Decizia penală nr. 846/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.846/R/2013
Ședința publică din 11 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. M., judecător JUDECĂTORI: L. H.
GREFIER: L. C.
: C. I.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de revizuientul B. I., împotriva sentinței penale nr.13/CC/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj Napoca, având ca obiect revizuire cu referire la sentința penală nr.1103/_, pronunțată de Judecatoria Cluj- Napoca in dosarul penal nr._, definitivă prin decizia peanlă nr. 349/R/_ .
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 13 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj- Napoca, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 403 alin. 3 CPP raportat la art. 394 CPP coroborat cu Decizia RIL nr. LX(60)/2007 pronunțată de ÎCCJ s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul
B. I., fiul lui B. Ștefan și B. I., născut la data de_ in mun.Cluj- Napoca jud.Cluj, cu domiciliul in sat V. comuna Săvădisla nr.392 jud.Cluj, cetătean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, CNP 1., fără antecedente penale cu privire la sentința penala nr. 1103/2011 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._, definitiva prin decizia penala nr. 349/R/2012 a Curții de Apel Cluj.
În temeiul art. 192 alin. 2 CPP a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 161/III/6/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca in temeiul disp. art. 399 alin. Ultim C.proc.penală instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnatul B. I. privind revizuirea deciziei penale nr. 349/R/2012 a Curții de apel Cluj pronunțată in dosar nr._, procurorul formulând concluzii de respingere a cererii.
Prin cererea de revizuire a petentului B. I., acesta a solicitat promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii deciziei penale nr.349/R/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ întrucât au
apărut elemente noi referitoare la starea de fapt care a făcut obiectul judecății, în urma întocmirii notei medico-legale și a raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmită de către expert tehnic M. Lorel, acte care nu au fost avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei.
În motivarea cererii, petentul a arătat că referitor la aspectele medico- legale, singura lucrare existentă la dosar este Raportul de constatare medico- legală din data de_, care însă nu oferă nici un fel de informații cu privire la poziția victimei în raport de autoturismul condus de către acesta ținând cont de leziunile prezente pe corpul victimei, și nici nu determină mecanismul de producere a fiecărei leziuni din punct de vedere bio-mecanic. În cauză nu s-a întocmit niciodată un raport de expertiză medico-legală care să lămurească aspectele menționate mai sus, și care potrivit petentului au relevanță sporită pentru justa soluționare a cauzei.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, petentul condamnat învederează că a fost întocmită nota expertală medico-legală de către dr.I. Fulga, care vine să completeze concluziile Raportului de constatare medico-legală din data de_, oferind o serie de detalii suplimentare necunoscute nici de către expertul din cadrul Laboratorului interjudețean de expertize criminalistice și nici de către instanță. Astfel, pornindu-se de la noțiuni elementare de bio - mecanică s-a concluzionat că,,leziunile prezentate de victima ILYES C. A în cursul accidentului rutier din data de_ s-au putut produce prin lovirea acesteia de către autovehiculul marca Ford escorta cu colțul stânga-față a acestuia, în timp ce victima se găsea cu fața postero-laterală stânga în raport cu autovehiculul,,. Prin urmare, petentul condamnat B. I. evidențiază că se conturează un element necunoscut până în acest moment și anume că impactul dintre victimă și autoturism s-a realizat cu colțul stânga-față a autoturismului, aceasta venind în totală contradicție cu premiza avută în vedere în raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză., și anume că impactul a fost unul frontal. În esență, nota expertală a concluzionat că impactul a avut loc între victimă și autoturism, în colțul autoturismului și nicidecum frontal, aspect confirmat de cel puțin două elemente de fapt: victima a suferit fracturi exclusiv la nivelul oaselor gambei stângi, și existența unei pete de sânge pe geamul lateral stânga spate a autoturismului, ceea ce este conform cu o proiectare în față a victimei pe lateralul autoturismului.
Totodată, petentul învederează că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, de către expertul tehnic în specialitatea auto M. Lorel, care a avut în vedere premiza impactului dintre victimă și autoturism în zona colțului stânga-față a autoturismului, ale cărui concluzii sunt vădit diferite față de cele ale raportului de expertiză criminalistică anterior întocmit. Astfel, s-a concluzionat existența unei dinamici de producere a accidentului diferite de cea anterior determinată, iar concluziile finale au stabilit o viteză de rulare a autoturismului de 45 km/h, precum și ca locul impactului dintre autoturism și victimă este la aproximativ 9 m după trecerea de pietoni, aspecte esențiale noi pentru prezenta cauză.
Expertul M. lorel a concluzionat că diferențele majore între dinamica producerii accidentului rutier stabilită în cadrul expertizei extrajudiciare și cea întocmită de către LIEC Cluj provin în principal din stabilirea modului de producere a impactului dintre autoturism și victimă. În cadrul expertizei întocmite de către LIEC Cluj nu s-au analizat în totalitate urmele existente pe autoturism ignorându-se petele de sânge aflate pe partea laterală stângă a acestuia, deși acestea au fost menționate în procesul verbal de constatare al poliției și mai mult fotografiate. Ca urmare a acestui fapt, s-a stabilit în mod eronat o modalitate de producere a impactului în care victima este proiectată pe
direcția înainte după impactul capului acesteia cu geamul parbriz. În afara faptului că această variantă nu explică prezența petelor de sânge pe partea laterală stângă a autoturismului în cadrul lucrării întocmite de către LIEC Cluj, s-au emis aprecieri proprii referitoare la corespondența dintre leziunile suferite de către victimă și avariile suferite de către autoturism fără a se cere o detaliere și o
explicitare suplimentară a Raportului de constatare medico-legală. Alegerea eronată a modului de impact autoturism-pieton a avut o influență majoră asupra alegerii și definirii unor metode de calcul și a parametrilor introduși în acestea, astfel încât concluziile raportului de expertiză întocmit de către LIEC Cluj sunt în vădită contradicție cu elementele noi reliefate de nota expertală medico-legală, fiind totodată contrazisă de două elemente faptice: victima a suferit fracturi exclusiv la nivelul oaselor gambei stângi, și existența unei pete de sânge pe geamul lateral stânga spate a autoturismului, ceea ce este conform cu o proiectare a victimei pe lateralul autoturismului, și nicidecum cu ipoteza unui impact frontal, urmat de proiectarea victimei în față. Totodată, petentul
învederează că expertul a stabilit că nu avea posibilitatea de a preveni sau evita producerea accidentului, acesta putând fi evitat exclusiv de către victimă în condițiile în care ar fi efectuat traversarea pe trecerea de pietoni.
Mai mult, se arată că aspectele noi puse în evidență de nota expertală medico-legală, precum și de raportul de expertiză tehnică auto extrajudiciară, vin să se coroboreze cu restul ansamblului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorului ocular Nyilas Andras.
La cererea de revizuire au fost atașate următoarele înscrisuri: nota expertală medico-legală întocmită de către dr. I. Fulga, raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expert Micle Lorel.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legii procesuale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1103 din 0_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. în baza dispozițiilor art.178 alin.1 și 2 C.p. cu aplicarea art.74 lit.a rap. la art.76 lit.d C.p. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Instanța a reținut în fapt că în data de_, în jurul orelor 17.40 inculpatul B. I., conducând autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare VUF pe DN1 E60 dinspre Cluj-Napoca spre localitatea Florești, ajuns în dreptul magazinului Metro neadaptând viteza de deplasare la spațiul
frontal de vizibilitate a autoturismului la trecerea de pietoni existentă pe acel segment de drum, trecere de pietoni prevăzută cu indicator și marcaj a lovit victima Ilyes C. a, angajată în traversarea regulamentară a străzii prin acel loc, cauzându-i acesteia leziuni care au condus la deces.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost coroborate următoarele mijloace de probă: expertiza criminalistică efectuată în cursul urmăririi penale, raportul de constatare medico-legală nr.7567/III/682/_, declarațiile inculpatului, declarațiile inițiale ale martorului Nylas Andras, declarația martorei Naghi Ana R. .
Prin încheierea de ședință din data de_ a Judecătoriei Cluj-Napoca (f.34-35), a fost respinsă cererea în probațiune formulată de către apărătorul inculpatului privind completarea raportului de expertiză criminalistică, apreciindu-se că această probă nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere că la obiectivele la care se solicită a se răspunde prin suplimentul la expertiză solicitat, s-a răspuns în urma obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză criminalistică efectuat pe parcursul urmăririi penale, care au avut la bază
parametri obiectivi rezultați din procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului respectiv potrivit metodelor specifice de calcul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul condamnat B. I., solicitând ca în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen. întrucât lipsește vinovăția sa sub forma culpei, decesul victimei producându-se ca urmare a culpei exclusive a acesteia.
Prin decizia penală nr.349/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori a fost admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dispunându-se majorarea pedepsei aplicate de la 1 an și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare, care în temeiul art.86 indice 1 C.p. a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, și a fost respins recursul declarat de către inculpatul B. I. și de către asiguratorul Uniqa Asigurări Sa B. ești (f.35—44, dos.recurs).
În ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cererii instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.401 C.p.p., competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri care nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art.35 C.p.p.
In primă instanță, cauza a fost judecată de către Judecătoria Cluj-Napoca, ceea ce face ca în cauză să nu fie incidente prevederile art.401 teza a II-a C.p.p. În mod corect, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a trimis cauza spre soluționare către Judecătoria Cluj-Napoca.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii si au autoritate de lucru judecat, în sensul ca nu se permite declanșarea unei noi judecați cu privire la aceeași fapta si aceeași persoana, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitiva. Deși în virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești ramase definitive sunt nelegale si netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedura penala s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale ramase definitive
Instanța reamintește părților că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește repararea erorilor unei hotărâri judecătorești penale, rămasă definitivă.
În conformitate cu dispozițiile art.402 și art.403 alin.1 Cod Procedură
ă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.202/2010, la primirea lucrărilor trimise de procuror, președintele instanței fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, admisibilitate în principiu care se examinează în camera de consiliu f ăr ă c itare a p ăr ț ilor și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Potrivit art. 394 Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută numai când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la solutionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere; c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere si e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia, cazurile expuse fiind limitative iar dispozițiile procedural penale fiind de strictă
interpretare. De asemenea, prin pronunțarea unei noi sentințe prin revizuire trebuie să se tindă la pronunțarea unei hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal, adică la pronunțarea unei soluții diametral opuse față de cea a instanței de fond.
Astfel, calea extraordinară de atac a revizuirii se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorată aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă și care își produce efectele. Apare evidentă intenția legiuitorului de a nu permite reformarea unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de judecată care nu au putut fi înlăturate pe calea recursului. Orice altă interpretare a revizuirii, în afara celei restrictive, este eronată, pentru că, în caz contrar s-ar deschide calea desființării oricărei sentințe definitive, ceea ce ar contraveni însuși scopului procesului penal.
În mod frecvent însă în practica judiciară, se remarcă că se încearcă asimilarea revizuirii cu o cale ordinară de atac, invocându-se de multe ori motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței, care nu au relevanță decât pentru căile ordinare de atac. Prevederile art. 394 lit. a-e C.p.p. impun promovarea revizuirii doar pentru unul sau mai multe dintre cazurile expuse limitativ în textul legal, dispozițiile procedural penale fiind de strictă interpretare. De asemenea, prin pronunțarea unei noi sentințe prin revizuire trebuie să se tindă la pronunțarea unei hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal, adică la pronunțarea unei soluții diametral opuse față de cea a
instanței de fond.
Astfel, din analiza dispozițiilor art. 394 alin.1 lit a) Cod Procedură P. ă, aparent incident, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
trebuie să fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a condamnatului revizuient.
Cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire invocat, în literatura de specialitate s-a arătat că, prin expresia de fapte sau împrejurări noi nu trebuie să se înțeleagă ,,probe sau elemente de fapt,, în sensul art.63 C.p.p., ci situații de fapt, stări de fapt, în raport de care faptele reținute prin hotărârea definitivă nu corespund adevărului. Raportat la acest aspect, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza și care să conducă în final la redozarea pedepsei. În plus, se cere ca aceste fapte și împrejurări invocate în revizuire să fie noi, respectiv să nu fi fost cunoscute de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă.
În ceea ce privește criticile invocate de către petentul B. I. pe lângă faptul că acestea nu se subsumează noțiunii de fapte sau împrejurări noi avute în vedere de dispozițiile legale astfel cum această noțiune a fost interpretată de practica judiciară, sunt și neîntemeiate, aspectele invocate de către acesta fiind reiterate și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, cât și în fața instanței de recurs. În acest context, depunerea la dosar a unei expertize tehnice extrajudiciare care are la baza datele existente și analizate cu ocazia efectuări expertizei criminalistice din cursul procesului pena l(expertiză care de altfel a fost considerată atât de către instanța investită cu soluționarea în fond a cauzei cât și de către instanța de recurs ca fiind temeinică și completă, fiind respinsă cererea în probațiune formulată de către inculpat privind completarea raportului de expertiză criminalistică), dar interpretate într-o manieră favorabilă petentului condamnat, nu constituie o împrejurare nouă în sensul dispozițiilor legale. Totodată, nota expertală medico-legală întocmită de către dr.I. Fulga, vine să explice doar modul concret în care s-a produs impactul dintre autoturism și victimă având în vedere leziunile constatate prin raportul de constatare medico-legală nr.7567/III/682/_, fără a evidenția împrejurări noi care să
conducă la reținerea unei situații de fapt contrare celei avute în vedere de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea de condamnare.
Atât instanța de fond cât și instanța de recurs au apreciat că vinovăția petentului condamnat a fost dovedită prin actele de la dosar, respectiv că pe baza unor probe certe s-a stabilit că inculpatul B. I. ca urmare a încălcării dispozițiilor legale ce îi reveneau pentru desfășurarea în bune condiții a traficului rutier (art.48 și 72 alin.2 din O.U.G.195/2002), fiind la volanul autoturismului Ford Escort, a lovit victima Ilyes C. a, producând decesul acesteia. De asemenea, s-a apreciat că există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului care a condus autovehiculul nesocotind dispozițiile art.48 din O.u.g.195/2002 R și ale art.72 alin.2 din O.U.G.195/2002 și decesul victimei.
Potrivit dispozițiilor art.48 din O.U.G.195/2002 R ,,conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată să efectueze orice manevră în condiții de siguranță,,.
Prin urmare, având în vedere cele enunțate mai sus, rezultă că aspectele invocate de către petentul condamnat B. I. nu numai că nu sunt susținute de probele de la dosar, dar nici nu ar fi de natură să conducă la o soluție de achitare a acestuia.
Cu privire la cea de-a doua condiție a cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a ) - faptele sau împrejurările noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuientului și să ducă la o soluție diametral opusă, respectiv achitare sau încetare a procesului penal.
În cadrul procesual al unei astfel de căi de atac nu se pot avea in vedere descoperirea de probe noi, ceea ce ar transforma revizuirea intr-un nou grad de jurisdicție, având loc intr-o cale extraordinară de atac o prelungire a probațiunii pentru fapte deja aduse la cunoștința instanțelor cu ocazia judecării pe fond.
În legătură cu noțiunea de "fapte sau împrejurări noi"; în literatura de specialitate s-a arătat că aceasta nu se referă la probe noi, ci la situații de fapt necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă. Astfel pe calea revizuirii nu se poate obține o suplimentare a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza
Așa cum s-a arătat anterior pentru a fi admisă în principiu revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a C.pr.pen., faptele sau împrejurările noi trebuie să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate inițial si nu au fost invocate împrejurări sau fapte noi necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii, astfel cum prevede art. 394 lit. a) C.p.p. și care să poată determina pronunțarea unei soluții diametral opuse potrivit art. 394 alin. 2 C.p.p., respectiv să rezulte netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare
Raportat la probele administrate în cauză, care dovedesc dincolo de orice
îndoială rezonabilă culpa petentului condamnat B. I., s-a constatat că nici această condiție nu a fost îndeplinită.
Or, astfel cum bine se poate observa atât cu prilejul soluționării cauzei in prima instanța cât și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de control
judiciar inculpatul a formulat aceleași susțineri care au cenzurate si respinse ca neîntemeiate de către instanțele de judecata, care au constatat vinovăția inculpatului in urma coroborării tuturor probelor administrate in cursul procesului penal. Din aceeași perspectiva apreciem si noi ca depunerea unui raport de expertiza tehnica extrajudiciara nu este in măsura a schimba raportul de forte a probelor administrate in procesul penal derulat anterior.
Nu in ultimul rând s-a reținut că revizuentul nu a produs probe din care să reiasă fapte sau împrejurări noi de natură să probeze netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare, în sensul art.394 alin.1 lit. a) Cod Procedură P. ă,
raportul de expertiza tehnica extrajudiciara nu se înscrie in categoria faptelor sau imprejurarilor noi si nu este in măsura sa modifice solutia de condamnare intr-o solutie de achitare.
În aceste condiții, în temeiul art. 403 alin.3 Cod de Procedură P. ă raportat la art.394 Cod Procedură P. ă coroborat cu Decizia RIL nr.LX(60)/2007 pronunțată de ÎCCJ, constatând că din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, reținând caracterul juridic al revizuirii - respectiv cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărâri definitive care conțin grave erori de fapt - ce poate fi promovată numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, instanța a dispus, prin sentință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul B. I., fiul lui B. Ștefan și B. I., născut la data de_ in mun.Cluj-Napoca jud.Cluj, cu domiciliul in sat V. comuna Săvădisla nr.392 jud.Cluj, cetătean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, CNP 1., fără antecedente penale cu privire la sentinta penala nr. 1103/2011 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca in dosar nr. _
, definitiva prin decizia penala nr. 349/R/2012 a Curtii de Apel Cluj.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod Procedura P. ă a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul B. I. , solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință a admiterii în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj Napoca pentru rejudecarea fondului. Arată că au apărut două documente noi, respectiv o expertiză tehnică auto și o notă expertală însă instanța a socotit că nu ar fi o stare de fapt nouă ci de o simplă prelungire a probațiunii administrate. La momentul respectiv s-a avut în vedere o anumită stare de fapt și cea mai importantă ține de poziția victimei raportat la autoturismul condus de inculpat, avându-se în vedere că era vorba despre un impact frontal. În expertiza criminalistică auto se analizează un singur caz și anume acela de impact frontal după care în baza acestei premise s-a stabilit o anumită viteză și locul de imapct. Nota expertală pe care a depus-o completează certificatul medico legal existent și determină din punct de vedere medical care era poziția victimei raportată la autoturism. Pentru prima dată s-a realizat o lucrare de specialitate iar medicul legist a tranșat problema în sensul că nu aveam de-a face cu un impact frontal ci un impact colț. A solicitat un expert care să reanalizeze situația dinamicii producerii accidentului pornind de la această premisă astfel că s-a constatat că viteza și locul accidentului nu ar mai fi aceeași. Constatarea medicului legist este esențialmente susținută de două elemente de fapt și anume, pe de o parte, faptul că victima a suferit fracturi exclusiv la nivelul oaselor gambei stângi și mai există o pată de sânge pe geamul din partea stângă spate care nu are cum să fie
justificată, astfel că cererea se încadrează în disp.art.394 pct.1 lit.a C.pr.pen. Pentru toate acestea, apreciază că suntem în prezența unor elemente probatorii noi care nu se circumscriu stării de fapt avută în vedere la soluționarea cauzei și se impune astfel admiterea cererii de revizuire.
Analizând sentința atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va dispune respingerea recursului ca nefundat, apreciind că aceasta este legală și temeinică,prima instanță în mod corect respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În speță ,nu sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire prev. de art.394 lit a C.pr.pen,neconstatându-se prezența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei pe fond, iar starea de fapt prezentată este cea arătată pe întreg procesul penal.
Astfel,cazul de revizuire prev. de art.394 lit.a C.pr.pen. privește o hotărâre definitivă care conține erori de fapt esențiale,evidențiate ulterior de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ;este inadmisibil ca ,în cadrul acestui caz de revizuire,să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare. Ori, o nouă expertiză tehnică auto și o notă expertală efectuate extrajudiciar,ulterior soluționării definitive a cauzei și pornind de la probele existente deja la dosarul de fond ,nu reprezintă decât o prelungire a probațiunii,o reinterpretare a stării de fapt reținute de către prima instanță de către alți experti. Dacă s-ar da valoare unor asemenea noi reinterpretări a stării de fapt,siguranța raporturilor juridice stabilite prin hotărâri judecătorești definitive ar fi compromisă.
Pe de altă parte,aspectele invocate de către revizuient au fost reiterate și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță (aceasta respingând cererea în probațiune formulată de către inculpat privind completarea raportului de expertiză criminalistică), și în fața instanței de recurs,astfel că,cu atât mai mult nu ne aflăm în prezența unor împrejurări necunoscute instanței,instanța de fond analizând cererea inculpatului în contextul restului probelor cauzei .
Prin urmare, având în vedere cele enunțate mai sus, că aspectele invocate de către petentul condamnat B. I. nu reprezintă împrejurări noi, necunoscute instanței,și care să ducă la o soluție de achitare a acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă,rezultă că sentința atacată este legală și temeinică,Curtea urmând a respinge recursul revizuientului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul B. I. împotriva sentinței penale nr. 13 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. L. H. C. I.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./_
Jud.fond. A. B. B.
| ← Decizia penală nr. 336/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 714/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
