Decizia penală nr. 3/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR.3
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. C., președinte secție penală
: M. S., judecător
: Ț. D. B., judecător
: O. I. -M., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.
S-au luat în examinare recursurile declarate de partea civilă B. M. din
, str. Lt.col.T.Moldoveanu, nr.2, bl.P-88, ap.7, jud.S. și asigurătorul, parte responsabilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - A. V. I. G. S. cu sediul procesual ales în Satu Mare, str. Mileniului, nr.16/2, jud.Satu Mare la sediul cabinet avocat Horotan V. C. contra sentinței penale nr.408 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, privind pe inculpatul I. P., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă Jprev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, pentru astăzi fiind amânată pronunțarea.
Se constată că cererile, susținerile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de_, care fac parte integrantă din prezenta.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penala nr.408/_ a Judecătoriei Z., în baza art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201alin.7 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului I. P., fiul lui V. și R., născut la data de_ în loc. S. duc, jud. S., cetățean român, studii medii, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în loc. Z., str. Armoniei, nr. 9, bl. 60, sc. B, ap.30, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 alin.1 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-au suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
S-a constatat că SC Asigurarea Românească - A. V. I. G. SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-999 cod civil și a art. 50 și 54 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. cu domiciliul în loc. Z., str. Lt. Col. Teofil Moldoveanu, nr. 2, bl. P-88, ap.7, jud. S. și inculpatul I. P. a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească -
V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B.
M. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și materiale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. M. inculpatul I. P. a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească - A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 1998,25 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. J. de U. Z. și a sumei de 469 lei către partea civilă S. J. de A. S., cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.359 Cod procedură penală,s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea 136/1995 inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, la plata sumei de 2480 lei către partea civilă B.
M. cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărârea s-a dat cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, inculpat și partea civilă B. M. și de la comunicare pentru asigurătorul de răspundere civilă și părțile civile lipsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanță de fond a reținut următoarele
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1874/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. P. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal în dauna
părții vătămate B. M.
. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z.
la
data de_ sub nr._
.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de_ în jurul orei 10:00 învinuitul I. P. a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe str. Porolissum din mun. Z. cu nerespectarea normelor rutiere privind acordarea priorității de trecere a pietonilor angajați în traversarea drumului pe trecerea de pietoni și având drept consecință vătămarea corporală a părții vătămate B. M. și cauzarea unor leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și fotografiile judiciare (f. 6-19), declarații învinuit (f. 22-23), declarații parte vătămată (f. 24-27), declarații martor (f.28-30), raport de constatare medico-legală (f. 32), alte înscrisuri (f. 33-43).
Partea vătămată B. M. prin declarația din data de_ (f.27) arată că depune plângere penală față de I. P., iar prin declarația din data de_ (f.
24) declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată. În faza de judecată partea civilă prin înscrisul depus la fila 103 arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 20 000 lei reprezentând daune morale și materiale, depunând în probațiune înscrisuri (f. 107- 129).
Prin înscrisurile depuse la filele 40 și 53 la dosar S. J. de U. Z. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1998,25 lei actualizată cu dobânda legală a BNR, de la data producerii evenimentului până la data plății ce reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru victima B. M., iar prin înscrisurile de la filele 43 și 71 din dosar S. J. de A. S. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 469 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru intervenția la persoana vătămată B. M. .
S-a depus la dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului I. P. întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 75-76).
La termenul de judecată din data de_ inculpatului, în prezența apărătorului ales al acestuia, i s-au adus la cunoștință faptele pentru care a fost trimis în judecată, prevederile art.3201C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, inculpatul declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.159). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță cauza a fost judecată sub aspectul laturii penale potrivit procedurii prevăzute la art. 3201Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de_, în jurul orelor 1820, inculpatul I. P. a condus
autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe strada Porolissum, dinspre cartierul Ortelec înspre centrul Mun. Z. . Vizibilitatea era bună, în condițiile în care era lumină naturală, iar carosabilul era uscat. Pe sectorul
respectiv de drum circulația se desfășura în ambele sensuri, existând câte o bandă de deplasare pe fiecare sens. În apropierea benzinăriei situată în cartierul Porolissum, inculpatul I. P. nu a observat-o pe partea vătămată B. M. care s-a angajat în traversarea străzii Porolissum pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj și a lovit-o pe aceasta cu partea din față a autoturismului. În urma impactului, partea vătămată B. M. a fost proiectată pe capota autoturismului, apoi pe parbriz, după care a căzut pe carosabil.
Inculpatul I. P. a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se că valoarea alcoolemiei din aerul expirat a fost zero (fila 33).
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 937/ÎI/b/93/_
, emis de S. J. de Medicină Legală Z., a rezultat faptul că partea vătămată
M. a prezentat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, acestea necesitând pentru vindecare 14-16 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nefiind apte să pună în primejdie viața victimei.
La data de_, după comiterea faptei, autoturismul condus de către inculpatul I. P. a fost supus unei verificări tehnice efectuate de o societate de profil, împrejurare în care s-a constatat că sistemul de frânare, de direcție, cel de rulare și sistemul de lumini erau corespunzătoare (filele 34-35).
În declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a prezentat modul de producere al accidentului, iar declarațiile acestuia se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.6-9), schița locului faptei (f. 10), planșele fotografice (f.13-19), declarația martorului ocular Groza Mircea I. (f. 28-30), declarația persoanei vătămate, raportul de constatare medico legală (f.32).
În drept, fapta inculpatului I. P. care în data de_, în timp ce conducea autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe str. Simion Bărnuțiu din mun. Z., nu acordat prioritate de trecere părții vătămate B. M. angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni amenajată, semnalizată și marcată corespunzător, (încălcând astfel dispozițiile art. 135 alin.1 lit. h din HG 1391/2006 ), având ca urmare lovirea părții vătămate și cauzarea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, între acțiunea inculpatului de conducere a autovehiculului pe drum în mod imprudent prin încălcarea dispozițiilor legale privind acordarea priorității de trecere a pietonilor și urmarea imediată constând în lovirea părții vătămate și atingerea adusă integrității corporale acesteia prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale, există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de constatare medico-legală.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de alin.3 al art.184 Cod penal, întrucât fapta este
săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Inculpatul a nesocotit dispozițiile art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Așa cum rezultă și din planșele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului -f. 13) trecere de pietoni pe care a avut loc accidentul rutier era semnalizată corespunzător prin indicator și marcaj transversal.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate cu privire la formă și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în forma prev. de art.19 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal. Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice, obligații care trebuie cunoscute și care se prezumă a fi cunoscute de către posesorii de permis de conducere. Inculpatul a susținut că nu a văzut-o pe partea vătămată angajată în traversarea străzii dar în condițiile în care trecerea de pietoni era semnalizată, inculpatul avea obligația de a reduce viteza și a se asigura corespunzător că în zona respectivă nu sunt persoane angajate în traversare (mai ales că așa cum susține nu avea o vizibilitate bună deoarece era orbit de lumina soarelui), în consecință nu poate fi reținut faptul că inculpatul nu a prevăzut sau că nu a putut prevedea posibilitatea existenței unei persoane pe trecerea de pietoni angajată în traversare, pe care o poate accidenta, dar din neglijență acesta nu s-a asigurat socotind fără temei că rezultatul periculos nu se va produce.
Reținând vinovăția inculpatului I. P. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că inculpatul a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei, dar și urmările care s-ar fi putut produce, instanța apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Instanța va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 45 de ani, este căsătorit, are studii medii, este pensionar, potrivit fișei de cazier judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj rezultă că inculpatul prezintă
predispoziții personale și de mediu reduse de a dezvoltat, este susținut de soție și familie și nu va prezenta dificultăți în procesul de integrare socială. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că inculpatul a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei.
Având în vedere încălcarea gravă a regulilor privind circulația pe drumurile publice și urmările ce s-au produs sau care se puteau produce ca urmare a faptei imprudente a inculpatului, pericolul concret ridicat al faptei, instanța va opta dintre pedepsele alternative prev. de textul incriminator, pentru aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii.
Pentru stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 3201alin. 7 Cod de procedură penală prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de art. 184 alin.3 C.p.
Ținând cont de persoana inculpatului și concluziile referatului de evaluare urmează a fi aplicată inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special stabilit în urma aplicării art. 3201alin. 7 C.p.p.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p., va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezenței hotărâri și până la executarea sau considerarea că executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma faptelor săvârșite inculpatul este nedemn pentru exercitarea unei funcții elective sau a autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta și persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 Cod Penal, prin urmare va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța constată că partea vătămată B. M. s- a constituit parte civilă cu suma de 20 000 lei reprezentând daune materiale și morale, apreciind că nu poate face o delimitare precisă a daunelor materiale de cele morale.
S-au mai constituit părți civile în cauză unitățile medicale care au asigurat asistență medicală părții vătămate B. M.: S. J. de U. Z. cu suma de 1998,25 lei actualizată cu dobânda legală a BNR, de la data producerii evenimentului până la data plății ce reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru victima B. M. și S. J. de A. S. cu suma de 469 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru intervenția la persoana vătămată B. M. .
La data producerii accidentului_ autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ proprietatea inculpatului avea polița RCA valabilă de la data de_ pană la data de_ încheiată între inculpatul I. P. și asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească - A. V. I.
G. SĂ (f.37) societate care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezența cauză.
Potrivit art.49 coroborate cu art.44, 50 și 54 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În ce privește pretențiile civile ale părții civile B. M. instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, vinovăția - culpa cu prevedere a inculpatului și prejudiciul produs părții vătămate prin lezarea sănătății și integrității corporale a acesteia, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs, așa cum s-a reținut anterior.
Partea civilă B. M. pentru dovedirea prejudiciului material și moral produs acesteia prin fapta inculpatului a depus la dosarul cauzei certificate de concediu medical pentru perioada_ -_ (f. 107-110), bilet de ieșire din spital din care rezultă că a fost internată la secția Ortopedie în perioada_ -_ (f 111), scrisori medicale și rețete medicale ( f. 112- 116) din care rezultă că aceasta a fost diagnosticată și cu Tulburare de stres posttraumatic și că i-a fost prescris tratament medicamentos în acest sens, chitanțe și bonuri fiscale (f. 117-
119) privind contravaloare consultații medicale și medicamente. Analizând actele medicale depuse în cauză și bonurile fiscale privind achiziționarea medicamentelor prescrise, instanța constată că partea civilă în vederea tratării și recuperării a fost
supusă unor cheltuieli generate de internarea în spital, medicamentația necesară recuperării fizice și psihice, consultații medicale, motiv pentru care apreciază că în mod cert partea civilă a suferit un prejudiciu material ca urmare a faptei inculpatului, fără a putea reține că aceste cheltuieli sunt strict la nivelul ce rezultă din dovezile de plată depuse la dosar, în astfel de situații fiind cunoscut faptul că partea civilă nu a fost în măsură să își asigure o dovadă scrisă pentru toate cheltuielile efectuate.
De asemenea instanța apreciază că prin leziunile corporale suferite, părții civile B. M. pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei și a raportului de constatare medico legală, partea civilă a suferit un traumatism cranio-cerebral acut închis, multiple contuzii (coloană, șold, cot) și echimoze pe față, membre și corp, pentru recuperare partea civilă a fost internată în spital o perioadă de 10 zile și a fost în concediu medical ulterior 30 de zile. Având în vedere această perioadă de recuperare, leziunile provocate, durerea fizică și prejudiciul estetic, în mod cert i-a fost afectată acesteia viața personală, socială și profesională și i-au produs o suferință fizică și psihică. În plus din actele medicale rezultă că partea civilă a fost diagnosticată cu tulburare de stres posttraumatic în data de_ . Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. În situația dată instanța va aprecia global prejudiciul moral și material suferit de partea civilă. Raportat la natura leziunilor produse, perioada de recuperare, tratamentul urmat și limitarea adusă vieții sociale, familiale și profesionale a părții civile, instanța apreciază că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța consideră că suma de
10.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să acopere prejudiciul material și să atenueze suferințele părții civile B. M., dar în același timp să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-999 Cod civil și a art. 50 și 54 din Legea nr.136/1995, urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. și a obliga pe inculpatul I.
P. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească - A.
V. I. G. SĂ, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. M. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și materiale.
Față de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale - S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. - în ce privește contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate B. M., având în vedere fișa medicală 25978/_ (f. 122-129) decontul de cheltuieli (fila 41) și fișa de
urgență prespitalicească nr. 15131/_ (f. 72) depuse de părțile civile la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate și constatând că fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 -999 Cod civil, iar în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză, instanța va admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de U. Z. și S. J. de A.
S. și va obliga inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, la plata sumei de 1998,25 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. J. de U. Z. și a sumei de 469 lei către partea civilă S. J. de A. S., cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.359 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neplata obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare, atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Instanța constată că inculpatul a fost asistat în fața instanței de judecată de către apărător ales av. L. I. cu delegație la dosar fila 133, iar partea civilă a fost asistată de către apărător ales Hîrza R. Natalia cu delegație la fila 54 .
În ce privește cererea părții civile B. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, văzând înscrisurile doveditoare depuse la fila 161 - factura 0884/_ și chitanța 0740/_ privind achitarea de către partea civilă a onorariului apărătorului ales av.Hîrza R., în cuantum de 2480 lei, apreciază ca întemeiată cererea și în baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea 136/1995 va obliga inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, la plata sumei de 2480 lei către partea civilă B. M. cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 400 lei .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă B. M. și asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească A. V. I. G. Să .
În motivele de recurs formulate de către partea civilă s-a arătat că instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri fără a defalca și a menționa care este cuantumul daunelor morale și al daunelor materiale,hotărârea fiind nelegala sub acest aspect.
În motivele de recurs formulate de către societatea de asigurare s-a arătat că hotărârea este nelegala în privința laturii civile ,depunând în acest sens motivele de recurs de la fila 17 .În motivarea recursului a arătat ca la dosarul cauzei s-au depus chitanțe pentru dovedirea laturii civile a cauzei,însă instanta a făcut doar trimitee la acestea fără a menționa și cuantumul despăgubirilor asupra corora s-a oprit.În lipsa unei stabiliri concrete a prejudiciului nu se poate aprecia care este cuantumul daunelor morale .în aceste condiții,presupunând că daunele morale au fost stabilite la 9.833,21 lei a solicitat reducerea acestora la 5000 lei.S-a mai solicitat a se avea
în vedere și criticile aduse hotărârii sub aspectul cheltuielilor judiciare acordate partii civile și al obligativității suportării dobânzilor legale calculate asupra cheltuielilor de spitalizare.
Examinând motivele de recurs invocate atât de către partea civilă cât și către societatea de asigurări,tribunalul a reținut că doar recursul declarat de partea civilă este fondat,urmând a fi admis în consecință,pentru următoarele considerente
Inculpatul I. P. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
În fapt se reține ca în data de_, în jurul orelor 1820, inculpatul I. P.
a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe strada Porolissum, dinspre cartierul Ortelec înspre centrul Mun. Z. . Vizibilitatea era bună, în condițiile în care era lumină naturală, iar carosabilul era uscat. Pe sectorul respectiv de drum circulația se desfășura în ambele sensuri, existând câte o bandă de deplasare pe fiecare sens. În apropierea benzinăriei situată în cartierul Porolissum, inculpatul I. P. nu a observat-o pe partea vătămată B. M. care s-a angajat în traversarea străzii Porolissum pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj și a lovit-o pe aceasta cu partea din față a autoturismului. În urma impactului, partea vătămată B. M. a fost proiectată pe capota autoturismului, apoi pe parbriz, după care a căzut pe carosabil. Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 14- 16 zile de îngrijiri medicale .
În fața instanței de fond inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a uzat de procedura prevăzută de art.320/1 cpp, solicitând astfel ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În mod corect instanță de fond ,coroborând aceste probe a reținut vinovăția exclusivă a inculpatului, în modalitatea culpei cu prevedere care a rezultat din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice, obligații care trebuie cunoscute și care se prezumă a fi cunoscute de către posesorii de permis de conducere,starea de fapt expusă în rechizitoriu fiind de asemenea corect stabilită.
Sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei și a formei de executare, instanța a dat eficienta dispozițiilor art.230/1 cpp și art 52 cp,aplicând inculpatului o pedeapsă în limite legale,pedeapsa a cărei executare a fost suspendată în condițiile art.81 cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut că s-au constituit părți civile vătămată B. M. cu suma de 20 000 lei reprezentând daune materiale și morale, aceasta arătând că nu poate face o delimitare precisă a daunelor materiale de cele morale și unitățile medicale care au asigurat asistență medicală părții vătămate B. M.: S. J. de U. Z. cu suma de 1998,25 lei actualizată cu dobânda legală a BNR, de la data producerii evenimentului până la data plății ce reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru victima B. M. și S. J. de A.
cu suma de 469 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de
ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru intervenția la persoana vătămată B. M. .
În dovedirea prejudiciului material partea civilă a depus acte medicale ,rețete și chitanțe reprezentând contravaloarea medicamentelor și a taxei de expertiză ,în suma totală de 163 lei fila 10,11,12.Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței,în mod corect ca partea civilă în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli generate de internarea în spital, medicamentația necesară recuperării fizice și psihice, consultații medicale, motiv pentru care apreciază că în mod cert partea civilă a suferit un prejudiciu material ca urmare a faptei inculpatului, fără a putea reține că aceste cheltuieli sunt strict la nivelul ce rezultă din dovezile de plată depuse la dosar, în astfel de situații fiind cunoscut faptul că partea civilă nu a fost în măsură să își asigure o dovadă scrisă pentru toate cheltuielile efectuate,însă nu a arătat care este cuantumul acestor despăgubiri care i se cuvin,întrucât daunele materiale și daunele morale sunt modalități diferite de reparare a prejudiciului cauzat prin comiterea unei fapte penale.
Pentru acest considerent se va admite apelul declarat de partea civilă ,în sensul că inculpatul va fi obligat alături de asigurator la plata despăgubirilor materiale în suma de 163 lei și la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei,această sumă fiind în măsură să compenseze suferința psihică încercată de partea vătămată B. M. .
Referitor la celelalte motive de recurs invocate de societatea de asigurare s-a reținut că potrivit Legii nr.136/1995 asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală ,astfel încât în mod legal instanță de fond a obligat asiguratorul și la plata cheltuielilor de spitalizare ,la care s-au adăugat dobânzile legale,conform art.313 din OUG 72/2006 .Tot în baza acestor prevederi legale
,care reglementează răspunderea asiguratorului,instanța a obligat inculpatul alături de asigurator și la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.
Fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.17 cpp, instanța aplicând greșit legea în privința stabilirii despăgubirilor civile, se va admite, în baza art 385/15 pct.2 lit.d cpp recursul declarat de partea civilă, se va casa hotărârea în privința laturii civile și rejudecând în fond cauza inculpatul va fi obligat alături de asigurator la plata despăgubirilor materiale în suma de 163 lei și la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei.
În baza art 385/15 pct.1 lit.b cpp se va respinge ca nefondat recursul declarat de societatea de asigurare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin 2 cpp și 193 cpp. Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă B. M. împotriva sentinței penale nr. 408/_ a Judecătoriei Z. . Casează hotărârea atacată în privința laturii civile a cauzei și, rejudecând în fond cauza sub acest aspect, obligă inculpatul I. P., alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurarea Românească A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 163 lei daune materiale și la 10.000 lei daune morale către partea civilă B. M. .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă inculpatul, alături de asigurator, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă asiguratorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul T. ui S., azi,_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. M. S. Ț. D. B. O. I. -M.
Red.TC/_
Dact.IMO/_ / 2 ex.
Jud.fond: M. D. E.
| ← Decizia penală nr. 59/12. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 131/2013. Vătămare corporală → |
|---|
