Decizia penală nr. 1289/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1289/R/2013
Ședința publică din 8 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, inculpații M. S. sr, M. S. jr. și partea civilă L. G., împotriva sentinței penale nr.185/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr 2495/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Turda, pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala, prev de art 181 alin 1 C pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 185 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, în baza art. 334 C.pr.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice in infracțiunea de vătămare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin 2, 4 C.pen. si respinge cererea de schimbare a încadrării juridice prin reținerea circumstanței prev. de art. 73 lit. b C.pen..
În baza art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpati, din vătămare corporala prev. de art. 181 alin 1 C.pen., in concurs real intre vătămare corporala si lipsire ilegala de libertate, prev. de art. 181 alin 1 C.pen. si art. 189 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
În baza art. 11 pct 2 lit. a C.pr.pen., art. 10 lit. c C.pr.pen. a fost achitat inculpatul M.
S. - fiul lui Todor și M., născut in data de_, in U., C., CNP 1., dom Viisoara, sat U., nr 214, C., fără antecedente penale - pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala prev. de art. 181 alin 1 C.pen..
În baza art. 189 alin 1 C.pen., lipsire ilegala de libertate, cu aplicarea art. 74 alin 2 C.pen., art. 76 lit. c C. pen. a fost condamnat inculpatul M. S. - fiul lui Todor si M., născut in data de_, in U., C., CNP 1., dom Viisoara, sat U., nr 214, C., fara antecedente penale - la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 81 C.pen., art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru 3 ani, termen de incercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen..
In baza art. 181 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin 2 C.pen., art. 76 lit. e C.pen. vătămare corporala a fost condamnat inculpatul M. S. - fiul lui S. si G., nascut in data de_, in C. T., C., dom Viisoara, sat U., nr 214, C., CNP 1., fara antecedente penale la o pedeapsa de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 189 alin 1 C.pen., lipsire ilegala de libertate, cu aplicarea art. 74 alin 2 C.pen., art. 76 lit. c C.pen. a fost condamnat inculpatul M. S. - fiul lui S. si G., nascut in data de_, in C. T., C., dom Viisoara, sat U., nr 214, C., CNP 1.
, fara antecedente penale la o pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 33 lit. a C.pen. s-a constatat ca prezentele infracțiuni sunt comise in concurs real, contopind pedepsele, potrivit art. 34 lit. b C.pen., aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 81 C.pen., art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru 3 ani, termen de încercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen..
In baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., art. 998 C. civ. s-a respins acțiunea civila formulate in cauza împotriva inculpatului M. S. (CNP 1. ) de către partea civila L. G.
In baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., art. 998 C. civ., art. 999 C civ oblige pe inculpatul M. S. (CNP 1. ) la despăgubiri materiale de 1830,16 lei catre parte civila S. C. de P. L. D. - C. N., str BP Hasdeu, nr 6, C. - si către partea civila L. G.: despăgubiri materiale de 1173,64 lei, de 15.000 lei daune morale, respingând celelalte pretenții civile
In baza art. 191 alin 1, 2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la cate 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 193 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la 1200 lei cheltuieli de judecata către partea civila L. G. - C. T., Al Vanatorilor, nr. 2, ap 32, C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2495/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, înregistrat in data de_, cu nr._ la Judecătoria Turda, inculpații M. S. jr. si M. S. sr au fost trimis in judecata pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala, prev. de art. 181 alin 1 C.pen., arătându-se ca in data de_, in jurul orei
18.00, au lovit-o pe partea vătămata L. G., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale.
Aceasta stare de fapt s-a reținut conform următoarelor mijloace de proba: declarațiile părții vătămate - filele 5-9, ale inculpaților - filele 10-17, ale martorilor - filele 18-21, certificat medico-legal si completare nr 7191/I/a/1455 - filele 26, 29,30.
Partea vătămata S. C. de P. L. D. s-a constituit parte civila cu suma de 1830,16 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate lui L. G. in perioada 20-_ (filele 23, 24, 25).
Partea vătămata L. G. s-a constituit parte civila in data de_ - f. 20, anterior deschiderii cercetării judecătorești (f. 43,_ ).
Partea civila L. G. a solicitat obligarea in solidar a inculpaților la plata sumei de 2006,1 lei, despăgubiri materiale (combustibil pentru deplasare la spital, achiziționare medicamente, certificate medico-legal), 500 lei, lunar, de la data pronunțării hotărârii până la data încetării incapacității de a munci (aflându-se in continuarea tratamentului, având gospodăria de întreținut ), 30.000 lei daune morale (gravitatea si intensitatea durerilor fizice si pshicie, vârsta înaintata, repercusiuni sociale).
In faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații M. S. sr (f. 34), M.
S. jr. (f. 82), partea civila L. G. (f. 83), martorii Gazdac M. (f. 75), Zahan Ana (f. 89), Iurian I. D. (f. 90), Bozdog Grigore (f. 91), Iurian Ana C. (f. 96), S. I. (f. 97).
Partea civila L. G. a depus înscrisuri (filele 27, 28, 35-42, 101-111). Inculpatul M. S. jr. a depus înscrisuri (f 33, 76).
Analizând materialul probator al cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt: In data de_, in jurul orei 18,00, partea civila L. G. i-a înapoiat martorei
Iurian Ana C. calul si caruta, după care a plecat spre casa sa.
A trecut pe lângă proprietatea inculpaților, unde inculpatul M. S. jr. se afla in combina. Partea civila a aruncat cu pietre înspre acesta.
Inculpatul M. S. jr. a coborat, apoi a lovit-o pe partea civila L. G. cu pumnii si picioarele.
Partea civila a căzut la pamant. Intre timp, la fata locului a sosit inculpatul M. S.
sen..
Acesta, împreuna cu inculpatul M. S. jr. nu i-au permis părții civile L. G.
sa se ridice, solicitându-i sa rămână acolo, pana la sosirea politiei.
Intre timp, pe lângă părți a trecut martorul Bozdog Grigore, care a vazut-o pe partea civila cazuta la pamant.
Prin certificatul medico-legal nr 7191/I/a/1455 s-a stabilit ca partea civila a a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur care necesită un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale, putand data din data de_ (f.27,28).
Prin completare la certificatul medico-legal nr.7191/I/a/1455 s-a stabilit că în urma loviturilor primite, ce pot data din data de_, partea civila a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care necesită îngrijiri medicale de 50- 55 zile, stabilindu-se leziuni la nivel cerebral (traumatism cranio cerebral mediu, precum si fracturi ale coastelor, hematoame, pareză facială stg., fractură a oaselor nazale - f.29,30). Instanța a constatat ca in completarea certificatului medico-legal se arata ca toate leziunile evidentiate s-au putut produce urmare a faptei din_, prin lovire cu un corp dur, fiind stabilit astfel raportul de cauzalitate.
In privința modului in care s-a comis fapta instanța a avut în vedere declarațiile părții civile (f. 5, 7, 8), ale inculpatului M. S. jr. (f. 10, 11, 82), M. S. sen.(f. 13, 14,
34), ale martorilor Iurian Ana C. (f. 18, 96) si Bozdog Grigore (f. 19, 20, 91).
Pentru stabilirea stării de fapt se retine ca la momentul comiterii faptei nu a fost de fata nici un martor.
Instanța a reținut ca inculpatul M. S. jr. a lovit-o pe partea civila cu pumnii si picioarele, raportat atât la declarațiile sale, cat si la declarațiile inculpatului M. S. sen., si la concluziile certificatului medico-legal si a completării.
Inculpatul M. S. jr. a aratat, insa, ca a " împins-o pe partea civila, care a cazut si s-a lovit la cap";,(f. 10, 11, 82) aspect confirmat de catre inculpatul M. S. sen. (f. 13, 14, 34) . Insa, instanța a înlăturat aceste declarații ca nesincere cu privire la aspectul ca doar " a impins-o, partea civila cazand";, tinand seama de amploarea leziunilor evidențiata in actele medico-legale (f. 27, 29) - leziuni aflate in zona capului, a toracelui - fracture costale, aceste concluzii medico-legale coroborându-se cu declarațiile constante ale partii civile care a aratat ca a fost lovita "cu pumnii si picioarele"; (f. 5, 7, 8), tinand seama ca leziunile au fost produse prin lovire cu un corp dur"; si nu prin lovire de un corp dur (neproducându-se astfel in urma faptului ca partea civila a cazut, lovindu-se de pamant)
Instanța nu a reținut ca inculpatul M. S. sen. ar fi lovit-o pe partea civila, așa cum aceasta constant a arătat in declarațiile sale (f. 5, 7, 8), întrucât declarația părții civile nu se coroborează cu alte mijloace de proba, asa cum prevede art. 75 C.pr.pen., "pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza";. Împrejurarea ca la locul faptei au fost ambii inculpați, ca leziunile evidențiate in actele medico-legale sunt ample, nu este suficienta pentru a concluziona ca acestea au fost provocate prin acțiunea a doi inculpați. Întrucât declarația părții civile cu privire la acțiunea de lovire aparținând inculpatului M.
S. Sen. nu se coroboreaza cu alt mijloc de proba, instanța a înlăturat, ca nesincera, in privința acestui aspect.
Instanța a reținut ca partea civila a aruncat cu pietre înspre inculpatul M. S. jr.
, coroborând declarațiile celor doi inculpati (f. 13, 10, 11)
In privința stării de fapt, instanța a mai retine următoarele: după ce partea civila L.
G. a căzut, inculpații, împreuna au împiedicat-o sa se ridice, cerându-i sa ramana la fata locului, pana la sosirea politiei.
Instanța a reținut ca ambii inculpați impotriva vointei de a pleca a partii civile au impiedicat-o sa plece . Astfel, inculpatul M. S. sen. a aratat ca partea civila ";a incercat sa se ridice sa mearga"; (f. 14), ";a incercat de trei ori sa se ridice ", dar a apasat-o cu mainile, "impiedicandu-l sa plece"; (f. 34), cerându-i să astepte politia. Aceeasi stare de fapt se despinde din declaratiile inculpatului M. S. jr.: partea civila a incercat sa se ridice, sa plece (f. 10), a incercat sa se ridice (f. 11), dar inculpatul a "impins-o la pamant";, pana vine politia. Partea civila a aratat ca inculpatii au tinut-o (f. 83), ramanand la pamant pana vine politia (7, 8).
Martorul Bozdog Grigore confirma prin declaratiile sale ca partea civila, pe care a vazut-o jos, la pamant, pe burta, a incercat sa se ridice (f. 19, 20), inculpatul M. S. jr. a impins-o (f. 19), cerandu-i sa astepte pana vine politia (f. 20). Martorul a aratat ca a stat la fata locului aproximativ 5 minute (f. 20, 91), partea civila incercand sa se ridice.
Din aceste probe, instanța a reținut ca dupa ce a fost lovita de inculpatul M. S. jr., partea civila L. G. a dorit sa plece de la fata locului, dar inculpatii au impiedicat-o, cerandu-I sa ramana pana la sosirea politiei.
Aceasta stare de fapt se circumscrie conținutului infractiunii de lipsire ilegala de libertate, prev. de art. 189 alin 1 C.pen., neavand relevanta motivul pentru care inculpatii au dorit tinerea la fata locului a partii civile, fiind relevanta insa dorinta partii civile de a pleca de acolo, inculpatii retinand-o, fara drept.
Ca urmare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru ambii inculpati, retinand comiterea infracțiunii de lipsire ilegala de libertate prev. de art. 189 alin1 C.pen..
In ceea ce privește retinerea starii de provocare, prev. de art. 73 lit. b C.pen., instanța a constatat ca din probele administrate in cauza nu reiese existenta unei stari de tulburare, de emotie, cauzate de actiunea partii civile de a arunca pietre spre inculpatul M.
S. jr., astfel incat nu se va dispune schimbarea incadrarii juridice, prin retinerea acestei circumstante atenuante legale.
In privinta schimbarii incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin 2, 4 C.pen., raportat la starea de fapt avuta in rechizitoriu, tinand seama de starea de fapt retinuta de instanta, instanța a constatat ca in cauza este vorba despre comiterea cu intentie a unei infractiuni indreptate impotriva integritatii corporale a unei persoane, urmand a se respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice, nefiind conforma cu starea de fapt.
In baza art. 334 C.pr.pen. a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin 2, 4 C.pen. si va respinge cererea de schimbare a incadrarii juridice prin retinerea circumstantei prev. de art. 73 lit. b C.pen..
In baza art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice, pentru ambii inculpate, din vatamare corporala prev. de art. 181 alin 1 C.pen., in concurs real intre vatamare corporala si lipsire ilegala de libertate, prev. de art. 181 alin 1 C.pen. si art. 189 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Deoarece, asa cum s-a aratat, numai inculpatul M. S. jr. a lovit-o pe partea civila, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile ingrijiri medicale, in baza art. 11 pct 2 lit. a C.pr.pen., art. 10 lit. c C.pr.pen. l-a achitat pe inculpatul M. S. pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 alin 1 C.pen., fapta nefiind comisa de catre acesta.
Fapta inculpatului M. S. sen. care in data de_ a impiedicat-o pe partea civila L. G. sa plece de la locul faptei, impotriva vointei acesteia, in mod illegal constituie infractiunea de lipsire ilegala de libertate, prev. de art. 189 alin 1 C.pen..
Infractiunea s-a comis cu intentie, dorind retinerea la fata locului a partii civile, impotriva vointei acesteia.
La individualizarea judiciara a pedepsei, conform art. 72 C.pen., s-au avut in vedere dispozițiile părții generale a codului penal, ale partii speciale, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de imprejurarile concrete ale faptei. Astfel, instanța a avut in vedere gravitatea infractiunii, fiind relevanta incalcarea vointei partii civile de a pleca de la locul respective, fara a avea relevanta durata lipsirii de libertate; se are in vedere de asemenea, lipsa de antecedenta penala a inculpatului, care a avut un comportament corespunzator in societate pana la data comiterii faptei, se are in vedere varsta acestuia, 60 de ani, atitudinea anterioara a partii civile ( a aruncat cu pietre ),
aspect care va fi retinut in favoarea inculpatului, ca circumstanta atentuanta judiciara, prev. de art. 74 alin 2 C.pen..
In baza art. 189 alin 1 C.pen., lipsire ilegala de libertate, cu aplicarea art. 74 alin 2 C.pen., art. 76 lit. c C.pen. a fost condamnat inculpatul M. S. - la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani inchisoare, iar instanța a constatat ca reeducarea inculpatului se poate face fara executarea in regim de detentie a pedepsei, in baza art. 81 C.pen., art. 82 C.pen. va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 3 ani, termen de incercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen..
Fapta inculpatului M. S. jr. care in data de_ a lovit-o pe partea civila L.
G. provocandu-I leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile ingrijiri medicale constituie infractiunea de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1 C.pen..
Inculpatul a comis infractiunea cu intentie, dorind vatamarea corporala a partii civile, evidentiata de modalitatea de comitere: lovire cu pumnii si picioarele, in zone diferite ale corpului (cap, torace), susceptibile de a fi lezate usor.
Fapta inculpatului M. S. jr. care in data de_ a impiedicat-o pe partea civila L. G. sa plece de la locul faptei, impotriva vointei acesteia, in mod ilegal constituie infractiunea de lipsire ilegala de libertate, prev. de art. 189 alin 1 C.pen..
Infractiunea s-a comis cu intentie, dorind retinerea la fata locului a partii civile, impotriva vointei acesteia.
La individualizarea judiciara a pedepsei, conform art. 72 C.pen., s-au avut in vedere dispozitiile partii generale a codului penal, ale partii speciale, de gradul de pericol social al infractiunii, de persoana inculpatului, de imprejurarile concrete ale faptei.
Astfel, instanța a avut în vedere gravitatea infractiunilor, fiind relevanta incalcarea vointei partii civile de a pleca de la locul respectiv, fără a avea relevanta durata lipsirii de libertate; s-a ținut seama de gravitatea leziunilor suferite (la nivel cerebral, la nivel osos, traumatism cranio cerebral, fracturi costale, fractura nazala), concretizata in numarul de zile de ingrijiri medicale (50-55); se are in vedere de asemenea, lipsa de antecedenta penala a inculpatului, care a avut un comportament corespunzator in societate pana la data comiterii faptei; instanta va valorifica insa si atitudinea anterioara a partii civile ( a aruncat cu pietre), aspect care a fost reținut in favoarea inculpatului, ca circumstanta atentuanta judiciara, prev. de art. 74 alin 2 C.pen..
In baza art. 181 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen., art. 76 lit. e C.pen. vătămare corporala a fost condamnat inculpatul M. S. - fiul lui S. si G., nascut in data de_, in C. T., la o pedeapsa de 5 luni inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 189 alin 1 C.pen., lipsire ilegala de libertate, cu aplicarea art. 74 alin 2 C.pen., art. 76 lit. c C.pen. a fost condamnat inculpatul M. S. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
In baza art. 33 lit. a C.pen. s-a constatat ca prezentele infractiuni sunt comise in concurs real, inainte de condamnarea definitive pentru vreuna dintre ele, prin actiuni
distincte, s-au contopit pedepsele, potrivit art. 34 lit. b C.pen., aplicand pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen., art. 64 lit. a teza a doua C.pen..
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 2 ani inchisoare, iar instanța a constatat ca reeducarea inculpatului se poate face fara executarea in regim de detentie a pedepsei, in baza art. 81 C.pen., art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru 3 ani, termen de incercare.
Potrivit art. 359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen..
In baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., art. 998 C civ s-a respins actiunea civila formulate in cauza impotriva inculpatului M. S. (CNP 1. ), acesta fiind achitat pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala, necomitand aceasta fapta.
In baza art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen., art. 998 C civ, art. 999 C civ a fost obligat inculpatul M. S. (CNP 1. ) la despagubiri materiale de 1830,16 lei catre parte civila S. C. de P. L. D. (filele 24) si catre partea civila L. G.
: despagubiri materiale de 1173,64 lei, de 15.000 lei daune morale, respingând celelalte pretentii civile. Pentru stabilirea despagubirilor materiale instanta a avut in vedere inscrisurile depuse la filele 95, 96, 97, 103, 104, 108, 109, 111, reprezentand cheltuieli cu combustibilul necesar deplasării la instanța, cu medicamentele, cu certificatul medico- legal.
S-a înlăturat înscrisul depus la f. 105, datând din data de_, întrucât la acel termen de judecata părțile au lipsit. De asemenea, nu s-a ținut seama de declarația martorei Gazdac M. - f. 75 - fiica partii civile, raportat la prev. art. 189 C pr civ, la pozitia inculpatului (f. 43)
In privința despăgubirilor periodice solicitate, instanța a constatat ca partea civila nu a facut dovada existentei unei incapacități de munca, din probele administrate rezultand ca aceasta isi desfasoara in continuare munca in gospodarie (f. 89, 97, 91), chiar daca beneficiaza de un ajutor mai substantial in gospodarie, in comparatie cu perioada anterioara comiterii acestei fapte (f. 90). Ca urmare, aceste despagubiri nu vor fi acordate.
Raportat la prejudicial moral invocat, instanța a constatat ca acesta exista, fiind rezultatul actiunii de lovire din partea inculpatului M. S. jr., fiind concretizat in numarul zilelor de ingrijiri medicale (f. 50-55), in amploarea leziunilor (nivelul capului, toracelui, membrelor), a urmarilor in privinta comportamentului acesteia (lovitul in pamant cu o bota - f. 96, tratament prelungit - f.96)
In baza art. 191 alin 1, 2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la cate 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 193 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la 1200 lei cheltuieli de judecata catre partea civila L. G. .(onorar avocat, filele 101, 102).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M. S. sen. și M. S. junior, partea civilă L. G., precum și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a criticat sentinta atacată ca fiind nelegală si a solicitat casarea solutiei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului M. S. senior pentru comiterea infracțiunii de vătămare coporală prev.de art.181 alin.1 C.pen.
În motivarea recursului, s-a invocat incidenta art. 197 al. 2 C.proc.pen., respectiv faptul că instanta de fond a pronuntat o hotărâre cu încălcarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instanței de judecată fată de retinerea infracțiunii prev.de art.189 alin.1 C.pen., respectiv că prima instanta a depăsit limitele investirii prin rechizitoriu, actul de sesizare vizând doar infracțiunea prev.de art.181 alin.1 C.pen. fata de ambii inculpati. Procedeul indedit folosit de prima instantă, cu acordul procurorului de ședință, de schimbare a încadrarii juridice si reținerea în sarcina inculpaților și a infracțiunii de lipsire de libertate, este inadmisibil atâta vreme cât conținutul faptic nu a fost modificat astfel că s-a procedat nelegal la o extindere a procesului penal pentru fapte care erau cunoscute încă din faza de urmărire penală. Referitor la petitul subsidiar s-a arătat că probele atestă clar că ambii inculpați au lovit pe partea vătămată, fiind coautori ai infracțiunii de vătămare corporală astfel că se impune condamnarea si a inculpatului M. S., sn., cu retinerea circumstantelor atenunate.
Inculpații au criticat sentinta primei instante ca fiind nelegală si netemeinică si au solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea ambilor pentru comiterea infractiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, aplicarea pedepsei amenzii fată de inculpatul M. S. jr. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală cu retinerea circumstantei atenuante prev. de art. 73 C.pen. si respingerea pretențiilor formulate de partea civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că actiunea lor nu poate fi considerată că ar fi afectat libertatea psihică a părții vătămate, nu au urmărit și nu au acceptat restrângerea libertății părții civile de a se deplasa de la locul incidentului, aceasta fiind liberă să plece în orice moment ar fi dorit aspect rezultând din declarația părții vătămate care a afirmat că nu s-a putut duce acasă din cauza leziunilor, Mai invoca faptul că partea vătămată a provocat incidentul deoarece a lovit cu pietre în utilajul condus de inculpat astfel că fapta a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări ori emoții, determinată de provocarea din partea părții vătămate produsă prin violență ceea ce justifică aplicarea unei pedepse mult mai reduse. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră despăgubirile acordate părții civile ca fiind exagerate față de urmările produse prin vătămare, că între diagnosticul stabilit prin biletul de ieșire din spital și diagnosticul ulterior nu există legătură de cauzalitate, iar capacitatea de muncă a părții vătămate nu a fost afectata.
Partea civilă a invocat nelegalitatea sentintei atacate si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispuna condamnarea inculpatului M. Simios,sn. pentru comiterea infractiunii prev. de art. 181 C.pen. cu motivarea ca probele demonstreaza ca a comis infractiunea, aplicarea unor pedepse mai severe inculpatului M.
S., jr. fără reținerea de circumstanțe atenuante motivând că sancțiunile stabilite de către instanța de fond nu sunt corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise si admiterea în totalitate a actiunii civile deoarece despăgubirile solicitate sunt dovedite si justificate.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurent, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Referitor la încălcarea dispozitiilor privind sesizarea instantei, Curtea nu poate primi critica formulată.
Potrivit Codului de procedură penală, "nulitatea"; nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art. 197 C. proc. pen.).
În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la
"sesizarea instanței"; are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la "sesizarea primară"; (sesizarea prin rechizitoriu), "sesizarea suplimentară"; (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și "sesizarea de trimitere"; (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea).
Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263
C. proc. pen., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță.
Atâta timp cât instanța este sesizată cu o stare de fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., inculpatul poate fi judecat și condamnat și pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul (procedându-se la suplimentarea sesizării potrivit legii) sau poate fi judecat și condamnat și pentru alte acte materiale aparținând infracțiunii supuse judecății (prin extinderea acțiunii penale din partea instanței).
În spetă, nu se poate vorbi despre faptul că actiunea inculpatilor de a indisponibiliza victima nu a fost mentionată ori a fost insuficient descrisă în actul de seiszare, sau că actele materiale ce o compun nu sunt detaliate din perspectiva circumstanțelor de timp, de loc ori de mijloace, ori că nu au fost analizate mijloacele de probă din care rezultă elementele constitutive ale infracțiunii, însă abordarea juridică din actul de sesizare a fost cea a unei absorbtii naturale a acestei actiuni în infractiunea de vătămare corporală, respectiv că indisponibilizarea victimei a durat atâta timp cât a fost necesar pentru realizarea actelor de agresiune.
Cât timp în cursul cercetării judecătoresti, datele spetei au evidentiat că indisponibilizarea victimei a depăsit necesitatea reclamată de realizarea actelor de agresiune, infractiunea de lipsire de libertate s-a dovedit a fi una de sine statatoare, în concurs cu infractiunea de vătămare corporală si, din această perspectivă, aplicarea art. 334 C.proc.pen. este una legală.
Ca atare nu se poate considera ca inculpatii nu au cunoscut starea de fapt, că dreptul lor la apărare a fost afectat, că instanța nu a fost legal investită si, prin urmare, se afla în imposibilitatea de a demara cercetarea judecătoască si cu privire la infractiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 C.pen.
Pe fondul cauzei, curtea constată că instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile formulate următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că, față de inculpatul M. S., sn. prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C.pen. nu a fost răsturnată, vinovăția acestuia neputând fi stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea retine că sustinerea părții vătămate potrivit căreia ar fi fost lovită si de către inculpatul Modovan S., sn. nu se coroborează cu alte mijloace de proba, iar simpla prezentă și a acestui inculpat la locul faptei, precum și natura și severitatea leziunilor nu este suficientă pentru a conduce la concluzia comiterii infracțiunii. Mai mult, martorul Bozdog Grigore (f. 19 dos.u.p., f.91 dos.fond) arată că deși a văzut grupul constituit din inculpati și partea civilă, nu a văzut ca vreunul dintre inculpati să lovească victima, iar după ce a ajuns și el la locul incidentului niciunul dintre inculpati nu a exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate.
Asa fiind, în mod corect intanța de fond a stabilit că nu se poate reține în sarcina inculpatului M. S. ,sn. comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C.pen.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 73 C.pen., Curtea constată că, în speță, nu se poate reține că inculpatul M. S., jr. ar fi actionat în conditiile stării de provocare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Deși art.73 lit.b C.pen. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.
Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.
Chiar dacă ar fi reală susținerea inculpatului M. S., jr. potrivit căreia victima ar fi aruncat cu pietre în utilajul condus de inculpat, această actiune nu a fost de natură să genereze o tulburare de felul celei cerute de lege și nici nu a justificat reacția inculpatului
arătat prin lovirea victimei, acțiunea sa fiind vădit disproportionată din perspectiva leziunilor cauzate (fracturi costale multiple, traumatism cranio-cerebral, contuzie glezne bilateral si umăr, excoriații parietale stg., contuzie periorbitară stg.) oase proprii nazale, plagă regiunea nazogeniană stg. de aproximativ 1 cm, hematom periorbitar stg.).
Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev.și ped. de art. 189 C.pen., Curtea constată că instanța de fond a reținut corect că după ce partea civila L.
G. a căzut, ambii inculpați au împiedicat-o sa se ridice, cerându-i sa ramana la fata locului, pana la sosirea politiei.
Această situatie de fapt este probată atât de declarațiile inculpatilor, cât și de declarația martorului Bozdog Grigore. Astfel, inculpatul M. S. sen. a aratat ca partea civila ";a incercat de trei ori sa se ridice ", dar a apasat-o cu mainile, "impiedicandu-l sa plece"; (f. 34), cerându-i să astepte politia, iar inculpatul M. S. jr. a arătat că atunci când victima a incercat sa se ridice si sa plece a "impins-o la pamant";, pana vine politia.
La rându său, martorul Bozdog Grigore confirmă că a văzut-o pe partea civila întinsă la pamant, pe burta și când a incercat sa se ridice, inculpatul M. S. jr. a impins-o (f. 19), cerandu-i sa astepte pana vine politia (f. 20). Totodată, în timp ce stătea de vorbă cu inculpatul M. S., sn., ambii aflându-se la gardul împrejmuitor și la o distanță de circa 20-25 m de locul faptei, acest din urmă inculpat i-a cerut victimei să nu se ridice până nu vine politia la fața locului (f. 19 dos.u.p.).
Rezultă prin urmare că prin acțiunea lor inculpații au lipsit partea vătămată de libertatea fizică, respectiv de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință.
Curtea constată însă că inculpații nu au acționat cu vinovăția cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni deoarece prin actiunea lor inculpatii nu au urmărit sau acceptat lipsirea victimei de libertate, ci, asa cum constant au arătat si s-a probat cu declaratia martorului Bozdog Grigore, au procedat în modalitatea arătată cu scopul de a asigura punerea victimei la dispozitia organelor de politie, scop pentru care au si apelat la serviciul 112 si au solicitat prezenta politistilor la fata locului. Din această perspectivă este evident ca inculpatii nu au constientizat caracterul ilegal al actiunii lor, crezând în mod gresit că se află într-o situatie în care legea le dă dreptul de a retine victima astfel că fapta acestora nu are caracter penal deoarece eroarea în care s-au aflat înlătură vinovătia acestora.
Pentru aceste motive Curtea constată că este fondată critica inculpatilor si în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen. se va dispune achitarea acestora raportat la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art.189 al.1 C.pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. S., jr. pentru comiterea infractiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C.pen., Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul
legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere de către instanta de fond în procesul de individualizare, ceea ce a condus la cuantificarea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege și la stabilirea unei modalități neprivative de libertate.
Raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, nu putea fi omisă conduita anterioară buna a inculpatului, recunoasterea, în esenta, a comiterii infractiunii, dar si situatia conlfictuală de durata dintre părti.
În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Referitor la critica privind solutionarea actiunii civile, partea civilă L. G. a justificat despagubiri materiale în limita sumei de 1173,64 lei, reprezentand cheltuieli cu combustibilul necesar deplasării la instanța, achizitioonarea de medicamentele si taxa pentru eliberarea certificatului medico-legal (f. 95, 96, 97, 103, 104, 108, 109, 111).
În mod corect nu s-au acordat despăgubirile periodice solicitate deoarece din declaratiile martorilor Zăhan Ana, Iurian I. Aurel, Iurian Ana, S. I., Bozdog Grigore (f. 89, 90, 91, 96, 97 dos.fond) audiati în fata instantei de fond rezultă că partea civilă îsi desfăsoara activitatea în gospodărie în aceleasi conditii ca si înainte de fi victima infractiunii în sensul că este ajutat de aceleasi persoane si în aceeasi proportie, că natura si amploarea acestor activităti nu a suferit modificari, iar între leziunea cerebrala si actul de agresiunea a inculpatului nu s-a stabilit vreo legatura de cauzalitate.
Raportat la acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata
și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă fizica si psihică intensă, determinată de fapta săvârșită de inculpatul M. S. ,jr., si concretizat in numarul zilelor de ingrijiri medicale (f. 50-55), în amploarea leziunilor (la nivelul capului, toracelui, membrelor) si tratamentul prelungit - f.96) astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat acestuia.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta a fost gresit cuantificată, fiind disproportionată mai ales din perspectiva faptului că nu s-a probat existenta unei legaturi cauzale între actiunea inculpatului si accidentul vascula- cerebral. Asa fiind, pentru o justă și echitabilă compensare Curtea va reduce la suma de
lei daunele morale, această sumă fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se vor admite recursurile declarate de inculpați, iar sentinta penală atacată se va casa cu privire la soluționarea laturii penale sub aspectul condamnării inculpaților pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art. 189 al.1 Cod penal și soluționarea cererii părții civile de acordare de daune morale.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc.penala se va dispune achitarea inculpaților M. S. senior și M. S. junior raportat la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art.189 al.1 Cod penal.
În temeiul art. 998, 999 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptei) se va dipsune obligarea inculpatului M. S. junior la plata către partea civilă L. G. a sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale.
Vor fi mentinute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Având în vedere solutia de achitare a inculpatului inculpatului M. S. senior, în temeiul art. 193 C.proc.pen. se va dispune înlăturarea obligării sale de la plata cheltuielilor judiciare către stat de la instanța de fond.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea civilă L. Gheroghe împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili sumele de câte 150 lei in favoarea BCAJ C. ce se vor avansa din FMJ reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga partea civila L. G. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de inculpații M. S. senior și M. S. junior împotriva sentinței penale nr. 185 din 26 aprilie 2013 a Judecătoriei Turda, pe care o casează cu privire la soluționarea laturii penale sub aspectul condamnării inculpaților pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art. 189 al.1 Cod penal și soluționarea cererii părții civile de acordare de daune morale.
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc.penala achita inculpații
M. S. senior și M. S. junior raportat la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. și ped. de art.189 al.1 Cod penal.
Obligă inculpatul M. S. junior să plătească părții civile L. G. suma de 10000 lei cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sen.tinței penale recurate.
Înlătură obligarea inculpatului M. S. senior de la plata cheltuielilor judiciare către stat de la instanța de fond.
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea civilă L. Gheroghe împotriva aceleiași sentințe penale.
Stabilește sumele de câte 150 lei in favoarea BCAJ C. ce se vor avansa din FMJ reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu.
Obliga partea civila L. G. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | I. | M. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. C. P.
| ← Decizia penală nr. 45/19. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 241/2013. Vătămare corporală → |
|---|
