Decizia penală nr. 295/2013. Vătămare corporală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ Nr. 295/R/2013

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: G. A. JUDECĂTOR: B. D. JUDECĂTOR: L. M. V.

GREFIER: N. L.

P. de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA, împotriva Sentinței penale nr. 868 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.) .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat în fond la data de_, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin Sentința penală nr. 868 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, în baza art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul R. T. a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 73 lit. b C.penal.

A fost condamnat inculpatul R. T. - fiul lui T. și T., născut la data de_ în Teaca, jud. B. -Năsăud, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, concubinaj, cu domiciliul în com. Teaca, sat P. u, nr. 39, jud. B. -Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 73 lit. b C.penal, art. 74 lit. a și c C.penal și art. 76 lit. e C.penal, la pedeapsa la pedeapsa de 300 lei amendă penală.

I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63¹C.penal, conform cărora, în

caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea

săvârșită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

S-a luat act de faptul că de partea vătămată D. I., domiciliat în com. Teaca, sat P. u, nr. 192, jud. B. -Năsăud, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 2631/P/2010, înregistrat la Judecătoria Bistrița, a fost trimis în judecată inculpatul R. T. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, reținându-se că în data de_ a exercitat agresiuni asupra părții vătămate D.

I., care i-au provocat leziuni traumatice vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată D. I., prezentă fiind la un singur termen de judecată, a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Audiat fiind, inculpatul R. T. a declarat că nu se consideră vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, singura sa acțiune fiind aceea de a-l împinge pe partea vătămată, care a încercat să îl muște.

Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 2631/P/2010 al P. ui de pe lângă Judecătoria Bistrița, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, declarațiile martorilor Arcălean Ana (f.64), Lăcătuș A. (f.65), Lăcătuș I. (f.72), Gal A. (f.73), Ciurar Novac V. (f.74), Coșegar Aurel A. (f.75), Ciurar Toader Romeo Augustin (f.76) și Lăcătuș S. Florin (f.77), prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În data de_, în jurul orei 21.00, inculpatul R. T. se afla pe terasa localului SC C. SRL, situat în centrul satului P., împreună cu un grup de prieteni, care consumau băuturi alcoolice.

Pe terasa aceluiași local a venit și partea vătămată D. I., care a stat de vorbă cu o persoană. Întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice, aceasta a încercat să- l muște pe inculpatul R. T. și să îi ia berea din mână, astfel că acesta i-a spus să plece de pe terasă.

Trecând încă câteva minute și văzând că D. I. nu a plecat de pe terasa localului, continuând cu aceeași atitudine, inculpatul R. T. 1-a lovit cu podul palmei peste zona feței, acesta căzând jos.

Din declarațiile martorilor rezultă faptul că R. T. 1-a lovit o singură dată pe D. I., care ulterior s-a deplasat spre domiciliu.

La data de_, partea vătămată D. I. s-a prezentat la Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, unde i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 1685/I/a/462, din care rezultă că a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a constatat că din ansamblul probelor existente la dosar nu rezultă dincolo de orice dubiu existența raportului de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs, descris în certificatul medico-legal: leziunile traumatice vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale.

În motivare, se mai arată că declarațiile părții vătămate D. I. au fost cât se poate de contradictorii și inconsecvente pe tot parcursul procesului, lipsind-o astfel de credibilitate și, mai mult decât atât, nu sunt susținute de declarațiile martorilor.

Astfel, în procesul verbal de consemnare a plângerii orale (f.5), se arată că în data de_, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla la magazinul din centru localității P., partea vătămată a fost lovită cu un corp dur peste spate și în zona gâtului de inculpat.

În declarația dată pe formular tipizat în fața organelor de cercetare penală în data de_ (f.8), partea vătămată a declarat că după ce a plecat de la magazinul din localitate înspre casă, pe drumul public s-a întâlnit cu inculpatul "care fără să aibă vreun motiv m-a lovit cu pumnul în zona feței, eu căzând jos, după care mi-a aplicat mai multe lovituri în zona spatelui și a capului";.

În declarația dată în fața procurorului (_ ), partea vătămată prezintă o nouă variantă, totalmente diferită de primele două. Aceasta a precizat că după ce a avut un schimb de replici cu numitul Ciurar Florean pe terasa magazinului "am simțit o lovitură în zona coastelor în partea dreaptă. Nu știu cu ce am fost lovit și nici de cineanume. După lovitura primită am căzut pe terasa barului și mi-am pierdut cunoștința……Așa cum am arătat mai sus, nu l-am văzut pe agresor …..Nu îmi amintesc să-l fi văzut pe învinuitul R. T. pe terasa barului când a avut loc incidentul descris mai sus"; (f.7).

După câteva luni de la această declarație (_ ), părții vătămate i s-a cerut să dea și alte detalii cu privire la incident, ocazie cu care acesta a declarat "refuz să mai dau și alte detalii, nu doresc să propun martori în apărarea mea și nu doresc să se administreze alte probe în dosar. Doresc ca R. T. să fie sancționat de lege prin amendă"; (f.8 verso).

În ultima declarație dată de partea vătămată în faza de urmărire penală și care nu a fost datată (f.9) se precizează că "pe drumul principal am fost agresat și lovit de numitul R. T., care mi-a aplicat mai multe lovituri în zona spatelui, ocazie cu care am căzut la pământ, unde a continuat să mă lovească. De față la acest incident s-a aflat numitul Gal A. și numita Arcălean Ana, care au văzut ce s-a întâmplat";.

În declarația dată în fața instanței (f.56), partea vătămată a precizat că inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona feței, urmare căreia a căzut la pământ, apoi acesta l-a lovit cu picioarele în zona coastelor, el pierzându-și cunoștința.

Întrebat fiind despre motivul pentru care s-a prezentat la medicul legist abia după o săptămână, acesta a precizat că nu a avut cu cine să-și lase animalele.

Analizând toate declarațiile pe care partea vătămată D. I. le-a dat pe parcursul instrumentării cauzei, instanța de fond a constatat că acesta se contrazice în privința stării de fapt reale.

În unele declarații precizează că a fost lovit de inculpat pe terasa barului, iar în altele că pe drumul public, în unele că și-a pierdut cunoștința, în alte declarații nu spune acest lucru, ci doar că după agresiune a plecat spre casă.

Declară că la incident au fost de față martorii Gal A. și Arcălean Ana, aspect infirmat de aceștia. Astfel martora Arcălean Ana - vânzătoare la acel magazin/bar - a declarat că în jurul orelor 20,45, după ce l-a servit pe inculpat cu o casetă cu bere, a închis magazinul și a plecat acasă. Nu a văzut nimic, a auzit în ziua următoare "că a fost gălăgie pe terasă"; (f.21, 22 și 64).

Martorul Gal A. a declarat în fața primei instanțe că nu-și me nține declarația

din faza de urmărire penală , întrucât "nu am dat nici o declarație în fața organelor de poliție"; și "prezentându-mi-se semnăturile celor două declarații arăt că acestea nu îmi aparțin"; (f.73). Acesta nu a fost prezent la "petrecerea"; de pe terasă de după

înmormântare, în seara respectivă s-a întors de la soacra sa, s-a întâlnit pe drum cu partea vătămată cu care s-a deplasat la locuința acesteia, unde au consumat țuică, D.

I. "era beat și amenința întruna țiganii…îi înjura întruna pe țigani, spunând că îi va

omorî"; .

Ca atare s-a constatat și din aceste depoziții de martori nesinceritatea părții vătămate.

"Interesantă"; a fost apreciată poziția părții vătămate în fața procurorului care a instrumentat cauza, respectiv aceea că nu știe cine l-a agresat și că, la momentul incidentului, nu l-a văzut pe inculpat pe terasa barului.

S-a constatat astfel că partea vătămată a avut o atitudine oscilantă, poziția acesteia lăsând loc de interpretare sub aspectul sincerității.

Pentru dovedirea susținerilor acesteia este necesar, conform dispozițiilor art. 75 C.pr.penală, ca declarațiile sale să se "coroboreze cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză";.

Așadar, instanța a constatat că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu nici o probă existentă la dosar. La dosar a fost depus un certificat medico-legal care certifică leziunile suferite și numărul zilelor de îngrijiri medicale, însă acesta nu este suficient pentru a stabili vinovăția unei persoane dacă nu se coroborează și cu alte probe, respectiv cu declarațiile martorilor prezenți la incident.

Privitor la acest aspect, instanța de fond a făcut referire și la practica judiciară, care statuează că certificatul medico-legal, în lipsa altor fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente, nu poate constitui proba de vinovăție a inculpatului, întrucât el nu probează decât existența faptei, nu și identitatea făptuitorului (Tribunalul București, secția I penală, sentința nr. 721/_ ).

Întreaga probațiune testimonială administrată susține starea de fapt expusă de inculpat, respectiv faptul că în data de_, în jurul orelor 21,00, un grup de cetățeni de etnie rromă care au participat la o înmormântare s-au adunat pe terasa barului din localitatea P. pentru a consuma bere. La acea oră magazinul era închis.

La un moment dat și-a făcut apariția și partea vătămată D. I., aflată evident sub influența băuturilor alcoolice, care "așa cum are obiceiul a început să ne împingă cu pumnul în piept sub formă de glumă, să ne sărute pe obraz și să ne muște de urechi și de față"; (f.57). Totodată, acesta le lua celor prezenți sticlele de bere din mână și începea să le consume conținutul. Cu toate că i s-a spus să se liniștească și să părăsească terasa, cu atât mai mult cu cât este cunoscut ca o persoană violentă, aceasta și-a continuat "jocul";.

Inculpatul a declarat: "cunoscându-i năravul și fiindu-mi teamă să nu mă muște de ureche l-am împins pe acesta cu mâna de obraz. A căzut în fund și imediat s-a ridicat și a plecat împreună cu numitul Gal A. "; (f.57).

Raportat la declarațiile martorilor și ale inculpatului, s-a reținut că acesta din urmă nu a făcut decât să împingă victima cu palma peste față, acțiune care s-a pliat peste starea de beție în care se afla partea vătămată, conducând la dezechilibrarea și căderea ei pe terasa unde se aflau cei doi împreună cu mai multe persoane.

Prima instanță a apreciat că acțiunea inculpatului a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, care a intrat în grupul de rromi, cu toate că nu a fost invitată și i s-a cerut expres să plece.

În momentul săvârșirii faptei, inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice stări de tulburare și emoție, cauzată prin actele de violență și prin comportamentul

agresiv al părții vătămate, comportament care a dus la atingerea demnității inculpatului.

Întrebat fiind, inculpatul a declarat că nu își poate explica numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale acordate părții vătămate raportat la acțiunea sa. În opinia sa există posibilitatea ca D. I. să fi fost bătut de fiul său imediat după incidentul de la bar, mai ales că acesta a executat 14 ani de închisoare pentru că și-a omorât ciobanul, aspect relatat și de martora Lăcătuș A. (f.65), care a declarat că "prin sat am auzit că partea vătămată are un băiat cu care se bate tot timpul și este posibil ca zilele de îngrijiri medicale să le fi obținut ca urmare a unei astfel de bătăi";. De asemenea și martorul Lăcătuș I. a declarat că "am auzit vorbindu-se că a mai băut și în alte locuri și s-ar fi bătut, însă nu știu cu cine"; (f.72).

Deși în certificatul medico-legal se menționează că D. I. prezenta, la momentul examinării, două coaste fracturate, instanța de fond a apreciat că din probele administrate nu rezultă faptul că prin acțiunea inculpatului s-au cauzat aceste leziuni.

Pe lângă probatoriile testimoniale care infirmă susținerile părții vătămate referitoare la violențele inculpatului care i-ar fi provocat acele fracturi, s-a reținut că aceasta nu a solicitat administrarea vreunei probe care să confirme cele susținute.

S-a luat în discuție care ar fi adevăratul motiv pentru care partea vătămată a depus plângerea împotriva inculpatului, în situația în care s-a prezentat la medicul legist după o săptămână de la incident, iar comportarea acesteia în faza de urmărire penală (declarații contradictorii) și pe parcursul procesului (unde s-a prezentat doar la un termen de judecată), justifică îndoieli cu privire la veridicitatea celor afirmate în privința persoanei vinovate de leziunile suferite, momentul și modul de acționare al acesteia.

Instanța de fond a considerat că nu se poate afirma cu certitudine că partea vătămată nu a fost agresată de o altă persoană în acel interval de timp de o săptămână și că nu din dorința de răzbunare pe inculpat a formulat plângerea penală. În acest sens, au fost considerate relevante declarațiile martorilor audiați, care afirmă că partea vătămată a plecat de la locul incidentului înjurând și amenințând.

Lipsa de credibilitate a părții vătămate, care nu a fost interesată să-și dovedească acțiunea penală, s-a apreciat că rezultă și din atitudinea sa, de total dezinteres față de acest dosar.

În acest context, s-a relevat că, în faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat că refuză să mai dea alte detalii, nu dorește să propună martori, nu dorește să se mai administreze alte probe și vrea ca R. T. să fie doar amendat. De asemenea, nici în fața instanței, partea vătămată nu a propus probe și nu s-a mai prezentat la nici un termen de judecată, neinteresându-se de mersul dosarului și implicit a sa și a inculpatului.

Un argument important care atestă faptul că nu inculpatului i se datorează acele fracturi, este neconstituirea de parte civilă a părții vătămate, aspect considerat neobișnuit dat fiind obiectul dosarului.

Prima instanță a considerat că singurele leziuni datorate incidentului de pe terasa barului sunt cele descrise la punctele 1-3, respectiv: retroauricular dr, tumefiere sensibilă la palpare de 3/2 cm; pleoapă inf. stg., echimotică, palidă-violacee; cotul stâng moderat tumefiat, sensibil la palpare.

În cauză s-a întocmit la cererea organului de urmărire penală și un Raport de constatare medico-legală nr. 675/II/a/42 din_ al SML B. -Năsăud, care arată mecanismul de producere al fiecărei leziuni în parte și numărul zilelor de îngrijiri medicale aferente fiecărei leziuni.

Astfel, s-a concluzionat că leziunile descrise la pct. 1-3 s-au putut produce prin lovire cu corp dur sau cădere; leziunile de la pct. 1 necesită pentru vindecare 4-5 zile, cele de la pct. 2 necesită 1-2 zile, iar cele de la pct. 3 au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale (f.39-40).

S-a apreciat că leziunile arătate sunt urmarea singurei acțiuni a inculpatului, aceea de împingere/lovire în zona feței și de cădere la pământ a părții vătămate.

Celelalte leziuni care au apărut la examenul radiologic din data de_ (la o săptămână după incident), respectiv fractura coastei a 5-a și a 6-a fără dislocare, nu s- au dovedit a fi provocate de inculpat. Acestea au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a arătat în Raportul de constatare medico-legală (f.39-40).

Întrucât în cauză nu există suficiente probe care să demonstreze cu certitudine existența raportului de cauzalitate între acțiunea ilicită a inculpatului și rezultatul mai grav produs, instanța de fond a constatat că prezumția de nevinovăție instituită de art. 5/2 și art. 66 alin. 1 din C.pr.pen., precum și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului nu a fost răsturnată.

Ca atare, în favoarea inculpatului, instanța de fond a dat eficiență principiului in dubio pro reo, întrucât existența leziunilor mai grave nu a fost probată ca datorându-se acestuia și, așa cum s-a precizat anterior, nici certificatul și nici raportul de constatare medico-legale nu constituie probe care să certifice vinovăția unei persoane.

Nefiind dovedită mai presus de orice îndoială săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, încadrarea juridică dată faptei de către procuror nefiind întemeiază pe nici o probă existentă la dosar, prima instanță, în temeiul disp. art. 334 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul

R. T. a fost trimis în judecată, respectiv din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.penal, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.penal, cu aplic. art. 73 lit. b C.penal.

Instanța de fond a reținut că infracțiunea de lovire a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin acele acțiuni de lovire și mușcare și de luare a sticlelor cu bere din mâna celor prezenți, inclusiv a inculpatului, motiv pentru care va face aplicarea art. 73 lit. b C.penal.

Starea de fapt reținută de prima instanță se probează cu următoarele mijloace

de probă:

proces verbal de consemnare a plângerii orale - f.5; declarațiile părții

vătămate - f. 6-9 și 56; certificat medico-legal - f. 10-11; proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii - f. 12;declarațiile inculpatului - f. 13-20 și 57; declarațiile martorilor Arcălean Ana - f. 21-22 și 64; Gal A. - f. 23-24 și 73; 11 D. - f. 25-26; Lăcătuș A. Cireșica - f. 27-28 și 65; Ciurar Florean Sebastian - 29; Ciurar Novac

V. - f. 30 și 74; Lăcătuș M. - f. 31; Lăcătuș I. f. 32 și 72; Lăcătuș V. D. a -

f. 33; Coșegar Aurel A. - f.75, Ciurar Toader Romeo Augustin -f.76 și Lăcătuș S. Florin - f.77, rezoluție de delegare - f. 34; raport de constatare medico-legală - f. 39-40; procese-verbale de confruntare - f. 41-43.

În drept:

Fapta inculpatului R. T., astfel cum a fost descrisă mai sus prin prisma probatoriului administrat și recunoscută de către acesta, de a aplica o lovitură (prin împingere) părții vătămate D. I., cauzându-i leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale, săvârșită cu vinovăție sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. si ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. b C.penal, art. 74 lit. a și c C.penal și art. 76 lit. e C.penal, pentru care instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 300 lei.

La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă, atitudinea adoptată de inculpat.

Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c din Codul penal, raportat la conduita bună pe care acesta a avut-o anterior, aspect ce reiese din fișa de cazier judiciar, acesta fiind un infractor primar, aflându-se la primul contact cu legea penală, precum și atitudinea pe care a avut-o pe parcursul instrumentării cauzei, prezentându-se la toate termenele de judecată și având o comportare sinceră în cursul procesului.

Atenuarea răspunderii și implicit a pedepsei intervine datorită faptului că, pe de o parte, factorul intelectiv și volitiv al inculpatului (provocatului) în momentul luării hotărârii infracționale este influențat de starea de puternică tulburare sau emoție (slăbirea autocontrolului), iar pe de altă parte luarea hotărârii a fost determinată de conduita intenționat provocatoare a victimei.

Instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63¹C.penal, conform cărora în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii se va putea dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (art. 180 alin. 2 prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani), ținând seama de partea din amendă care a

fost achitată.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că partea vătămată D. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, neavând pretenții de la inculpat.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 385 ind. 15 Cod procedură penală, casarea în întregime a Sentinței penale nr. 868/_ a Judecătoriei B. și, rejudecând, condamnarea inculpatului R. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

În motivarea recursului se arată că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată pornind de la premisa că, din ansamblul probelor existente la dosar, nu rezultă dincolo de orice dubiu existența raportului de cauzalitate între acțiunea inculpatului și cel mai grav rezultat produs, descris în ultimul punct din certificatul medico-legal, respectiv leziunile traumatice vindecabile în 22-24 zile de îngrijiri medicale (fractura coastelor nr. 5 și 6), dar și de la împrejurarea că partea vătămată a dat declarații contradictorii atât cu privire la locul în care s-au petrecut evenimentele, cât și cu privire la persoana agresorului.

Contrar celor reținute de prima instanță, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a subliniat că partea vătămată a relatat că a fost lovită la ieșire din magazin, pe terasă, iar după ce a căzut pe scări, în drum, a fost lovită în continuare în zona coastelor până la pierderea cunoștinței. Ca urmare, recurentul susține că nu se poate imputa părții vătămate, agresată pe terasa magazinului, în imediata apropiere a drumului, că a plasat desfășurarea evenimentelor o dată pe terasă, iar altă dată în drum și nici faptul că, după primirea loviturii în urma căreia a căzut pe scări, în drum, în stare de inconștiență, nu a mai putut spune cu certitudine dacă inculpatul a fost cel care a lovit-o în continuare sau a fost agresat de o altă persoană.

Recurentul apreciază că aspectele menționate sunt explicabile în contextul în care fapta s-a petrecut în urmă cu 3 ani, timp în care partea vătămată, persoană simplă și nu foarte instruită, care se ocupă cu creșterea animalelor, a intrat în contact cu organele judiciare de 6 ori. Faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă este lesne de explicat deoarece inculpatul nu are loc de muncă și trăiește din alocația copiilor.

Recurentul a solicitat a se observa că declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în instanță "au evoluat"; odată cu trecerea timpului, mergând până la a sugera comiterea unei simple împingeri, urmate de căderea în fund. Mai mult, s-a subliniat că inculpatul și martorii "au aliniat perfect"; declarațiile date în fața instanței, astfel că martorii care inițial declaraseră altceva în timpul urmăririi penale, ulterior au arătat la unison că au fost forțați de către organele de poliție.

În cuprinsul motivelor de recurs se arată că marea majoritate a martorilor audiați în cauză (și singurii martori oculari) sunt apropiați inculpatului de etnie rromă, care îl însoțeau în acea zi pe terasă. De aici și încercarea părții vătămate de a propune martori din afara acestui grup (Gal A., care deși aparținea grupului, era și un cunoscut al părții vătămate și Arcălean Ana, vânzătoare la magazin). S-a subliniat și împrejurarea că, în mod constant, partea vătămată a arătat că a intrat în magazin, care era deschis și a făcut cumpărături, plasând-o pe Arcălean Ana în locul în care a avut loc incidentul.

Deși este dificil de stabilit cu lux de amănunte ce s-a întâmplat în acea seară pe terasă, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița susține că instanța de fond a trecut cu prea mare ușurință peste declarațiile părții vătămate, ale inculpatului (f.20) și cele date de martorii Lăcătuș D., Ciurar Florin Sebastian, Ciurar Novac, V. Lăcătuș

M., în faza de urmărire penală, probe din care rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată, care a căzut pe scări, pe spate. S-a mai relevat că martorii Lăcătuș I. și Lăcătuș V. D. a au declarat că inculpatul a împins-o pe partea vătămată, care a căzut pe scări, pe spate.

Recurentul susține că declarațiile martorilor enumerați și cele date de partea vătămată se coroborează cu singurul mijloc de probă absolut obiectiv administrat în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, în care se arată că fractura coastelor nr. 5 și 6, care a necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, s-a putut produce prin lovire cu corp dur sau prin cădere (pe scări). Pentru considerentele arătate, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat condamnarea inculpatului R. T. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

Recursul declarat este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele expuse în continuare:

Din examinarea probelor existente la dosar, tribunalul reține că inculpatul R.

T. a săvârșit fapta dedusă judecății în circumstanțele descrise mai jos:

La data de_, în jurul orei 21,00, inculpatul R. T. se afla pe terasa barului SC C. SRL, situat în centrul satului P., împreună cu un grup de prieteni, care consumau băuturi alcoolice. Tot atunci, pe terasa localului s-a deplasat și partea vătămată D. I., cu intenția de a face cumpărături de la magazinul aceleiași societăți comerciale. Întrucât magazinul era închis, partea vătămată a rămas pe terasa localului și a început să discute cu martorul Ciurar Florean, care făcea parte din grupul de prieteni ai inculpatului, cu care acesta consuma băuturi alcoolice. După câteva minute, a intervenit inculpatul, care i-a cerut părții vătămate să plece de pe terasă. Martorii audiați (Lăcătuș D., Ciurar Florean Sebastian, Ciurar Novac V., Lăcătuș I., Lăcătuș V. D. a) au declarat că, la momentul respectiv, exista o stare conflictuală între partea vătămată și inculpat și grupul său de prieteni.

Întrucât partea vătămată nu a plecat de pe terasă, inculpatul R. T. s-a ridicat de la masa la care se afla și l-a lovit cu pumnul în zona feței (declarațiile martorei Ciurar Lăcătuș A. Cireșica - f.27). În urma loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată a căzut pe "scara de la terasă"; (declarațiile martorilor Ciurar Novac

V., Ciurar Florean, Lăcătuș M. - din faza de urmărire penală).

Lovitura aplicată părții vătămate în zona feței nu a fost contestată de inculpat, care, cu ocazia declarațiilor date în data de_ (f.15 - dos. u.p.) și la data de_ (f.14 - dos. u.p.) a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată "cu podul palmei peste obraz, care, în urma loviturii, "s-a dezechilibrat și a căzut în fund pe terasa localului";.

Lovitura aplicată de inculpat în zona feței părții vătămate i-a cauzat acesteia leziunile descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 675/II/9/42 din_, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, respectiv

"Retroauricular dr, tumefiere sensibilă la palpare de 3/2 cm; Pleoapa inferioară stg echimotică, palidă-violacee"; (f.39-40 - dos. u.p.). Celelalte leziuni descrise în raportul de constatare medico-legală au fost suferite de partea vătămată prin cădere, urmare a dezechilibrării din cauza loviturii aplicate în față de către inculpat. În concret, este vorba de leziunile de la cotul stâng "moderat tumefiat, sensibil la palpare"; și "Fractura coastei a 5-a și a 6-a stângă, fără dislocare pe linia axilară";. Este evident că leziunile de la cotul stâng și fractura costală stângă, fiind localizate pe aceeași parte a corpului, nu au putut fi cauzate decât prin cădere pe același plan.

Raportat la declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, coroborate cu mențiunile actului medico-legal anterior menționat, nu există nici un temei pentru a se reține că leziunile părții vătămate nu au fost produse în aceeași împrejurare. De altfel, în raportul de constatare medico-legală se precizează că toate leziunile descrise în cuprinsul lui au putut fi produse la data de_ și în același timp, la dosar nu există probe din care să rezulte că, în aceeași zi, partea vătămată ar fi suferit vătămări corporale în alt loc decât pe terasa barului aparținând SC C. SRL.

Față de situația personală a părții vătămate, care nu a beneficiat de asistență juridică, nu este instruită, se ocupă cu creșterea animalelor și trăiește din alocația copiilor, este explicabilă poziția sa procesuală, în sensul că nu s-a constituit parte civilă și a dat declarații contradictorii referitor la modul în care s-au desfășurat evenimentele.

Martorii care au fost audiați în faza de urmărire penală, care erau împreună cu inculpatul în seara de_ la barul aparținând SC C. SRL, și-au schimbat declarațiile în faza de cercetare judecătorească, în așa fel încât să poată susține afirmația inculpatului, care, audiat în instanță, nu a mai recunoscut fapta, declarând că doar a împins-o pe partea vătămată cu "mâna de obraz";, că aceasta a căzut "în fund"; și că "imediat s-a ridicat și a plecat împreună cu numitul Gal A. (f.57 - dos. instanță). În acest context, este de subliniat că martorul Gal A. a declarat că nu a fost la bar în seara de_, că a aflat despre săvârșirea faptei dedusă judecății abia în ziua de_, când s-a întâlnit cu partea vătămată în fața locuinței acesteia, ocazie cu care aceasta i-a povestit despre incidentul de la bar. (f.23-24 - dos. u.p.). Deși și acest martor și-a schimbat declarația cu ocazia audierii în instanță, se constată că niciunul din martorii audiați nu a relatat că martorul Gal A. s-ar fi aflat la bar în seara de_ ori că partea vătămată ar fi plecat de la bar însoțită de vreo persoană. Ca urmare, tribunalul apreciază că declarațiile pe care martorii le-au dat în faza de urmărire penală sunt cele care exprimă adevărul referitor la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta de care este acuzat inculpatul.

Având în vedere că leziunile cauzate părții vătămate de către inculpat au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale, tribunalul apreciază că fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, tribunalul va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Sentinței penale nr. 868 din 20 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ și va casa sentința recurată, în parte, în latura penală.

Rejudecând, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului R. T. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cu referire la limitele speciale de pedeapsă, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, urmările cauzate și persoana inculpatului. Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, însă, la dozarea pedepsei, s-a avut în vedere că nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Tribunalul nu va reține în favoarea inculpatului săvârșirea faptei în stare de provocare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 73 lit. b Cod penal.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție și că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit conf. art. 82 Cod penal.

Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în situația săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Se va stabili, în favoarea av. Cornea C. Sever, 200 lei onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea inculpatului în recurs, sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Conf. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva Sentinței penale nr. 868 din 20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ . Casează sentința recurată în parte, în latura penală și, rejudecând:

Condamnă pe inculpatul R. T. la pedeapsa de:

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei și stabilește potrivit art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Stabilește în favoarea av. Cornea C. Sever 200 lei onorar av. din oficiu (pentru apărarea inculpatului în recurs), sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
G. A.	B.	D.	- L. M. V.

GREFIER,

N. L.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 295/R/2013

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Condamnă pe inculpatul R. T. la pedeapsa de:

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei și stabilește potrivit art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Stabilește în favoarea av. Cornea C. Sever 200 lei onorar av. din oficiu (pentru apărarea inculpatului în recurs), sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,					JUDECĂTORI,
G. A.	B.	D.	- L.	M.	V.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 295/R/2013

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Condamnă pe inculpatul R. T. la pedeapsa de:

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei și stabilește potrivit art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Stabilește în favoarea av. Cornea C. Sever 200 lei onorar av. din oficiu (pentru apărarea inculpatului în recurs), sumă care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
L.	M. V.	B.	D.	- G. A.

GREFIER,

N. L.

← Decizia penală nr. 58/2013. Vătămare corporală		Decizia penală nr. 60/2013. Vătămare corporală →

Decizia penală nr. 295/2013. Vătămare corporală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 295/2013. Vătămare corporală