Decizia penală nr. 254/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R.

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 254/R/2013

Ședința publică din 21 februarie 2013

I. tanța constituită din:

PREȘEDINTE

: M.

R., judecător

JUDECĂTORI

: A.

D. L.

: V.

C.

GREFIER

: L.

A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul B. BREAN

M. și de părțile civile W. Z. și W. K. împotriva sentinței penale nr. 419 din data de 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., privind pe inculpatul B.

-B. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, dat în dosar nr. 1160/P/2011, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul B. -B. M. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. a B.

M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 8 ), pentru părțile civile

W. Z. și W. K., avocat S. Zsolt, din cadrul Baroului S., pentru partea responsabilă civilmente E. H. G. I. Co, avocat C. -Ș. an Tănăsescu, din cadrul Baroului B., cu delegație la dosar ( f. 20 ), lipsă fiind părțile civile W. Z., W. K., S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul părților civile W. Z. și W. K., depune la dosar certificat de deces al părții civile W. Z., certificat de moștenitor și cerere de introducere în cauză a moștenitorilor acestuia.

Se constată că partea civilă recurentă W. Z. a decedat la data de 22 ianuarie 2013 conform certificatului de deces seria DZ nr. 3., depus azi la dosar de către apărător, împreună cu certificatul de moștenitor nr. 27 din 13 februarie 2013, din care rezultă că succesorii legali ai acestuia sunt V. E., domiciliată în municipiul Z., Bulveradul M. V., nr. 7, bloc D, scara D, etaj 10, W. Erik, domiciliat în Oradea, strada Independenței, nr. 3, apartament 13 și W. Edith, în Z., Bulveradul M. V., nr. 7, bloc D, scara D, etaj, 10, apartament 29, respectiv același imobil de unde a fost citat defunctul.

Se pune în discuție solicitarea formulată în cauză și cererea de continuare a judecății cauzei formulată de succesori.

Reprezentanta M. ui P. solicită introducerea în cauză a moștenitorilor și citarea acestora.

Apărătorul asigurătorului formulează aceleași concluzii.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului B. -B. M. arată că nu se opune concluziilor expuse.

Apărătorul părților civile învederează instanței faptul că deține împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a intereselor succesorilor.

Curtea, dispune introducerea în cauză a succesorilor legali ai defunctului

W. Z., parte civilă recurentă în cauză și, față de faptul că aceștia în mod expres au arătat că doresc continuarea procesului penal și l-au împuternicit pe dl. avocat, se apreciază procedura ca fiind legal îndeplinită cu aceștia prin prezentarea apărătorului ales, care are cunoștință de proces și de termenul de judecată de astăzi și, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat,

instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului B. -B. M. solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, respectiv a sentinței Judecătoriei

Z. nr. 419/2012 și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 3 luni aplicată acestuia, dar cu aplicarea art. 81 cod penal cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată a executării acesteia.

Solicită aplicarea prevederilor art. 72, 74 Cod penal, raportat la faptul că inculpatul nu a avut antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul judecării procesului penal în fond.

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul, în vârstă de 26 de ani, a pus bazele unei societăți comerciale în producție publicitare și, fiind administratorului acelei societăți, acesta își procură cele necesare traiului, fiind un sprijin pentru familia sa. Susține că de esența acestei activități de producție publicitară ține posibilitatea acestuia de a conduce și motilitatea sa. Practic, prin menținerea măsurii de supraveghere de a nu conduce vreun autovehicul dispusă de către instanța de fond, s-a produce falimentul firmei raportat la faptul că inculpatul nu își permite angajarea unor altor persoane și se ocupă efectiv de toate aspectele ce țin de buna desfășurare a activității.

Consideră că prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei s-ar realiza reeducarea inculpatului și că evenimentul nefericit a fost o lecție grea de viață pentru acesta, raportat la vârsta de 26 de ani pe care o are, cu precizarea că în această modalitate inculpatul și-ar putea continua viața și activitatea desfășurată până în prezent.

În concluzie, solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Apărătorul părților civile se declară de acord cu admiterea recursului promovat de către inculpat, iar cu privire la recursul părților civile, consideră că, prin prisma disp. art. 38510alin. 3 Cod procedură penală, sumele acordate cu titlu de despăgubiri de instanța de fond sunt insuficiente. Precizează că despăgubirile morale acordate în spețe similare concurează la alinarea suferinței părților vătămate constituie părți civile, aceasta fiind singura modalitate oportună. De asemenea, apreciază că sumele acordate sunt infime și că prin audierea martorilor efectuată la instanța de fond s-a dovedit legătura familială strânsă dintre defunctă și părțile vătămate. În acest sens, arată că defuncta nu a avut copii, iar relațiile se realizau prin vizite zilnice.

Pentru motivele expuse consideră că cererile sunt întemeiate.

Cu privire la partea civilă W. K. lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a recursului, iar cu privire la celelalte părți consideră că sumele acordate sunt infime și solicită majorarea acestora.

Apărătorul asigurătorului formulează concluzii similare de admitere a recursului inculpatului, iar cu privire la recursul părților civile solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nefondat și să se constate că sentința instanței de fond este legală și temeinică, sumele acordate reprezentând un nivel just similar cu cel acordat și de către alte instanțe naționale pentru infracțiuni de natură asemănătoarea.

Raportat la aspectul intervenit cu privire la decesul părții civile W. Z., susține că aspectul daunelor morale este un criteriu strict personal și apreciază ca fiind puțin deplasat ca moștenitorii părții civile, care se presupune că a suferit ca urmare a decesului surorii sale, să solicite majorarea daunelor morale. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că suma de 40000 de lei reprezintă o compensare adecvată a suferinței părții civile, iar raportat la decesul survenit, apreciază că în prezent majorarea solicitată este actualmente lipsită de obiect, având în vedere că moștenitorii nu îndeplinesc cerința de caracter personal al daunelor morale.

În consecință, lasă la aprecierea instanței coroborarea concluziilor expuse cu notele de ședință pe care le depune la dosar.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului B. -B. M., față de recursul părților civile, consideră că instanța este suverană și lasă la aprecierea acesteia modalitatea de soluționare.

Reprezentanta M. ui P. apreciază că toate recursurile sunt nefondate și solicită respingerea acestora.

Referitor la recursul inculpatului arată că acestuia i s-a aplicat de instanța de fond o pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă, care a fost suspendată sub supraveghere.

Susține că nu se impune aplicarea art. 81 din Codul penal în favoarea inculpatului raportat la faptul că accidentul s-a petrecut pe trecerea de pietoni, din vina exclusivă a acestuia. În acest sens, arată că trecerea de pietoni reprezintă singurul loc în care o persoană ar trebui să fie protejată printr-un comportament corespunzător al celor aflați la volanul autovehiculelor. De asemenea, invocă și cazierul rutier al inculpatului și solicită a se avea în vedere că în conținutul acestuia sunt cel puțin 13 sancțiuni contravenționale, acumulare pe care o apreciază ca fiind un record negativ raportat la vârsta inculpatului invocată de către apărare, cu precizarea că toate datează perioadei anterioare comiterii accidentului de circulație. În consecință, apreciază că, practic, comportamentul la volan al inculpatului, care a determinat aplicarea sancțiunilor, a condus, în final, la evenimentul soldat cu uciderea părții vătămate pe trecerea de pietoni.

Consideră că se impune existența unei răspunderi mai mari a inculpatului printr-o supraveghere conform celei impuse de către instanța de fond și care să includă și obligația de a nu mai conduce un autovehicul în perioada termenului de încercare, pentru că, în mod cert, inculpatul s-a dovedit a fi, până în prezent, un pericol pentru siguranța circulației rutiere.

Raportat la aspectele invocate în apărare care vizează lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și faptul că acesta are un loc de muncă, desfășurând o activitate la o societate comercială, susține că acestea au fost deja luate în considerare de către instanța de fond în momentul aplicării circumstanțelor atenuante, coborându-se pedeapsa sub minimul special. Pentru motivele anterior expuse, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la recursul părții civile W. Z. arată că daunele morale au fost acordate într-un cuantum corespunzător relației care a existat între victimă și fratele acesteia. În acest sens, achiesează susținerilor anterior expuse de către reprezentantul asigurătorului cu privire la faptul că, raportat la decesul ambelor părți, nu se impune majorarea ca urmare a caracterului personal specific daunelor morale.

Raportat la partea civilă W. K. arată că instanța a dispus respingerea având în vedere calitatea acesteia de soție supraviețuitoare a fratelui victimei, nefiind o relație de rudenie și afecțiune care să justifice acordarea daunelor morale.

În concluzie, solicită respingerea tuturor recursurilor.

Inculpatul B. -B. M., având ultimul cuvânt, subscrie concluziilor expuse de către apărătoarea sa. Confirmă sancțiunile contravenționale evidențiate și arată că a avut funcția de șofer în cadrul unei societăți, efectuând deplasări interne și internaționale.

Raportat la evenimentul nefericit din viața sa susține că a fost o experiență traumatică, pe care dorește să o depășească și care l-a epuizat din punct de vedere financiar, cu precizarea că s-a aflat în imposibilitatea de a-și desemna un apărător ales. De asemenea, arată că se află în imposibilitate de a se deplasa și că ulterior reținerii permisului de conducere i s-a acordat dreptul de a conduce pe o perioadă de 15 zile, care nu i-a mai fost prelungit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În concluzie, evidențiază faptul că singura sa nemulțumire este interdicția dreptului de a conduce pe durata termenului de încercare.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 419 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. -B. M., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 861alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. -B. M. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 862alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 863alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare,a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

  1. să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

  2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

  3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

  4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 863alin. 3 lit. e) Cod penal, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul. În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere

prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.863alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile W. Z., domiciliat în municipiul Z., Bd.M. V. l, nr.7, bl.D, sc.D, et.10, ap.28, jud.S. și W. R., domiciliat în municipiul Z., str.Simion B.

, nr.5, bl.A29, sc.A, ap.15, jud.S. și obligat inculpatul B. -B. M., alături de asigurătorul E. H. G. I. Co prin corespondentul său din R. S.

G. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale în cuantum de 40.000 lei către partea civilă W. Z. și de 20.000 lei către partea civilă W. R. .

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă W.

K., domiciliată în municipiul Z., str.Simion B., nr.5, bl.A29, sc.A, ap.15, jud.S. .

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și obligă inculpatul B. -

B. M., alături de asigurătorul E. H. G. I. Co prin corespondentul său din R. S. G. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 1.318,42 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima W. M. .

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și obligat inculpatul B.

-B. M., alături de asigurătorul E. H. G. I. Co prin corespondentul său din R. S. G. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 469 lei, reprezentând cheltuieli de transport și servicii medicale pentru victima

W. M. .

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. -

B. M. la plata sumei de 1.950 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 50 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. pentru apărătorul din oficiu, av.Gog Doinița, cu titlu de onorariu parțial, conform art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul B. B. M., alături de asigurătorul E.

H. G. I. Co prin corespondentul său din R. S. G. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 1.500 lei în favoarea părții civile W. R., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul B. -B.

M. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din anul 2005. La data de_, în jurul orei 1035, acesta conducea autoturismul proprietatea tatălui său marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare MIZ- 6591 pe B-dul M. V. l din municipiul Z., deplasându-se pe banda a II-a de circulație înspre Stația CFR Z. . Vizibilitatea era bună, în condițiile în care era lumină naturală, iar carosabilul era uscat. Pe sectorul respectiv de drum circulația se desfășura în ambele sensuri, existând câte două benzi de deplasare pe fiecare sens, în condițiile în care sensurile de circulație erau delimitate printr- un scuar. Ajuns la trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător din zona Pieței Astralis, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate W. M., în vârstă de 73 de ani, care se angajase în traversarea

drumului pe trecerea de pietoni, și a lovit-o pe aceasta cu partea dreapta a autoturismului. În urma impactului, W. M. a fost proiectată pe capota autoturismului, iar mai apoi pe parbriz, după care a căzut pe carosabil. În momentul premergător impactului, pe banda I circula un alt autovehicul, condus de către martora Băican C. A., care a redus viteza pentru a acorda prioritate persoanei angajate în traversarea drumului pe marcajul pietonal. Impactul s-a produs după ce W. M. s-a angajat în traversare și se îndrepta către scuar, zonă care delimita cele două sensuri de circulație existente pe sectorul respectiv de drum.

În urma impactului produs, persoana vătămată W. M. a suferit multiple leziuni traumatice, fiind transportată cu ambulanța la S. J. de U.

  1. , unde a decedat la scurt timp.

    Inculpatului i-a fost recoltată la S. J. de U. Z. o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din conținutul buletinului de analiză toxicologică nr.507/IX/a/221 din data de_ rezultă faptul că alcoolemia acestuia a fost zero.

    Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 508/III/81 din data de_, întocmit de S. Medical de Medicină Legală S., a rezultat faptul că moartea numitei W. M. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut cu hemoragie meningee și inundație ventriculară, leziunile traumatice putându-se produce printr-un mecanism de lovire-basculare-proiectare în cadrul unui accident rutier. S-a stabilit, de asemenea, că între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate și că decesul poate data din_ .

    La data de_, după producerea accidentului, autoturismul condus de către inculpat a făcut obiectul unei verificări tehnice, împrejurare în care s-a stabilit că sistemul de rulare, cel de direcție și sistemul de frânare erau corespunzătoare, concluzia specialiștilor fiind aceea că autoturismul corespundea din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice.

    Prin ordonanța I.P.J.S. din data de_, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. Pădurean Gregoriu, rezultă faptul că mecanismul și dinamica producerii accidentului constau în aceea că autoturismul condus de inculpat circula - în momentul premergător accidentului - pe banda a II-a a drumului, s-a angajat în depășirea unui autoturism care circula pe banda I și a acroșat-o pe victima care traversa partea carosabilă pe trecerea de pietoni, impactul producându-se prin lovirea victimei cu partea dreaptă față a autoturismului.

    În ceea ce privește locul producerii impactului, expertul a stabilit că impactul s-a produs pe banda a II-a, la marginea trecerii de pietoni. De asemenea, expertul auto a apreciat că autoturismul corespundea din punct de vedere tehnic pentru a fi condus pe drumurile publice și că viteza în momentul premergător impactului cu victima a fost de 37 km/h.

    Relativ la condițiile concrete de evitare a accidentului, potrivit raportului de expertiză s-a stabilit că acest lucru ar fi fost posibil în contextul în care inculpatul ar fi circulat cu o viteză de 30 km/h sau o viteză inferioară acestei valori în zona de acțiune a sensului de circulație trecere pentru pietoni.

    În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând faptul că a observat când mașina care circula pe banda întâi a redus viteza, dar nu a văzut niciun pieton pe trecerea de pietoni, sesizând cu întârziere prezența persoanei vătămate pe trecerea de pietoni. De asemenea, cu ocazia prezenței sale în fața instanței, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând, de altfel, judecarea cauzei în procedură simplificată.

    Declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv cu declarațiile martorelor Băican C. A. și Bârjac C. Florentina, cu mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto.

    În drept, fapta inculpatului B. -B. M. de a conduce pe B-dul M. V. l din municipiul Z., autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare MIZ-6591 cu încălcarea normelor rutiere relative la acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului pe trecerea de pietoni și la respectarea limitei maxime de viteză în zona trecerilor de pietoni, fapta având drept consecință lovirea persoanei vătămate W. M. și cauzarea unor leziuni corporale care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

    Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Astfel, inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.135 alin.1 lit.h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 95/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, precum și dispozițiile art.123 lit.h) din același act normativ conform cărora "conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h la trecere pentru pietoni.";

    Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

    Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Culpa inculpatului constă în aceea că, deși a observat mașina de lângă el că încetinește în aproprierea trecerii de pietoni, nu a făcut la rândul său același lucru, astfel că a prevăzut posibilitatea producerii unui accident rutier, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acest rezultat nu se va produce.

    Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.

    Reținând vinovăția inculpatului B. -B. M., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

    La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

    Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit

    reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei

    - decesul unei persoane, locul producerii accidentului - pe trecerea de pietoni, instanța apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

    Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 26 de ani, este necăsătorit, are ocupație și loc de muncă, fiind bine integrat în societate. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, însă acesta în perioada 2007-2011, deci anterior accidentului de circulație, a fost sancționat contravențional de 13 ori pentru nerespectarea vitezei maxime de circulație admise pe sectorul de drum pe care conducea, opriri neregulamentare, folosirea telefonului mobil sau nepurtarea centurii de siguranță. În privința atitudinii inculpatului de pe parcursul procesului penal, instanța a reținut că acesta și-a recunoscut sincer vinovăția încă de la debutul cercetărilor efectuate în cauză, asumându-și astfel responsabilitatea producerii accidentului.

    Față de aspectele expuse anterior, instanță a considerat că în speță, chiar dacă gradul de pericol social al faptei este unul ridicat, se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă referitoare la lipsa antecedentelor penale, prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal, nu însă și cea prevăzută de art.74 alin.1 lit.c), întrucât pentru atitudinea sa ulterioară, s-a reținut bdehja aplicabilitatea prevederilor art.3201Cod procedură penală.

    Raportat la aceste împrejurări, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, închisoarea de la 2 la 7 ani, reduse cu o treime potrivite prevederilor art.3201Cod procedură penală și de circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 3 luni, o asemenea pedeapsă apreciindu-se ca fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

    În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

    1. tanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul B. -B. M. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

În acest context, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu executarea în penitenciar nu ar avea o eficiență practică pentru reeducarea inculpatului, corespunzând exclusiv unui scop de pedepsire a acestuia, or, aplicarea unei pedepse, pe lângă scopul sancționator, are și rolul realizării reeducării personale și prevenției generale. Ca atare, deși suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării unei pedepse nu este un drept absolut ce decurge din lipsa antecedentelor penale și din îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, ci inculpatul are doar o vocație la aplicarea unei asemenea modalități de executare, prin convingerea instanței asupra posibilității sale de reeducare, determinată îndeosebi de atitudinea sa, instanța a considerat că raportat și la consecințele pe care producerea unui accident de circulație le produce în plan psihic unui conducător auto implicat într-un asemenea accident, indiferent de gradul său de vinovăție, precum și la vârsta inculpatului, la faptul că atitudinea sa pe parcursul procesului penal a fost una corectă și cooperantă, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere și instituirea anumitor obligații în sarcina inculpatului este mai eficientă decât impunerea executării pedepsei cu privare de libertate.

Ca urmare, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an și 3 luni închisoare,

inculpatul nu are antecedente penale, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, instanța, în baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 Cod penal, tot orientat spre mediu, asemenea pedepsei aplicate.

Supravegherea inculpatului a fost încredințată S. ui de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863alin.1 și 3 lit.e) Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

  1. să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;

  2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

  3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

  4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

  5. să nu conducă niciun autovehicul.

I. tanța a instituit, pe lângă obligațiile legale de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 Cod penal și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu conducă niciun autovehicul, apreciind că se impune luarea unei asemenea măsuri ferme inclusiv raportat la amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă fenomenul încălcării regulilor în materia circulației rutiere, această măsură apărând și ca un semnal de alarmă pentru cei care nesocotesc aceste

norme legale. Chiar dacă ulterior inculpatul a realizat consecințele faptei sale, instanța apreciază că prin instituirea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe durata termenului de încercare, acesta va acorda în viitor importanța cuvenită respectării normelor de circulație rutieră.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.866Cod penal.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanța reține că pe parcursul procesului penal s-au constituit părți civile W. Z. T. - în calitate de frate, W. K. - în calitate de soție supraviețuitoare a lui W. Erno (fratele predecedat al numitei

  1. M. ) și W. R. Erno - în calitate de nepot de frate (venit la moștenire prin reprezentare, în contextul în care a urcat în locul și gradul tatălui său W. Erno, predecedat) cu suma de 300.000 lei reprezentând daune morale.

    1. tanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei W. M., legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei cu prevedere.

I. tanța a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația acordată drept despăgubire să fie justă, rațională și echitabilă și stabilită în așa fel încât să reprezinte o compensare suficientă a prejudiciului, fără a deveni însă un mijloc de îmbogățire fără justă cauză.

I. tanța a reținut că au fost formulate pretenții doar cu privire la prejudiciul neparimonial. Sub acest aspect, se constată că părțile civile W. Z. și W. R. au suferit un grav prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, victima fiind fratele părții civile W. Z. și, respectiv unchiul părții civile W. R. fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei. Acordarea unui echivalent bănesc pentru prejudiciul suferit nu reprezintă o despăgubire propriu-zisă pentru ceea ce este ireparabil - pierderea vieții unei persoane foarte apropiate - ci doar o modalitate menită să contribuie la alinarea suferinței încercate.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părților civile, instanța a considerat că sumele de 40.000 lei pentru partea civilă W. Z. (fratele victimei) și, respectiv

20.000 lei pentru partea civilă W. Ruchiard (nepot de frate) reprezintă indemnizații compensatorii de natură să atenueze suferințele părților civile.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă W.

  1. , raportat la calitatea sa de soție supraviețuitoare a fratelui predecedat al victimei, instanța a apreciat că aceasta nu face parte din categoria rudelor apropiate ale defunctului și nici nu s-a dovedit o legătură afectivă atât de puternică a victimei cu partea civilă care ar putea justifica obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, astfel că a respins această acțiune civilă, apreciind-o neîntemeiată.

    1. tanța a constatat că la fila 51 din dosar fond se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de către asigurătorul E. H. G. I. Co, cu valabilitate de la_ la_, din care rezultă că autoturismul marca Ford Focus având număr de înmatriculare MIZ6591, condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului. Conform adresei nr.OJ1734/_ a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din R., corespondentul în R. a acestei societăți de asigurare este S. G. A. S.

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.

Prin adresa nr.11081/_, aflată la fila 45 din dosar, S. J. de U.

Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.318,42 lei, actualizată, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientei W.

M., iar prin adresa nr.1650/_, aflată la fil1 48 din dosar, S. J. de A. S. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de

469 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală și transportul acordat pacientei W. M. .

  1. tanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul victimei.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul B. B.

-M. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul E. H. G. I. Co, prin corespondentul său pe teritoriul României S. G. A. S., la plata de despăgubiri materiale către părțile civile, în cuantum de 1.318,42 lei către S.

  1. de U. Z., sumă reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima W. M. și care se va actualiza cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale și în cuantum de 469 lei către S. J. de A. S., reprezentând cheltuieli determinate de transportul victimei.

    1. tanța a constatat că partea civilă W. R. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât a fost depusă la dosar chitanța care atestă plata onorariului, în cuantum total de 1.500 lei, în

baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului B. -B. M., alături de asigurătorul E. H. G.

I. Co prin corespondentul său din R. S. G. A. S., , în limita plafonului legal, și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în sumă de 1.500 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 1.950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate de efectuarea actelor de procedură, administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât inculpatul cât și părțile civile W. Z. și W. K., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată acestuia, întrucât prin interzicerea ca pe durata termenului de încercare acesta să nu conducă nici un autovehicul i se reduce considerabil inculpatului posibilitatea de a presta activitatea profesională astfel că nu va putea despăgubi părțile civile și nici nu va putea să-și asigure mijloacele de subzistență.

În fața instanței de recurs apărătorul părților civile a învederat faptul că la data de_, partea civilă W. Z. T. a decedat, conform certificatului de deces depus la dosar, succesorii legali ai defunctului fiind: W. Erik, W. Edith și V. E., conform certificatului de moștenitor nr.27 din_ depus la dosar.

În susținerea recursului formulat se arată că raportat la legătura strânsă dintre victimă și părțile civile, la faptul că decesul acesteia le-a provocat părților civile o reală suferință, se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate iar, în ceea ce o privește pe partea civilă W. K. lasă la aprecierea

instanței de recurs soluționarea acțiunii civile promovată de aceasta.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării și analizării unui vast probatoriu, coroborat cu declarația de recunoaștere a comiterii faptei dată î condițiile art.320 ind.1 C.p.p. de către inculpat, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului (sub forma culpei cerută de textul incriminator) care la data de_ a condus pe B-dul M.

V. l din municipiul Z., autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare MIZ-6591 cu încălcarea normelor rutiere relative la acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului pe trecerea de pietoni și la respectarea limitei maxime de viteză în zona trecerilor de pietoni, fapta având drept consecință lovirea persoanei vătămate W. M. și cauzarea unor leziuni corporale care au condus la decesul acesteia.

Individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat conform art.72 C.p., instanța de fond ținând seama de toate circumstanțele reale ale cauzei cât și de cele personale ale inculpatului i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a C.p. raportat la conduita corectă a inculpatului de dinainte de comiterea faptei, la lipsa antecedentelor penale ale acestuia și la faptul că este un element tânăr, încadrat în muncă și societate.

Împărtășim de asemenea punctul de vedere al instanței de fond referitor la faptul că, reeducarea și sancționarea inculpatului poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii dar sub o strictă și specializată supraveghere a acestuia, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost sancționat contravențional de 13 ori potrivit cazierului auto al acestuia.

Cu toate acestea, apreciem că nu se impune luarea față de inculpat a măsurii interzicerii dreptului de a conduce pe durata termenului de încercare, atâta vreme cât această activitate este indispensabilă muncii inculpatului și obținerii veniturilor necesare despăgubirii părților civile și subzistenței acestuia, inculpatul fiind administrator la S. Just Media S.R.L .

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că soluția pronunțată este corectă iar criticile aduse acesteia nefondate, cu atât mai mult cu cât partea civilă W. Z., fratele victimei a decedat neimpunându-se majorarea cuantumului daunelor morale.

Pentru a conchide astfel, curtea a constatat că în vederea stabilirii unui cuantum al daunelor morale care să asigure repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă, afectată în mod deosebit și ireversibil de decesul victimei( sora acestuia) ne însușim opinia cristalizată în literatura de specialitate potrivit căreia, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii, ce s-au cristalizat în timp în doctrina și jurisprudență și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral.

Considerăm, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanța de fond, care în mod corect a apreciat că suma de 40.000 lei către partea civilă W. Z. este în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat acestuia iar în ceea ce o privește pe partea civilă W. K. (soția fratelui victimei predecedat) nu se justifică acordarea unor daune morale, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada unei legături afective puternice între aceasta și victimă.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul declarat de inculpat și va casa în parte hotărârea atacată, doar sub aspectul interdicției aplicate inculpatului potrivit art. 863alin. 3 lit. e Cod penal.

Rejudecând, va înlătura obligația stabilită în sarcina inculpatului de a nu mai conduce vreun autovehicul pe durata termenului de încercare stabilit de instanța de fond.

Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile V. E., W. Erik și W. Edith (în calitate de succesori a părții civile W. Z. - decedat la data de_ ) și de partea civilă

W. K. .

Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av. P. a B. M. ) care se avansează din FMJ.

În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe părțile civile V. E. ,

W. Erik și W. Edith și W. K. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 100 lei fiecare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul B. BREAN M. (fiul lui G. și

D., născut la data de_ în localitatea Z., jud.S., cetățean român, studii superioare, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, administrator la S. Just Media S.R.L., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.Simion

B., nr.40, bl.SB10, sc.A, ap.11, jud.S., CNP 1. ) împotriva sentinței penale nr. 419 din_ a Judecătoriei Z., pe care o casează în parte, doar sub aspectul interdicției aplicate inculpatului potrivit art. 863alin. 3 lit. e Cod penal.

Rejudecând, înlătură obligația stabilită în sarcina inculpatului de a nu mai conduce vreun autovehicul pe durata termenului de încercare stabilit de instanța de fond.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile V. E., W. Erik și W. Edith (în calitate de succesori a părții civile W. Z. - decedat la data de_ ) și de partea civilă W. K. .

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (av. P. a B. M. ) care se avansează din FMJ.

În baza disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe părțile civile V. E., W. Erik și W. Edith și W. K. la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de câte 100 lei fiecare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. A. D. L. V. C.

Plecat în C.O.semnează preș. Compl.

GREFIER

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond. Ș. M.

← Decizia penală nr. 1403/2013. Ucidere din culpă  Decizia penală nr. 573/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 254/2013. Ucidere din culpă