Decizia penală nr. 714/2013. Ucidere din culpă

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 714/R/2013

Ședința publică din 23 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: A.	D. L., judecător
JUDECĂTORI	: M.	R.
	: M.	B.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către partea civilă C.

M. , respectiv de către partea civilă C. R. C. prin reprezentant legal

C. Marcel, împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 04 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al J. ecătoriei V. de S., având ca obiect soluționarea laturii civile disjunsă din dosarul penal nr._ al J. ecătoriei V. de S. prin Sentința civilă nr. 23 pronunțată în data de 21 ianuarie 2013 privind pe inculpatul E. N. C. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de S., dat în dosar nr. 1146/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul E. N.

C. asistat de apărător ales, avocat P. A. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 22 ), partea civilă C. M. asistat de apărător ales, avocat M. Jurgiu, din cadrul Baroului Botoșani, cu delegație la dosar ( f. 5 ), pentru partea civilă C. R. C. reprezentant legal C. Mircea și apărător ales, avocat M. Jurgiu și pentru asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin reprezentant S.C. Avus International Broker de asigurare Reasigurare S.R.L. București, avocat Lorant Zsido, din cadrul Baroului Satu M., cu delegație la dosar ( f. 21 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului.

Apărătorul părților civile C. M. și C. R. C., arată că partea civilă S. J. nu a fost citată în cauză și lasă la aprecierea instanței oportunitatea acordării unui nou termen în acest sens. De asemenea, confirmă faptul că prin scriptul depus la dosar intitulat memoriu de recurs contestă doar cuantumul daunelor morale.

Curtea apreciază că unitatea spitalicească nu are niciun fel de interes sau dezinteres de a fi citat în cauză raportat la faptul că prin recursul promovat în cauză de către părțile civile se contestă doar cuantumul daunelor morale.

Apărătoarea inculpatului E. N. C. depune la dosar dovada achitării cheltuielilor către spital.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul părților civile C. M. și C. R. C., arată că pretențiile solicitate în cauză au fost motivate atât pe baza legislației naționale, respectiv Legea nr. 136 și Ordinul 14 al Comisie de Supraveghere a Asigurărilor, cât și raportat la legislația comunitară care a fost transpusă în legislația națională. De asemenea, susține că a efectuat referiri ample în cuprinsul motivelor de recurs cu privire la implicațiile psihologice avute în cauză, ținând cont că speța este aparte, motivat de faptul că ambele părți au locuit în Franța și au avut un standard de viață suficient de ridicat datorită integrării în societatea franceză. Totodată, a mai precizat faptul că, în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează latura civilă a procesului penal, a existat o acceptare parțială a pretențiilor formulate, sens în care a depus la dosar și o decizie a Înaltei Curți de C. și Justiție prin care partea trebuia să fie obligată la ceea ce a recunoscut la instanța de fond. În acest context, solicită a se avea în vedere faptul că nu s-au formulat alte recursuri, iar apărările formulate până în prezent au fost de circumstanță, inculpatul formulând o oponență doar parțială. Astfel, arată că apărătorul părții, la instanța de fond, în concluziile formulate, a făcut referire la practica judiciară națională recentă în care au existat soluții la nivelul despăgubirilor solicitate, două fiind depuse și la dosarul cauzei și apreciază că sumele de 400 000 de euro reprezintă sume care se regăsesc afi fost acordate în practica națională în spețe similare.

Cu privire la practica comunitară arată că există o prevedere conform căreia suma minimă pentru un astfel de accident cu deces în cuantum de

1.000.000 euro reprezintă o sumă rezonabilă și adecvată, aspect care exclude o eventuală reținere a îmbogățirii fără justă cauză. Mai arată că a depus la dosarul cauzei toată legislația pe care și-a bazat pretențiile.

Reprezentantul asigurătorului solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă C. Marcel, respectiv C. R. C. prin reprezentant legal C. Marcel și menținerea dispozițiilor sentinței penale nr. 76/2013 pronunțată de J. ecătoria V. l de S. .

Apreciază că sentința penală nr. 76/2013 este legală și temeinică sub toate aspectele ei, instanța de fond reușind să realizeze un just echilibru între trauma psihică reprezentând prejudiciul moral suferit și principiul îmbogățirii fără justă cauză, stabilind cuantumul daunelor morale la un nivel pe care-l apreciază ca fiind rezonabil.

S. ține că cele întâmplate sunt regretabile și că nu contestă suferințele psihice pricinuite de pierderea unei ființe apropiate, însă arată că daunele morale solicitate sunt exagerat de mari raportat atât la jurisprudența în materie în cauze similare, cât și la circumstanțele concrete de producere a evenimentului.

De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut faptul că în dimineața producerii accidentului, cele două familii, respectiv familia victimei și familia inculpatului, se întorceau din Franța cu destinația Botoșani, iar după mai multe ore de condus fără oprire consideră că atât inculpatul cât și partea civilă C. Marcel și-au asumat un oarecare risc în producerea unui eveniment rutier, pentru că acesta s-a produs tocmai pe fondul oboselii acumulate în urma orelor de condus.

Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar documente justificative.

Apărătoarea inculpatului E. N. C., solicită respingerea recursului formulat în cauză de părțile civile, considerând că instanța de fond a soluționat în mod just latura civilă a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul civil, cuantumul daunelor morale acordate fiind unul echitabil.

Raportat la starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă arată că este evidentă întrunirea în cauză a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a inculpatului, existând o faptă ilicită comisă de acesta, un prejudiciu moral și material pricinuit părților civile și evident un raport de cauzalitate între acțiunea acestuia și paguba produsă. De asemenea, apreciază ca fiind evident faptul că banii nu pot stinge o durere, nu pot suprima un stres și nici nu pot înlătura amintirile legate de accident și de dispariția soției, respectiv a mamei, dar că pot conferi părții civile o satisfacție compensatoare, respectiv o alinare și o modalitate de îndreptare a răului făcut de inculpat într-un moment de imprudență. Astfel, susține că aspectele anterior evidențiate au fost reținute de către instanța de fond, care a apreciat că, prin pierderea soției, respectiv a mamei, celor două părți civile li s-a produs un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebit de puternică rezultată, având în vedere că și raporturile dintre cei trei erau foarte puternice, mama ocupându-se de creșterea și educarea minorului. În acest context, reiterează faptul că nu contestă suferința și arată că, dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, fiind vorba de sume de bani, iar prejudiciul se poate estima cu certitudine, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale prejudiciul, fiind unul neevaluabil în bani și nefiind precizate în sistemul românesc de drept criterii pentru stabilirea acestui cuantum, poate fi stabilit în mod legal de către instanța de judecată, singura competentă în acest sens.

În consecință, arată că inculpatul se va supune hotărârii ce va fi pronunțată în cauză și apreciază că suferința părților civile planează și asupra inculpatului, care va trăi în permanență cu povara a ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă.

Mai arată că, în situația în care va avea posibilități materiale, inculpatul își exprimă angajamentul de a fi alături de minor și de soțul persoanei decedate pentru a-i sprijini.

Totodată, având în vedere că există un contract de asigurare, apreciază că, în mod evident, repararea pagubei este garantată de asigurător, aspect stabilit în mod corect prin sentința atacată, în limita plafonului legal. Astfel, conform Legii nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a faptei asiguratului.

În consecință, în principiu, solicită respingerea recursului și lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumului daunelor morale.

Reprezentanta M. ui P. arată că recursul părților civile se întemeiază pe principiul disponibilității, care este enunțat chiar în prima parte a motivelor formulate în scris. S. ține că acest principiu al disponibilității nu poate fi aplicat în mod absolut, sens în care confirmă că, în conformitate cu art. 14 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă se soluționează conform dispozițiilor civile, dar în legislația penală, respectiv în Codul de procedură penală, s-a introdus în premieră posibilitatea unei tranzacții sau a unui acord de mediere. În consecință, dacă părțile vroiau să profite de principiul disponibilității nu erau împiedicate să facă aplicarea în concret a art. 16¹din Codul de procedură penală privind tranzacția sau acordul de mediere, textul de lege fiind introdus pentru prima dată prin Legea nr. 202/2010, dar care nu a fost valorificat în concret pentru aplicarea în mod absolut a principiului disponibilității, conform solicitărilor formulate în cauză.

De asemenea, mai arată că în constituirea de parte civilă formulată la instanța de fond s-au solicitat daune, atât materiale cât și morale și pentru propria suferință, dar fără a exista plângeri penale depuse în acest sens, ambele părți vătămate fiind accidentate, suferind atât fizic cât și psihic, fiind îndreptățite

la despăgubiri în cadrul acestui proces penal acțiunea civilă fiind alăturată acțiunii penale. Astfel, nefiind depuse plângeri penale apreciază că acest aspect semnifică că daunele pe care le pot solicita sunt numai pentru suferințele cauzate de decesul soției, respectiv al mamei, distincție efectuată și de către instanța de fond.

Referitor la cuantum apreciază că daunele morale acordate se încadrează practic în jurisprudența chiar și a Curții de Apel C. și că în mod evident traumele de ordin psihic nu pot fi contestate, dar că sunt anumite criterii aproximative care trebuie avute în vedere pentru stabilirea prejudiciului, care este de ordin nepatrimonial.

În consecință, consideră că recursul este nefondat și solicită respingerea acestuia.

Inculpatul E. N. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, că va fi alături de părțile civile în permanență și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 76 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile împotriva inculpatului E. N. C., fiul lui C. și F., născut la data de 17 noiembrie 1980 în com. Cotnari, jud. Iași, CNP 1., studii generale, fără ocupație, căsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în sat Boureni, com. Balș, jud. Iași și, în consecință:

În temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 al. 1 C.pr.pen., art. 998- 999 C.civ. vechi, art. 6 C.civ. nou și art. 16¹ C.pr.pen., coroborat cu art. 49, 50 și 51 din Legea nr. 136/1995 rep. cu modificările și completările ulterioare, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C. M. domiciliat în com. H., sat H., jud. Botoșani și C. R. C., cu același domiciliu, reprezentat legal de către C. M. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin mandatar SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL cu sediul în București, bd. Unirii, nr. 2, bl. 8A, sc. 1, ap. 19-20, sector 4, în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume:

-30.000 euro daune morale către partea civilă C. M. cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

-30.000 euro daune morale către partea civilă C. R. C. cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

-250 euro lunar, reprezentând prestație periodică lunar pentru partea civilă

C. R. C., începând cu data de_, data producerii accidentului, și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a respins acțiunea în despăgubiri civile materiale formulată de către partea civilă C. M. .

S-a respins petitul privind acordarea penalităților de întârziere formulat de părțile civile C. M. și C. R. C. .

În temeiul art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.

J. de U. D. C. O. B. M. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin mandatar SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL să plătească acesteia suma de 5.994,86 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, respectiv contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C. Ștefania, cu dobânda legală calculată până la plata integrală a debitului, și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată

de S. J. de U. D. C. O. B. M. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părților civile C. M. și C. R. C. .

În temeiul art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. O. V. de S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate E. Iulia E. .

S-a respins petitul privind cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile C.

M. și C. R. C. .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 23 pronunțată în data de 21 ianuarie 2013 în dos. nr._ al J. ecătoriei V. de S., rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul E. N. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.pr.pen. și art. 74 și 76 lit. "d"; C.pen.

În temeiul art. 81 și 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 320 ind. 1 al. 5 C.pr.pen. s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de părțile civile C. M., C. R. C. reprezentat legal prin

C. M., S. J. de U. D. C. O. B. M. și S. O. V. de S. .

În cadrul acțiunii civile ce face obiectul dosarului de față, părțile civile C.

M. și C. R. C. reprezentat legal prin C. M., au solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

-400.000 euro despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-daune morale datorate decesului victimei C. Ștefania;

-100.000 euro despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-daune morale datorate invalidității părții vătămate C. M. ;

-200.000 euro despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-daune materiale datorate pierderii serviciului;

-5.000 lei despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-daune materiale datorate cheltuielilor de înmormântare, monumentul funerar și a praznicelor ulterioare;

-penalități legale de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii;

-dobânzi legale calculate de la data de_, data la care au expirat cele 30 de zile prin care au fost notificați în vederea concilierii;

-600.000 euro despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-daune morale datorate părții vătămate C. R. C. ocazionate de decesul mamei sale;

-250 euro despăgubiri civile-indemnizație de asigurare-indemnizație periodică lunară până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv a vârstei de 22 de ani în situația urmării studiilor superioare;

-penalități legale de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii;

-dobânzi legale calculate de la data de_, data la care au expirat cele 30 de zile prin care au fost notificați în vederea concilierii.

În esență, în motivarea acestor pretenții, cele două părți civile arată că despăgubirile solicitate au ca temei art.9,43,49,50,53,54,55 din Legea 136/1995, așa cum a fost modificată prin OG nr.61/2005 și Legea nr.304/2007, art.II din OG 61/2005, art.1 al.1 și 2 din Directiva 84/5/CEE cum a fost modificată prin Directiva 2009/103/CE, art.148 al.2 din Constituția României, art.24 și 49 din Ordinul nr.14/2011 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, contractul de asigurare -polița RCA a vehiculului implicat în accident.

La momentul producerii accidentului cele două părți civile aveau calitatea de rezident, respectiv cetățean francez, aveau domiciliul permanent la Nisa,

Franța, valoarea chiriei lunare depășind 650 euro. C. M. era plătitor de impozite, asigurări sociale și medicale în Franța și Italia, iar C. R. C.

era beneficiar al indemnizației lunare de creștere, de câteva sute de euro. Erau integrați din punct de vedere social și profesional, C. M. având venituri de peste 48.000 euro anual. Datorită decesului soției, respectiv mamei, gravelor probleme medicale ale sale, prezente și viitoare, pierderii locului de muncă și schimbării domiciliului în țară, amândoi sunt iremediabil afectați în rău, social și psihic.

La termenul de judecată din data de 21 februarie 2013, apărătorul părților civile C. M. și C. R. C., având procură specială, și-a precizat oral pretențiile civile, în sensul că renunță la daunele materiale și solicitat obligarea inculpatului doar la plata daunelor morale în cuantum de câte 400.000 euro pentru fiecare dintre cele două părți civile, precum și la plata pensiei de

întreținere lunare în cuantum de câte 250 euro pentru partea civilă C. R.

C., această renunțare venind în condițiile în care inculpatul a fost de acord să achite daunele morale solicitate și precizate.

Prin concluziile scrise reiterează aceleași aspecte, arătând, în principiu, că normele interne și cele comunitare în materia asigurărilor stabilesc limite minime și maxime de acordare a despăgubirilor, pentru anul 2012 prin Ordinul CSA nr.14/2011 stabilindu-se suma de 5.000.000 euro ca limită maximă pentru despăgubiri, art.1 din Directiva 84/5/CE, așa cum a fost modificată prin art.2 pct.1 din Directiva 2005/14/CE codificat prin art.9 din Directiva 2009/103/CE stabilind minimul despăgubirii ,,cel puțin în limitele obligației de asigurare"; ca fiind 1.000.000 euro pentru o victimă. Apoi, prevederile comunitare au fost transpuse în legislația națională, potrivit căreia cuantumul minim al despăgubirilor solicitate este de 1.000.000 euro pentru o victimă. Nu în ultimul rând, pretențiile au la bază și practica judiciară, conform căreia într-o serie de dosare penale, au fost solicitate și acordate valori la ordinul sutelor de mii de euro.

În ce privește daunele materiale, solicită instanței să aprecieze că dovedirea acestora este făcută parțial, iar în lipsa unor dovezi în acest sens, solicită a se avea în vedere prezumția potrivit căreia daunele suportate în legătură cu înmormântarea se ridică la suma solicitată, ba sunt chiar mai mari, având în

vedere caracterul, conținutul și amploarea datinilor legate de înmormântare și slujbele ulterioare de pomenire, dar și construirea monumentului funerar.

Apoi, veniturile nerealizate de C. M. în cei doi ani de la deces, în care acesta a trebuit să stea cu copilul, se ridică la peste 90.000 euro, în condițiile în care veniturile realizate de acesta lunar se ridicau la suma de 4.000 euro.

În probațiune s-au depus înscrisuri.

S. J. de U. D. C. O. B. M. a formulat pretenții față de inculpat, constituindu-se parte civilă cu sumele de 5.994,86 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate C. Ștefania; 1.060,46 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată C. M. și 959,71 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate C. R. C. ( filele 5-7).

De asemenea, S. O. V. de S. s-a constituit parte civilă față de inculpat și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 370 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu asistența medicală acordată numitei E. Iulia E. ( fila 14).

Asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin mandatar SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea în parte a constituirii ca parte civilă, atât cu privire la daunele materiale, cât și cu privire la daunele morale, precum și să se constate că familia inculpatului a suportat unele plăți cu privire la cheltuielile de înmormântare ale victimei C. Ștefania. Daunele morale solicitate sunt exagerat de mari raportat la împrejurările producerii evenimentului rutier și nu sunt în acord cu jurisprudența națională în materie. Cele două familii veneau din Franța, cu destinația Botoșani, și au condus pe rând autovehiculul implicat în accident, fără oprire, așa cum reiese din declarațiile părții civile C. M. și ale inculpatului E. C., aspecte față de care este incontestabil că toți ocupanții autovehiculului implicați în evenimentul tragic și-au asumat riscul producerii unui eveniment rutier. În sarcina victimei C. Ștefania și a C.

M. se poate reține o culpă mai mare deoarece au acceptat această situație chiar dacă printre pasagerii autovehiculului se afla și copilul lor în vârstă de 1 an și 5 luni, la data producerii evenimentului, astfel că toți pasagerii poartă riscul producerii evenimentului, iar stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să reflecte aceste aspecte ( filele 78-80).

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:

În data de 29 iulie 2012, în jurul orelor 11,35, condamnatul E. N. C. a condus autovehiculul marca Citroen pe str. Dragoș Vodă, prin loc. V. de S., venind din Franța și deplasându-se în direcția Botoșani. Acesta a adormit la volanul autovehiculului și, într-o curbă la dreapta, a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat.

Evenimentul rutier s-a soldat cu moartea victimei C. Ștefania și cu rănirea celorlalți pasageri, respectiv C. M., fiul său, C. R. C., și numita E. Iulia E., soția condamnatului.

Părțile vătămate nu au depus plângere penală pentru săvârșirea de către

condamnat și a inf racțiunii de vătăma re corporală din cu lpă, prev. și ped. d e

art 184 alin.1 și 3 din C.p., sens în care s -a dispus, prin rechizitoriu,

neînceperea urmăririi penale privind această infracțiune.

Latura penală a fost soluționată prin Sentința penală nr. 23 pronunțată în data de 21 ianuarie 2013 în dos. nr._ al J. ecătoriei V. de S., rămasă definitivă prin nerecurare.

În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată celei penale, instanța a reținut următoarele :

În prezenta cauză s-au constituit părți civile C. M., C. R. C. reprezentat legal prin C. M., S. J. de U. D. C. O. B. M. și S. O. V. de S. .

La data producerii accidentului,_, autoturismul condus de inculpat avea încheiată polița RCA, cod F/601/2878109866, valabilă de la data de_ pană la data de_, încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă Avanssur Direct Assurance cu mandatar în România SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL (f. 54 dos.u.p.), care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 și 54 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de

judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de

asigurat. Potrivit art. 51 alin.1 din Legea 136/1995 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

În temeiul prevederilor art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă Avanssur Direct Assurance, în limita plafonului legal, la plata sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților civile.

Suma de 250 de euro pe lună, reprezentând prestația periodică ce urmează a fi achitată pe seama minorului parte civilă C. R. C. a fost agreată de către condamnatul E. N. C., astfel că instanța, văzând prevederile art. 16 ind.1 din C.pr.p., veniturile pe care le realiza defuncta, dar luând în considerare și interesul superior al copilului, care trebuie să beneficieze de un trai decent apropiat celui de care ar fi beneficiat dacă mama sa ar fi trăit, consideră că această sumă este justificată, urmând a admite acest petit așa cum a fost formulat.

Față de daunele morale solicitate de părțile civile C. M. , C. R. C. reprezentat legal prin C. M., instanța a apreciat că, prin pierderea soției, respectiv a mamei, celor două părți civile li s-a produs un prejudiciu moral constând în suferința psihică deosebit de puternică creată prin pierderea unei ființe dragi, o pierdere care este inestimabilă pentru ambele părți. Suferința părților civile este cu atât mai mare cu cât, așa cum reiese din probele administrate în cauză, între acestea și defunctă erau relații de afecțiune, aceasta se ocupa de educarea și creșterea minorului, care acum este lipsit de la vârstă fragedă de grija și afecțiunea maternă, pe tot parcursul vieții; dispariția bruscă din viața celor două părți civile a soției, respectiv a mamei, în mod cert a afectat și va afecta și pe viitor atât starea lor psihică, cât și situația lor familială și socială.

Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate.

Raportat la aceste considerente instanța a apreciat că pretențiile părților civile depășesc însă cuantumul sumei care, prin prisma elementelor arătate mai sus, ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându- se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părților civile, instanța a considerat că sumele de 30.000 de euro, pentru partea civilă C. M. și 30.000 euro pentru partea civilă C. R. C. reprezintă indemnizații compensatorii de natură să atenueze suferințele părților civile.

La aceste sume se vor aplica dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dar fără penalități de întârziere, deoarece acestea se acordă în cazul neîndeplinirii obligațiilor izvorâte dintr-un contract, or în cazul de față, suntem pe tărâmul răspunderii civile delictuale, astfel că acest petit a fost respins.

Hotărând astfel, instanța a avut în vedere și faptul că limitele minime și maxime la care cele două părți civile fac referire în susținerea cererii de acordare

a daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv 1.000.000 euro și 5.000.000 euro se referă la sumele minime pe care asigurătorii trebuie să le asigure prin polițele RCA și nu la sumele minime pe care aceștia trebuie să le suporte în cazul producerii riscului asigurat, acestea trebuind cuantificate în fiecare caz în parte, obligația asigurătorului înscriindu-se însă în aceste limite. A concluziona altfel, ar însemna să se acorde, în fiecare situație de producere a unui risc asigurat, și

indiferent de circumstanțele cauzei, a unor sume unice, în cuantum fix, în funcție de numărul victimelor.

Au fost analizate de către instanță și celelalte despăgubiri și pretenții solicitate de partea civilă C. M., deoarece acea renunțare formulată de mandatarul acestuia cu procură specială a fost una condiționată de admiterea în întregime a petitului privind acordarea, în cuantumul solicitat, a daunelor morale, respectiv câte 400.000 euro pentru fiecare parte civilă.

Potrivit art. 14 alin. 1 și 2 C.p.p acțiunea civilă poate fi alăturată celei penale numai dacă aceasta are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru prejudiciul produs altuia prin fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul exercitării acțiunii penale.

Acțiunea penală este exercitată în prezentul dosar față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă a victimei C. Ștefania și nu are legătură cu leziunile provocate părții civile C. M. . Deși leziunile provocate acestuia sunt urmarea unei fapte prevăzute de legea penală, nu a fost formulată plângere penală prealabilă și, atâta timp cât nu este exercitată acțiunea penală față de această faptă, nu poate fi alătura tă în procesul penal

acțiunea civilă pentru eventualul prejudiciul produs, astfel că atât petitul privind acordarea de daune morale ca urmare a suferințelor fizice suportate de partea civilă C. M., cât și cel privind acordarea de despăgubiri ca urmare a pierderii serviciului au fost respinse.

În legătură cu aceste ultime pretenții, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada unui raport de cauzalitate între infracțiunea de ucidere din culpă, cea cu care este investită instanța, și urmarea produsă, respectiv pierderea serviciului și nerealizarea de către partea civilă C. M. a veniturilor anterioare producerii evenimentului rutier.

Potrivit art.998-999 cod civil coroborat cu art. 14 alin. 1 și 2 C.p.p. răspunderea civilă delictuală poate fi angajată în cadrul procesului penal în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpată a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, fiind dovedită vinovăția acesteia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta prevăzută de legea penală și prejudiciu.

Apoi, în ce privește petitul privind acordarea sumei de 5000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare, monument funerar și praznice creștine, instanța a reținut, din declarația notarială depusă la dosarul cauzei (fila 74), că inculpatul a dat numitului Bălan M., tatăl victimei C. Ștefania, suma de 6000 lei și 2000 euro, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea fiicei sale. În plus, conform facturii și chitanței aferente, nr.46/_ (filele 12,13), inculpatul a achitat suma de 3000 lei reprezentând contravaloarea sicriului și a serviciilor funerare ocazionate de înmormântarea victimei accidentului rutier.

Analizând înscrisurile depuse de partea civilă C. M. în dovedirea acestor pretenții, instanța a constatat că suma avansată de către inculpat cu acest titlu este mai mare decât cea evidențiată în facturile și chitanțele depuse, astfel că a respins acest petit, sumele acordate deja de către condamnat familiei

victimei fiind considerate îndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, slujbelor de pomenire, monumentului funerar.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, acordul părților cu privire la cuantumul indemnizației lunare reprezentând prestație periodică lunară pentru partea civilă C. R. C., în temeiul prevederilor art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-999 Cod civil vechi, aplicabil raportat la data nașterii raportului juridic dintre părți, art.6 din C.civ. nou și a art. 16¹Cod procedură penală, coroborat și cu art. 49, 50 și 51 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. M., C. R. C. reprezentat legal prin C. M. și a obligat inculpatul alături de asiguratorul asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin mandatar SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL, în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:

-30.000 euro daune morale către partea civilă C. M. cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

-30.000 euro daune morale către partea civilă C. R. C. cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

-250 euro lunar, reprezentând prestație periodică lunar pentru partea civilă

C. R. C., începând cu data de_, data producerii accidentului, și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În ceea ce privește celelalte părți civile, respectiv S. J. de U. D.

C. O. B. M. și S. O. V. de S., s-au reținut următoarele :

S-au constituit părți civile în cauză S. J. de U. D. C. O.

B. M., cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimelor C. Ștefania (5.994,86 lei )-fila 5, C. M. (1060,46 lei )-fila 6 și C. R. C. (959,71 lei )-fila 7, și S. O. V. de S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate numitei E. Iulia E., soția condamnatului (370 lei )fila 14.

Raportat la considerentele anterior arătate privind obligativitatea punerii în mișcare a acțiunii penale pentru a putea fi soluționată în același proces penal și acțiunea civilă, instanța, față de infracțiunea de ucidere din culpă cu care a fost investită, lipsind plângerea prealabilă a persoanelor vătămate și,

implicit punerea în mișcare a acțiunii penale privind vătămarea corporală din culpă a celorlalți ocupanți ai autovehiculului implicat în evenimentul rutier din data de_, a considerat ca admisibilă doar acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. D. C. O. B. M., și doar cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei C. Ștefania, în cuantum de 5.994,86 lei, astfel că, în consecință, instanța, în temeiul art. 14 C.pr.pen., art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. D. C. O.

B. M. și a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul Avanssur Direct Assurance prin mandatar SC AVUS International Broker de Asigurare Reasigurare SRL să plătească acesteia suma de 5.994,86 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, respectiv contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C. Ștefania, cu dobânda legală calculată până la plata integrală a debitului, și a respins ca inadmisibile acțiunile civile formulate de S. J. de U. D. C. O. B. M. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părților civile C. M. și C. R. C. și cea formulată de partea civilă S. O. V. de S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate E. Iulia E. .

Aceste pretenții vor putea fi solicitate pe calea unei acțiunii civile separate.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile C. M. și C. R. C., instanța a reținut că acestea au fost solicitate doar când s-a dat cuvântul în dezbateri asupra fondului, fără a se indica și dovedii cuantumul acestora.

Apoi, din procura judiciară dată apărătorului părților civile C. M. și C. R. C., reiese că acest mandat este gratuit, sens în care nu a fost depusă nicio chitanță justificativă și nici nu a fost produsă vreo altă probă care să dovedească efectuarea de către părțile civile a unor cheltuieli judiciare care să aibă legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată condamnatul E. N. C. .

Pentru aceste considerente, instanța a respins acest petit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă C. M. , în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului C. R. C. solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond. Care a fost apreciat ca fiind prea mic. S-a solicitat astfel acordarea sumei totale de 700.000 euro pentru partea civilă C. M. ( 400.000 euro daune morale suferite prin decesul soției,

100.000 euro daune morale suferite prin propria vătămare corporală, 200.000 euro daune materiale pentru pierderea locului de muncă timp de 2 ani cât îngrijește minorul și 5.000 lei cu titlu de daune materiale pentru slujbele religioase ulterioare decesului) și a sumei de 600.000 euro pentru minorul C.

R. C., cu titlu de daune morale pentru decesul mamei. Recursul declarat în cauză este nefondat.

În procesul de cuantificare a daunelor morale instanța de fond a făcut o justă aplicare a tuturor criteriilor jurisprudențiale în materie, raportându-se și la practica constantă și recentă a instanțelor în această materie.

Deși în motivele de recurs ale părților civile a fost invocată jurisprudență în sensul posibilității majorării daunelor morale în calea de atac a recursului coroborată cu împrejurarea că inculpatul ar fi achiesat la pretențiile recurentului, Curtea constată că în cauza de față aceste două argumente nu subzistă.

În primul rând, practica judiciară invocată vizează o infracțiune intenționată (tentativă de omor calificat) și nu o infracțiune din culpă, daunele stabilite în acel caz fiind însă substanțial mai reduse decât cele acordate de instanța de fond în cazul unei infracțiuni din ucidere din culpă (f.6-10).

În al doilea rând, în cauza de față nu se poate vorbi de o achiesare a inculpatului la pretențiile civile formulate în cauză din două considerente.

Astfel, principiul disponibilității nu poate fi aplicat în mod absolut, chiar dacă la fond apărătorul inculpatului nu s-a opus acordării daunelor morale solicitate. În conformitate cu art. 14 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă se soluționează conform dispozițiilor civile iar legislația penală, respectiv Codul de procedură penală, permite posibilitatea încheierii unei tranzacții sau a unui acord de mediere. În consecință, dacă părțile vroiau să profite de principiul disponibilității nu erau împiedicate să facă aplicarea în concret a art. 16¹din Codul de procedură penală privind tranzacția sau acordul de mediere.

În plus, această tranzacție sub nicio formă nu ar fi putut exclude la momentul încheierii sale prezența reprezentantului societății de asigurare, care este cea care practic acoperă plata prejudiciilor materiale și morale. Orice achiesare a inculpatului la pretențiile civile formulate este deci inopozabilă asigurătorului, în lipsa acordului acestuia din urmă.

Totodată, în constituirea de parte civilă formulată la instanța de fond și apoi în recurs partea civilă C. M. a solicitat daune, atât materiale cât și morale și pentru propria suferință, dar fără a exista plângeri penale depuse în acest sens pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, ambele părți

vătămate fiind accidentate. În aceste condiții, în acest cadru procesual, obiectul cauzei fiind ucidere din culpă, aceste solicitări sunt inadmisibile.

Referitor la cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond acesta se încadrează practic în jurisprudența chiar și a Curții de Apel C. . În mod evident traumele de ordin psihic nu pot fi contestate, dar există anumite criterii aproximative care trebuie avute în vedere pentru stabilirea prejudiciului, care este de ordin nepatrimonial.

Sumele solicitate de către partea civilă C. M. (în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al fiului său minor) sunt exagerate, fiind practic vorba de 1.300.000 euro. Dincolo de împrejurarea că unele din ele au fost solicitate direct în recurs iar în parte au fost nedovedite (200.000 euro daune materiale pentru pierderea locului de muncă timp de 2 ani cât îngrijește minorul și, respectiv, 5.000 lei cu titlu de daune materiale pentru slujbele religioase ulterioare decesului), aceste sume nu mai sunt deja de natură a acoperi traumele psihice suferite, ci pot fi apreciate, raportat și numai prin prisma salariului mediu pe economie, ca fiind o veritabilă îmbogățire fără just temei, care contrazice în mod cert practica judiciară în această materie.

Pentru considerentele anterior menționate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.

M. (în nume propriu și în numele minorului C. R. C. ) împotriva sentinței penale nr. 76 din 4 martie 2013 a J. ecătoriei V. de S. .

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Pușcă A. E. .

În baza art. 193 C.pr.pen. recurentul va fi obligat să plătească intimatului

S.C. AVUS INTERNATI. AL (în calitate de apărător al societății de asigurare) suma de 5000 lei cheltuieli judiciare, cu titlu de onorariu avocațial.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. recurentul C. M. va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. M. împotriva sentinței penale nr. 76 din 4 martie 2013 a J. ecătoriei V. de S. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Pușcă A. E. .

Obligă pe recurent să plătească intimatului S.C. AVUS INTERNATI. AL suma de 5000 lei cheltuieli judiciare

Obligă pe recurentul C. M. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
A.	D. L.	M.	R.	M.	B.

G. ,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

J. .fond: V. F. F.

← Decizia penală nr. 846/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 796/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 205/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 951/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 336/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 846/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 796/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1593/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1403/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 254/2013. Ucidere din culpă