Decizia penală nr. 131/2013. Vătămare corporală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA-N. SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ NR. 131/R/2013 Ședința publică din data de 7 mai 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE:P.	A.	D., președintele secției penale
: L.	M.	V., judecător
: B.	D.	, judecător
GREFIER: R.	M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-N. reprezentat prin procuror: SÎNGEORZAN A. .

Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul C. V. C.

, împotriva Sentinței penale nr. 131/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.) .

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat la data de 23 aprilie 2013, concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin Sentința penală nr. 131 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr._, a fost condamnat inculpatul C. V. C., fiul lui V. și A., născut la data de_ în orașul N., jud. Bistrița N. CNP 1., cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, conducător auto la S.C. Coco Tours SRL, fără antecedente penale, studii 11 clase, domiciliat în N., str. B.

,nr.40, jud. Bistrița N. :

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

- la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau late violențe prev. de art. 180 alin. 2 din Cod penal .

S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise de inculpat sub forma concursului real de infracțiuni, iar în baza art. 34 lit. b cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare .

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 82 cod penal, de 2 ani și 6 luni de zile.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 cod penal.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b cod penal.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. T. - dom. în or. N., str. B., nr. 40, jud. Bistrița - N. împotriva inculpatului și în consecință :

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile H. T. suma de

5.533 lei cu titlu despăgubiri, din care suma de 5.500 lei reprezintă daune morale, iar suma de 33 lei reprezintă daune materiale

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. G. - dom. în or. N., str. B., nr. 40, jud. Bistrița - N. împotriva inculpatului și în consecință :

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. G. suma de

3.500 lei cu titlu daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Între familia inculpatului și familiile părților vătămate ( părțile vătămate sunt cumnați) există un conflict mai vechi legat de calea de acces către locuința familiei inculpatului datorită faptului că locuințele acestora sunt învecinate și se află peste pârâul Valea Prislopului, iar familia inculpatului nu are un pod de acces către drumul public ( str. B. ), membrii familiei inculpatului fiind nevoiți să treacă peste un pod edificat în trecut și renovat de către familiile părților vătămate ( podul este cel din fotografiile de la f. 26,27 și 29 din dosarul atașat nr._ al Tribunalului Bistrița N. ).

Pe fondul acestui conflict, în după-amiaza zilei de_, inculpatul C.

V. C. s-a întors din cursa pe care a efectuat-o în calitate de conducător auto la SC COCO TOURS SRL, iar în timp ce se deplasa spre locuința sa, fiind însoțit de cumnatul său S. I., în întâmpinare le-a ieșit soția inculpatului, numita C. S., care l-a atenționat pe soțul său să nu-i abordeze pe cei din familia H. care le sunt vecini și care lucrau în fața casei proprietate părții vătămate H. T. la construcția gardului ce urma să împrejmuiască această locuință.

Deplasându-se spre domiciliu, inculpatul, cumnatul său și soția sa au trecut prin fața locuinței părții vătămate H. T. care lucra la acel gard ( gardul este cel din fotografiile de la f. 35 și 37 din dosarul atașat nr._ al Tribunalului Bistrița N. ), în partea dinspre casă, iar în partea dinspre drum lucrau partea vătămată D. G. și martorul A. M. A. .

Ajunși în dreptul locuinței părții vătămate H. T., au fost observați de către părțile vătămate D. G. și H. T., care i-au adresat inculpatului expresii și cuvinte jignitoare, motiv pentru care acesta a lăsat jos bagajele din mână și a început să se îmbrâncească reciproc cu partea vătămată D. G.

, ajungând astfel în valea pârâului Prislop aflat în vecinătatea căii de acces( pârâul este cel aflat în fotografiile de la 26 și 38 din dosarul atașat nr._ al Tribunalului Bistrița N. ).

În momentul în care inculpatul și partea vătămată D. G. au ieșit din valea pârâului, a intervenit partea vătămată H. T. care avea asupra sa o

sapă, cu care a intenționat să-l lovească pe inculpat, însă nu a reușit deoarece acesta a barat lovitura, lovindu-se astfel la mâna stângă, după care inculpatul l-a imobilizat pe partea vătămată H. T., prinzându-l de mâini și punându-l la pământ, iar din acea încăierare ambii au ajuns în partea laterală a casei lui H.

T., care nu era împrejmuită cu gard.

Lângă acea casă se afla și numita D. M., care a sărit în spatele inculpatului în timp ce acesta era aplecat și îl imobiliza pe partea vătămată H.

T. . Astfel, numita D. M. a încercat să-l apere pe H. Train de agresiunile inculpatului, ocazie cu care l-a lovit pe acesta în zona capului și a spatelui, iar în momentul în care inculpatul s-a ridicat brusc, numita D. M. a căzut de pe statele acestuia la pământ.

În timpul incidentului martora H. M. a anunțat organele de poliție, iar când aceste au sosit la fața locului conflictul era încheiat, iar inculpatul îl eliberase din strânsoare pe partea vătămată H. T. .

În timpul altercației dintre inculpat și partea vătămată D. G. ce a avut loc în valea pârâtului Prislop, partea vătămată a fost rănit la un genunchi, prezentând o plagă tăiată care sângera.

Această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor C. Simon ( f. 137), A. M. A. ( f. 144), S. I. - junior (f.154) Todașcă Sabina ( f. 143) și M. I. (f. 178), cu declarația inculpatului ( f. 130), cu raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 3474/VI/a/15/_ întocmit de IML C. Napoca și avizat de Comisia de Avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca ( f. 245-248) și cu raportul de expertiză medico-legală întocmit de SJML Bistrița N. ( f. 256-257).

Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 3474/VI/a/15/_ întocmit de IML C. Napoca și avizat de Comisia de Avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. Napoca partea vătămată D. G. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, leziunile au necesit un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale ( având în vedere complicațiile survenite- suprainfectarea plăgii) și pot data din_ .

Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de SJML Bistrița

N. partea vătămată H. T. a prezentat leziuni corporale traumatice care s- au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile au necesitat un număr de 24-26 zile de îngrijiri medicale și pot data din_ .

Instanța de fond a înlăturat în parte, ca nesincere, declarațiile părților vătămate și ale martorilor D. M., H. F., H. M. și H. F. T. datorită faptului că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a comis faptele în stare de legitimă apărare deoarece împotriva sa nu s-a exercitat un atac material direct din partea părților vătămate, condiții în care nu se poate reține nici depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Astfel, inculpatul a început să se îmbrâncească cu partea vătămată D.

G. și nu a fost nevoit să se apere în fața atacului exercitat de către partea vătămată.

După începerea incidentului dintre părți, respectiv după revenirea inculpatului și a părții vătămate D. G. din valea pârâului Prislop, actele de violență exercitate de partea vătămată H. T. ( lovirea inculpatului cu o sapă) nu reprezintă un atac material injust, fiind motivat de modul de desfășurare a conflictului dintre inculpat și partea vătămată D. G. .

Instanța de fond nu a reținut nici circumstanța atenuantă a provocării, deoarece conflictul existent între familia inculpatului și familiile părților vătămate era unul vechi, iar cuvintele și expresiile jignitoare adresate de părțile vătămate inculpatului nu au fost de natură să-i provoace acestuia o puternică tulburare sau emoție.

Fapta inculpatului de a pricinui integrității corporale părții vătămate H.

T. o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 24-26 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal.

În baza acestui text legal, instanța de fond urmează a condamna pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, gradul de pericol social al acesteia, precum și persoana inculpatului caracterizată prin conduita bună înainte de comiterea faptei ( rezultată din lipsa antecedentelor penale potrivit fișei de cazier judiciar de la f. 99) și atitudinea relativ sinceră pe parcursul procesului penal.

Fapta inculpatului de a exercita acte de violență care au pricinuit o vătămare părții vătămate D. G. ce a necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.

În baza acestui text legal, instanța de fond urmează a condamna pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, gradul de pericol social al acesteia, precum și persoana inculpatului, caracterizată prin conduita bună înainte de comiterea faptei ( rezultată din lipsa antecedentelor penale potrivit fișei de cazier judiciar de la f. 99) și atitudinea relativ sinceră pe parcursul procesului penal.

În baza art. 33 lit. b Cod penal instanța de fond va constata că cele două infracțiuni au fost comise de inculpat sub forma concursului real de infracțiuni, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal instanța va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Instanța de fond urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, raportat la persoana inculpatului care este la primul contact cu legea penală și care a dat dovadă că este conștient de gravitatea faptelor comise, instanța de fond în baza art. 81 cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare pentru inculpat, potrivit art. 82 cod penal, de 2 ani și 6 luni de zile.

Instanța de fond va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 cod penal.

Potrivit art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Partea vătămată H. T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale și cu daunele materiale reprezentate de diferența dintre salariul pe care era îndreptățită partea civilă să-l primească în baza contractului de muncă și venitul obținut ca urmare a intrării acestuia în concediu medical, datorită leziunilor suferite.

Potrivit adresei nr. 611/_ emisă de Ocolul Silvic Valea Vinului (f.

217) diferența dintre indemnizația primită pe perioada_ -_ a concediului medical și salariul net cuvenit în baza contractului de muncă al părții civile H. T. este de 33 lei.

În consecință, instanța de fond în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 999 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. T. și va obliga inculpatul să plătească părții civile H. T. suma de 5.533 lei cu titlu despăgubiri, din care suma de 5.500 lei reprezintă daune morale, iar suma de 33 lei reprezintă daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral ce se constituie în suferințele fizice și psihice îndurate ca urmare a leziunilor corporale cauzate de inculpat. Pentru compensarea acestui prejudiciu suma de 5.000 lei a fost apreciată de instanță că este de natură să-i ofere părții civile satisfacție și ușurare pentru toate cele suferite, reținând totodată că daunele morale stabilite nu pot constitui o sursă de îmbogățire fără just temei și că aceasta trebuie să fie susceptibilă de executare silită.

Astfel, a apreciat că, raportat la consecințele faptei comise de inculpat ( leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 24-26 zile de îngrijiri medicale), precum și la persoana părții civile care a fost afectat în desfășurarea vieții sale pe plan fizic, psihic, social și profesional, prejudiciul moral suferit de partea civilă poate fi reparat și prin acordarea sumei de 5.000 lei .

Partea vătămată D. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei reprezentând daune morale și cu daunele materiale reprezentate de diferența dintre salariul pe care era îndreptățită partea civilă să-l primească în baza contractului de muncă și venitul obținut ca urmare a intrării acestuia în concediu medical, datorită leziunilor suferite.

Potrivit adresei nr. 7233/_ emisă de Primăria orașului N. (f. 222) partea civilă D. G. a efectuat concediul de odihnă pe anul 2007 în perioada_ -_ și nu a fost în concediu medical.

În consecință, instanța de fond în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 999 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. G. și va obliga inculpatul să plătească părții civile D. G. suma de 3.500 lei cu titlu despăgubiri reprezentând daune morale.

Instanța de fond a apreciat că partea civilă D. G. a suferit un prejudiciu moral ce se constituie în suferințele fizice și psihice îndurate ca urmare a leziunilor corporale cauzate de inculpat. Pentru compensarea acestui prejudiciu suma de 3.500 lei a fost apreciată de instanță că este de natură să-i ofere părții civile satisfacție și ușurare pentru toate cele suferite, reținând totodată că daunele morale

stabilite nu pot constitui o sursă de îmbogățire fără just temei și că aceasta trebuie să fie susceptibilă de executare silită.

Astfel, a apreciat că, raportat la consecințele faptei comise de inculpat ( leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 17-18 zile de îngrijiri medicale), precum și la persoana părții civile care a fost afectat în desfășurarea vieții sale pe plan fizic, psihic, social și profesional, prejudiciul moral suferit de partea civilă poate fi reparat și prin acordarea sumei de 3.500 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.

V. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond pricina să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor deduse judecății și respingerea pretențiilor civile.

În motivarea recursului s-a relevat că hotărârea primei instanțe se bazează pe o analiză superficială și eronată a probelor administrate, fără a avea în vedere apărările formulate de inculpat sau prezumția de vinovăție.

In concret, recurentul a relevat că infracțiunea de vătămare corporală, reținut a fi comisă în dauna părții vătămate H. T., nu este dovedită, din probațiunea administrată nerezultând că inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată cu un corp dur și că, aprecierea instanței de fond, de înlăturare a legitimei apărări invocate de inculpat este nelegală.

În raport de parte vătămată mai sus menționată s-au adus critici hotărârii atacate și sub aspectul laturii civile, precizându-se, pe de o parte, că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut (acordând daune materiale deși partea vătămată nu a emis astfel de pretenții) iar pe de altă parte că, daunele morale acordate (5.500 lei) sunt nejustificate întrucât nu există probe că partea civilă, ar fi fost internată, imobilizată la pat sau că i s-ar fi schimbat modul de viață din cauza traumelor suferite.

Sub aspectul infracțiunii de lovire (partea vătămată D. G. ) inculpatul a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei penale; că partea vătămată este cea care a început scandalul; că inculpatul, în încercarea de a se apăra, a prins-o pe partea vătămată de mâini, după care s-au împins reciproc, căzând și rostogolindu-se în valea pârâului Prislop care era plină de cioburi și că, în aceste condiții intimatului i-au fost provocate leziunile constatate medico-legal.

Pe de altă parte s-a precizat că, înlăturarea apărării subsidiare privitore la reținerea scuzei provocării este nelegală și netemeinică, în cauză fiind incidente disp.art.73 lit.";b"; Cod penal în raport de conduita provocatoare a părții vătămate D.

G. față de soția inculpatului, pe care a înjurat-o și a agresat-o fizic dar și față de inculpat, întrucât, în momentul în care l-a văzut i-a adresat injurii, împrejurări care i- au provocat o puternică tulburare și emoție.

Totodată, recurentul a apreciat că despăgubirile civile acordate părții vătămate

D. G. sunt nejustificate raportat la leziunile suferite și la împrejurarea că nu a avut nevoie de concediu medical, desfășurând aceleași activități zilnice, fără a fi stânjenit în vreun fel.

In fine, inculpatul a considerat că respingerea cererii sale de a se efectua o completare a raportului de expertiză medico-legală este nelegală în raport de faptul că, din probațiunea administrată rezultă că partea vătămată H. T. suferise un accident în pădure cu câteva zile anterior incidentului, împrejurare ce a influențat concluziile medicului legist; că principiul de la care trebuia să pornească instanța cu

ocazia analizei probelor este cel al prezumției de nevinovăție, potrivit disp.art.5/2 Cod proc.penală și art.6 paragraful 2 din CEDO și că, materialul probator administrat în cauză nu este de natură să răstoarne această prezumție, situație în care se impunea a se face aplicarea principiului "in dubio pro reo";, cu consecința achitării recurentului.

Recursul declarat în cauză este fondat pentru motivele ce se vor prezenta în cele ce urmează.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și examinând, potrivit disp.art.385/6 Cod pr.penală întreaga cauză sub toate aspectele, tribunalul constată că, în baza materialului probator administrat prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, statuând în mod just contribuția fiecărui participant la desfășurarea incidentului, cu reținerea corespunzătoare a vinovăției inculpatului recurent în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Probațiunea administrată relevă că inculpatul a fost cel care a inițiat altercația fizică cu cele două părți vătămate, pe fondul preexistenței unei stări de tensiune între familia sa și cea a părții vătămate H. T. .

Statuarea primei instanțe - preluată de altfel din actul de sesizare - potrivit căreia inculpatul a reacționat agresiv ca urmare a insultelor proferate la adresa sa de parte vătămată D. G. nu este susținută decât de aparținătorii inculpatului (soția

C. S. și cumnatul S. I. ) care sunt persoane interesate. Unicul martor neutru prezent la fața locului - numitul A. M. -A. - nu a relatat însă o astfel de împrejurare nici în cursul urmăririi penale și nici în faza cercetărilor judecătorești.

Ca urmare, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută scuza provocării, în primul rând pentru considerentele expuse anterior și abia apoi pentru cele reținute de prima instanță.

In speță nu poate fi reținută nici legitima apărare ca și cauza care înlătură caracterul penal al faptei deoarece acțiunea părții vătămate H. T. nu se circumscrie condițiilor cuprinse în art.44 Cod penal întrucât reacția sa a fost determinată de conduita agresivă adoptată de inculpat.

Cu toate acestea, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor imputate, prima instanță trebuia să dea eficiență tuturor elementelor ce caracterizează persoana recurentului, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.";a"; Cod penal.

Astfel, din probele cauzei rezultă că inculpatul a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, referatul de evaluare dispus a se efectua în recurs relevând faptul că acesta nu are antecedente penale; că dispune de stabilitate locativă, materială și financiară; că are două calificări profesionale și un traseu profesional constant și că acesta este bine integrat social (Referat nr.685/SP BN/_ - f.33-37 dos.recurs).

Pe de altă parte, este de observat că, sub aspectul laturii civile, se impunea a se realiza, în mod corelativ, o altă apreciere a despăgubirilor civile acordate, daunele morale stabilite în cauză fiind prea mari.

In raport de circumstanțele concrete ale cauzei, de contribuția părților la escaladarea stării de tensiune între cele două familii, dar și de împrejurările ce caracterizează persoanele implicate în acest caz și ținând seama că acordarea despăgubirilor trebuie să evite îmbogățirea fără just temei, instanța de control judiciar apreciază că acordarea unor daune morale în cuantum de 3.500 lei părții vătămate H.

T. și de 2.000 lei părții vătămate D. G. este de natură a acoperi prejudiciul moral încercat de acestea.

Criticile aduse în ceea ce privește acordarea de daune materiale părții vătămate H. T. nu sunt justificate deoarece, încă din faza cercetărilor penale, acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri constând în

"cheltuieli de spitalizare, cheltuieli de tratament, zilele de îngrijiri medicale, cheltuieli de transport și daune morale"; (f.19-25 dos.urm.penală).

Pentru toate aceste considerente, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.";d"; Cod proc.penală, recursul declarat în cauză de inculpatul C. V. C. va fi admis, hotărârea atacată va fi casată în parte, în latura penală sub aspectul individualizării pedepselor și în latura civilă referitor la cuantumul daunelor morale și rejudecând în aceste limite, va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.74 lit.";a"; și art.76 lit.";e"; Cod penal și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire, prev.de art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.";a"; și art.76 lit.";c"; teza I-a Cod penal.

Se va constata că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev.de art.33 lit.";a"; Cod penal, iar în baza disp.art.34 lit.";b"; Cod penal va contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.

Tribunalul va menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind, conf.disp.art.82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Pe de altă parte, în latura civilă a cauzei se va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, dispunând ca acesta să plătească, cu acest titlu, 3.500 lei părții vătămate H. T. și 2.000 lei părții vătămate D. G. .

Potrivit disp.art.385/6 Cod proc.penală, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele constatând însă că nu există și alte temeiuri pentru casarea hotărârii atacate.

In consecință, celelalte dispoziții ale hotărârii recurate vor fi menținute.

Având în vedere soluția preconizată și văzând și disp.art.192 alin.3 Cod proc.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Admite recursul declarat de inculpatul C. V. C., împotriva Sentinței penale nr. 131 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, casează sentința atacată, în latura penală, sub aspectul individualizării pedepselor și în latura civilă referitor la cuantumul daunelor morale și rejudecând în aceste limite:

Condamnă pe inculpatul C. V. C. la:

-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal;

2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e teza I Cod penal.

Constată că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Conform art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.

Menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul și dispune ca acesta să plătească, cu acest titlu, 3500 lei părții vătămate H. T. și 2000 lei părții vătămate D. G. .

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,		GREFIER,
P.	A. D. L.	M.	V.	-B.	D. R.	M.

R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA-N. SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 131/R/2013

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Condamnă pe inculpatul C. V. C. la:

-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal;

2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e teza I Cod penal.

Constată că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Conform art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.

Menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,	GREFIER,
P.	A. D. L.	M.	V.	-B.	D. R. M.

Pentru conformitate cu originalul,

R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA-N. SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 131/R/2013

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală:

Condamnă pe inculpatul C. V. C. la:

-4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal;

2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e teza I Cod penal.

Constată că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Conform art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.

Menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE,					JUDECĂTORI,
P.	A. D.	L.	M.	V.	-B.	D.

← Decizia penală nr. 3/2013. Vătămare corporală		Decizia penală nr. 261/2013. Vătămare corporală →

Decizia penală nr. 131/2013. Vătămare corporală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 131/2013. Vătămare corporală