Decizia penală nr. 1287/2012. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1287/R/2012
Ședința publică din 8 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător JUDECĂTORI: I. M.
: V. V. A.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. F., împotriva sentinței penale nr.908/_ a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.6057/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută si pedepsită de art.208 al.1, art.209 al.1 literele g și i C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și de violare de domiciliu, prevăzută si pedepsită de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea articolului 37 lit. a C.pen. și ale art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. F., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Valea R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța pune în vedere inculpatului că acest termen a fost fixat doar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive iar termenul pentru judecarea cauzei pe fond este stabilit pentru data de 15 octombrie 2013.
Inculpatul își manifestă acordul ca la acest termen să se judece recursul la termenul
de azi.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în
dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, judecata în primă instanță făcându-se în baza procedurii simplificate prev.de art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând în totalitate faptele săvârșite. Având în vedere că inculpatul a restituit o parte din prejudiciu și și-a manifestat intenția de a recupera prejudiciul integral, ținând seama și de recunoașterea și regretul manifestat, consideră că se poate dispune reducerea pedepsei aplicate, cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul R. F., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 908 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în temeiul articolului 208, aliniatul 1 și 209, aliniatul 1, literele g și i C.pen., cu aplicarea articolului 41, aliniatul 2 și art.37, lit.a C.pen. și cu aplicarea articolului 3201din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. F. , fiul lui Negrean și C., născut la data de_ în Mociu, jud. C., posesor al CI seria KX, nr.3., CNP
1., cu domiciliul în localitatea S., nr.618, comuna S., jud.C., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul articolului 192, aliniatul 1 și 2 C.pen., cu aplicarea articolului 41, aliniatul 2 și art.37, lit.a C.pen. și cu aplicarea articolului 3201din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. F., fiul lui Negrean și C., născut la data de_ în Mociu, jud. C., posesor al CI seria KX, nr.3., CNP 1., cu domiciliul în localitatea
S., nr.618, comuna S., jud.C., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul dispozițiilor articolului 33, litera a și 34, litera b C.pen. s-au contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prin această sentință, iar dintre aceste pedepse alege pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și aplică condamnatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor articolului 61 C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. N. și prin urmare:
S-au Contopit restul neexecutat de 584 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. N. cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua și litera b C.pen. pe durata executării pedepsei.
In temeiul articolului 350 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării inculpatului.
In temeiul articolului 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate durata reținerii și arestării preventive începând din data de 4 iulie 2013 și până la zi.
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. I., cu domiciliul în localitatea S., nr.663, jud.C. și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3000 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului,
din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat Pașca Tușa Dumitru și s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.6057/P/_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută si pedepsită de art.208 al.1, art.209 al.1 literele g și i C.pen. cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen. și de violare de domiciliu, prevăzută si pedepsită de art.192, alin.1 și 2, C.pen. cu aplicarea art.41, alin.2 C.pen., toate cu aplicarea articolului 37, litera a C.pen. și ale art.33, lit.a C.pen., reținându-se în esență că în datele de 29/_, respectiv 3/_ a pătruns fără drept, prin escaladarea unui perete și a unui geam închis, dar neasigurat, în imobilul casă de locuit din satul S., nr.663, jud.C., aparținând părții vătămate S. I., iar dintr-o vitrină a sustras în prima noapte suma de 4.300 lei, iar în cea de-a doua noapte suma de 200 lei, din care s-a recuperat suma de 1.500 lei.
La termenul de judecată din data de_, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul prin avocatul său a solicitat aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală.
Inculpatul a arătat personal că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală.
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 3201din Codul de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date de către inculpat atât în cursul urmăririi penale (f 58, 60-63) cât și în fața instanței de judecată (f 15) cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: declarațiile părții vătămate (f 16-19), procesul verbal de cercetare la fața locului (f 20-24), planșa foto (f 25-39), raportul de constatare tehnico științifică nr.7. din_ (f 44-51), declarația martorului asistent Kadar Grigore (f 56), procesul verbal de depistare (f 55), instanța a reținut în fapt că la data de 29/_
, în cursul dimineții, inculpatul s-a dus la locuința părții vătămate pentru a cumpăra cartofi, ocazie cu care, intrând în casă unde nu se găsea nimeni, a observat în vitrina unui dulap o sumă de bani, iar apoi în timpul nopții, după ce a intrat sub influența băuturilor alcoolice, s- a întors la locuința părții vătămate despre care știa că doarme într-o anexă a locuinței, a escaladat gardul și pe un geam închis, dar neasigurat, a pătruns în locuința acesteia de unde a luat suma de 4.300 lei pe care a folosit-o ulterior pentru a cumpăra materiale de construcții pentru sine, alimente și un frigider. În data de 3/_ inculpatul a consumat din nou băuturi alcoolice și procedând la fel ca în data de 29/_, a luat din locuința părții vătămate suma de 200 lei. Pe suprafața exterioară a geamului de la locuința părții vătămate au fost găsite trei urme papilare ce aparțin inculpatului. Inculpatul a restituit părții vătămate suma de 1.500 lei.
În drept, așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată, fapta inculpatului care în nopțile de 29/_ și 3/_, prin escaladare, a luat din locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia și în scopul însușirii pe nedrept, suma totală de 4500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de articolul 208, aliniatul 1 și 209, aliniatul 1, literele g și i C.pen. și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, impunându-se totodată aplicarea dispozițiilor articolului 41, aliniatul 2 și articolului 42 C.pen. întrucât inculpatul a săvârșit fapta într-un scurt interval de timp, prin acte materiale distincte care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni de furt calificat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fapta sa îmbrăcând așadar forma continuată, iar fapta inculpatului care a pătruns fără drept în
timpul nopții în imobilul părții vătămate situat în localitatea S., nr.663, jud.C., fără a avea consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzute de articolul 192, aliniatul 1 și 2 C.pen. și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani, impunându-se totodată aplicarea dispozițiilor articolului 41, aliniatul 2 și articolului 42 C.pen. întrucât inculpatul a săvârșit fapta într-un scurt interval de timp, prin acte materiale distincte care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni de violare de domiciliu și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fapta sa îmbrăcând așadar forma continuată.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 65-67), instanța a constatat că inculpatului i-a fost aplicată prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. -N., definitivă prin decizia penală nr.347/_ a Curții de Apel C., pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pe care a executat-o începând din data de_, când a fost arestat și până în data de_, când a fost eliberat cu un rest din pedeapsă neexecutat, de 584 zile închisoare. Faptele pentru care este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite în intervalul 29/_ și 3/_ .
Conform articolului 37, litera a C.pen. când după condamnarea definitivă pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune intenționată sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, fapta este săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie. Pentru că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat cu forma de vinovăție a intenției și după ce a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar înainte de executarea pedepsei, înainte de expirarea celor 584 zile închisoare rămase neexecutate la data eliberării sale condiționate, iar pedepsele prevăzute de lege pentru noile infracțiuni sunt mai mari de 1 an, instanța va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile articolului 37, litera a C.pen. pentru ambele infracțiuni.
Având în vedere încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite la câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse însă potrivit art.3201din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepselor instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor pentru aprecierea căruia ține seama de împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de aceeași natură, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar de la filele 65-67, că faptele pentru care este judecat în cauză au fost comise de inculpat la mai puțin de un an de la data liberării sale condiționate din executarea unei alte pedepse privative de libertate, iar actele materiale care intră în conținutul infracțiunii de furt calificat au fost comise într-un interval foarte scurt de timp, că în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat intră un număr de două acte de sustragere comise de inculpat prin escaladare și în timpul nopții, inculpatul dovedind totodată indiferență față de împrejurarea că părțile se cunoșteau, dar și lipsă de respect nu doar față de valorile patrimoniale ocrotite prin legea penală, ci și față de libertatea persoanei vătămate prin pătrunderea în spațiul ei privat, că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat părții vătămate este destul de importantă și a fost reparată doar în parte, dar și că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost
trimis în judecată și și-a exprimat regretul pentru încălcarea legii penale și pentru prejudiciul cauzat părții vătămate pe care s-a angajat să îl repare după ce va fi eliberat.
În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de articolul 208, aliniatul 1 și 209, aliniatul 1, literele g și i C.pen., cu aplicarea articolului 41, aliniatul 2 și art.37, lit.a C.pen. și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de articolul 192, aliniatul 1 și 2 C.pen., cu aplicarea articolului 41, aliniatul 2 și art.37, lit.a C.pen..
Întrucât cele două infracțiuni din prezentul dosar au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul articolului 33, litera a C.pen., instanța a reținut că aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni.
Prin urmare, întrucât pedepsele stabilite în sarcina inculpatului pentru infracțiunile concurente sunt ambele pedepse cu închisoarea, în temeiul articolului 34, litera b C.pen. instanța a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prin această sentință, iar dintre aceste pedepse va alege pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Analizând copia fișei de cazier judiciar a inculpatului (f 65-67 din dosarul de urmărire penală), instanța a constatat că prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei
C. -N., definitivă prin decizia penală nr.347/_ a Curții de Apel C., a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 4 ani și 2 luni a cărei executare a început la data de_ când inculpatul a fost arestat, iar la data de_, acesta a fost eliberat condiționat cu un rest neexecutat de 584 zile închisoare.
În conformitate cu dispozițiile articolului 61, aliniatul 1 C.pen., dacă cel liberat condiționat săvârșește din nou o infracțiune în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei, instanța poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea acesteia în funcție de gravitatea noii infracțiuni, iar în acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc.
În speță, infracțiunile pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză au fost comise în intervalul de timp cuprins între data eliberării sale condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei și raportat la gravitatea lor, instanța apreciază că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. -N. .
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor articolului 61 C.pen. instanța va revoca beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. N., s-a contopit restul neexecutat de 584 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.107/_ a Judecătoriei C. N. cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 C.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c C.pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la
terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen..
În consecință, considerând că infracțiunile comise de inculpat generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 C.pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua și litera b C.pen..
Conform dispozițiilor articolului 350, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța are obligația, ca prin hotărâre, să se pronunțe asupra luării, menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, motivând soluția pronunțată. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor articolului 350, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate, instanța a menținut măsura arestării inculpatului.
Conform dispozițiilor articolului 88 C.pen. timpul reținerii și al arestării preventive s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate. Prin urmare, în temeiul articolului 88 C.pen. instanța a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând din data de 4 iulie 2013 și până la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată S. I. s- a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei, reprezentând diferența dintre suma totală de 4.500 lei pe care a sustras-o inculpatul din locuința sa și suma de
1.500 lei pe care inculpatul a restituit-o părții vătămate.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, cu vinovăție, a luat din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia și cu scopul de a și-o însuși, suma de 4500 lei, fapta sa cauzând neîndoilenic un prejudiciu de natură patrimonială părții vătămate care a pierdut acești bani din care a recuperat ulterior doar o parte. De altfel, inculpatul nici nu a contestat întinderea prejudiciului patrimonial invocat de partea civilă, fiind de acord cu admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată de partea civilă.
În consecință, constatând îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă
S. I. și a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3000 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Conform articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat Pașca Tușa Dumitru și s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. F. , criticând sentinta atacata ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate cu motivarea ca sanctiunea stabilita de către instanta de fond este prea severă si că o sanctiune mai redusă este în acord cu pozitia sincera a acestuia si conduita ulterioara constand în recuperarea partiala
a prejudiciului, precum si disponibilitatea manifestata în sensul despăgubirii integrale a victimei.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatilor care au recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în nopțile de 29/_ și 3/_, prin escaladare, a pătruns în locuința părții vătămate S. I. situata în localitatea S., nr.663, jud.C., fără a avea consimțământul acesteia, de unde, în scopul însușirii pe nedrept, a sustras sumele de de 4300 lei si, respectiv, 200 lei, din care a restituit ulterior suma de 1500 lei.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. si ped. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. g și i C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și de violare de domiciliu, prevăzută si pedepsită de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.).
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că au fost corespunzător cuantificate, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a comis fapta dând dovada de premeditare deoarece a venit la domicliul vicitmei sub pretextul cumpărării de produse alimentare când a examinat locuinta si a observat ca victima detine bani. De asemenea a profitat de faptul că victima este o femeie singura si în vârsta (are 69 de ani), deci vulnerabila, asigurându-si astfel realizarea cu succes a scopului urmarit. Apoi, prin faptul că a comis mai multe acte materiale si că a mai suferit condamnări anterioare pentru fapte similare (f. 65 dos.u.p.), atât în tara cat si în străinatate, demonstrează că a înteles să îsi procure mijloacele de subzistenta prin comiterea de acte de sustragere pe nedrept, iar perseverenta infractională probeaza că reeducarea sa nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunilor spre minimul
special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatii au mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii aduse valorilor sociale referitoare la dreptul de proprietate.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, "conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul este recidivist); "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului s-a realizat partial.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
Curtea observă că în ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C.pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Totusi, prin Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, Curtea reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) C.pen. si a dreptului de a ocupa functii implicând exercitiul autoritătii de stat prev. de art. 64 lit. b C.pen., toate acestea presupunând responsabilitate civică, încrederea publică si probitate morala, motive pentru care exercițiul acestora corect a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpatei.
Pentru aceste motive Curtea concluzionează că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigura atât exemplaritatea, cât și finalitatea sanctiunilor, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că se va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Potrivit art.88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. F. timpul arestului preventiv începând cu data de 4 iulie 2013 și până în prezent.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
În baza art. 189 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. F. împotriva sentinței penale nr. 908 din 13 august 2013 a Judecătoarei C. -N. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 4 iulie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. Moț M. G.
| ← Decizia penală nr. 957/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1063/2013. Furt calificat → |
|---|
