Decizia penală nr. 1403/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1403/R/2013
Ședința publică din 28 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA și asigurătorul A. T. A. S.
, împotriva sentinței penale nr.897 din 24 mai 2013 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpata M. A. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 al.1 și 2 C.pen., art.184 al.2 și 4 C.pen. (două fapte) totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. A., asistată de apărătorul desemnat din oficiu - av. S. Caterina și apărător ales - av. Benea Liana M., părțile civile B. L. și B. G., apărătorul ales al părților civile B. L., B. B. R. și B. G. - av.O. Tudor, apărătorul ales al părții civile C. M. L. - av. P. M. și apărătorul ales al asigurătorului S.C. "A. T. A. "; S. - av. Bortoș Cristian, toți avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile B. B. R., C. M. L., S. C. J. de C.
C. -N., S. C. J. de U. C. -N. și S. C. de R. C.
-N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M. A., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarae apărătorului ales al inculpatului și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul, așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se reface procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, cât și a modalității de executare.
Solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare infracțiune, a se reface concursul de infracțiuni conform disp.art.34 C.pen., și a se aplica inculpatei o pedeapsă privativă de libertate. Consideră că modalitatea de individualizare, sub acest aspect, este netemeinică din perspectiva circumstanțelor dovedite în dosar.
Apreciază că în mod corect s-a reținut că inculpata din culpa sa exclusivă, a cauzat un accident rutier cu urmări deosebit de complexe, atât sub aspectul numărului victimelor lezate, a modului în care acestea au fost
lezate, cât și din perspectiva încălcărilor la regimul circulației pe drumurile publice, care sunt în număr mare și substanțial.
Consideră că aceste împrejurări sunt esențiale în cauză, întrucât modalitatea în care inculpata a înțeles să acționeze, conducând autovehiculul în condițiile date, a dus la decesul unei persoane și vătămarea altor două persoane. Prin urmare, nu există nici un element care să conducă la concluzia că se impunea ca instanța să aprecieze că pericolul social al faptei cu toate urmările sale, a fost unul de natură a concretiza, pe de o parte, orientarea prevențiilor spre minimul special, chiar redus cu 1/3 conform art.320/1 C.pr.pen. iar, pe de altă parte, că se reliefa vreun element care să ducă la îndeplinirea condițiilor referitoare la aplicarea unei suspendări a executării pedepsei.
Orientarea instanței în urma efectuării operațiunii de reducere a limitelor pedepselor, spre pedepse aflate aproape de minimul special al fiecărei infracțiuni reținute, nu corespunde nici unuia din principiile de individualizare a pedepsei și nu reflectă situația din dosarul cauzei.
Apreciază că pedepsele, așa cum au fost aplicate, nu justifică procesul de individualizare. Solicită a se da eficiență împrejurărilor dovedite în cauză, necontestate de inculpată, care evidențiază un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei și făptuitorului.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse orientată spre maximul permis de lege, astfel încât prevenția generală să aibă un efect substanțial raportat la elemente legate de circumstanțele, ce arată urmările faptei.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Apărătorul asigurătorului A. T. A. S. , solicită admiterea recursului declarat de asigurător, arătând că motivele de recurs se referă la cuantumul daunelor morale acordate și individualizarea acestora, în raport cu aspectele cauzei. Critică cuantumul daunelor morale sub aspectul culpei concurente care a fost reținută în sarcina victimelor, în ceea ce privește producerea prejudiciului. In această privință, prima instanță a reținut un grad de culpă de 20% în sarcina părților civile, pentru faptul că acestea nu au purtat centura de siguranță, au acceptat să fie transportate în autoturism în condițiile în care inculpata consumase băuturi alcoolice și, de asemenea, au acceptat să urce șase persoane într-o mașină cu cinci locuri.
Potrivit materialului probator administrat în cauză, majoritatea victimelor au fost găsite proiectate în afara autovehiculului. Consideră că multe dintre rezultatele și vătămările pe care le-au suferit victimele nu s-ar fi produs, în condițiile în care erau doar patru pasageri în mașină și purtau centuri de siguranță.
Pentru aceste considerente, solicită reținerea unui procent de culpă de 40% în sarcina părților civile.
Al doilea motiv de recurs vizează cuantumul general al daunelor morale, care va fi supus acestei reduceri procentuale, în funcție de gradul de culpă ce se va reține.
Susține că prima instanță a acordat sume deosebit de mari părților civile. Sigur că în urma acestui accident s-a produs un prejudiciu moral care nu va putea fi reparat niciodată. Acest prejudiciu trebuie compensat, prin acordarea de daune morale, sens în care poziția asiguratorului este de asumare a acestei chestiuni, însă apreciază că acestea sunt acordate într-un cuantum ridicat.
În materia particulară a asigurărilor de răspundere civilă auto, avem prev.art.136 din OUG nr.195/2002, respectiv prev.art.49 pct.2 lit.d din normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr.14/2011.
Aceste prevederi arată faptul că daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Această trimitere la jurisprudență nu este facultativă și orientativă cum este în celelalte ramuri
de drept, ci este obligatorie după cum însăși I.C.C.J., în spețe similare, s-a pronunțat.
Pentru studiul acestei jurisprudențe face trimitere la o lucrare statistică intitulată Ghid de acordare a daunelor morale, care analizează jurisprudența tuturor curților de apel din România, la nivelul anilor 2008- 2011 și trage o serie de concluzii. Aceste concluzii se raportează la criteriile concrete în acordarea daunelor morale în cauze similare, în funcție și de salariu mediu pe economie. Din această raportare rezultă o serie de factori care, aplicați la condițiile concrete din prezenta cauză, arată sume de la 6 până la 10 ori mai mici, decât cele acordate de prima instanță.
Apreciază că acest cuantum, înainte de reducerea realizată potrivit gradului de culpă concurentă a victimelor, este foarte mare, motiv pentru care solicită cenzurarea acestor daune morale.
Cu privire la recursul formulat de parchet, consideră că acesta este nefondat și solicită a fi respins ca atare, arătând că, într-adevăr este corect ceea ce reprezentantul M. ui P. susține. Încălcările normelor privind circulația pe drumurile publice ale inculpatei au fot numeroase, însă la fel de adevărat este că, aceste urmări atât de grave nu s-ar fi produs în condițiile în care victimele la rândul lor ar fi avut o conduită legală, în sensul de a purta centurile de siguranță și a nu se urca mai multe peroane decât era admis, în autoturism.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatei M. A. , față de recursurile formulate în cauză, solicită respingerea acestora și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că hotărârea este amplu motivată atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatei este într-un cuantum care reprezintă o sancțiune la adresa inculpatei. In sala de judecată, în fața primei instanțe, reprezentantul M. ui P. a solicitat aplicarea unei pedepse raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, dar cu suspendare, potrivit art.81 C.pen.
Cu toate acestea, instanța a acordat suspendarea sub supraveghere, astfel încât, în această situație consideră că este mult prea mult să se susțină în fața instanței de recurs, nu doar o majorare ca cuantumului acordat de prima instanță, ci chiar aplicarea unei pedepse cu executare raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatei.
Solicită a se avea în vedere că dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., acordă posibilitatea aplicării și a dispoz. art.74 C.pen., raportat la conduita și persoana inculpatei, faptul că acesta este tânără, încadrată în muncă, studentă la masterat în ultimul an, a avut o conduită bună atât înainte cât și după săvârșirea accidentului, a încercat despăgubirea părților vătămate, a recunoscut și regretat fapta. Toate acestea arată că nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate, a înțeles ce a săvârșit și faptul că i s-a aplicat o pedeapsă în cuantumul acordat de prima instanță, apreciază că este suficient.
Așa fiind, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, sens în care solicită a fi menținută ca atare.
Apărătorul ales al părților civile B. L., B. B. R. și B. G. , depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
În susținerea poziției procesuale arată că raportat la specificul speței, dar văzând și jurisprudența în materie la care se face referire, a apreciat în echitate daunele morale, CEDO stabilind faptul că, criteriul echității în materia despăgubirilor are în vedere ca persoanele vătămate să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit cu efecte compensatorii, instanțele de judecată fiind obligate să respecte acest principiu al echității și stabilirii unui just echilibru între prejudiciu și reparația acordată.
Daunele morale în această speță au fot acordate ținând seama atât de art.49 pct.1 lit.f, respectiv pct.2 lit.d din Ordinul CSA nr.14/2011 incident în materie, care stabilesc faptul că daunele morale se acordă conform legislației din România și jurisprudența, la care a făcut referire și reprezentantul asigurătorului.
În acest sens, depune la dosar o decizie penală a Curții de Apel C. .
Prin urmare, despăgubirile morale acordate tuturor celor trei părți civile sunt mai mici decât jurisprudența Curții de Apel C., nefiind motive justificate pentru diminuarea acestora.
De asemenea, apreciază că sentința recurată este temeinică și legală prin prisma reținerii de către prima instanță a ansamblului prejudiciilor suferite de părțile civile.
În ce privește procentul de culpă, respectiv de 40% - în sarcina părților civile - solicită a fi respins ca fiind nefondat.
Cu privire la latura penală a cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței dacă recursul parchetului este fondat. Solicită a se analiza
circumstanțele efective și concrete de timp și de loc în care s-a comis infracțiunea, de personalitatea inculpatei, urmând în acest sens comportarea acesteia în viața socială, atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii.
Prin urmare, apreciază că doar o pedeapsă justă și corect proporționată constituie o garanție în realizarea prevenției generale și speciale prev. de art.52 C.pen.
Solicită acordarea cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile.
Apărătorul ales al părții civile C. M. L. , în ce privește recursul asigurătorului, solicită respingerea acestuia în condițiile în care instanța de fond în mod just, temeinic și legal a apreciat că suma acordată este echitabilă, pentru a realiza o reparare a suferinței cauzate părții civile.
Această parte vătămată a suferit 90 de zile de îngrijiri medicale, cu infirmitate permanentă, datorită lipsei splinei, fiind nevoit să suporte un tratament din cinci în cinci ani cu antibiotice. Mai mult, este evident că pentru restul vieții va suplimenta efortul fizic, care va duce la o surmenare fizică și psihică mai mare.
Cu privire la recursul declarat de parchet, consideră că se poate analiza recursul în ceea ce privește majorarea cuantumului unei pedepse, însă solicită a se respinge, referitor la modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție.
Susține că în fața instanței de fond a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate spre maximul de 3 ani, cu aplicarea unei suspendări sub
supraveghere, cu un termen de încercare îndreptat spre maxim, cu interzicerea dreptului de a conduce.
Consideră că aplicarea unei pedepse spre maxim, însă cu modalitatea executării sub supraveghere, este oportună în prezenta cauză, tocmai datorită legăturilor dintre inculpată și părțile vătămate.
Reprezentantul M. ui P. , referitor la recursul declarat de asigurător, solicită respingerea acestuia, apreciind că soluția se impune a fi menținută ca atare, deși consideră că există o contradicție vădită între dispozitiv și motivarea hotărârii - cu privire la proporția culpei.
Apreciază însă că nu se pot modifica aceste dispoziții, decât în ceea ce privește recalcularea și recuantificarea daunelor morale, în măsura în care se va considera necesar, însă nu cu privire la aspectul acestui procent, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată în final, pentru producerea unui accident de circulație din culpa sa exclusivă.
Învederează faptul că temeiul juridic al acordării despăgubirilor în cazul accidentelor de circulație este delictul penal. Prin urmare, cât timp întinderea acestui delict, conținutul infracțiunii și aspectele în natura penală se concretizează în culpa exclusivă a inculpatei, este imposibil să se stabilească o altă proporție a culpei, sub aspectul despăgubirilor civile.
În plus, există și argumentul purtării centurii de siguranță. Dacă se considera că nepurtarea centurii de siguranță ar fi avut vreo importanță în raportul de cauzalitate dedus judecății, s-ar fi reținut și în privința inculpatei, sub aspectul culpei penale, o proporție corespunzătoare.
Din perspectiva daunelor morale, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpata M. A. , având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 897 din 24 mai 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla a fost condamnată inculpata M. A. , fiica lui V. și S., născută la data de 13 februarie 1990, în C. -N., jud.
C., de cetățenie română, studii superioare, necăsătorită, fără copii, fără Antecedente penale, ocupație - dispecer pizzerie, angajată a SC Joplin Club SRL, posesoare a CI seria KX, nr. 3., eliberat de SPCLEP C. -N., domiciliată în C. -N., str. Islazului, nr. 6, ap. 11, jud. C., CNP 2. la următoarele pedepse:
- 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală.
5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată C. M.
-L. ).
5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată B. B. -
R. ).
În temeiul art. 33 lit. b C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnată inculpata au fost săvârșite în concurs ideal de infracțiuni și, în temeiul art. 36 alin. 2 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, cu pedepsele de 5 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an și 10 luni închisoare, ce a fost sporită cu 4 luni închisoare, în final rezultând o
pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la articolul 64 literele a teza a II-a și b din Codul penal, începând de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art. 861alin. 1 și 2 și 862,C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni.
S-a atras atenția inculpatei că în temeiul art. 864C. pen., săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și nerespectarea cu rea-credință măsurilor de supraveghere stabilite prin hotărâre, atrag revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării pedepsei în întregime.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. M. -L. și în temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art.1357 C. civ. a fost obligată inculpata M. A. la plata către partea civilă C. M. -L. a sumei de
24.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 314 lei, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii accidentului din data de 22 ianuarie 2012, cauzat de inculpată.
S-a admis n parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă B. B. -R. și, în temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la 1357 C. civ. a fost obligată inculpata
M. A. la plata către partea civilă B. B. -R. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata sumei de 1440 lei cu titlu de dauna materiale, ca urmare a producerii accidentului din data de 22 ianuarie 2012, cauzat de inculpată.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile B. G. și B. L. și, în temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la 1357 C. civ. a fost obligată inculpata M. A. la plata către partea civilă B. L. a sumei de
60.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata către partea civilă B. G. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale.
În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la 1357 C. civ. a fost obligată inculpata M. A. la plata către părțile civile B. G. și B. L. a sumei de 10.928,12 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 313 din legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. C. de R.
C. -N. și a fost obligată inculpata M. A. la plata către partea civilă a sumei de 1.456,22 lei, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de daune materiale.
În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 313 din legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. de Ambulanță C., și pe cale de consecință, a fost obligată inculpata M. A. la plata către partea civilă a sumei de 910,44 lei, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de daune materiale.
În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 313 din legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. C. J. de U. C. și a fost obligată inculpata M. A. la plata către partea civilă a sumei de 14.907,725 lei, precum și a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.193 alin.2 C. proc. pen., a fost obligată inculpata M.
A. la plata în favoarea părților civile B. G. și B. L. a sumei de 1225 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare și la plata în favoarea părții civile B. B. -R. a sumei de 1081,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a luat act că S. C. J. de U. pentru C. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că S.C. A. - Ț. A. S. are calitatea de asigurator în cauză.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla din data de 6 februarie 2013 inculpata M. A. a fost trimisă în judecată pentru savârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal,, vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal.
În sarcina acestuia s-a reținut că în data de în data de 22 ianuarie 2012, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin.1, art. 41 alin. 1, art. 45 alin. 1 și 5, art.48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, în calitate de conducător auto, a cauzat din culpa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei B. Eugen Sorin și producerea unor leziuni în dauna părților civile B. Biacca-R. și C. M. -L. care au necesitat spre vindecare un nr. de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
În faza de judecată, inculpata a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a judecății reglementată de dispozițiile art. 3201din Codul de procedură penală, recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nemaisolicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
În data de 22 ianuarie 2012, inculpata M. A. a participat la discoteca din Iclod, împreună cu persoanele vătămate T. Dănuț-Silviu, Kovacs Robert-Mihaly, cu părțile civile B. B. -R. și C. M. -L., cu nimitul B. Eugen-Sorin și cu martorii Miclea Cornel, Nica A. -Dorin și Cornan Mircea-Dacian.
În timp ce se aflau în discotecă, o parte a celor de mai sus au consumat băuturi alcoolice. Între T. Dănuț-Silviu și inculpata M. A. a avut loc o înțelegere în sensul că învinuita să conducă autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare_ la întoarcere spre C. -N. . Inculpata consumase și ea la discotecă cca. 50 ml whisky cu energizant.
După ce a pus autoturismul în mișcare, inculpata a constatat că în autoturismul pe care îl conducea se aflau șase persoane, peste numărul de locuri admis. Pe locul dreapta față se afla persoana vătămată T. Dănuț- Silviu, iar pe banchetă, în partea stângă persoana vătămată Kovacs Robert- Mihaly care o ținea în brațe pe partea civilă B. B. -R. . Partea civilă C.
M. -L. se afla pe locul din mijloc, iar victima B. Eugen-Sorin în partea dreaptă. Cu excepția inculpatei, niciunul din ocupanții autoturismului nu purtau centura de siguranță. Înaintea autoturismului condus de inculpată, se deplasa autoturismul Seat cu numărul de înmatriculare_, autoturism condus de martorul Miclea Cornel în care se aflau martorii Nica
-Dorin și Cornan Mircea-Dacian.
Pentru a evita o eventuală sancțiune din partea poliției, inculpata a făcut semn cu farurile autoturismului condus de martorul Miclea Cornel care conducea înainte pentru a opri și a prelua un pasager. Cum martorul nu s-a conformat, inculpata a intenționat să-l depășească pe partea dreaptă a drumului, pe acostament. A mărit viteza de deplasare, însă autoturismul a intrat în derapaj și apoi a intrat pe contrasens, trecând peste linia discontinuă simplă care separa cele două sensuri, s-a izbit violent de un cap de podeț și de taluzul de pământ al șanțului din partea stângă a direcției sale de deplasare, și a ajuns pe podețul de beton în poziție normală, pe roți, cu fața orientată spre câmp și spatele spre axul drumului. Părți componente ale caroseriei autoturismului s-au împrăștiat pe acostament, șanț și câmpul din apropiere.
Cu excepția inculpatei reținută de centura de siguranță, toți ocupanții autoturismului au fost proiectați înafara acestuia, ajungând pe acostament, în șanț și pe terenul din apropierea drumului public. Victima B. Eugen- Sorin a ajuns pe acostamentul din partea stângă a direcției inițiale de deplasare a inculpatei, înapoia autoturismului, persoana vătămată Kovacs Robert-Mihaly pe podeț, lângă mașină, partea civilă C. M. -L. în șanț, iar persoana vătămată T. Dănuț-Silviu și partea civilă B. B. -R., pe terenul din apropierea drumului public.
La km. 33+900 m, locul accidentului, carosabilul era din asfalt, uscat, cu o lățime de 7,10 m, fiind marcată separarea sensurile de circulație cu linie simplă discontinuă. Banda de circulație Gherla - C. -N. avea o lățime de 3,50 m cu acostament de 2,10 m. (filele 9-37).
Accidentul a fost sesizat de martorul Miclea Cornel și pasagerii autoturismului Seat care au oprit și s-au întors la fața locului.
La fața locului polițiștii au constatat, pe lângă cele deja arătate, existența a două urme de derapaj care pornesc din zona axului drumului, oblic spre acostamentul din partea stângă a direcției inițiale de deplasare a învinuitei în lungime de 20,6 m respectiv 12,80, și care încep la 48,50 m înainte de locul final al autoturismului.
Accidentul s-a soldat decesul numitului B. Eugen-S. și cu vătămarea integrității corporale a inculpatei, a persoanelor vătămate T. Dănuț-Silviu și Kovacs Robert-Mihaly și a părților civile C. M. -L. și B.
-R. . De asemenea, a avut drept consecință avarierea autoturismului Ford Focus cu numărul de înmatriculare_, în proporție de 90%.
Echipe ale ambulanței au constatat decesul victimei B. Eugen-Sorin și au procedat la transportul vătămaților la unitati medicale clujene. Conform raportului de constatare medico-legală eliberat de I.M.L.C., moartea victimei B. Eugen-Sorin a fost violentă, s-a datorat zdrobirii craniului. Leziunile tanato-generatoare cranio-cerebrale s-au putut produce prin comprimarea capului victimei între două planuri dure din interiorul unui autovehicul, aflat în decelerație bruscă în cadrul unui accident rutier, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate. Alcoolemia victimei a fost de 0,80 g/l. Moartea poate data din 22 ianuarie 2012 (f. 44-46 DUP).
Persoanele vătămate T. Dănuț-Silviu și Kovacs Robert-Mihaly, au suferit leziuni corporale, au fost transportate la UPU, nu s-au adresat medicului legist pentru stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale, nu au formulat plângeri penale prealabile împotriva învinuitei.(filele 116-124).
Partea civilă B. B. -R. a beneficiat la UPU a S. ui C. J. de U. C. de îngrijiri, iar apoi a fost internată în C. a Neurochirurgie C. aparținând S. ui C. J. de U. C. în perioada 22-31 ianuarie 2012, unde a fost supusă la o intervenție chirurgicală. Diagnosticul părții civile a fost ,,Traumatism de coloană cervicală amielitică. Fractură tasare corp vertebral C6. Traumatism cranio-cerebral grad I, Amnezie retrogradă, Contuzie abdominală flanc stâng cu plagă suturată. Contuzie coapsă stg. Excoriații multiple la nivelul mâinilor și membrelor inferioare bilateral. Accident rutier";.
Conform raportului de expertiză medico-legală eliberat de I.M.L.C., partea vătămată B. B. -M. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și pot data din 22 ianuarie 2012.(fila 49 DUP)
Partea vătămată C. M. -L. a fost internată în perioada 22-31 ianuarie 2012 în C. a Chirurgie I aparținând S. ui C. J. de U.
, unde a fost supus la o intervenție chirurgicală. Diagnosticul părții vătămate a fost: ,,Hemiperitoneu prin ruptură traumatică de splină grad III, Fractură cominutivă cu deplasare ramură pubiană stângă, Fractură proces trasvers L5 drept, Fractură aripă sacrată dreaptă. Fractură arc costal stâng coasta VI-VII. Pneumotorace bilateral în cantitate mică. Hematom spațiul Retzius, Contuzie toraco-abdominală, Subocluzie intestinală. Stare postsplenectomie";. A mai fost internat și în S. C. de R. -Secția C. ă R. în perioada 26 martie-5 aprilie 2012 cu dgs "Lumbago pe fond de
fractură de proces Trasvers L5. Fractură ramură pubiană stângă și aripă sacrată dreaptă. Instabilitate coxo-femurală bilaterală. Stare post politraumatism prin accident rutier. Splenoctomie";.
Conform raportului de expertiză medico-legală eliberat de I.M.L.C., partea vătămată C. M. -L. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața victimei și au dus la
instalarea unei infirmități fizice permanente și la pierderea unui organ și pot data din 22 ianuarie 2012 (filele 51-53 DUP).
Inculpata a fost testată la ora 5,51 având 0,14 g/l alcool pur în aerul expirat și i s-au recoltat probe biologice iar alcoolemia acesteia a fost 0, 25 g/l, la ora 7 respectiv de 0, 15 g/l la ora 8 (filele 42, 103 DUP).
Autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpata M. A., aparține numitului T. D. V. și avea
încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la SC A. -Ț. A. SA. (fila 133 DUP)
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei care a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a încălcat regulile privind depășirea, a condus pe acostament, a intrat pe contrasens încălcând astfel prevederile art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 45
alin. 1 și 5, art. 48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 și 148, pct. 2 din HG nr. 1391/2005, care dispun:
art.35 din OUG 195/2002, ,,Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";.
art.41 alin.1 din OUG 195/2002 ,,Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație";.
art. 45 alin.1 și 5 din OUG 195/2002 ,, Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat iniția";.
Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă";.
art.48 din OUG 195/2002, ,,Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";.
art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influenta băuturilor alcoolice, daca fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune";.
art. 148 pct. 2 din HG nr. 1381/2006 "Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: 2. sa transporte in autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare;
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatei, care atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. De asemenea, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, după cum urmează: procese-verbale de sesizare din oficiu si cercetare la fata locului (filele 6-37), proces verbal de verificare tehnică (fila 38), declarația părții
vătămate C. M. -L. (filele 69-70), declarația părții vătămate B. B.
R. (filele 71-72), declarația părții vătămate B. G. (fila 73), copie polita de asigurare pentru autoturism (fila 133), copie asigurare obligatorie, (filele 132), raportul de constatare medico-legală pentru victimă (filele 44- 47), certificat medico-legal pentru partea vătămată B. B. R. (fila 49), raportul de constatare medico-legală pentru partea vătămată C. M. L. și copii după actele medicale (filele 51-67), buletin de examinare clinică și proces verbal de prelevare (filele 39-40), protocol alcooltest (fila 103), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 42), declarațiile martorilor (filele 110- 128), procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 147-148)
În drept, instanța a stabilit că fapta inculpatei M. A. care în data de 22 ianuarie 2012, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 1,
art. 41 alin. 1, art. 45 alin. 1 și 5, art.48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, în calitate de conducător auto, a cauzat din culpa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei B. Eugen Sorin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 Cod penal.
Fapta inculpatei M. A. care în data de 22 ianuarie 2012, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 45 alin. 1 și 5, art. 48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, în calitate de conducător auto, a cauzat din culpa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate C. M. -L. care a necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente și la pierderea unui organ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
Fapta inculpatei M. A. care în data de 22 ianuarie 2012, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 45 alin. 1 și 5, art. 48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, în calitate de conducător auto, a cauzat din culpa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate B. B. -R. care a necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4 Cod penal.
Având în vedere faptul că faptele au fost săvârșite înainte de intervenirea vreunei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna dintre acestea, devin incidente prevederile art.33 lit.b din Codul penal privind concursul ideal de infracțiuni.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178, alin.1 și 3 C. pen. și pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al. 2 și 4 din Codul penal.
În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnată inculpata și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art.72 C. pen., prevederile art. 3201alineatul 7 din Codul de procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana inculpatului.
Instanța a apreciaat că infracțiunea săvârșită de inculpat are un grad ridicat de pericol social. În acest sens instanța a rețiut că inculpata a încălcat multe reguli de circulație (dispozițiile art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 45
alin. 1 și 5, art. 48, art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, 148, pct. 2 din HG nr. 1391/2005). Fapta a fost periculoasă și prin rezultatul produs, constând în decesul victimei B. Eugen și vătămarea corporală gravă a părților civile cărora li s-au produs leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale (80-90).
Persoana inculpatei prezintă însă un pericol redus pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că inculpata nu a mai fost
condamnată penal. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei. A avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare. Este încadrată în muncă și a avut un comportament adecvat în societate. Deși fapta săvârșită este reprobabilă, având consecințe grave și iremediabile, este totuși un eveniment singular de acest gen în viața acesteia.
Având în vedere persoana inculpatei, instanța a apreciat că este suficientă pentru reeducarea acestea aplicarea pedepselor, mai sus menționate.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.33 și 34 C.pen. și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare.
Aplicarea unui spor s-a considerat necesară având în vedere faptul că săvârșirea mai multor infracțiuni relevă existența unui pericol social mai mare, care trebuie să se reflecte în pedeapsa aplicată. Raportat la numărul pedepselor, la cuantumul total al acestora și la pericolul social al fiecărei infracțiuni, instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de 4 luni.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 alineatul 2 din Codul penal rap. la art. 64 litera a teza a II-a și b din Codul penal.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.81 /1 C.pen., întrucât aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse și fără executarea pedepsei, prin conduita sa inculpata dând dovadă că a conștientizat gravitatea faptei săvârșite. De asemenea, inculpata este în prezent integrată social, având loc de muncă, ceea ce recomandă menținerea sa în libertate.
În consecință, în temeiul art.861alin.1 și 2 și 862C.pen., art. 863alin. 3 lit. e C. pen instanța a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 2 luni ani.
În temeiul art. 863, instanța a obligat inculpata să se spună pe perioada termenului de încercare măsurilor de supraveghere, menționate în dispozitiv.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispoz. art. 864din Codul penal, privind cazurile de revocare a suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.71 alin.5 C.pen. privind executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Sun aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1357 C.civ. "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";. Prin urmare, răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1. să se fi săvârșit o faptă ilicită; 2. fapta ilicită să fi fost săvârșită cu vinovăție; 3. să se fi produs un prejudiciu; 4. între fapta săvârșită de cel vinovat și prejudiciu să existe raport de cauzalitate.
Fără îndoială că inculpata a săvârșit o faptă ilicită, constând în încălcarea dispozițiilor art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.45 alin.1 și 5, art.48, art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 și ale art.148 pct. 2 din HG nr. 1391/2005. Forma de vinovăție este culpa, având în vedere faptul că din probele administrate rezultă că inculpata nu a urmărit, nu a acceptat producerea rezultatului și nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să o facă. Fapta inculpatei a produs prejudicii morale și materiale
părților vătămate, rudelor celui decedat și unităților spitalicești care au acordat îngrijiri medicale victimelor accidentului.
Instanța a apreciat că prejudiciul cauzat părților civile a fost cauzat în proporție de 80% de inculpată, iar în proporție de 20% de părțile vătămate și defunctul B. Eugen-Sorin care nu au purtat centura de siguranță și au acceptat să se urce în autovehicul deși inculpata consumase băuturi alcoolice, iar numărul de pasageri era mai mare decât cel maxim prevăzut pentru respectivul autovehicul, încălcând la rândul lor dispozițiile art.36 alin.1, art.99 alin.1 pct.8 din OUG nr. 195/2002 și 148 pct.2 din HG nr. 1391/2005. Chiar dacă obligația de a nu consuma băuturi alcoolice precum și aceea de a nu conduce un autovehicul în care se află mai mulți pasageri decât cei prevăzuți în certificatul de înmatriculare sunt impuse conducătorului auto, în practica judiciară s-a reținut și culpa pasagerilor la producerea prejudiciului cauzat acestora, în ipoteza în care au avut cunoștință de încălcarea de către conducătorul auto a unor norme de circulație, iar acestea au avut repercusiuni directe asupra prejudiciului produs în patrimoniul lor. Mergând pe aceeași linie de gândire, instanța a reținut că din punct de vedere civil, cele două părți vătămate, precum și defunctul au avut o culpă în producerea prejudiciului care le-a fost cauzat, nu numai ca rezultat al faptei proprii (nepurtarea centurii de siguranță), dar și ca urmare a acceptării încălcării celor două dispoziții legale de către
inculpată.
Chiar dacă în practica judiciară au fost soluții în care culpa reținută pasagerilor care nu purtau centura de siguranța a fost mai mare de 20%, instanța a apreciat că în speță, dat fiind numărul mare de reguli de circulație încălcate de inculpată, reținerea unei culpe a acesteia într-o proporție de 80% este corespunzătoare realității.
Prin urmare, s-a reținut că între fapta inculpatei și prejudiciul cauzat părților civile există raport de cauzalitate, într-o proporție de 80%.
În consecință, în temeiul acestor dispoziții legale, instanța a reținut că inculpata este obligată că repare prejudiciul cauzat prin fapta sa părților civile.
Odată ce s-a stabilit în sarcina inculpatei obligația de a acoperi prejudiciul cauzat, în măsura culpei reținute, ultima problemă care se pune este aceea a stabilirii concrete a prejudiciului cauzat.
În cauză s-au constituit părți civile C. M. -L. cu suma de
100.000 euro, cu titlu de daune morale și cu suma de 5884 lei, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că accidentul produs a generat o puternică suferință părții civile determinată de zilele de îngrijiri medicale necesare spre vindecare (80-90 zile, dintre care 23 de zile au fost petrecute în spital), de multiplele leziuni evidențiate de expertiza medico-legală și de intervenția chirurgicală. Accidentul a avut ca rezultat și pierderea unui organ (splina), cu consecințe iremediabile asupra stării de sănătate a părții civile, chiar dacă nu este vorba de un organ vital.
Instanța a apreciat că în aceste condiții, suma de 30.000 euro este adecvată pentru a compensa suferința produsă până în prezent părții civile precum și efectele pierderii organului care vor fi resimțite toată viața. Având în vedere faptul că și părții civile i s-a reținut o culpă în producerea vătămărilor, în proporție de 20%, daunele morale s-au acordate doar în această proporție, respectiv, în sumă de 24.000 euro.
În ceea ce privește prejudiciul material pretins de partea civilă, instanța a reținut că a fost dovedită doar suma de 392,91 lei reprezentând
taxă consultație medicală, medicamente și ceai hepatic (f. 56, 65, 71, 75, 76,
79, 80, 81, 82, 83, 89, 100). Restul sumelor pretinse nu se cuvin a fi pretinse de la inculpată având în vedere faptul că acestea nu au vizat înlăturarea consecințelor accidentului produs. Cheltuielile realizate i-ar fi fost oricum necesare părții civile (alimente, obiecte de uz casnic, produse de întreținere corporală, produse de curățat, adezivi, odorizate interior, convorbiri telefonice, jocuri, rechizite, combustibil solid, lenjerie de pat, tacâmuri, vopsea ouă, șervețele) sau vizau acoperirea unor nevoi subiective (bere, țigări). Și daunele materiale au fost acordate tot în proporție de 80%, într-un cuantum de 314 lei.
Partea civilă B. B. -R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 85.000 euro, cu titlu de daune morale și cu suma de 1800 lei, cu titlu de daune materiale. De asemenea, părțile civile B. G. și B. L. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 75.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale și cu suma de 13.660 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale pretinse de partea civilă B. B. -
R., instanța a reținut că raportat la suferința părții civile generată de zilele de îngrijiri medicale (80-90 zile, dintre care 10 de zile au fost petrecute în spital), de multiplele leziuni evidențiate de certificatul medico-legal, de intervenția chirurgicală și de traumele psihice evidențiate de raportul de evaluare psihologică, suma de 25.000 euro este adecvată pentru a compensa suferința produsă până în prezent părții civile precum și efectele ce vor fi resimțite pe viitor datorită leziunilor în zona cervicală. Această sumă a fost acordată însă în proporție de 80%, corespunzător culpei inculpatei în producerea prejudiciului - 20 000 euro.
Accidentul produs a cauzat părții civile B. B. -R. suferințe și prin prisma pierderii fratelui. Astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați și din rapoartele de evaluare psihologică, atât părinții cât și sora defunctului au trăit o adâncă suferință ca urmare a acestui eveniment.
Instanța a apreciat că sumele pretinse de cele trei părți civile cu titlu de daune morale (50.000 euro și respectiv 75.000 euro) reprezintă o justă compensare pentru adânca suferință generată de decesul numitului B. Sorin-Eugen. Acestea au fost acordate însă în proporție de 80%, corespunzător culpei inculpatei în producerea prejudiciului - 40.000 euro pentru sora victimei, respectiv, câte 60 000 euro pentru părinții victimei.
În ceea ce privește prejudiciul material pretins de partea civilă B. B.
-R. (1.800 lei), instanța a rețiut că a fost dovedit în totalitate, suma pretinsă fiind cheltuită pentru material osteosinteză (f. 123). În ceea ce privește prejudiciul material pretins de părțile civile B. G. și B. L. (13.660,15), instanța a constatat că acesta a fost dovedit prin înscrisurile de la filele 141-154 și au constat în cheltuieli de înmormântare, parastase și edificare monument funerar. Acestea au fost acordate însă în proporție de 80%, corespunzător culpei inculpatei la producerea prejudiciului.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile B. B. -R., B. Gheroghe și B. L. .
De asemenea, în virtutea dispoz art. 313 alin.1 din legea nr. 95/2006, instanța a admis și acțiunile civile formulate de unitățile medicale care au prestat servicii medicale victimelor accidentului produs de inculpată, îndreptățite a-și recupera cheltuielile și, în consecință, a obligat inculpata la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare plus dobânzi legale
penalizatoare aferente către S. | C. | de R. C. -N., S. | de |
Ambulanță C., S. C. J. | de U. | C., conform dispozitivului. |
A fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către părțile civile B.
B. -R., B. Gheroghe și B. L. în raport de proporția în care au fost admise pretențiile civile și, la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
La data producerii accidentului, autovehiculul condus de inculpată cu nr. de înmatriculare CJ 69T DI avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă la .SC. A. -Ț. A. S. seria RO/07/R7/YD nr. 113702365 (f. 133 DUP).
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995,
"Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați";.
În temeiul cestei dispoziții legale, asiguratorul S.C. A. -Ț. A.
S. este ținut la a achita părților civile sumele de bani acordate de instanța de judecată cu titlu de daune morale sau materiale.
În consecință, în temeiul Deciziei nr. .I/2005, pronunțată de I. în judecarea recursului în interesul legii, instanța a lua act că S.C. A. - Ț.
S. are calitatea de asigurator în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA și ASIGURĂTORUL S.C. A. - Ț. A. S.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA a solicitat casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii penale și, rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare din infracțiunile, pentru care a fost trimisă în judecată și, schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante - prin privare de libertate.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța nu a realizat o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate inculpatei, aplicând pedepse ce nu sunt apte a asigura prevenția generală și specială a pedepsei, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Nu s-au avut în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptelor - inculpata a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a încălcat numeroase reguli privind circulația pe drumurile publice - a condus pe acostament, a intrat pe contrasens, a luat în mașină un nr. de persoane, mai mare decât nr. de locuri al mașinii.
Nu s-au avut în vedere consecințele grave și multiple ale faptelor inculpatei - nu numai decesul unei persoane și vătămarea celor două părți civile din cauză, dar și faptul că toți pasagerii din autoturism au suferit leziuni corporale, chiar dacă nu sunt părți în dosar.
Chiar și în condițiile aplicării dispoz. art.320/1 C.pr.pen., nu se justifică orientarea sancțiunilor spre limitele minime prevăzute de lege ori stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum extrem de redus.
ASIGURĂTORUL S.C. A. - Ț. A. S. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, reindividualizarea procentelor de culpă reținute în sarcina inculpatei și a victimelor, precum și diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile; înlăturarea obligației asigurătorului de la plata dobânzii penalizatoare în favoarea unităților spitalicești, dobândă la care poate fi obligată doar inculpata.
În motivarea recursului s-a arătat, în primul rând că, instanța nu a reținut corect procentele de culpă de 80% și, respectiv 20%, față de circumstanțele concrete ale producerii accidentului. Se apreciază, din acest punct de vedere, că proporția corectă a culpei victimelor a fost de 40%, în condițiile în care se consideră că nepurtarea centurii de siguranță de către acestea a avut un rol decisiv în producerea leziunilor, respectiv, a decesului; în plus, părțile vătămate au acceptat să fie transportate într-un autoturism cu nr. mai mic de locuri, știind, totodată că inculpata consumase băuturi alcoolice.
Cu privire la cuantumul daunelor morale s-a arătat că acestea au fost acordate într-un cuantum prea mare, vădit disproporționat față de suferințele efectiv cauzat și în dezacord cu practica judiciară în materie.
Instanța nu a ținut seama de criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea unor astfel de despăgubiri - jurisprudența națională, dar și asigurarea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, asigurarea unui just echilibru între suferința cauzată și dimensiunea despăgubirii, evitarea riscului de îmbogățire fără just temei a celui păgubit.
În al treilea rând, nu poate fi obligat asigurătorul la dobânzi sau orice alte accesorii către unitățile spitalicești, pentru o eventuală întârziere, câtă vreme până la rămânerea definitivă a hotărârii, obligația de plată a societății de asigurare nu este scadentă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondate recursurile formulate în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen., inculpata recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei finale aplicate inculpatei, precum și a cuantumului daunelor morale acordate părților civile.
De precizat, în primul rând, că instanța a stabilit în mod corect, când a analizat latura penală a cauzei, așa cum, de altfel, s-a stabilit și prin actul de sesizare a instanței și, așa cum a recunoscut și inculpata, că aceasta din urmă are culpa exclusivă în producerea accidentului.
Aceasta deoarece, s-a reținut corect că accidentul s-a produs ca urmare a unei conduite necorespunzătoare în trafic a inculpatei - în calitate de conducător auto - prin nerespectarea mai multor dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv, a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a încălcat regulile privind depășirea, a condus pe acostament, a intrat pe contrasens, a transportat în autovehicul mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, încălcând astfel prevederile art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.45 alin.1 și 5, art.48, art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 și art.148, pct.2 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr.195/2002.
Așa fiind, sunt neîntemeiate criticele asigurătorului recurent, în sensul că accidentul s-ar fi datorat și culpei concurente a părților vătămate - care nu au purtat centura de siguranță și au acceptat să fie transportate într-un
autoturism cu nr. mai mic de locuri, știind totodată, că inculpata consumase băuturi alcoolice.
Este adevărat că purtarea centurii de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice este o obligație ce incumbă și persoanelor care ocupă, într-un autovehicul, locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate - conform art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002 și că, nerespectarea acestei obligații constituie contravenție conform art.99 alin.1 pct.8 din OUG nr.195/2002 însă, în circumstanțele concrete în care a avut loc accidentul în cauza de față, această conduită necorespunzătoare a părților vătămate nu a fost cea care, în mod determinant, a condus la urmările socialmente periculoase - decesul victimei
Eugen Sorin și vătămarea numiților B. B. R. și C. M. L. . Au făcut parte și aceste atitudini ale părților vătămate, din lanțul cauzal al producerii accidentului, însă ca factori ulteriori conduitei ilicite a inculpatei, ca factori care au favorizat/amplificat urmările accidentului și, nicidecum, care să fi determinat esențialmente producerea acestuia. Conduita inculpatei constând în nerespectarea dispozițiilor legale, mai sus precizate, a fost cea care a determinat în mod direct decesul, respectiv, vătămarea corporală a celor trei victime.
Reținând culpa exclusivă a inculpatei în comiterea celor trei infracțiuni, instanța a procedat apoi la individualizarea judiciară a sancțiunilor pe care le-a apreciat potrivite pentru fapte și făptuitoare, aplicând pedepse în limite legale, dare care, într-adevăr, și în aprecierea Curții, nu sunt în măsură a asigura realizarea scopului prev. de art.52 C.pen.
Instanța nu a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., dând o semnificație deosebit de mare unora dintre criterii - persoana inculpatei, în detrimentul altora - gravitatea faptelor.
Astfel, nu s-a avut în vedere că faptele deduse judecății, nu s-au datorat unor simple neglijențe ale inculpatei în trafic, ci unor acțiuni deliberate, care ar fi putut pune problema chiar a unui alt tip de vinovăție - aspect care, însă, nu poate fi analizat în acest moment procesual, care excede cadrului procesual cu care este învestită instanța de control judiciar.
În mod deliberat, inculpa s-a urcat la volan știind că anterior consumase băuturi alcoolice (surprinzătoare, din acest punct de vedere, este și lipsa de preocupare a organelor de urmărire penală de a dispune un calcul retroactiv al alcoolemiei, prima probă de sânge fiind recoltată la mai bine de o oră de la momentul accidentului), în mod deliberat a acceptat să transporte un număr mai mare de persoane decât cel admis de lege, iar de aici, încălcările dispozițiilor legale "s-au ținut lanț";, doar cu privire la acestea din urmă, putând spune că s-au comis cu forma de vinovăție a culpei.
Apoi, trebuie avute în vedere consecințele produse - decesul unei persoane și vătămarea altor două, vătămări deosebite de grave - care au necesitat un nr. mare de zile de îngrijiri medicale, iar în cazul părții vătămate C. M. -L., leziuni care i-au pus în primejdie viața și au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente și la pierderea unui organ.
Toate aceste aspecte ținând de gravitatea faptei, fără a ignora pe cele ținând de persoana inculpatei - nu justifică, în nici un caz, tratamentul sancționator blând aplicat de prima instanță.
În ceea ce privește soluț ion are a l atur ii c iv ile a c auze i , Curtea constată într-adevăr că, în mod greșit prima instanță, în stabilirea cuantumului daunelor morale, pe care le-a apreciat justificate în cauză, a apreciat că
prejudiciul cauzat părților civile s-a datorat și culpei acestora - într-o proporție mai mică - în condițiile în care, sub aspectul răspunderii penale, s- a stabilit fără echivoc, că accidentul a fost cauzat d in cu lp a exclus iv ă a inculpatei.
Nu poate fi acceptat un astfel de raționament, care duce la soluționarea diferențiată, contradictorie chiar, a acelor două laturi ale cauzei penale, aflate într-o strânsă interdependență. Doar când se reține o culpă concurentă a inculpatului cu părțile vătămate în comiterea unei fapte ilicite, se justifică și acordarea despăgubirilor, proporțional cu culpa reținută în sarcina fiecărei părți.
Însă, separat de această greșită soluționare a laturii civile sub aspectul proporției culpei, Curtea constată și o netemeinicie a modului de cuantificare a daunelor morale.
Consecințele faptelor inculpatei au fost, fără îndoială, grave și însemnate, au dus la urmări certe, de durată, atât în viața părților vătămate directe, cât și a succesorilor victimei.
Însă, chiar având în vedere și jurisprudența națională în materie, dar și circumstanțele concrete ale cauzei, necesitatea asigurării unui just echilibru între suferințele - fizice și psihice concrete - și întinderea despăgubirilor, încercând și evitarea îmbogățirii fără just temei, se constată că s-au acordat daune morale într-un cuantum mult prea ridicat, care tinde să transforme acest proces al cuantificării daunelor ( care, oricum, este unul subiectiv, dar nu trebuie să devină și unul arbitrar) într-o operațiune formală, lipsită de conținut.
Ținând seama deci, de toate urmările - în plan fizic, dar și psihic - ale faptelor inculpatei, detaliat precizate în hotărârea atacată, Curtea apreciază justificată reducerea cuantumului daunelor morale la un nivel rezonabil, în raport de persoanele inculpatei și ale părților civile, de repercursiunile directe ale faptelor asupra integrității corporale și sănătății celor din urmă, respectiv, asupra vieții viitoare a succesorilor victimei.
Pentru toate aceste motive, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se vor admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA și partea civilă S.C. A. - Ț. A. S. împotriva sentinței penale nr.897 din 24 mai 2013 a Judecătoriei Gherla, care va fi casată, în parte, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatei M. A. și, respectiv, cuantumul daunelor morale la care a fost obligată aceasta.
Rejudecând în aceste limite, se vor majora pedepsele aplicate inculpatei M. A., după cum urmează: pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală, de la 1 an și 10 luni închisoare la 3 ani închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată C. M.
-L. ), de la 5 luni închisoare la 10 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată B. B. -R. ) de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.b C.pen., art.34 lit.b C.pen. se constată că infracțiunile sunt concurente și se va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite de prima instanță - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Se apreciază, sub acest aspect, al modalității de executare a pedepsei, că este oportună cea aleasă de prima instanță, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens și, în plus, inculpata fiind supusă în perioada termenului de încercare unor restrângeri de drepturi, unei monitorizări care, cu siguranță o vor ajuta să conștientizeze într-o mai mare măsură gravitatea faptelor și consecințelor acestora și necesitatea reconsiderării atitudinii față respectarea legii.
În privința cuantumului daunelor morale, la care a fost obligată inculpata M. A., se va dispune reducerea acestora, astfel: către partea civilă C. M. -L., de la 24 000 euro la 15.000 euro; către partea civilă
B. B. -R. de la 60.000 euro la 40 000 euro, din care - 10.000 euro, pentru propriile suferințe, iar 30 000 euro - pentru suferințele cauzate prin decesul fratelui său; către părțile civile B. G. și B. L. de la, câte
60.000 euro la, câte 30 000 euro.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu - av. Ș. Caterina, sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.193 alin.6 C.pr.pen. se va respinge cererea părților civile B.
B. -R., B. G. și B. L. de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare în recurs, având în vedere că nu aceasta a promovat recurs în cauză, deci nu se află în culpă procesuală, după cum nici recurentul asigurător nu se află în culpă procesuală, calea de atac promovată de acesta fiind admisă.
În temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GHERLA și partea civilă S.C. A.
- Ț. A. S. cu sediul în București, str. Căderea Bastiliei nr.80-84, cu sediul procesual ales la adresa Sucursalei C. - C. -N., B-dul 21 decembrie 1989 nr.90, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 897 din 24 mai 2013 a Judecătoriei Gherla, pe care o casează, în parte, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatei M. A. și, respectiv, cuantumul daunelor morale la care a fost obligată aceasta.
Rejudecând în aceste limite,
Majorează pedepsele aplicate inculpatei M. A. ( fiica lui V. și
, născută la data de 13 februarie 1990, în C. -N., jud. C., domiciliată în C. -N., str. Islazului nr.6, ap.11, jud. C. ),
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală, de la 1 an și 10 luni închisoare la 3 ani închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată C. M. -L. ), de la 5 luni închisoare la 10 luni închisoare;
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201, din Codul de procedură penală (față de partea vătămată B. B. -R. ) de la 5 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.b C.pen., art.34 lit.b C.pen. constată că infracțiunile sunt concurente și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite de prima instanță - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligată inculpata
A. :
către partea civilă C. M. -L., de la 24 000 euro la 15.000 euro;
către partea civilă B. B. -R. de la 60.000 euro la 40 000 euro ;
către părțile civile B. G. și B. L. de la, câte 60.000 euro la, câte 30 000 euro;
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu - av. Ș. Caterina, sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.193 alin.6 C.pr.pen. respinge cererea părților civile B. B.
-R., B. G. și B. L. de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare în recurs.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_
Jud. fond: Gîlcă M.I.
GREFIER
M. B.
| ← Decizia penală nr. 1593/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 254/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
