din art. 5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Or, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni împotriva vieții, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de rispostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite.
În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca inoportună la acest moment procesual, urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 1608a alin. 6 teza a II-a Cod procedură penală, respinge ca
neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. B. E., cu referire la măsura arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 20/C din 6 iunie 2013 a Tribunalului Salaj, pronunțată în dosar nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronunțare, pentru procuror și de la comunicare, pentru inculpat.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului Sălaj. Președinte, Grefier,
M. S. B. M.
Red.MS/_
Dact.BM/_ Ex.3
| ← Decizia penală nr. 115/21. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 555/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
