Decizia penală nr. 1345/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1345/R/2013
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. I. ,.judecător JUDECĂTORI: I. A C. M.
: V. C.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror TRĂISTARU VIOLETA
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul S. V.
D. împotriva sentinței penale nr.299 din_ a T. ului Cluj, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.pr.pen.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul Ș. V. D., în stare de arest, asistat de către apărător ales avocat Raice Diana în substituirea av. Spătariu A. Petrică din cadrul Baroului Cluj, ambii cu delegații avocațiale la dosarul cauzei și apărătorul desemnat din oficiu Pavel E. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Condamnatul arat că își menține recursul formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul Ș. V. D. solicită instanței să constate că mandatul său își încetează efectele întrucât s-a prezentat apărătorul ales al acestuia. Solicită acordarea onorariului din Fondul M. ui de Justitie pentru studiu dosar.
Apărătorul ales al condamnatului Ș. V. D. în probațiune depune la dosarul cauzei sentința penală nr.169/2010 a T. ului Arad, pronunțată în dosar nr._ .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al condamnatului Ș. V. D. solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să pronunțe o nouă hotărâre prin care să admită contestația la executare așa cum a fost formulată. Inculpatul Ș. V. D. a fost judecat în două dosare penale pentru fapte concurente, respectiv în dosarul penal nr._ al T. ului Cluj, aflat încă pe rolul instanței de judecată și în dosarul penal nr._ al aceleiași instanțe, dosar care a fost soluționat definitiv la data de_, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare.
Apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 88 C.pr.pen. și art.461 C.pr.pen, chiar dacă în dosarul penal nr._ al T. ului Cluj nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, iar pentru a nu priva inculpatul de prevederile art.88 C.pr.pen. se impune admiterea cererii formulate.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursului formulat pentru aceleași considerente arătate în hotărârea atacată. În opinia sa, condamnatul nu este privat de vreun drept procesual, însă acesta nu poate fi realizat într-o cauză nedefinitivă, într-un alt cadru procesual decât acela care este deferit instanței stabilită aleatoriu conform regulamentului și dispozițiilor procedurale. Soluția este corectă și urmează ca inculpatului să i se deducă perioada arestului preventiv atunci când va fi condamnat definitiv prin acea hotărâre.
Apreciază că această cerere ar fi fost inadmisibilă, deoarece se tinde la darea unei soluții într-o cauză nedefinitivă.
În replică, apărătorul ales al condamnatului, precizează că în dosarul penal nr._ se poate dispune și achitarea inculpatului și în acesta caz nu se va deduce perioada reținerii și a arestării preventive și acesta va executa acea pedeapsă care i-a fost aplicată în dosarul penal nr._ al T. ului Cluj, astfel că, inculpatul va fi privat de dreptul prevăzut la art.88 C.pen.
În replică, reprezentanta M. ui P., precizează că în acest caz se va aplica o cu totul altă instituție, și anume, cea prevăzuta la art.449 C.pr.pen..
Condamnatul Ș. V. D. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat întrucât solicitarea sa vizează un drept legal ce i se cuvine și care a mai fost acordat de alte instanțe naționale în cazuri asemănătoare.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 299 din 11 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ului Cluj în baza art.461 lit.d C.p.p., s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul Ș. V. D. , fiul lui I. și V., ns. la data de _
, în mun. Turda, jud. Cluj, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
În baza art.192 al.2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 150 lei.
În baza art. 189 C.p.p., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial parțial din oficiu în sumă de 50 lei cuvenit av. Huțanu B., ce se avansează din F.M.J.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Gherla, contestatorul Ș. V. D., în temeiul art.461 lit.d C.p.p., a solicitat computarea perioadei în care a fost reținut și arestat preventiv în dosar nr._ al Trib. Cluj, din pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c C.p., începând cu data terminării executării pedepsei principale, ce i-a fost aplicată în dosar nr._ al Trib. Cluj, rămasă definitivă prin D.P. 937/_ a I. .
În motivare s-a arătat că, în dosarul nr._ al T. ului Cluj, a fost reținut și arestat preventiv în perioada_ până la data de_ .
În dosarul nr._ al Trib. Cluj, a fost condamnat definitiv la pedeapsa de
2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru comiterea unei infracțiuni concurente cu cele ce au făcut obiectul dosarului nr._ al Trib.
Cluj; așa încât, s-a apreciat că, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.88 C.p., respectiv solicită deducerea perioadei detenției preventive de mai sus, din pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, anterior menționată.
Prin S.P.902/_ a Judecătoriei G., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Trib. Cluj.
2
Analizând contestația la executare în raport cu actele dosarului, cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul Ș. V. D. a fost condamnat prin S.P. 74/D/_ pronunțată în dosar nr._ al Trib. Cluj, definitivă prin D.P. 937/_ a I., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c C.p., începând cu data terminării executării pedepsei principale (f.100-105).
Totodată, prin S.P. 43/D/_ pronunțată în dosar nr._ al Trib. Cluj, sus-numitul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și c C.p., după terminarea executării pedepsei principale (f.8-37, 60-99).
Împotriva sentinței de mai sus, contestatorul a declarat apel, respins ca nefondat prin D.P. 83/A/_ a Curții de Apel Cluj, soluție atacată cu recurs, dosarul aflându-se în prezent pe rolul I., având stabilit termen pe data de_ (conform portalului I. ).
Având în vedere instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată în cauză, întrucât, solicitarea contestatorului Ș. V. D., în sensul de a-i fi dedusă perioada_ până la data de_, respectiv cât timp a fost reținut și arestat preventiv în dosarul nr._ al Trib. Cluj, din pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c C.p., începând cu data terminării executării pedepsei principale, pronunțată în dosar nr._ al Trib. Cluj, este la acest moment prematură, hotărârea pronunțată în dosarul nr._ al Trib. Cluj, nefiind încă definitivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul Ș. V. D. . În susținerea recursului s-a criticat sentința atacată pe motiv că în mod eronat a fost respinsă contestația la executare pentru că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 88 Cod procedură penală și art. 461 Cod procedură penală, chiar dacă în dosarul în care a fost arestat recurentul nu s-a pronunțat încă o hotărâre
judecătorească definitivă.
S-a apreciat că în dosarul nedefinitiv este posibilă și o soluție de achitare a inculpatului astfel încât durata arestării preventive nu se va mai deduce, deci nu este necesară deducerea arestării.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că recurentul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 214/2005 prin sentința penală nr. 74/2012 a T. ului Cluj, definitivă prin respingerea recursului la data de 18 martie 2013, pedeapsă pe care a început să o execute în 20 martie 2013 și care expiră în 19 martie 2015.
Justificat s-a mai stabilit că inculpatul a fost arestat într-un alt dosar aflat în curs de soluționare în recurs pentru fapte concurente, dosar în care a fost arestat între 11 noiembrie 2010-22 decembrie 2011.
În mod legal prima instanță a considerat că nu se poate deduce arestarea preventivă din pedeapsa definitivă pe care o execută în prezent, deoarece în temeiul art. 449 Cod procedură penală doar în cazul unor pedepse definitive pronunțate în dosare diferite se poate dispune deducerea arestării preventive dintr-unul din dosare.
3
Într-adevăr, în acest sens dispozițiile art. 36 alin. 2 Cod penal sunt suficient de clare deoarece prevăd că pedepsele pentru fapte concurente se contopesc "și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă";.
Dintr-o altă perspectivă, dispozițiile art.88 Cod penal alin.1 teza a II-a permit computarea arestării preventive și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost
achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă; această ipoteză constituie excepția de la regula instituită în art. 88 alin.1 teza I-a - de a se computa arestarea din pedeapsa pronunțată în aceeași cauză -, iar excepțiile sunt de strictă interpretare, astfel că excepția menționată în teza a II-a a textului legal nu poate fi extinsă pe cale de interpretare la ipoteza computării arestării preventive în cauze diferite (dintre care unele aflate în curs de judecată) ce nu au fost soluționate definitiv prin condamnarea inculpatului.
De aceea, Curtea nu poate primi motivul de casare potrivit căruia simpla posibilitate a achitării inculpatului în recurs ar determina extinderea excepției la
ipotezele nevizate de către lege.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul condamnatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul Ș. V. D., aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 299 din 11 iulie 2013 a T. ului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat Paven E. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
C. I. | I. A C. | M., V. | C. |
Red. C.V./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.-I. Nora Boiciuc
GREFIER
G. I. B.
4
| ← Sentința penală nr. 372/2013. Contestatie la executarea pedepsei | Sentința penală nr. 405/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
