Decizia penală nr. 58/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 58/R/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE SS
Judecător A. -L. I. Judecător I. N. B. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr.269/2012 pronunțată de Judecătoria Turda, privind pe inculpatul G. S., partea vătămată M. A. și parte civilă S. M. C. T., având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.) .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului G. S., av.Trif A. M., cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părții vătămate, av.Ionaș Dan Sorin în substituirea av. Baciu M. S., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea vătămată și partea civilă S. M. C. T. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței apărătorul inculpatului învederează instanței faptul că nu s-a realiza împăcarea între inculpat și partea vătămată
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta Parchetului susține recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului raportat la modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, respectiv prin aplicarea unei lovituri la nivelul capului, în zona occipitală, împrejurare de natură să contureze în mod real posibilitatea ca această conduită antisocială a inculpatului să aibă urmări mult mai grave, aspecte ce trebuie să se reflecte în individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul inculpatului G. S. solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, menținerea ca legală și temeinică hotărârea Judecătoriei Turda, în mod corect a reținut în favoarea inculpatului circumstanța provocării.
Apărătorul părții vătămate M. A. susține recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, solicită admiterea acestuia, apreciind că, cuantumul pedepsei aplicată de prima instanță inculpatului G. S. este
mult prea mic, nu reflectă gravitatea și pericolul social al unei astfel de fapte și al urmărilor acesteia.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că Judecătoria Turda, prin sentința penală nr. 269 din data de_, a dispus condamnarea inculpatului
G. S. - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala, prev.și ped de art 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal și art. 73 lit. b C.penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin. 1 și 2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. pe durata stabilită în art. 71 alin 2 C. penal.
S-a luat act că partea vătămată M. A. nu a formulat pretenții civile în
cauză.
admis acțiunea civilă formulată de S. M. C. T. și în
temeiul art.14, art. 346 alin.1 C.pr.pen., coroborat cu art.998 și următoarele C.civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 1488,81 lei către S. M. C. T., cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate M. A., și a majorărilor de întârziere conform Codului de procedură fiscală, pentru suma de 1488,81 lei, începând cu data de_, până la plata efectivă.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, 100 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale și 200 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecății.
Conform art. 189 C. Proc. Penală onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d-lui av. M. cean R. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, emis la data de_ în dos. nr. 2973/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G. S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și sancționată de art.181 alin.1 C. Penal cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., inculpatul făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului raportat la modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, respectiv prin aplicarea unei lovituri la nivelul capului, în zona occipitală, împrejurare de natură să contureze în mod real posibilitatea ca această conduită antisocială a inculpatului să aibă urmări mult mai grave, aspecte ce trebuie să se reflecte în individualizarea pedepsei aplicate acestuia.
Analizând recursul declarat în cauză, tribunalul apreciază că este nefundat și în temeiul art.385/15 pc.1 lit.b C.pr.pen., îl va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut în esență, sub aspectul stării de fapt, că la data de_, partea vătămată în timp ce se afla la locuința sa, a observat cum fiul inculpatului G. S. îl lovea pe copilul său și l-a chemat acasă, dar întrucât acesta plângea a mers la fiul inculpatului și l-a tras de ureche, pedepsindu-l în acest mod, că l-a lovit pe fiul său. Momentul în care l-a tras de ureche pe G. Claudiu, a fost observat de tatăl său, inculpatul G. S., care fiind indignat de acest fapt, i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu o furcă în zona capului, în partea occipitală, provocându-i o leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 de zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 8990/I/a/1696 din_ al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca.
Din declarația soției părții vătămate, M. Mihaila data în faza de urmărire penală, a rezultat faptul că în timp ce se afla în locuința sa, l-a observat pe soțul său care se îndrepta spre locul unde se afla G. S. și fiul acestuia, i-a urmărit cu privirea și gândindu-se că ar putea să aibă loc vreo ceartă, s-a deplasat spre locul unde se îndrepta soțul și fiul său. În momentul în care a ajuns la fața locului l-a observat pe soțul său, M. A., care era căzut în genunchi și prezenta o leziune la nivelul capului, de unde sângera. Pe lângă acestea în faza de judecată această martoră a declarat că a văzut când fiul inculpatului l-a lovit pe fiul său, și când a ajuns la fața locului inculpatul avea furca în spatele capului părții vătămată, iar când a strigat să nu-l mai lovească inculpatul a vrut să o lovească și pe ea, dar s-a ferit.
Din declarația martorei Maer M., concubina inculpatului data în faza de urmărire penală și în faza de judecată, a reieșit că ea s-a sesizat cu privire la faptul că are loc un eveniment, deoarece fiica sa, S., care se afla și ea la fața locului, s-a speriat și a început să strige, fapt care a îndemnat-o să se deplaseze la locul incidentului și ajungând la locul respectiv l-a observat pe numitul M.
care a afirmat că a fost lovit în cap cu furca de către concubinul său și i-a arătat o rană în zona capului, fiind plin de sânge în spatele capului, dar aceasta declară că nu a observat când 1-a lovit inculpatul pe partea vătămată. În faza de judecată aceasta martoră a declarat că fiul inculpatului i-a spus că partea vătămată l-a trântit la pământ sub căruță și a pus genunchiul pe el, însă ea nu a văzut acest lucru. A mai declarat că ajunsă la fața locului inculpatul și partea vătămată se certau și a putut să-și dea seama din aceasta ceartă că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată deoarece acesta îl lovise pe fiul său.
Din declarația martorului ocular Rotar D. Stelian, dată în prezența mamei sale, acesta având vârsta de 10 ani în faza de urmărire penală, a rezultat faptul că în timp ce se juca cu numiții M. Ruben și G. Claudiu, la un moment dat M. Ruben s-a plictisit și a plecat spre casă, spunându-i tatălui său, că G. Claudiu l-ar fi bătut. La scurt timp partea vătămată M. A. a venit împreună cu fiul său, s-a apropriat de G. Claudiu, fiul inculpatului, l-a prins pe acesta de ureche și l-a trântit la pământ, moment în care inculpatul G.
S., care se afla în apropriere și descărca o căruță cu tulei i-a aplicat părții
vătămate M. A. o lovitură cu furca în zona capului, provocându-i acestuia o rană care sângera. În faza de judecată, fiind audiat tot în prezenta mamei sale, minorul Rotar D. a mai declarat că după ce partea vătămată l-a trântit la pământ pe fiul inculpatului, acesta a pus talpa pe el și ca înainte de a-l trânti la pământ l-a tras de ureche, însă inculpatul fiind de față nu a spus nimic.
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată; declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor M. Mihaiele, Maier M. și Rotar D., acesta din urma văzând momentul în care inculpatul l-a lovit cu furca pe partea vătămată, iar primele două martore ajunse la fața locului imediat după incident au văzut rana sângeranda din spatele capului părții vătămată și pe inculpat în căruța descărcând tulei cu furca și certându-se cu partea vătămată.
În privința susținerii inculpatului ca partea vătămată a pus genunchiul pe fiul sau după ce l-a luat de ureche și l-a trântit la pământ, aceasta nu este susținută decât parțial de declarația martorului Rotar D. . Acest martor a declarat că partea vătămată a pus talpa piciorului pe fiul inculpatului după ce l-a trântit la pământ. Instanța de fond a reținut că este necesar ca inculpatul G. S. sa fi suferit o tulburare sau temere care să-l fi determinat să-l lovească pe partea vătămată cu furca în zona occipitală provocându-i o vătămare care să necesite 23-25 zile de îngrijiri medicale, în condițiile în care fiul inculpatului a fost tras de ureche, trântit la pământ și probabil partea vătămată și-a pus piciorul pe el. Determinarea stării de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor împrejurărilor în care a avut loc atacul și condiția psihofizica a celui care face apărarea.
În privința împrejurărilor în care a avut loc atacul, instanța de fond a reținut cele de mai sus, adică partea vătămată l-a tras de ureche pe copilul inculpatului, l-a trântit la pământ și probabil și-a pus piciorul pe el. Din punct de vedere psihofizic al inculpatului, instanța a reținut că acesta este cu 15 ani mai tânăr decât partea vătămată, nefiind în relații de dușmănie cu acesta, și deci nu ar exista motive să se teamă de acesta.
Instanța de fond, în mod just, nu a reținut starea de temere a inculpatului în săvârșirea faptei, pentru a justifica aplicarea prev. art. 44 alin. 3 C.penal, având în vedere modul în care a comis fapta, ca inculpatul nu s-a dat nici măcar jos din căruță, ci doar a lovit cu furca în cap pe partea vătămată și ca nici după comiterea faptei nu a coborât din căruță să vadă în ce stare se afla copilul său, ci a continuat sa descarce tulei. Mai mult, nici după ce l-a lovit pe partea vătămată și a văzut că la fața locului au venit martorele M. M. și Maier M., și după cum reiese din declarațiile acestora partea vătămată s-a plâns de lovitura primită, arătându-le rana plină de sânge, inculpatul nu a coborât din căruță, ci a continuat să se certe cu partea vătămată și să descarce tulei.
Astfel, chiar dacă instanța de fond a reținut că în speță tulburarea pe care a suferit-o inculpatul văzându-și fiul trântit la pământ și partea vătămată cu piciorul pe el, nu justifica depășirea limitelor legitimei apărări, această tulburare a condus la săvârșirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată
de provocarea părții vătămate, produsă prin violență, fiind aplicabile prev. art. 73 lit. b C.penal.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, care constă în atingerea adusă integrității corporale și sănătății părții vătămate, rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei. Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui, prin săvârșirea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Pedeapsa produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea lor, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuși aceștia, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în art. 52 alin.1 din Codul penal român, potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În lumina criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța nu a ignorat atitudinea în ansamblul ei, atitudine care demonstrează că resocializarea viitoare a inculpatului nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 din Codul penal. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului G. S., instanța de fond a ținut seama
și de prev. art. 73 lit. b C.penal, aplicând art. 76 lit. e C.penal. De asemenea instanța de fond a reținut și prev. art. 37 lit. b raportat la art. 39 alin. 4 C.penal. Judecând în aceste limite, instanța de fond a apreciat că, în cauză o pedeapsă de 3 luni închisoare este de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ al legii penale. Ca modalitate de executare s-a stabilit regimul de detenție, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală în stare de recidivă postexecutorie fapt ce denotă o persistență infracțională. Astfel, instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acestuia într-un loc de detenție.
Față de cele mai sus arătate, tribunalul apreciază soluția pronunțată ca fiind legală și temeinică și în baza art. 38515pct. 1 lit.b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 269/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 3. C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p., va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei cuvenit av. Trif A. M., ce se va avansa din F.M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TURDA împotriva sentinței penale nr. 269/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 192 al. 3. C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p., stabilește în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei cuvenit av. Trif A. M., ce se avansează din F.M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
SS | A. | -L. | I. | I. | N. B. |
GREFIER
L. B.
Red. 2 ex./A.L.I./D.M.
Jud.fond: R. -V. a T.
| ← Decizia penală nr. 261/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 295/2013. Vătămare corporală → |
|---|
