Decizia penală nr. 1593/2013. Ucidere din culpă

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1593/R/2013

Ședința publică din 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS

V. G.

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul P.

C. V., partea civilă V. T. M. S., V. T. M. A. și asiguratorul SC Uniqa A. SA B. împotriva sentinței penale nr.861 din 17 mai 2013 a Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatele 1 și 2 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A :

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 861 din 17 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G. a fost condamnat inculpatul P. C. -V. , fiul lui Alexandru și Măndița, născut la 28 iunie 1973 în municipiul Galați, județul Galați, de cetățenie română, studii superioare, fără antecedente penale, director general la SC T. P. S. SRL V., posesor CI seria IF nr. 1., eliberat de SPCLEP V., domiciliat în V., Intrarea C. B., nr. 4, județul Ilfov, codul numeric personal 1., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatele 1 și 2 din Codul penal.

1. S-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

2. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

3. Pe durata termenului de încercare, inculpatul este obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

   1. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;

   2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

   3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

   4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

4. Datele prevăzute la punctul 4 literele b), c) și d) se comunică la

   S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.

5. Au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii precizate.

6. În temeiul articolului 7 din Legea numărul 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

1. S-a respins acțiunea civilă a părții civile S. de A. al J.

   C. pentru suma de 426,10 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat, acordate pacientului V. -T. Răzvan-G. plus dobânda legală.

2. S-a admis în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpat, să achite părții civile V. -T. M. -S., despăgubiri civile în sumă de

   4.300 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 euro, în echivalent lei, la cursul Băncii Naționale a României la data plății, cu titlu de daune morale.

3. S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile V. -T. M. -A., despăgubiri civile în sumă de

   2.000 lei/lună, până la împlinirea de către partea civilă a vârstei de 18 ani precum și 100.000 euro, în echivalent lei, la cursul Băncii Naționale a României la data plății, cu titlu de daune morale.

4. S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile V. -T. R., despăgubiri civile în sumă de 43.000 euro, în echivalent lei, la cursul Băncii Naționale a României la data plății, cu titlu de daune morale.

5. S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile V. -T. T., despăgubiri civile în sumă 11.817,77 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 43.000 euro, în echivalent lei, la cursul Băncii Naționale a României la data plății, cu titlu de daune morale.

6. S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să achite părții civile Bîldea A. -C., despăgubiri civile în sumă de

   32.000 euro, în echivalent lei, la cursul Băncii Naționale a României la data plății, cu titlu de daune morale.

7. A fost obligată partea responsabilă civilmente S. C. ,,T. P. Service’’ S. R. L. V., în solidar cu inculpatul, să achite despăgubirile civile precizate mai sus.

8. A fost obligat asigurătorul S. C. ,,Uniqa A. ’’ S. A. să achite direct părților civile precizate la punctele III. - VII, despăgubirile civile menționate.

9. Inculpatul a fost obligat să achite 3.400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul 896/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.

C. -V. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatele 1 și 2 din Codul penal.

Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii (fila 90, volumul I, din dosarul instanței).

La trimiterea în judecată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 22 aprilie 2010, la orele 13, organele de politie au fost sesizate în legătură cu împrejurarea că pe DN 1 C, în localitatea Jucu,

s-a produs un accident de circulație soldat decesul unei victime. Deplasându-se la fața locului, organele de cercetare penală au constatat că în accident a fost implicat autoturismul BMW X6 cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul P. C. -V. și autoturismul Audi A4 cu numărul de înmatriculare_ condus de victima V. -T. Răzvan-G. .(filele 6-30) în localitatea Jucu, la km 17+452m., locul accidentului, carosabilul era din asfalt, suprafața părții carosabile uscată, cu o lățime de 7,20 m, fiind marcată separarea sensurile de circulație cu linie discontinuă simplă, cu o singură bandă de circulație pe fiecare sens, în aliniament. Suprafața părții carosabile era mărginită de acostamente consolidate de 2,70 m și șanțuri cu adâncime de 2 m. Limita de viteză pentru acest sector de drum era de 50 km/h pentru autoturisme, fără alte restricții. Cerul era senin, timp de zi, fără precipitații (filele 6-30)

În data de mai sus, în jurul orelor 12,55 victima V. -T. Răzvan-G. conducea autoturismul AUDI A4 cu numărul de înmatriculare_ din direcția G. spre C. -N. . În localitatea Jucu, la km. l7+452 m., victima a semnalizat intenția de schimbare a direcției de deplasare spre stânga, reducând viteza, pentru a intra pe un drum ce duce la SC PANEMAR SRL (filele 79-91, 100-103).

În aceeași direcție de mers, undeva înapoia victimei, martora Vagner Diana-Rebeca conducea autoturismului TOYOTA RAV 4 cu numărul de înmatriculare_ . În autoturismul condus de martoră se aflau pe locul dreapta față martora Mureșan Georgiana-S., iar pe bancheta din spate martorii Azzam Lina Vanessa și Ferenț S. -Dorel (filele 79-91).

Inculpatul conducea autoturismul BMW X6 cu numărul de înmatriculare_, din direcția G. spre C. -N., undeva înapoia

martorei Vagner. În autoturismul condus de inculpat, pe locul dreapta față se afla martora Vlad Tudorița (filele 94-99, 106-109).

Înainte de Han KM 17, conducând autoturismele de mai sus, inculpatul și martora Vagner s-au depășit reciproc de mai multe ori (filele 79-91, 100-103, 106-109).

În localitatea Jucu, pe DN 1 C, după Han KM 17, inculpatul a intrat în depășirea autoturismului TOYOTA RAV 4 cu numărul de înmatriculare_, condus de martora Vagner, ambele autoturisme circulând cu o viteză de aproximativ 150 km/h, superioară limitei maxime admise pe acest sector de drum (filele 100-103).

Martora Vagner Diana-Rebeca care conducea autoturismului TOYOTA RAV 4, a sesizat intenția de schimbare a direcției de mers a victimei și atenționată și de martorul Ferenț S. -Dorel cu privire la manevra victimei, a ocolit mașina victimei prin partea dreaptă, pătrunzând în parte pe acostamentul consolidat al sensului de deplasare G. - C. -N. (filele 79-91).

În acest timp, în depășire, circulând pe contrasens la volanul autoturismului BMW X6, inculpatul P. C. -V. a lovit în partea lateral-stângă zona mediana, autoturismul condus de victima V. -T. Răzvan-G. care efectua manevra de schimbare a direcției de deplasare (filele 79-91, 100-103, 106-109).

În urma impactului violent, autoturismul condus de victimă s-a învârtit în aer și apoi pe sol, ajungând în șanțul din stânga șoselei raportat la direcția de deplasare G. -C. N., la o distanță de 95,7 m de locul impactului (filele 103-109).

Autoturismul condus de inculpat s-a răsturnat în același șanț, la o distanță de 68,40 metri de locul impactului (filele 6-30).

Martorul C. Titu-Fabian, care a ieșit din parcarea localului HAN KM 17 pentru a se deplasa spre C. -N., văzând cele descrise mai înainte a anunțat telefonic serviciul de urgență 112 (filele 100-103).

Martorii din autoturismul condus de Vagner Diana-Rebeca au văzut producerea accidentului, conducătoarea auto a oprit autoturismul iar martora Mureșan Georgiana S. a anunțat telefonic serviciul de urgență 112 (filele 79-91).

Inculpatul și martora Vlad Tudorița au ieșit din autoturismul avariat, având leziuni superficiale (filele 94-99; 106-109).

O ambulanță a S. ui de A. C. a ajuns la fața locului și a acordat asistență medicală victimei, transportând ulterior inculpatul la UPU (filele 64-67).

Echipa SMURD deplasată la fața locului a constatat decesul victimei (filele 31-32).

Cu ocazia cercetării locului faptei, au fost descoperite urme de târâre pe banda stângă raportat la direcția de deplasare G. -C. N., de 24,60 metri și pe o lungime de circa 90 metri pe aceeași bandă,

au fost descoperite cioburi și elemente de caroserie desprinse din cele două autoturisme. Roata dreaptă față a autoturismului BMW X6 și componente mecanice au fost descoperite între șanț și calea ferată (filele 6-30).

Camera de supraveghere amplasată pe moara SC PANEMAR SRL a surprins producerea accidentului, aria de înregistrare a camerei cuprinzând și o porțiune din drumul național (fila 150).

Conform raportului de constatare medico-legală eliberat de

1. , moartea victimei V. -T. Răzvan-G., a fost violentă, s-a datorat politraumatismului cu ruptură de aortă și rupturi viscerale toraco-abdominale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin decelerare bruscă și comprimare de părțile componente ale unui autoturism în condițiile unui accident rutier. Sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool eticlic. Moartea poate data din 22 aprilie 2010 (filele 39-41).

   Inculpatului i s-au recoltat probe biologice iar alcoolemia acestuia a fost 0 g/l (filele 35-36).

   Autoturismul BMW X6 cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul P. C. -V. aparținea PIRAEUS LEASING ROMÂNIA IFN SA, era utilizat de SC T. P. S. SRL V. și avea asigurare de răspundere auto încheiată cu SC U. A. SA. inculpatul este director si asociat unic la SC T. P. S. SRL V. . La momentul accidentului, inculpatul se afla în trafic, în interesul serviciului (filele 53, 148).

   Martora Vlad Tudorița a fost examinată la UPU a Spitalului Clinic Județean de Urgență C. . A prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, leziunile au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale și pot data din 22 aprilie 2010. Martora nu a formulat plângere penală prealabilă (filele 38, 58, 94-99).

   Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care a circulat pe contrasens, cu viteză superioară limitei legale, a încălcat regulile cu privire la depășire, nesocotind prevederile art.35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 48 și 49 din OUG 195/2002,:

   *art. 35 din OUG 195/2002, R. "Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private,,,

   *art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002, R, "Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.,,

   *art.45 alin. 2 din OUG 195/2002, R. "Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.,,

   *art. 48 din OUG 195/2002, R, "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.,,

   *art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, R ,, Limita maximă de viteză în localități este de 50km/h."

   Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: procese-verbale de sesizare din oficiu si cercetare la fata locului (filele 5-30), fisa prespitalicească SMURD pentru victimă (fila 31), raportul de constatare medico-legală pentru victimă (filele 39-41), buletin de examinare clinică și proces-verbal de prelevare pentru inculpat (filele 32-33), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie pentru inculpat (fila 36), procese verbale de verificare tehnică pentru autoturisme (filele 42-43), declarațiile părților vătămate și plângerea acestora (filele 68-71), declarațiile inculpatului (filele 106-109), fișa abaterilor inculpatului de la normele privind circulația pe drumurile publice (fila 48), declarații martori (filele 74-104), copii înscrisuri (filele 50-51, 55), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 148), plic cuprinzând două CD-uri cu fotografiile judiciare efectuate la cercetarea locului faptei și imaginile captate de camera de supraveghere de la SC PANEMAR SRL (fila 150).

   De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele

   probe: declarația inculpatului (fila 90, volumul I), declarațiile părților civile (filele 91-94, volumul I), declarațiile martorilor (filele 95-101, 179- 180, volumul I) și expertiză tehnică auto (filele 18-48, volumul II).

   Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut următoarele:

   Starea de fapt reținută de Parchet este, în principiu corectă și a fost confirmată de probele administrate în fața instanței, cu unele nuanțări ce vor fi expuse în continuare.

   În expertiza tehnică efectuată în cauză de către expertul Varga B.

   -O. (filele 18-50, volumul II din dosarul instanței) se artă că autoturismul BMW X 6 avea o viteză de 101 kilometri/oră înainte de apariția stării de pericol iar în momentul impactului avea aproximativ 80 kilometri/oră. S-a mai arătat că, accidentul s-a produs în momentul în care autoturismul Audi s-a angajat în virajul spre stânga, fiind surprins în momentul respectiv de către autoturismul BMW X6. Starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul Audi a inițiat manevra de virare spre stânga, fără a se asigura în oglinda retrovizoare dacă o altă mașină nu este angajată în depășirea sa, așa cum prevede articolul 54 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002. Expertul a mai arătat că, accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului Audi prin asigurare corespunzătoare și, eventual de către conducătorul autoturismului BMW X6 dacă ar fi circulat cu o viteză legală, respectiv probabil, în acest caz accidentul ar fi avut loc dar nu ar fi cauzat decesul victimei.

   Referitor la viteza pe care o avea autoturismul condus de inculpat în momentul impactului, opiniile și probele administrate în cauză sunt contradictorii. Astfel, expertul oficial arată că viteza era de 80 kilometri/oră însă din declarația inculpatului dată în fața instanței (fila 90, volumul I) reiese că acesta avea o viteză de peste 100 kilometri/oră. Martorii aflați în mașina Toyota RAV 4 afirmă că inculpatul avea o viteză de aproximativ 100-120 kilometri/oră (filele 95, 96, 97). Se mai reține și faptul că, din procesul verbal de cercetare la fața locului și schița anexă (filele 5-9 din dosarul de urmărire penală) reiese că autoturismul Audi implicat în accident s-a oprit la o distanța de 93,7 metri de locul impactului (energia acumulată de mașina inculpatului datorită vitezei, fiind foarte mare). De asemenea, deformațiile foarte mari suferite de cele două mașini implicate în accident relevă o viteză ridicată. Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că viteza mașinii inculpatului în momentul accidentului era de aproximativ 90 kilometri/oră.

   Instanța a mai reținut și faptul că, din procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 5-9 din dosarul de urmărire penală) reiese că limita de viteză pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul era de 50 kilometri/oră. Prin urmare, inculpatul circula cu o viteză aproape dublă față de cea legală.

   Conform articolului 45 alineatul 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002, (5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al căruiconducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsiriisensului de mers spre stânga se depășeste prin partea dreaptă.

   Din starea de fapt reiese în mod cert că, spațiul existent permitea ca autoturismul părții vătamate să fie depășit pe partea dreaptă.

   În speță, se pune problema dacă, de principiu, conducătorul unui autovehicul care dorește să efectueze un viraj la stânga pe un drum secundar, este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă de către un alt autovehicul, așa cum ar rezulta din interpretarea dispozițiilor articolului 54 alineatul 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002.

   Din rechizitoriul ce face obiectul prezentei cauze reiese că, conducătorul auto nu ar fi obligat să se asigure. Totuși, practica judiciară a statuat în sens contrar, respectiv că șoferul unui autovehicul care dorește să efectueze un viraj spre stânga, este obligat

   să se asigure că nu este depășit pe partea stângă. Practica este aproape unanimă în acest sens, cu multe nuanțări raportat la starea de fapt concretă din fiecare speță: a se vedea sentința penală numărul 295/2012 a Judecătoriei G., rămasă definitivă prin decizia penală numărul 361/R/2012 a T. ului C. (nepublicate); decizia penală numărul 1139/R/_ pronunțată de Curtea de Apel Pitești

   (publicată în: M. Andreescu și alții, Infracțiuni rutiere. Jurisprudență comentată, Editura C. H. Beck, B., 2012, paginile 344-347); Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr. 510/R/2009; Curtea de Apel Galați, decizia penală nr. 77/R2008; Curtea de Apel Bacău, decizia penală numărul 10/2009 și Curtea de Apel Oradea, decizia penală nr.

   55/R/2010 (ultimele 4 decizii sunt publicate la adresa de internet http://www.jurisprudenta.org/Search.aspx). Există și o hotărâre din care ar reieși indirect că șoferul ce virează la stânga, nu este obligat să se asigure că nu este depășit pe partea stângă (a se vedea sentința penală numărul 505/2012 a Judecătoriei G., nepublicată).

   În speță, fiind stabilit că, șoferul autoturismului Audi avea obligația de a se asigura că nu este depășit de un alt vehicul înainte de a începe virajul spre stânga, trebuie stabilit dacă, în concret, acesta s-a asigurat sau nu și dacă avea posibilitatea de a prevedea că urmează a fi depășit.

   În speță, nu există probe care să dovedească faptul dacă șoferul mașinii Audi s-a asigurat din spate sau nu deoarece acesta era singur în mașină și nu a fost observat de alte persoane din afara mașinii. Trebuie pornit de la prezumția de corectitudine și de la prezumția bunei credințe. Din moment ce nu există dovezi că șoferul mașinii Audi și-ar fi încălcat obligația de a se asigura, trebuie prezumat că acesta s-a asigurat.

   Din declarațiile persoanelor care se aflau în autoturismul Toyota RAV 4 (filele 95-98, volumul I din dosarul instanței) reiese că, acest autoturism circula cu o viteză de aproximativ 100 kilometri/oră. Relevantă este declarația șoferului acestei mașini care arată că Am observat că mașina BMW ne-a depășit și în același timp autoturismul Audi a virat stânga astfel că cele două mașini s-au ciocnit.

   Martorul C. Titu-Fabian arată (fila 100, volumul I din dosarul instanței) că se afla cu mașina în parcarea localului ,,HAN KM. 17’’; s-a uitat la stânga unde vedea drumul pe o lungime de 2-3 km și a văzut în depărtare 2 mașini iar când a ajuns lângă drum a constatat că erau două mașini de teren. Când mașinile s-au apropiat la vreo 25 metri, a văzut că în față era mașina BMW X 6 și în depășirea ei se afla o mașină de teren marca Toyota. Mașinile aveau o viteză foarte mare. Ulterior, martorul a intrat cu mașina pe podul din dreptul localului și în acel moment a văzut următoarea scenă: în față se afla în poziție mai înaintată mașina Toyota iar după ea mergea mașina BMW care a încercat să o depășească mergând puțin paralel cu ea după care a revenit în spate. În același timp a văzut că mai în față se afla un autoturism care era lângă axul drumului și semnaliza intermitent spre stânga. Dinspre C. -N. venea un autoturism de capacitate mai mică și din cauza lui nu a putut vira mașina ce semnaliza. În continuare, mașina Toyota a frânat puternic după care a depășit mașina Audi prin partea dreaptă. Tot atunci mașina BMW a depășit mașina Toyota și mașina ce semnaliza a virat spre stânga astfel că mașina BMW a lovit mașina ce semnaliza (marca Audi). Instanța a apreciat că, mărturiei depuse de martorul C. Titu-Fabian trebuie să i se acorde o importanță mai mare decât celorlalte mărturii deoarece acest martor nu are interese în cauză; datorită poziției sale în momentul accidentului a avut o vedere de ansamblu a autoturismelor implicate și are experiență în domeniul circulației rutiere, lucrând inclusiv la modernizarea sectorului de drum pe care s-a produs accidentul.

   În baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că starea de fapt se prezintă astfel: autoturismele BMW X6 și Toyota RAV 4 circulau cu viteză foarte mare (peste 100 kilometri/oră) și se depășeau alternativ. Aproximativ în dreptul localului ,,HAN KM. 17’’, autoturismul Toyota a depășit autoturismul BMW iar acesta din urmă, imediat a inițiat manevra de depășire; chiar a intrat în depășire dar a observat că din față se apropie un autoturism, astfel că a intrat din nou în spatele mașinii Toyota. Șoferul mașinii Toyota observă că în față, la mică distanță se afla un autoturism Audi, care se deplasa încet și semnaliza virajul la stânga, astfel că (fără a semnaliza) frânează și inițiază depășirea prin partea dreaptă. Șoferul mașinii Audi se apropie încet de intersecție și semnalizează virajul la stânga. Observă că din sens invers se apropie o altă mașină, astfel că așteaptă trecerea acesteia, după care, se asigură din spate și din față că poate vira la stânga fără a pune în pericol circulația altor vehicule (în acest timp, mașina BMW se afla în spatele mașinii Toyota) după care efectuează încet virajul la stânga. Cu câteva fracțiuni de secundă mai târziu, șoferul BMW, văzând că a trecut mașina ce venea din sens invers (și nu venea alta după ea) a inițiat manevra de depășire (fiind grăbit, nu a observat mașina Audi ce semnaliza și începuse virajul spre stânga) dar ulterior observă mașina Audi și frânează pentru a evita impactul (neavând altă variantă întrucât nu putea vira la dreapta deoarece în dreapta lui se afla mașina Toyota). Chiar dacă șoferul mașinii Audi a văzut că mașina BMW a intrat în depășire, nu mai putea evita accidentul din cauza vitezei foarte reduse și a configurației concrete a locului accidentului. În aceste condiții are loc impactul dintre cele două autoturisme, cu consecințele cunoscute. Prin urmare, instanța apreciază că, starea de pericol a apărut în momentul când șoferul mașinii BMW a inițiat depășirea mașinii Toyota, fără a observa că mașina Audi a semnalizat și inițiat virajul la stânga, încălcând astfel, dispozițiile articolului 45 alineatul 2 și alineatul 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului numărul 195/2002

   Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat integral de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

   În drept, fapta inculpatului P. C. -V. care în data de 22 aprilie 2010, prin nerespectarea dispozițiilor art.35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art.45 alin. 2 și 5, art. 48 și art.49 alin. 1 din OUG 195/2002 R, în calitate de conducător auto, a cauzat din culpa exclusivă, un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei V. -T. Răzvan-G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal.

   La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:

   1. gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv decesul victimei;

   2. persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila

      110 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare bună în societate și la locul de muncă (fila 152, volumul I, din dosarul instanței

      și filele 184-192, volumul II din dosarul instanței); este un om echilibrat și respectuos cu cei din jur, îi ajută pe prieteni și subordonați; nu are abateri de la normele de conviețuire socială; are înregistrat un număr mare de contravenții rutiere, fiindu-i suspendat permisul de conducere în anul 2008 ;

   3. limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanța va stabili inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de articolul 64 litera a) teza a II- a din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.

Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani închisoare iar inculpatul a avut o comportare relativ sinceră în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 86¹și articolului 862din Codul penal, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de articolul 64 alineatul

1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel s-a procedat în consecință.

În temeiul articolului 71 alineatul 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de articolul 64 din Codul penal.

Potrivit articolului 1 alineatul 1 din Legea numărul 76/2008, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism, se constituie S. ul Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J. Potrivit articolului 7 din Legea numărul 76/2008, (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată,

prin hotărârea de condamnare. Conform anexei la Legea numărul 76/2008, printre infracțiunile în cazul cărora se recoltează probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la punctul 5 se află infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 din Codul penal. Prin urmare, s-a dispus prelevarea de probe biolgice de la inculpat.

Prin actul de la fila 68 din dosarul de urmărire penală, S. de

1. al J. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 426,10 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat, acordate pacientului V. -T. Răzvan-G. plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate. La cererea părții civile s-a atașat un extras raportare pentru luna aprilie 2010, ordinul de misiune și fișa de solicitare urgențe medico-legale (filele 69, 70 și 71). Din aceste acte reiese că numitul P. C. a beneficiat de servicii de asistență medicală de urgență și transport medical asistat în data de_ .

Conform articolului 112 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să indice în cererea de chemare în judecată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și să depună o dată cu cererea de chemare în judecată și probele necesare. De asemenea, conform articolului 129 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația … să-și probeze pretențiile și apărările. Partea civilă S. de A. al J. C. nu a depus nici o probă pentru a dovedi că a prestat servicii medicale, victimei V. -T. Răzvan-G. . Dealtfel, constituirea de parte civilă este contradictorie întrucât se cer cheltuieli pentru victima V. G. iar dovezile se referă la inculpat.

Potrivit articolului 313 alineatul 1 din Legea nr. 95/2006 (1) Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Reiese din cele de mai sus, că se pot recupera cheltuielile de spitalizare, numai de la persoanele care, prin faptele lor, cauzează prejudicii altor persoane iar nu și atunci când prin fapta proprie, o persoană își produce ei înseși, prejudicii în domeniul sănătății.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile speciale ale răspunderii, nu se pot acorda despăgubiri pentru asistența medicală acordată inculpatului P. C. -V., astfel că s-a respins acțiunea privind cheltuielile de spitalizare ale numitului V. -T. Răzvan-G. promovată de S. de A. al J. C. .

La filele 58-59 din dosarul instanței (volumul I), persoana vătămată V. -T. M. -S., în calitate de parte civilă și în calitate de reprezentantă a minorei V. -T. M. -A., a depus un act intitulat

,,constituire de parte civilă’’, în contradictoriu cu inculpatul P. C.

1. , S. T. P. SS V., în calitate de parte responsabilă civilmente și S. UNIQA A. S., în calitate de asigurător și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.203.370 lei, la care se adaugă pensie de întreținere pentru minora V. -T. M. -A. în

   sumă de 2.000 lei/lună. De asemenea, a solicitat daune materiale și morale, astfel:

   1. DAUNE MATERIALE în cuantum de 556.150 lei, reprezentând: a)125.000 EUR, echivalentul a 539,350 lei

      (cincisutetreizecișinouădemii și treisutecincizeci lei), reprezentând pasiv succesoral la care ar fi fost obligat exclusiv defunctul (cota de 1/4 a Contractului de credit pentru nevoi personale,garantat cu ipotecă, pentru persoane fizice nr. C_ din

      _ );

      1. 7.800 (șaptemiilei), contravaloarea cheltuielilor de înmormântare;

      2. 9.000 (nouămiilei), contravaloare monument funerar;

      La aceste daune materiale se adaugă pensie DE ÎNTREȚINERE pentru minora V. -T. M. -A., în cuantum de 2.000 lei/lună (douămii lei), până la vârsta de 26 ani, în condițiile continuării cursurilor învățământului superior.

   2. DAUNE M. LE pe care le estimează la suma de 150.000 EUR, echivalentul a 647.220 lei (șasesutepatruzecișișaptemii și douăsutedouăzeci lei).

S-a apreciat că această sumă este justificată raportat la trauma psihică pe care am suferit-o ca urmare a pierderii soțului, victimă a accidentului, rămânând singură cu un minor de 5 ani și 9 luni în creștere și îngrijire.

Echivalentul în lei al sumelor indicate în prezentul script s-a calculat ținând cont de cursul de referință al BNR din data de_ ; 1 EURO =4.3148 RON.

Prin actul de la fila 181 din dosarul instanței, părțile civile au precizat că solicită daune morale în sumă de 150.000 Euro pentru fiecare dintre părțile civile (respectiv V. -T. M. -S. și V. -T. M. -A.

) iar suma de 150.000 euro este echivalentul a 642.220 lei la cursul BNR.

Conform certificatului de stare civilă de la fila 106 din dosarul instanței, victima V. -T. Răzvan-G. a fost căsătorit cu partea civilă V. -T. M. -S. . Din căsătoria victimei V. -T. Răzvan-G. cu partea civilă V. -T. M. -S., a rezultat minora V. -T. M. -

1. , născută la data de 21 decembrie 2005, conform certificatului de naștere de la fila 146 din dosarul de urmărire penală.

   La filele 186-191 din dosarul instanței (volumul I) se află un act intitulat ,,contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă’’, încheiat la data de_ (numărul C_ ) prin care OTP Bank România S. A. acordă un împrumut în sumă de 315.000 CHF pentru o durată de 360 luni, urmând ca rambursarea să se facă în rate lunare egale.

   La filele 183-185 se află un act adițional la contractul menționat mai sus iar în acest act numita V. -T. M. -S. apare în calitate de codebitor iar unele prevederi din contractul inițial (rambursarea creditului, obligații și drepturi, dobânda curentă etc.) se modifică.

   Referitor la plata sumei de 125.000 EUR, echivalentul a 539,350 lei (cincisutetreizecișinouădemiișitreisutecincizeci lei), reprezentând pasiv succesoral la care ar fi fost obligat exclusiv defunctul (cota de 1/4 a Contractului de credit pentru nevoi personale,garantat cu ipotecă, pentru

   persoane fizice nr. C_ din_ ); instanța a reținut că, practica judiciară este controversată sub acest aspect. Astfel, s-a arătat că, nu există raport de cauzalitate între fapta conducătorului auto de ucidere din culpă și nerestituirea de către victimă către împrumutător a sumei luate cu împrumut anterior săvârșirii infracțiunii., neputând fi acordate despăgubiri decât pentru daune cauzate direct prin fapta ilicită a inculpatului (sentința penală numărul 815/2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală numărul 1096/R/2006 a Curții de Apel Timișoara, publicata în: Grigore-F. P. escu, Circulația rutieră. Infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Practică judiciară, Editura Hamangiu, B., 2009, paginile 215-217). Aceeași opinie s-a exprimat și în literatura de specialitate (I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura PRO, B., 1997, pagina 189 precum și în decizia penală numărul 1053/1991 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție-secția penală, nepublicată). Și inculpatul a indicat două hotărâri în acest sens (decizia penală numărul 50A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia și decizia penală numărul 741/2008 a Curții de Apel

   Craiova) dar nu a precizat dacă sunt publicate sau nu.

   În sens contrar s-a pronunțat Judecătoria Hunedoara prin sentința penală numărul 377/2008, menținută prin decizia penală numărul 353/A/2008 a T. ului Hunedoara iar această decizie fiind menținută prin decizia penală numărul 153/2009 a Curții de Apel Alba Iulia (a se vedea filele 254-1261 din dosarul instanței, volumul II). S-a reținut că, (în esență) creditele la bănci pe care le-a avut victima accidentului au rămas pe umerii soției victimei decedate și acestea depășesc lunar salariul pe care îl obține partea civilă, astfel că apartamentul a fost pus sub sechestru. Ținând seama și de procentul de culpă, instanța a acordat suma de 32.000 lei reprezentând creditele la bănci nerestituite însă cu titlu de daune morale.

   Prin urmare, având în vedere că majoritatea opiniilor sunt în sensul respingerii acestor tipuri de acțiuni, s-a respins acțiunea civilă sub acest aspect.

   Referitor la suma de 7.800 lei, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, instanța a reținut că, din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 179 și 180, volumul I din dosarul instanței) nu rezultă elemente care să clarifice valoarea cheltuielilor de înmormântare și nici nu au fost depuse acte în acest sens. Instanța a pus în vedere părților civile să depună la dosar toate probele necesare dovedirii pretențiilor civile și să îndeplinească dispozițiile specifice din articolele 112 și 129 alineatul 1 din codul de procedură civilă (la data de_, fila 69 volumul I din dosarul instanței). Partea civilă nu și-a îndeplinit obligațiile legale vizând dovedirea pretențiilor civile privind cuantumul despăgubirilor pentru înmormântarea victimei. Totuși, așa cum s-a reținut în practica judiciară (Curtea de Apel C. -secția penală și de minori, decizia numărul 412/_, publicată în Buletinul Curților de Apel, nr._, paginile 183-186), conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, în virtutea dreptului la

   un proces echitabil al părții civile reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor și, conform principiului rolului activ pe care trebuie să-l aibă judecătorul în soluționarea cauzelor, principiu înscris în articolul 4 din Codul de procedură penală. Dacă legislația națională nu permite o rezolvare judicioasă a dosarului, magistrații trebuie să suplinească administrarea probelor și motivarea hotărârii, prin normele dreptului european, putând stabili "în echitate" o sumă

   corespunzătoare în favoarea părții civile (cauza Comingersoll c. Portugalia, CEDO 2000). Evaluarea prejudiciului se poate face și prin raportarea la situații similare, prin apreciere.

   Prin urmare, instanța a apreciat că este fără dubiu existența unor cheltuieli de înmormântare iar valoarea cheltuielilor de înmormântare le-a apreciat la suma de 4.300 lei, astfel că s-a acordat această sumă părții civile.

   Referitor la suma de 9.000 (nouămiilei), contravaloare monument funerar instanța reține că, nu s-a depus nici o probă în acest sens; nu rezultă nici măcar existența monumentului funerar. Prin urmare, s-a respins această pretenție civilă.

   În legătură cu PENSIE DE ÎNTREȚINERE pentru minora V. -T. M.

   -A., în cuantum de 2.000 lei/lună (douămii lei), până la vârsta de 26 ani, în condițiile continuării cursurilor învățământului superior, trebuie cercetate mai multe aspecte.

   Referitor la cererea de obligare a inculpatului să achite pensia de întreținere, instanța a reținut că, obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice către fiica minoră a victimei, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorei prin lipsirea acesteia de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea ei. Între pensia de întreținere și despăgubirile civile periodice există asemănări și deosebiri. Cea mai importantă asemănare este aceea că ele se achită ritmic (gradual) iar nu într-o sumă globală iar deosebirile constau în aceea că pensia de

   întreținere este datorată doar de către persoanele obligate legal la întreținere și în funcție de nevoile celui care primește pensia și posibilitățile celui obligat iar despăgubirile civile periodice se stabilesc în funcție de prejudiciul efectiv cauzat și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. În speță nu este vorba de o obligație legală ci de una stabilită pe cale judiciară. Prin urmare, prestația lunară nu se acordă cu titlu de pensie de întreținere ci cu titlu de despăgubiri civile (a se vedea în acest sens: T. ul Suprem, colegiul civil, decizia numărul 1053/1963; Plenul T. ului Suprem, decizia de îndrumare numărul 16/1964, ambele publicate în: Repertoriu de practică judiciară în materie

   civilă a T. ului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1952- 1969, Editura științifică, B., 1970, paginile 409-411).

   În legătură cu momentul până la care se va plăti despăgubirea periodică lunară, trebuie arătat că, potrivit articolului 499 alineatul 3 din Codul civil, (3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

   Prin urmare, pentru a se putea dispune obligarea la pensie de întreținere sau despăgubiri, este necesar să se facă dovada că

   persoana îndreptățită este majoră și se află în continuarea studiilor. În speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții, astfel că, potrivit articolului 499 alineatul 1 raportat la articolul 38 alineatul 2 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să achite despăgubirile doar până la împlinirea de către minora V. -T. M. -A. a vârstei de 18 ani. Desigur că, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoana îndreptățită la întreținere, va putea formula o cerere de acordare în continuare a despăgubirilor dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

   Referitor la cuantumul despăgubirilor periodice datorate de inculpat pentru minoră, s-a reținut că, este de principiu că, cel ce face o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească iar potrivit articolului 112 din Codul de procedură civilă (vechi), reclamantul trebuie să indice în cererea de chemare în judecată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și să depună o dată cu cererea de chemare în judecată și probele necesare. De asemenea, conform articolului 129 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația … să-și probeze pretențiile și apărările.

   Instanța a pus în vedere părților civile să depună la dosar toate probele necesare dovedirii pretențiilor civile și să îndeplinească dispozițiile specifice din articolele 112 și 129 alineatul 1 din Codul de procedură civilă (la data de_, fila 69 volumul I). Partea civilă nu și-a îndeplinit obligațiile legale vizând dovedirea pretențiilor civile privind cuantumul despăgubirilor periodice pentru fiica victimei. Singurul element care poate fi luat în calcul se află în declarația martorului Mândrușca Călin (fila 180 volumul I din dosarul de urmărire penală) care arată că victima avea calitatea de broker și câștiga 3.000 - 4.000 lei/lună.

   După închiderea dezbaterilor, partea civilă a depus la dosar un act intitulat ,,angajament de plată’’ (fila 253 volumul II din dosarul instanței) în care numitul P. C. -V. se obligă (unilateral) să plătească suma de 1.000 euro/lună în favoarea minorei V. -T. M. -

   1. până la data de 15 ale fiecărei luni pentru luna în curs. Se va plăti această sumă până la vârsta majoratului. Se menționează că angajamentul nu afectează pretențiile civile formulate în dosarul penal. Actul a fost emis la data de_ în C. -N. .

Referitor la actul unilateral de mai sus se ridică mai multe aspecte. Este de neînțeles faptul că acest act nu a fost menționat deloc de către părți în cursul procesului (inclusiv la dezbaterile pe fond) astfel că a fost depus doar după dezbateri, fără a se respecta principul contradictorialității, specific fazei de judecată. Totuși, având în vedere că acest act se referă la latura civilă a cauzei, emană de la partea căreia i se opune (fiind prezumat astfel că este cunoscut de către aceasta) iar în dosarele civile, în mod frecvent se depun dovezi ale cheltuielilor de judecată, după dezbateri și sunt luate în considerare de instanță, și în acest caz, s-a ținut cont de actul menționat.

De asemenea, s-a pus problema dacă acest act emană sau nu de la inculpat. Sub acest aspect, instanța a constatat că semnătura de pe actul menționat este foarte asemănătoare cu cea aflată pe declarația

inculpatului de la fila 90 volumul I din dosarul instanței. Prin urmare, există aparența că actul emană de la inculpat.

Referitor la valabilitatea actului juridic unilateral menționat mai sus, în literatura de specialitate (C. Stătescu, Corneliu Bîrsan, Teoria generală a obligațiilor, Ediția a IX, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, B., 2008, pagina 99) se arată că: ,,Ceea ce este caracteristic pentru actul unilateral de voință ca izvor de obligații este faptul că simpla și unica voință de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, este suficientă pentru a da naștere unei obligații a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului. …Se admite, de asemenea, că de îndată ce voința unilaterală generatoare de obligații a fost manifestată, ea devine irevocabilă, nemaiputând deci să fie retractată de către autor.’’ Prin urmare, instanța a apreciat că actul unilateral menționat produce efectele precizate în cuprinsul său.

În consecință, instanța a apreciat că, întrucât suma solicitată de partea civilă minoră prin acțiune este inferioară celei menționate în angajamentul de plată, și conform principiului disponibilității, este obligatoriu să se acorde părții civile suma de 2.000 lei/lună.

Referitor la DAUNELE M. LE în sumă de 150.000 EURO pentru fiecare din părțile civile V. -T. M. -S. și V. -T. M. -A., instanța a reținut că, din declarațiile martorilor Prodan I. și Mândrușcă Călin (filele 179 și 180, volumul I din dosarul instanței) reiese că, asupra soției victimei, accidentul a produs urmări grave sub aspect psihic dar și sub aspect material întrucât V. G. era principalul susținător al familiei. După accident soția victimei s-a mutat de la domiciliul comun la părinții ei și nici în prezent nu mai locuiește acolo din cauză că avea coșmaruri. Tot timpul ea vorbea îndurerată despre acest accident. Fetița victimei era o persoană vioaie și sociabilă anterior producerii accidentului, iar la data accidentului avea aproximativ 4 ani. Aceasta era foarte atașată de tatăl ei dar i s-a spus în momentul accidentului că tatăl ei este plecat și aceasta întreba permanent când vine tatăl ei. După accident această fetiță a devenit tristă și retrasă. Soția victimei nu avea venituri chiar în momentul accidentului.

Instanța a apreciat că, din cauza decesului provocat victimei V.

G. prin fapta inculpatului, părțile civile V. -T. M. -S. și V. -

T. M. -A. au suferit daune afective intense și de lungă durată. În vederea compensării acestor suferințe psihice și în temeiul articolului 14 alineatul 5 din Codul de procedură penală și al articolului 998 și articolului 999 din Codul civil raportat la articolele 5 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpatul a fost obligat să achite părților civile, despăgubiri civile în sumă de câte 100.000 euro, echivalent în lei, cu titlu de daune morale.

Prin urmare, totalul despăgubirilor ce s-au acordat părții civile V.

-T. M. -S. cu titlu de daune materiale este de 4.300 lei și 100.00 euro daune morale iar totalul despăgubirilor ce s-au adăugat părții civile

1. -T. M. -A. este de 2.000 lei/lună daune materiale și 100.000 euro daune morale.

   La fila 60 din dosarul instanței (volumul I), persoanele vătămate

   1. -T. R., V. -T. T. și Bîldea, (fostă V. -T. ) A. -C.

      , în calitate de părinți și soră a decedatului V. -T. Răzvan-G., au depus un act intitulat ,,constituire de parte civilă’’, împotriva inculpatului P. C. V., a societății comerciale la care acesta lucra la momentul accidentului și împotriva asigurătorului RCA care a emis polița de asigurare pentru autoturismul condus de inculpat, astfel:

      1. V. -T. R., solicită daune morale în sumă de 50.000 Euro, în echivalent lei la data plății, la cursul BNR.

      2. V. -T. T., solicită daune materiale în sumă de 15.343 lei (reprezentând cheltuieli de înmormântare, IML, organizarea meselor rituale, etc. și daune morale în sumă de 50.000 Euro, în echivalent lei

         la data plății, la cursul BNR.

      3. Bîldea, (fostă V. -T. ) A. -C., solicită daune morale în sumă de 30.000 Euro, în echivalent lei la data plății, la cursul BNR.

Din certificatul de naștere aflat la fila 65 din dosarul instanței reiese că victima accidentului, V. -T. Răzvan-G. (decedat) este fiul lui V. -T. T. și V. -T. R. . Din certificatul de naștere aflat la fila 67 din dosarul instanței reiese că numita V. -T. A. -

C. este fiica lui V. -T. T. și V. -T. R. . Prin urmare, aceasta este soră cu victima accidentului, V. -T. Răzvan-G. . Ulterior, aceasta s-a căsătorit și a devenit B. A. -C. (a se vedea certificatul de căsătorie de la fila 66 din dosarul instanței).

În legătură cu daunele materiale în sumă de 15.343 lei solicitate de partea civilă V. -T. T., instanța a reținut că, fila 193 din dosarul instanței se află o factură fiscală din care reiese că, la data de_, numitul V. T. T. a cumpărat mai multe produse de panificație (colaci, cozonaci etc.) în valoare totală de 486 lei. La aceeași filă se află un bon fiscal ce atestă plata produselor menționate.

La fila 195 din dosarul instanței se află o factură fiscală din care reiese că, la data de_, numitul V. T. T. a cumpărat un produs numit ,,granit’’ iar în factură mai este inclus și ,,montaj’’, în valoare totală de 4.612,80 lei. La aceeași filă se află o chitanță ce atestă plata produselor și lucrărilor menționate.

La fila 196 din dosarul instanței se află o factură fiscală din care reiese că, la data de_, numitul V. T. a cumpărat un serviciu numit ,,masă servită conf. B F nr. 1/_, în valoare totală de 3.920 lei. La aceeași filă se află un bon fiscal (numărul 1/_ ) ce atestă plata mesei menționate în factură dar și a unor băuturi (cafea, bere, apă și suc); în total, suma de 3.920 lei. La aceeași filă se află un alt bon fiscal din care reiese că s-a achitat suma de 60 lei. Acest din urmă bon se află și la fila 197.

La fila 198 se află o chitanță ce atestă că, numitul V. T. T. a achitat contravaloarea facturii nr. 0039/_ în valoare totală de

1.350 lei. La aceeași filă se află o chitanță ce atestă plata sumei de 159 lei către I. M. L. C. (reprezentând, se pare, preț îmbălsămare). La fila 199 din dosarul instanței se află o factură fiscală din care reiese că, la data de_, numitul V. T. T. a cumpărat un sicriu plus accesorii, în valoare totală de 1.350 lei.

La fila 199 din dosarul instanței se află un bon fiscal din care reiese că, la data de_, s-au cumpărat mai multe candele, cu suma totală de 38,97 lei.

T. ul sumelor înscrise în documentele menționate mai sus este de 11.817,77 lei.

Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 11.817,77 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele morale în sumă de câte 50.000 euro pentru fiecare din părțile civile V. -T. R. și V. -T. T. precum și suma de 30.000 euro pentru partea civilă Bîldea, (fostă V. -T. ) A.

-C., instanța reține că, din declarațiile martorilor Prodan I. și Mândrușcă Călin (filele 179 și 180, volumul I) reiese că, între victima V.

G. și părinții acestuia existau relații foarte strânse. Aceștia, respectiv părinții l-au ajutat pe V. G., mai întâi să-și cumpere o garsonieră și să o modernizeze, apoi să-și cumpere un apartament și să-l renoveze. După aceea V. G. și-a construit o casă. Părinții l-au ajutat și la construcția casei. Tatăl victimei a muncit efectiv la construirea casei și a lucrat la toate obiectivele care s-au realizat în legătură cu acea locuință. După accident, părinții victimei erau foarte afectați, erau cuprinși de durere și plângeau. Victima V. G. era apropiat și de mama sa, iar aceasta avea grijă de fetița victimei (inclusiv în timpul unei vacanțe de vară).

Instanța a apreciat că, din cauza decesului provocat victimei V.

G. prin fapta inculpatului, părțile civile V. -T. R., V. -T. T. și Bîldea, A. -C. au suferit daune afective intense și de lungă durată. În vederea compensării acestor suferințe psihice și în temeiul articolului 14 alineatul 5 din Codul de procedură penală și al articolului 998 și articolului 999 din Codul civil raportat la articolele 5 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpatul va fi obligat să achite părților civile, despăgubiri civile în sumă de câte 43.000 euro, cu titlu de daune morale pentru părțile civile V. -T. R. și V. -T. T. . De asemenea, inculpatul va fi obligat să achite părții civile Bîldea A. -C.

, despăgubiri civile în sumă de câte 32.000 euro, cu titlu de daune morale.

Referitor la calitatea de comitent a S. C. ,,T. P. Service’’ S. R.

1. V., din actele aflate la dosar reiese că, la data de_, în jurul orei 13,00 inculpatul avea funcția de director la această societate comercială și conducea autototurismul BMW X6 cu numărul de înmatriculare_, în interes de serviciu. Prin urmare, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 1000 alineatul 3 din Codul civil privind răspunderea comitentului pentru prepus. Văzând și dispozițiile articolelor 14, 16 și 24 alineatul 3 din Codul de procedură penală, articolele 998, 999 și 1003 din Codul civil (vechi), instanța a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. ,,T. P. Service’’ S. R. L. V., să achite despăgubirile stabilite în prezenta cauză. Aceasta este și opinia practicii judicare și a unei părți din literatura de specialitate (a se vedea, Costică

   Diță, Partea responsabilă civilmente în procesul penal, Editura Universul Juridic, B., 2010, pagina 357).

   La fila 53 din dosarul de urmărire penală se află polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria RO/12/S5/KX numărul 00 1168006 pentru autovehicolul marca BMW X6, cu valabilitate între_ -_, emisă de asigurătorul S. C. ,,Uniqa A. ’’ S. A.

   Prin decizia penală numărul 379/R/2012 a Curții de Apel C. (nepublicată) s-a stabilit că asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată prin accidentul de circulație pe care asiguratul l-a produs, conform articolului 26 din Norma emisă la_ în legătură cu Ordinul CAS nr. 20/2008 pentru pagubele materiale și cheltuielile de judecată efectuate de persoana prejudiciată dar nu are obligația de a plăti cheltuielile de judecată efectuate în procesul penal de conducătorul vehicolului asigurat. Se poate dispune obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile, la cererea acestora.

   Având în vedere modul cum au fost formulate acțiunile civile și principiul disponibilității (specific laturii civile a procesului penal), instanța l-a obligat pe asigurător să achite direct părților civile V. -T.

   R. V. -T. T. și Bîldea A. -C. dar și părților civile V. -T.

   M. -S. și V. -T. M. -A., despăgubirile precizate anterior, în temeiul Legii numărul 136/1995.

   Văzând și dispozițiile articolului 189 și ale articolului 191 alineatul 1 din Codul de procedură penală.

   Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, inculpatul P. C. V. și S. UNIQA

   A. SA B., S. C., și părțile civile V. -T. M. -S., și V. T. M. A., reprezentată de mama sa.

   Prin motivele scrise și orale, Parchetul a criticat hotărârea Judecătoriei, pentru netemeinicie, referitor la cuantumul și modul de executare a pedepsei aplicate inculpatului P., pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, care a avut drept consecință moartea violentă a unei persoane, apreciind că magistratul fondului nu a ținut cont la individualizarea judiciară a sancțiunii, de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise, urmările produse și de împrejurările care agravează răspunderea penală.

   S-a susținut că doar prin izolarea inculpatului de societate și executarea sancțiunii prin privare de libertate, se va îndeplini scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

   Prin motivele scrise și orale S. U. A. SA B. -S. C.

   , a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței Judecătoriei în sensul diminuării daunelor materiale și morale acordate părților civile și înlăturarea obligării directe a asigurătorului la plata acestor sume, ținând cont de prevederile RIL 1/2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție.

   Părțile civile V. -T. M. -S., și V. T. M. A., reprezentată de mama sa, au solicitat admiterea căii de atac, casarea

   sentinței instanței de fond și rejudecând dosarul, a fi obligat inculpatul să achite 125.000 euro sau echivalentul a 539.350 lei reprezentând pasiv succesoral, la care ar fi fost obligat personal defunctul, reprezentând cota sa parte de ½ din contractul de nevoi personale nr. C_ din_, care este garantat cu ipotecă, suma de 7800 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare; 9000 lei contravaloarea monumentului funerar; 2000 lei despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei M. A. începând cu_ și până la

   împlinirea vârstei de 26 de ani de către aceasta, în condițiile continuării cursurilor învățământului superior.

   Părțile civile au arătat în esență că acel credit de nevoi personale în valoare de 125.000 euro a fost contractat în întregime de către victima V. T. Răzvan în nume personal, sarcina achitării ratelor revenindu-i în exclusivitate, întrucât soția V. T. M. este casnică. Neplata împrumutului contractat de către victimă se află în raport direct de cauzalitate cu activitatea infracțională a inculpatului, condiții în care se solicită antrenarea răspunderii sale civile și penale.

   Întrucât instanța de fond a statuat ca despăgubirile periodice lunare să fie achitate minorei, doar până la împlinirea vârstei de 18 ani, cere înlăturarea netemeiniciei unor asemenea prevederi față de conținutul art. 499 alin. 3 cod civil care reglementează obligația de întreținere a părinților față de copiii lor majori, până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

   Inculpatul P. C. V. prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea recursului și în principal achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d rap.la art. 11 pct.2 lit.a C.proc.pen. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, lipsind latura subiectivă și pe cale de consecință respingerea acțiunii civile formulată de părțile civile, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

   Pentru a susține această solicitare, inculpatul a învederat că judecătorul fondului nu a analizat fiecare probă administrată nemijlocit în fața sa, nu a precizat care a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței și care a fost înlăturată, ba mai mult, unele au fost omise de la o minuțioasă cercetare, ce se impunea conform art. 63 și art. 64 C.proc.penală. Nici înregistrările video surprinse de camera de supraveghere plasată la sediul S. Panemar SRL nu au fost analizate în mod obiectiv de către magistrat, deși conținutul acestora era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii. Deși s-a efectuat de către instanță, o cercetare la fața locului, aceasta nu a fost comentată și analizată în conținutul hotărârii, astfel că inculpatul nu cunoaște motivele avute în vedere de către judecător la pronunțarea soluției.

   Un alt motiv de critică, vizează neexprimarea de către judecătorul fondului, a unui punct de vedere cu privire la susținerile expertului parte desemnat de către inculpat, a numitului Dragoș Sorin D., inculpatul necunoscând împrejurarea dacă magistratul a avut sau nu în vedere concluziile probei științifice administrate nemijlocit în fața sa, la pronunțarea sentinței.

   Se susține că hotărârea este nemotivată și sub aspectul încadrării în drept a faptei reținute în sarcina inculpatului, fără a exista vreun argument și o motivare din care să rezulte încălcarea de către inculpat a disp. art. 35 alin. 1, art. 41 alin.1, art. 45 alin. 2 și 5, art. 48 și 49 din OUG nr. 195/2002.

   Un motiv de nelegalitate vizează dispunerea prelevării de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr.76/2008, câtă vreme acesta a fost condamnat la o pedeapsă, în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată și nicidecum o sancțiune privativă de libertate. Potrivit jurisprudenței "prelevarea probelor biologice trebuie dispusă în raport cu persoanele condamnate la executarea pedepsei în regim de detenție, deoarece, prelevarea acestora se face la eliberarea din penitenciar";. În modalitatea în care a fost dispusă, această măsură, de către Judecătoria Gherla, ea nu poate fi pusă în aplicare în condițiile în care inculpatul nu executa o pedeapsă în regim de detenție.

   O altă critică vizează netemeinicia soluției de condamnare, întrucât efectuând o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut o stare de fapt în contradicție cu materialul probator atașat cauzei, ceea ce a determinat în mod eronat condamnarea inculpatului.

   Infracțiunii reținute în sarcina inculpatului îi lipsește latura obiectivă, din probele administrate reieșind că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea acestuia de efectuare a unei manevre de depășire și urmarea imediată - decesul victimei, întrucât aceasta din urmă a fost cea care a creat starea de pericol, care a condus la producerea accidentului. Nu viteza excesivă a inculpatului, a fost cea care a generat apariția stării de pericol, care a condus la producerea evenimentului rutier, ci culpa exclusivă a victimei, care nu s-a asigurat la efectuarea virajului în stânga.

   Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

   Cu privire la recursul Parchetului:

   Modalitatea în care inculpatul P. C. V. a acționat și consecințele produse în urma evenimentului rutier în care a fost implicat la data de_, necesită o reacție fermă din partea societății, concretizată într-o pedeapsă corect individualizată, necesară și suficientă reeducării acestuia, în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.

   Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei ce o va aplica inculpatului, Curtea, prin conformare la principiile generale statuate în art. 72 C.pen. va avea în vedere, în mod plural,

   dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea de ucidere din culpă, de la 2 ani la 7 de ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

   Lipsa antecedentelor penale și atitudinea nesinceră din cursul procesului penal, vor fi avute în vedere de către Curte la dozarea pedepsei.

   Nu în ultimul rând, Curtea va avea în vedere și frecvența deosebită a unor astfel de fapte care perturbă grav traficul rutier, inducând o stare de temere destinatarilor legii penale, care se conformează în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.

   Curtea va avea în vedere și circumstanțele personale ale

   inculpatului P. V. C., respectiv poziția procesuală negativă manifestată de acesta, actuala calitate a sa, aceea de director la S. T. P. S. SRL V., care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, lipsa antecedentelor penale ca singur element pozitiv ce circumstanțiază persoana inculpatului, dar care prin ea însăși, nu este de natură să conducă la stabilirea unei pedepse mai ușoare.

   Așa fiind, prin aprecierea coroborată a tuturor criteriilor legale, cărora li s-a conferit o efectivă circumstanțiere factuală și personală, inculpatului P. V. Cristian, Curtea îi va menține pedeapsa principală cu închisoarea aplicată de Judecătoria Gherla, în cuantumul orientat către minimul special, acela de 2 ani închisoare.

   Poziția procesuală adoptată de inculpatul P. în fața instanței de fond și recurs, de nerecunoaștere a infracțiunii, constituie un aspect negativ cu privire la fapta comisă, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorului că pentru reeducarea sa este suficientă și o pedeapsă care să fie suspendată condiționat.

   La dozarea și individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 72 și 52 Cod penal, ținând seama de gradul deosebit de ridicat al infracțiunii comise și periculozitatea infractorului.

   Probele dosarului, testimoniale și științifice, relevă că acesta a rulat cu o viteză excesivă, de 150 km/h, când viteza legală admisă pe acel sector de drum era de 50 km/h, atitudine ce a dus la pierderea unei vieți omenești.

   Raportat la latura subiectivă, trebuie amintit că așa cum se prevede în art. 178 Cod penal, forma de vinovăție pentru această

   infracțiune este culpa, în speță, modalitatea de săvârșire a faptei și atitudinea manifestată de inculpat ridică probleme cu privire la răspunderea sa penală, putându-se considera că acesta a acceptat producerea consecințelor, deși nu le-a urmărit, ceea ce ar corespunde formei de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art. 19 pct. 1 lit.b Cod penal și ar atrage încadrarea juridică a

   faptei într-o infracțiune mult mai gravă. Acest aspect nu poate fi însă analizat de către instanța de recurs, datorită efectului nefavorabil asupra situației inculpatului și împrejurării că nu a fost invocat de Parchet sau de părțile civile, care nu au contestat încadrarea juridică a acestei fapte.

   Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului, pedeapsa aplicată de Judecătorie, urmând a fi menținută.

   Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului P. V. C., care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale efective în care a fost comisă, respectiv în timp ce rula cu autovehicolul de serviciu, în exercitarea atribuțiilor specifice locului său de muncă S. T. P. S. SRL

   V., care presupunea deplasări frecvente pe întreg teritoriul României.

   Așadar, Curtea apreciază, pe de-o parte, că nu se impune aplicarea unei pedepse majorate pentru reeducarea inculpatului P.

   , iar pe de altă parte, modalitatea de executare, în regim de detenție, este singura în măsură, să asigure îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni la regimul circulației rutiere, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii de fapte penale îndreptate împotriva vieții, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.

   Elementele de individualizare a persoanei inculpatului și activitatea infracțională derulată au fost avute în vedere de instanță, la dozarea pedepsei ce se va aplica în speță, respectiv că acesta este în vârstă de 40 de ani, are studii superioare, are în întreținere un copil minor, este director general la S. T. P. S. SRL V., nu posedă antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepse ferme, în regim de detenție, se impune și prin prisma faptului că o reacție mai blândă, din partea autorităților statului, ar fi de natură să perpetueze impresia că organele judiciare manifestă toleranță față de infracțiunile îndreptate împotriva vieții, precum și ideea nerespectării legii cu complicitatea autorităților, cu consecințe grave asupra existenței efective a statului de drept.

   Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în

   mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

   Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

   Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

   Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

   Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.l -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

   La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.

   Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

   Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

   Curtea reține că pentru cunoașterea gradului de pericol social al faptei săvârșite, respectiv a infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1,2, C.pen., se impune a fi cercetat modul în care s-a realizat acțiunea ce constituie elementul material al acesteia, împrejurările ce o particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție al inculpatului.

   Din examinarea lucrărilor dosarului și a întregului material probator, rezultă că inculpatul P. V. C., a condus autoturismul cu o viteză excesivă de 150 km/h, în momentul coliziunii cu mașina victimei, rezultând din procesul-verbal de cercetare la fața locului, că autovehicolul pilotat de defunct a fost proiectat mult înainte, s-a învârtit în aer, apoi pe sol, în cele din urmă a ajuns în șanțul situat în stânga șoselei, la o distanță de 95,7 m de locul impactului.

   În cursul procesului penal inculpatul a încercat să acrediteze ideea că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei, deoarece autovehicolul Audi ";a efectuat brusc virajul la stânga, nesemnalizând. Inculpatul a susținut că doar victima este vinovată de evenimentul

   rutier, deoarece nu s-a asigurat din spate, la efectuarea virajului la stânga";.

   Aceeași poziție și-a menținut-o inculpatul nu numai în declarațiile din faza de urmărire penală filele 110-113 up ci și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală fila 152 unde arată textual:"; nu mă consider vinovat de săvârșirea accidentului, culpa fiind a victimei, pentru că nu s-a asigurat la virajul spre stânga";.

   Și în fața instanței de fond și a celei de recurs, inculpatul P. și-a susținut nevinovăția, plasând întreaga culpă a evenimentului rutier asupra victimei.

   Curtea reține că gradul de pericol social generic al infracțiunii depinde în mod firesc și de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relațiile sociale pe care le ocrotește legea penală și de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 C.pen., valorile sociale protejate vizează existența și apărarea securității fizice a persoanei de amenințările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viața oamenilor și pentru siguranța relațiilor sociale. În speță, inculpatul a suprimat rapid viața victimei, rulând cu o viteză de 150 km/h pe un sector de drum, unde existau restricții de deplasare, cu doar 50 km/h, astfel că în raport cu obiectul juridic special și cel material lezat, fapta acesteia prezintă o periculozitate deosebită.

   Prin prisma urmărilor faptei, cu referire strictă la infracțiunea prev.de art.178 alin.2 C.pen., trebuie avută în vedere și durerea sufletească pricinuită familiilor victimei și părinților acestuia, dar și prejudiciile materiale și morale ce au fost cauzate, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea acesteia.

   Curtea reține că una din cauzele infracțiunilor rutiere o constituie însăși comportarea neatentă a conducătorului auto precum și imprudența acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului.

   În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar și a preîntâmpinării unor reacții colective negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, Curtea opinează că se impune aplicarea față de inculpatul P., a unei pedepse care să fie executată prin privare de libertate.

   Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.

   Curtea reține, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, în raport de modalitatea de comitere a acesteia, - respectiv conducerea autovehiculului cu o viteză excesivă de 150 km/h, pe un sector de drum, unde viteza legală era de 50 km/h, aspect ce denotă o indiferență, o nepăsare față de eventualele

   consecințe ale acțiunilor sale, pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, infracțiunea fiind comisă într-o zonă intens circulată, pe un drum european, pe timp de zi, când vizibilitatea era bună, culpa exclusivă a inculpatului, faptul că accidentul s-a soldat cu moartea unei persoane nevinovate și tinere, rămânând fără suport material și moral, copilul decedatului, minor.

   Pe parcursul judecății, inculpatul a încercat să atenueze, să minimalizeze și să scape de răspunderea propriei fapte, acreditând ideea că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei, care nu s- ar fi asigurat la virajul efectuat spre stânga, apărare ce nu s-a confirmat prin probele administrate în speță.

   Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.

   Instanța de fond când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, a reținut că acesta nu posedă antecedente penale și că și-a asumat obligația de a-i plăti 1.000 euro lunar, minorei M. A., până la majorat și că s-a prezentat în mod constant în fața judecătoriei, la soluționarea procesului.

   Curtea, din contră, apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles să reglementeze prin "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii";, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale. Pe de altă parte, săvârșind o infracțiune de prejudiciu, era normal și echitabil ca inculpatul să încerce despăgubirea familiei victimei, atitudine pe care însă magistrații o au în vedere la stabilirea și

   individualizarea sancțiunii aplicate acestuia pentru fapta dedusă judecății.

   Instanța de fond dispunând suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii aplicate inculpatului, a dat semnificații exagerate unei atitudini firești, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârșește o infracțiune și intră în tangență cu legea penală.

   Din cazierul rutier al inculpatului depus la fila 155 Vol.I instanță, rezultă că acesta a avut mai multe abateri la circulația pe drumurile publice, în perioada 2001-2010, având chiar suspendat dreptul de a conduce autovehicole, în anul 2008. Toate abaterile înscrise în cazierul rutier, au constat în depășirea vitezei de rulare, admisă pe șoselele din România, ceea ce dovedește o perseverență și o înclinație a inculpatului în încălcarea normelor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru toți participanții la traficul auto.

   În speță, Curtea reține că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, de încălcarea gravă a normelor referitoare la - circulația pe drumurile publice - conducerea autovehiculului cu viteză excesivă, dar

   și de amploarea urmărilor produse, constând în moartea violentă a unei persoane tinere.

   În plus, nu poate fi omis că infracțiunea a avut loc în timpul zilei, când vizibilitatea nu era redusă, dar și în contextul unui trafic intens, ceea ce pune în evidență că inculpatul și-a asumat consecințele nerespectării grave a regulilor de circulație.

   Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul exclusiv al acțiunilor inculpatului.

   Sub aspect subiectiv, în ceea ce privește gradul vinovăției pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 C.pen., este de observat că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere, cu o ușurință ieșită din comun, apropiată de inconștiență, nesupunându-se normelor din regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 și sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozității, responsabilității și modului în care a înțeles să se conformeze restricțiilor și obligațiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.

   În ciuda caracterizărilor elogioase, modalitatea în care inculpatul a acționat, evidențiază o lipsă de maturitate și preocupare pentru eventualele consecințe ce s-au și produs, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.

   De asemenea, deși inculpatul a pus la dispoziția familiei victimei suma de 1000 euro/lunar pentru întreținerea minorei M. A., el s-a manifestat mai degrabă ca o victimă a unor împrejurări nefavorabile, ceea ce evidențiază faptul că nu a înțeles și nu a acceptat pe deplin vinovăția sa, raportat la producerea accidentului și a urmărilor deosebit de grave.

   Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că doar prin executarea pedepsei prin privare de libertate, sancțiunea aplicată de judecătorie, la minimul special, va constitui un avertisment adecvat pentru inculpat, față de reprobabilitatea faptei sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.

   Este demn de remarcat că inculpatul nu a manifestat regret în fața instanței de judecată, față de infracțiunea comisă, nici empatie față de familia victimei decedate, a acoperit parțial daunele provocate acestora, aspecte care vor fi avute în vedere de către Curte, la modul de executare a pedepsei.

   Din piesele dosarului, nu a rezultat că inculpatul a conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunii pentru care este judecat, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.

   Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generate de inserția sa în mediul carceral. Toate aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunea, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul său și consecințele grave produse - decesul unei persoane -, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de abordare a circulației pe drumurile publice. Gestionate

   corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul recurent s-ar putea baza în viitor.

   Așa fiind, Curtea în baza art.385¹⁵pct.2 lit.d C.proc.pen., va admite ca fondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla împotriva sentinței penale nr. 861 din 17 mai 2013 a Judecătoriei G. pe care o va casa în latura penală cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în această limită:

   Va dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. V. C., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 1, 2 Cod penal prin privare de libertate.

   Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei, conform cauzei Hirst c/a Regatului Unit al Marii Britanii.

   Se vor înlătura din hotărâre dispozițiile art. 86¹- 863Cod penal. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

   Cheltuielile judiciare în recursul parchetului vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.

   Cu privire la recursul asigurătorului:

   Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

   Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

   Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

   Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

   Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la

   vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

   Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată. Mai mult, potrivit art. 2224 din Noul Cod civil, drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

   Prin decizia nr.1/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în aplicarea disp. art.

   54 alin.4 și ale art. 57 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.

   Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale acordate părților civile V. T. M. S. și M. A., raportat la dispozițiile art. 1391 NCC, deoarece despăgubirile acordate de instanța fondului, prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a recurentelor, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse.

   Din piesele de la dosar, Curtea a constatat că partea vătămată B. Ana-M. C., s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro daune morale, dar judecătorul fondului l-a obligat pe inculpat, iar apoi în mod direct pe asigurător să-i achite suma de 32.000 euro cu același titlu.

   Astfel, în urma constatării că la data producerii accidentului rutier autovehicolul condus de inculpat, avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto RCA la asigurător, s-a dispus introducerea în cauză și citarea societății de asigurări S. U. A. SA B. - S.

   C. .

   Curtea, respectând conținutul RIL-ului 1/2005 al Înaltei Curți de

   C. și Justiție apreciază că în mod corect Judecătoria Gherla a

   introdus în cauză și a citat ca asigurător S. U. A. SA B. -

   S. C., însă în mod eronat a obligat asigurătorul la plata directă a daunelor către părțile civile din această cauză, câtă vreme răspunderea sa se circumscrie contractului de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995 modificată.

   Referitor la solicitările asigurătorului de a se dispune achitarea inculpatului, acestea exced calității sale procesuale, astfel că nu vor fi primite de către instanța de recurs.

   În speța de față, a fost obligat inculpatul la dezdăunarea părților civile, față de culpa sa exclusivă în săvârșirea accidentului rutier, constatându-se că societatea de asigurări are calitatea de asigurător, după care în mod greșit, a fost obligat direct la plata pagubelor încercate de acestea.

   Instanța fondului la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta tânără a victimei, faptul că părțile au fost căsătorite o perioadă relativ scurtă de timp, condiții în care cuantumul daunelor morale fixate este rezonabil și va fi menținut de către Curte.

   Dispariția violentă și intempestivă a victimei, a provocat soției și fiicei acesteia, precum și părinților și surorii defunctului, traume psihice de excepție, ale căror consecințe vor fi vizibile și în viitor, condiții în care solicitarea asigurătorului de a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, nu este fondată.

   Existând însă motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, constând în obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata unor sume de bani mai mari decât cele solicitate de partea civilă B., precum și dispunerea suportării în mod direct de către asigurător a tuturor pagubelor încercate de părțile civile, Curtea în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d, va admite recursurile declarate de inculpatul P. C.

   V. și SC U. A. SA B., S. C., împotriva aceleiași sentințe pe care o va casa în aceste limite și rejudecând, va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabile civilmente SC T. P. Service SRL V. să achite acestei părți civile suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale.

   Va constata că societatea are calitatea de asigurator, înlăturând obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile.

   Cheltuielile judiciare în recursurile inculpatului și asiguratorului vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin.3 pct.3 C.p.p.

   Cu privire la recursul părților civile:

   CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

   De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între

   prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

   Curtea constată că solicitările părții civile V. T. M. S., constând în contravaloare monument funerar, au fost date și stabilite în cuantumul daunelor materiale acordate părții civile V. T. T., în sumă de 11.817,77 lei, magistratul fondului arătând în motivare că

   "totalul sumei de 11.817,77 lei cuprinde și produsul numit granit și montajul în valoare de 4.612,80 lei";.

   În privința cheltuielilor de înmormântare, din totalul sumei de 7800 lei cerut de partea civilă, instanța de fond a onorat suma de 4300

   lei, ca dovedită prin probele scrise și testimoniale.

   Potrivit practicii judiciare constante a instanței supreme, se învederează că obligația inculpatului la dezdăunarea copilului minor al victimei, se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Codul de procedură penală, iar durata obligației de plată a acestor despăgubiri periodice este până la împlinirea majoratului de către copii, iar nu până la terminarea studiilor, fără depășirea vârstei de 26 ani (Dec.pen.nr.62 din_ a CSJ).

   Justificarea acestei soluții se bazează pe faptul că inculpatul trebuie obligat la plata despăgubirilor periodice numai până la majoratul copilului victimei, deoarece nu se poate dispune asupra drepturilor unei persoane lipsite de capacitate și pentru perioada când aceasta va dobândi capacitatea de exercițiu deplină.

   La împlinirea vârstei de 18 ani, copilul minor al victimei, dobândind capacitate de exercițiu, va putea dispune personal și în privința dreptului său la dezdăunare, dacă se va afla în continuarea studiilor.

   Prin urmare, acordarea sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei M. A., până la majoratul acesteia, obligație ce incumbă inculpatului P., este o soluție legală și temeinică, ce nu se impune a fi modificată pentru considerentele evocate.

   Dacă partea civilă V. T. M. S. posedă alte acte, care nu au fost depuse la dosar și din care rezultă o valoare mai mare a monumentului funerar, odată cu cheltuielile efectuate pentru comemorările ulterioare ale victimei, vor putea fi solicitate de către aceasta, pe calea unei acțiuni civile separate, în momentul în care prejudiciul suportat de ea va fi cert și actual.

   Cheltuielile efectuate de aparținătorii defunctului pentru ridicarea unui monument funerar, sunt determinate de evenimentul morții, reprezentând o daună economică și, în consonanță cu principiul reparării integrale, trebuie recuperată de la autorul faptei ilicite sau persoana chemată să răspundă civil. Monumentul funerar constituie un mod de exprimare a sentimentului de pioșenie și de cinstire a celui decedat și este locul unde cei apropiați se pot reculege, astfel că nu poate fi apreciat ca o cheltuială voluptorie, ci o pagubă, care implică repararea ei.

   În privința obligării inculpatului la plata creditului de 125.000 euro, contractat de către victima V. T. Răzvan, Curtea reține că din moment ce între obligația de restituire a împrumutului din partea victimei și infracțiunea comisă de inculpat, nu există raport de

   cauzalitate, în mod judicios nu va fi admisă acțiunea civilă a aparținătorilor, în legătură cu diferența rămasă nerambursată din datorie.

   Acest punct de vedere este statuat de mult timp, prin decizii ale instanței supreme, care afirmă "autorul infracțiunii de omor sau ucidere din culpă nu poate fi obligat la plata împrumutului făcut de victimă, anterior săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, între fapta generatoare de daune și împrumutul neachitat, neexistând raport de cauzalitate";. (Decizia nr. 1053 din_ a CSJ).

   Pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile V. -T. M. -S., și V. T.

2. A. reprezentată de V. T. M. S. împotriva aceleiași sentințe, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.

Va obliga părțile civile să achite statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p.

Cu privire la recursul inculpatului

În esență, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.proc.pen., ceea ce impune o soluție de achitare întemeiată pe art. 10 lit. d rap.la art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de

interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod

obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO

- cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele din fața judecătorului, respectiv cele strânse în fața procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești, iar scopul lor prev. în art. 62 Cod procedură penală, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

Vinovăția exclusivă a inculpatului în săvârșirea faptei deduse judecății rezultă din ansamblul probelor testimoniale și scrise atașate dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului fila 9 up, schița locului accidentului fila 13 up, planșele fotografice cu urmele ridicate la data investigării tehnico-științifice a locului faptei din 22 aprilie 2010 filele 15-30 up, raportul de constatare medico-legală a victimei fila 43 up, declarațiile părții civile V. T. R. fila 68 up, B. Ana M. fila 69 up, V. T. M. S. fila 72 up, care se coroborează cu declarațiile martorilor M. I. Augustin fila 78 up, Cămăraș V. fila 80 up, Baciu M. fila 82 up, Ferenț S. Dorel fila 83 up, Azzam Lina fila 87 up, Vagner Diana Rebeca fila 90 up, Mureșan Georgiana S.

fila 93 up, Bothază Pavel fila 96 up, Vlad Tudorița fila 98 up, C. Titu Fabian fila 104 up, C. Flore fila 108 up, declarațiile inculpatului fila 110 și 113 up, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală fila 152 up, fiind înlăturate concluziile probelor științifice respectiv: a expertizei tehnice judiciare depusă la fila 31 Vol.II instanță, întocmită de expert Varga O., împreună cu concluziile și punctul de vedere asupra probei științifice formulate de expertul parte, desemnat de inculpat, Dragoș Sorin D. .

Ca o primă remarcă, în analizarea recursului declarat de către inculpat, Curtea reține că alături de judecătorie, își însușește starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strassbourg)

Atât în faza de urmărire penală prin declarațiile date, cât și în fața instanței de fond, inculpatul recurent nu a recunoscut învinuirea adusă învederând că "datorită faptului că autoturismul Audi A4 condus de victimă a efectuat brusc virajul la stânga, a urmat impactul între mașina mea și cea a defunctului, nu pot preciza, dacă victima a semnalizat intenția de a vira la stânga, dar eu nu țin minte să fi văzut luminile de semnalizare pornite. Consider că șoferul de la Audi poartă culpa în producerea accidentului rutier, deoarece nu s-a asigurat din spate la efectuarea virajului la stânga";.

Aceeași poziție de nerecunoaștere a faptei este reliefată de către inculpat și în conținutul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală de la fila 152, în care arată textual :";Nu mă consider vinovat de producerea accidentului, culpa fiind a victimei, pentru că nu s-a asigurat la virajul spre stânga";.

În fața instanței de fond, la fila 90, inculpatul -recurent precizează că "la ieșirea din Jucu spre C., a intrat în depășirea unui autoturism Toyota Rav 4 și a observat că în fața acesteia, mai era încă un vehicul. Învederează că a accelerat pentru a le putea depăși pe ambele, dar când se afla în depășirea Toyotei, a observat că celălalt vehicul, aflat în față, virează spre stânga, astfel că nu l-a mai putut evita. Afirmă că, nu a observat ca autoturismul Audi să fi semnalizat virajul spre stânga";. Recunoaște inculpatul că "impactul cu vehiculul Audi a avut loc pe sensul opus de circulație, pe care circula el. În momentul impactului cu mașina Audi, aveam o viteză de peste 100 km/h, dar nu pot preciza cât. Anterior accidentului, am mai depășit de două ori autoturismul Toyota Rav 4. Mașina cu care circula inculpatul

s-a răsturnat de 3 ori și s-a oprit în șanț cu roțile în sus, iar Audi se afla pe marginea carosabilului, din stânga, în sensul său de mers. În momentul accidentului, nu cunoștea care este limita de viteză pe acea porțiune de drum și credea că a ieșit din localitate";.

Curtea reține că apărările formulate de inculpat, nu se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și nici cu declarațiile celorlalți martori ascultați nemijlocit de procurori și instanță și care reliefează, o cu totul altă stare de fapt.

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului depus la fila 9 up, rezultă că accidentul de circulație s-a produs în localitatea Jucu, unde limita de viteză pe acest sector de drum, pentru autoturisme, este de 50 km/h, fără alte restricții.

Mai mult, în recurs, apărătorul inculpatului a depus la dosar fila 77, mai multe imagini surprinse de satelitul aplicației Google Earth din care rezultă limitarea de viteză la 50 km în acel sector de drum.

Cu ocazia cercetării locului faptei, au fost descoperite urme de târâre pe banda stângă raportat la direcția de deplasare G. -C., de 24,60 m și pe o lungime de cca 90 m pe aceeași bandă, au fost găsite cioburi și elemente de caroserie desprinse din cele două vehicule. Roata dreaptă față a autoturismului BMW X6 și componente mecanice au fost descoperite între șanț și calea ferată.

Din același act rezultă că la locul accidentului carosabilul era din asfalt, uscat, cu o lățime de 7,20 m, fiind marcată separarea sensurilor de circulație cu linie discontinuă simplă, cu o singură bandă de circulație pe fiecare sens, în aliniament. Suprafața părții carosabile era mărginită de acostamente consolidate de 2,70 m și șanțuri cu adâncime de 2 m.

La data de 22 aprilie 2010, în jurul orei 12,55, victima V. T. Răzvan conducea un Audi A4 din direcția G. spre C. . În localitatea Jucu la km 17+452 m, victima a semnalizat intenția de schimbare a direcției de deplasare spre stânga, reducând viteza, pentru a intra pe un drum ce duce la S. Panemar SRL, aspecte care rezultă din declarațiile martorilor Ferenț S., Azzam Lina, Vagner Diana și Mureșan Georgiana, atât din faza de urmărire penală cât și din fața instanței.

În aceeași direcție de mers, în spatele victimei, martora Vagner conducea autoturismul Toyota Rav 4, vehicol în care se aflau martorii Mureșan Georgiana, Azzam Lina și Ferenț S. .

Potrivit declarațiilor martorilor de mai sus, inculpatul conducea autoturismul BMW X6 cu nr._, din direcția G. spre C., în spatele martorei Vagner. În autoturismul inculpatului se afla și martora Vlad Tudorița.

Înainte de Hanul KM 17, conducând autoturismele de mai sus, inculpatul și martora Vagner s-au depășit reciproc, de mai multe ori, susțineri ce rezultă din declarațiile martorilor Ferenț S., Azzam Lina, Vagner Diana, Mureșan Georgiana, C. Titu Fabian, C. Flore.

În localitatea Jucu, pe DN 1C, după Hanul Km 17, inculpatul a intrat în depășirea autoturismului Toyota, condus de martora Vagner, ambele vehicole rulând cu o viteză de 150 km/h, mult superioară

limitei admise pe acest sector de drum, așa cum rezultă din declarația martorului C. Titu Fabian.

Martora Vagner Diana care conducea autoturismul Toyota Rav 4, a sesizat intenția de schimbare a direcției de mers a victimei și atenționată și de martorul Ferenț Dorel cu privire la manevra victimei, a ocolit mașina Audi A4, prin partea dreaptă, pătrunzând în parte pe acostamentul consolidat al sensului de deplasare G. -C., aspect care rezultă din declarațiile martorilor Ferenț S., Azzam Lina, Vagner Diana, Mureșan Georgiana.

În acest timp, în depășire, circulând pe contrasens, la volanul autoturismului BMW X6, inculpatul P. a lovit în partea lateral stângă zona mediană, autoturismul condus de victimă, care efectua manevra de schimbare a direcției de deplasare, aspecte care rezultă din declarațiile martorilor Ferenț S., Azzam Lina, Vagner Diana, Mureșan Georgiana, C. Titu Fabian și C. Flore.

În urma ciocnirii violente, autoturismul condus de victimă s-a învârtit în aer și apoi pe sol, ajungând în șanțul din stânga șoselei raportat la direcția de deplasare G. -C., la o distanță de 95,7 m de locul impactului așa cum rezultă din declarația martorului ocular C. Titu Fabian. Autoturismul inculpatului s-a răsturnat în același șanț, la o distanță de 68,40 m de locul impactului.

Din declarația martorului ocular C. Titu Fabian, din ambele faze ale procesului penal, rezultă că "la_, în jurul orei 12.55 aflându-se în parcarea Han Km 17, s-a hotărât să se deplaseze la C. astfel că s-a urcat în autoturismul personal, aflat în acea parcare, după care s-a asigurat pentru a pătrunde pe DN 1C";. Martorul învederează că

"asigurându-se din partea stângă, a observat două autoturisme de teren, care circulau unul în spatele celuilalt înspre C., fiecare având o viteză de peste 150 hm/h. În timp ce se asigura, avea o vizibilitate de aproximativ 1 km spre G., direcție din care circulau cele două autoturisme de teren, astfel că până în momentul când au trecut prin dreptul său, a observat că autoturismul inculpatului, a fost depășit de Toyota, de culoare gri metalizat. Martorul precizează că între autoturismul pe care el îl pilota și cele două vehicule de teren nu mai circulau alte mașini, astfel că a avut vizibilitate bună, asupra locului unde a avut loc accidentul. Martorul relevă că a observat în zona

intersecției cu drumul ce duce spre Jucu de Mijloc că autoturismul victimei era oprit, orientat cu fața spre C., că avea puse în funcțiune lămpile de semnalizare pe partea stângă, fiind cu fața ușor orientată spre stânga, așteptând trecerea autovehiculelor care circulau din sens opus, pentru a putea efectua virajul la stânga. Mai arată martorul C. că autoturismul Toyota, fără a semnaliza, a depășit autoturismul Audi pe partea dreaptă, pătrunzând pe acostamentul consolidat, iar autoturismul inculpatului, fără a semnaliza, a încercat să depășească autoturismul victimei, peste axul drumului, moment în care, conducătorul autoturismului Audi a virat stânga, deoarece din față nu circulau alte mașini, având astfel loc impactul între mașina victimei și cea a inculpatului. Același martor precizează că înainte de producerea accidentului, după ce a pătruns pe DN 1 C, a observat că inculpatul a

încercat să mai efectueze o manevră de depășire a autoturismului Toyota, trecând puțin de axul drumului, moment în care vehiculul Toyota nu i-a permis realizarea manevrei, trecând și el puțin peste axul drumului. Martorul ocular C., afirmă că în urma impactului a observat cum mașina victimei a fost proiectată în aer, învârtindu-se o dată și de două sau de trei ori pe sol, în zona șanțului din partea stângă a drumului, în sensul de deplasare a martorului. Autoturismul inculpatului, în urma accidentului, a rămas în zona intersecției, răsturnându-se, iar autoturismul Audi, a fost proiectat la 80 m de locul producerii impactului. Același martor relevă că lampa de semnalizare a mașinii victimei, în spate stânga, funcționa chiar și după producerea accidentului, lucru observat și de organele de poliție";.

Curtea reține ca deosebit de relevantă pentru dovedirea vitezei excesive cu care circula inculpatul pe drumurile publice, este declarația martorului C. Titu Fabian, care la fila 106 up precizează că:";din discuțiile purtate la fața locului, am aflat faptul că autoturismul BMW X6 a fost surprins de camerele video ale unei stații de carburant din Baia Mare, în timp ce alimenta vehiculul cu combustibil, cu numai o oră și un sfert, înainte de producerea accidentului rutier. Tot din discuțiile auzite la fața locului, am reținut afirmația conducătorului echipajului ambulanței, care a precizat că în timp ce se deplasau spre

G., a observat în localitatea Răscruci, cele două autoturisme de teren, al inculpatului și al martorei Vagner, care circulau cu viteze foarte mari, lucru ce i-a atras atenția, fiind ulterior dirijat de dispecerat, să se deplaseze la fața locului";.

Martorul C. Titu Fabian, în declarația dată la Judecătoria Gherla fila 100 Vol.I și-a menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală. Susținerile acestui martor sunt concordante cu cele ale procesului-verbal de cercetare la fața locului, care arată că, în depășire inculpatul a circulat pe contrasens, iar martorul învederează că "impactul celor două autovehicule a avut loc în zona axului drumului, pe sensul opus de deplasare, sensului său de mers";. Același martor în fața instanței a reliefat că a văzut următoarea scenă:";am intrat cu mașina pe podul din dreptul localului și în acel moment am văzut că în față se afla în poziție mai înaintată mașina Toyota, iar după ea se deplasa mașina BMW, care a încercat să o depășească, mergând puțin paralel cu ea, după care a revenit în spate. În același timp, am văzut că in față se afla un autoturism care era lângă axul drumului și semnaliza intermitent spre stânga";. Martorul C. Titu în declarația de la fila 107 up, relevă că "vitezele celor două autoturisme de teren erau de 170 km/h. Mai precizează, că cele două autoturisme de teren se depășeau reciproc, primul rula autoturismul inculpatului, care era depășit de vehiculul Toyota. Același martor relevă că a văzut mașina victimei, care avea semnale vizibile luminoase, pentru a efectua depășirea, fiind trecută de axul drumului. Martorul C. se afla deja pe DN 1, observând din spatele autoturismului inculpatului, manevra acestuia de a depăși Toyota și a văzut totodată faptul că, vehiculul Toyota, a depășit mașina victimei care se afla încadrată spre stânga, depășirea victimei s-a realizat de martora Vagner pe partea dreaptă, iar

inculpatul aflat în depășirea Toyotei, a lovit în plin autoturismul victimei, ce efectua manevra de viraj stânga. Deosebit de importantă este susținerea martorului ocular, care reliefează că "lovindu-l inculpatul în partea laterală stânga, l-a spulberat pe victimă";.

Curtea reține că pentru dovedirea conducerii imprudente și cu viteză excesivă de către inculpat, pe drumurile publice, cu o nepăsare rece față de consecințele atitudinii sale, este declarația martorului Bothază Pavel de la fila 96 up care învederează:";dintre persoanele prezente la fața locului, l-am auzit pe un bărbat care îi reproșa conducătorului autoturismului BMW X6, că era să-l lovească și pe el, în zona Han Km 17. Am observat că luminile de semnalizare stânga ale autoturismului victimei, funcționau în momentul când au ajuns la acest autoturism. Același martor relevă că ";din discuțiile persoanelor aflate la fața locului, am auzit că șoferul autoturismului BMW X6 ar fi afirmat că s-a întrecut cu un alt autovehicul, de culoare deschisă, ca fraierul";.

Curtea reține astfel că, susținerile organelor de poliție din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, iar pe de altă parte, afirmația procurorului că între inculpat și martora Vagner a existat o întrecere, pe drumurile publice, sunt recunoscute în mod indirect și puse în evidență, prin chiar propria recunoaștere a recurentului, făcută în fața martorului Bothază Pavel, cu ocazia măsurătorilor locului faptei.

Viteza excesivă de 150 km/h avută de inculpat în momentul producerii accidentului, din vina sa exclusivă, este reliefată și prin concluziile raportului de constatare medico-legal al victimei care precizează că "moartea a fost violentă și s-a datorat politraumatismului cu ruptură de aortă și rupturi viscerale toraco-abdominale, leziuni ce s- au putut produce prin decelerare bruscă și comprimare de părțile componente ale unui autoturism, în condițiile unui accident rutier";.

Mai mult, rularea cu o viteză superioară celei legale, de către inculpat este pusă în evidență și prin concluziile aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului de la fila 9 up, din care rezultă că atât autovehiculul inculpatului cât și al victimei au fost avariate în proporție de 90% în urma evenimentului rutier, ceea ce demonstrează distrugerea în totalitate a autoturismelor, ca efect a vitezei exagerat de mari pe acel segment de drum, respectiv de 150 km/h, în loc de 50 km/h.

Inculpatul nu se poate apăra că nu cunoștea cu ce viteză se putea rula în acea porțiune de drum, deoarece chiar pe carosabil era inscripționată cifra 50, iar pe de altă parte, prin natura meseriei și a atribuțiilor de serviciu, recurentul era obligat să efectueze multiple deplasări în această zonă a țării, astfel că traseul îi era cunoscut.

Pe lângă martorul ocular C. Titu Fabian, a cărui declarație stă la baza hotărârii de condamnare, o importanță covârșitoare o au și declarațiile martorilor aflați în vehiculul Toyota condus de martora Vagner Diana. Astfel, martorul Ferenț Sebastin Dorel în declarația de la fila 83 up, arată că: "în data de_, în jurul orei 12.00, mă aflam în mașina Toyota condusă de Vagner Rebeca, ce se afla la volan, în vehicul se mai aflau Mureșan Georgiana și Azzam Lina. În localitatea Răscruci

am observat că în același sens cu al nostru se deplasa autoturismul condus de inculpat BMW X6. Pe tot parcursul călătoriei, până la locul accidentului, Vagner Rebeca a depășit mașina inculpatului de două sau trei ori. Înainte de intrare în localitatea Jucu, am observat că inculpatul ne-a depășit, după care și-a continuat deplasarea, apoi a mai depășit un tir. Îmi aduc aminte că în momentul când am fost depășiți de conducătorul BMW X6, acesta avea un demaraj puternic. Nu știu dacă înainte de intrarea în Jucu sau în Jucu, Vagner Rebeca a depășit autoturismul inculpatului. După ce am trecut de curba din dreptul Han Km 17, am observat că în fața noastră în același sens se afla un autoturism Audi A4, pe care l-am văzut din timp că a semnalizat intenția de a efectua virajul la stânga. I-am atras atenția Rebecăi asupra acestui aspect și ea a început să reducă viteza. Anterior momentului când am observat mașina victimei, Rebeca nu a efectuat nicio manevră de trecere peste axul drumului, pentru a-l împiedica pe inculpat să ne depășească. Când am trecut de curba de la Han Km 17, aveam 70 km/h. Nu pot preciza dacă mașina victimei circula cu o viteză foarte mică sau era oprit pe parcursul cât a semnalizat. În momentul când ne-am apropriat de autoturismul victimei, acesta a virat stânga, pătrunzând în intersecție, iar Rebeca l-a ocolit pe partea dreaptă călcând cu roțile din dreapta pe banda de urgență, moment în care, am observat autoturismul inculpatului care avea o viteză de 120-130 km/h și care a intrat în impact cu autoturismul victimei, impactul producându-se pe sensul opus de deplasare celui în care mergeam noi, între partea din față a autoturismului BMW X6 și zona portierelor din stânga ale mașinii victimei. În urma izbiturii, autoturismul inculpatului s-a ridicat cu roțile din spate în aer, ajungând în șanțul dintre drum și calea ferată.

Curtea reține că declarația martorului Ferenț din faza de urmărire penală a fost menținută de către acesta și în fața instanței de fond, fila 95 Vol.I, de unde rezultă fără echivoc "întrecerea efectuată pe șosea între mașina inculpatului și cea a martorei Vagner, acesta relevând textual: am depășit mașina inculpatului între Răscruci și Jucu cam de două ori. Important este faptul că și acest martor, alături de martorul

C. Titu pun în evidență viteza excesivă cu care rula inculpatul în localitate, aceea de 130 km/h, în opinia acestuia";.

De asemenea, viteza excesivă cu care rula inculpatul în localitate este pusă în evidență și de martora Mureșan Georgiana, care le-a spus martorilor Ferenț, Azzam și Vagner "fiți atenți că ne depășește, în timp ce se aflau în Jucu.";

Din declarația martorei Azzam Lina fila 87 up, rezultă că după ce au intrat în localitatea Jucu, martora Vagner a circulat cu o viteză de 100 km/h până în zona curbei de la Han Km 17, după care au redus viteza, deoarece în fața lor rula mașina victimei, care semnaliza din timp intenția de a vira stânga. Mașina victimei circula cu o viteză redusă, în timp ce semnaliza și se apropia de intersecție cu un drum lateral stânga. Când ne-am apropiat de mașina victimei, am auzit-o pe Rebeca spunând referitor la inculpat "fi atent că ne depășește după care a ocolit autoturismul Audi A4 pe partea dreaptă, pe banda de urgență și

privind în stânga am observat impactul dintre cele două vehicule. Viteza de deplasare a inculpatului era de 150 km/h. În momentul când am ocolit mașina victimei circulam cu 80 km/h. Rebeca nu a efectuat nicio manevră de trecere peste axul drumului pentru a nu-i permite inculpatului să efectueze depășirea";.

Martora Azzam Lina în fața instanței fila 96 Vol.I și-a menținut declarația din faza de urmărire penală, a confirmat existența întrecerii între mașina inculpatului și cea a martorei Vagner, afirmând

"inculpatul ne-a depășit de două ori între localitățile Răscruci și Jucu. Relevant este faptul că și din declarația acestei martore rezultă viteza excesivă cu care pilota vehiculul său, pe drumurile publice, recurentul, deoarece martora arată "în momentul când am văzut mașina Audi semnalizând, inculpatul era în spatele nostru. Imediat mașina victimei a virat la stânga, iar mașina BMW a intrat în depășirea noastră, astfel că cele două autoturisme s-au ciocnit. Mașina victimei a virat în momentul când a ajuns în dreptul intersecției, însă manevra a fost făcută cu viteză mică";.

Martora Vagner Rebeca Diana în declarația de la fila nr. 90 up, învederează că ";după ce am pătruns în Jucu și până la curba de la Han Km 17, am circulat cu o viteză de 90 km/h. După ce am trecut de curba de la acest han, am observat că în fața mea circula mașina victimei, care avea în funcțiune luminile de semnalizare stânga. În momentul când am ajuns în spatele mașinii victimei, șoferul acesteia a virat stânga și am observat impactul dintre mașina victimei și a inculpatului, eu trecând cu jumătate din vehicul pe banda de urgență, deoarece victima virase stânga și am avut loc să trec și pe banda de rulare a acestuia. Nu am semnalizat dreapta. Impactul dintre cele două vehicule s-a produs în zona intersecției, pe sensul opus de mers, sensului nostru de rulare";.

În fața instanței, fila 97, martora Vagner și-a menținut declarația din faza de urmărire penală relevând că pe traseul Bonțida-C. a rulat cu o viteză de 120 km/h.

Curtea apreciază ca extrem de relevantă în dovedirea vitezei excesive cu care rula inculpatul, pe drumurile publice și în localități, declarația martorei Vagner care învederează că :";am observat că distanța dintre autoturismul pe care îl conduceam și cel al inculpatului, era foarte mică, atunci când l-am observat circulând în spatele meu";.

Prin declarația martorei Vagner, din ambele faze ale procesului penal, rezultă astfel că cele două autovehicule de teren s-au aflat în competiție pe drumurile publice, inculpatul nepăstrând o distanță minimă obligatorie, față de cel al martorei, pentru a evita orice posibil eveniment rutier. De altfel, singura concluzie care se trage din starea de fapt relevată de către Curte, este aceea că dacă inculpatul ar fi respectat viteza legală de 50 km/h, pe acel segment de drum, putea să frâneze, să observe din timp victima care semnalizase și se asigurase pentru a vira stânga, vehiculele nu se mai distrugeau în totalitate, iar V.

G. rămânea în viață.

Prin declarația martorei Mureșan Georgiana de la fila 89 up, se relevă viteza excesivă de deplasare a inculpatului pe drumurile publice

aceasta afirmând: ";după Bonțida, Rebeca a efectuat o depășire a unei coloane de autovehicule printre care se afla și cel al inculpatului. După localitatea Răscruci, am fost depășiți de autoturismul inculpatului. Înainte să ajungem în localitatea Jucu, Rebeca a efectuat o manevră de depășire a unui tir, în fața căruia rula inculpatul, Rebeca depășindu-l astfel pe recurent. În Jucu, Rebeca rula cu o viteză de 100 km/h. După ce am ieșit dintr-o curbă, după Han Km 17, în același sens de deplasare circula victima având în funcțiune semnalizarea stângă. Întrucât Rebeca a observat intenția victimei de rulare în stânga, l-a depășit pe banda de urgență. În momentul în care ne-am apropiat de mașina victimei, am observat că inculpatul a semnalizat intenția de depășire peste axul drumului, spunându-le și celorlalți martori acest lucru. Viteza autoturismului BMW X6 din momentele anterioare depășirii, și producerii accidentului, era de 140 km/h, iar noi aveam în mașina Rebecăi 70 km/h.

Martora Mureșan Georgiana în declarația de la fila 98 din fața instanței, relevă că "mașina martorei Vagner a fost depășită de două- trei ori de către vehiculul condus de inculpat apoi am depășit noi mașina inculpatului și după curbă în apropiere de Hanul Km 17, am observat mașina victimei care se deplasa încet și semnaliza viraj la stânga. Când ne-am apropiat de mașina victimei, am observat că și inculpatul semnaliza depășirea noastră, am spus "uite că iar ne depășește";, văzând coliziunea dintre cele două vehicule. Mașina inculpatului ne-a depășit, dar în același timp victima a virat stânga, astfel că inculpatul a lovit Audi A4 în ușa de lângă șofer.

Curtea reține și din declarațiile constante ale acestei martore că între inculpat și martora Vagner a existat o întrecere a autovehiculelor pe ruta Bonțida -C., realizată prin depășiri reciproce și rularea cu o viteză excesivă, în locul celei normal de 50 km/h în acel sector de drum. Declarațiile martorilor M. I., Cămăraș V. și Baciu M., ambulanțier și asistent medical la S. de A. Dej, care au sosit la fața locului, după producerea accidentului, se coroborează cu constatările organelor de poliție, cuprinse în procesul-verbal de

cercetare la fața locului.

Declarațiile martorei Vlad Tudorița sunt făcute evident pro causa, deoarece este imposibil ca aflându-se în autoturismul inculpatului, să nu fi observat nici un detaliu cu privire la depășirile efectuate de acesta sau viteza de rulare, de aceea vor fi înlăturate, necoroborându-se cu restul probelor testimoniale atașate dosarului.

Martorul C. Flore arată că impactul dintre cele două autoturisme a fost deosebit de puternic încât "pe jos, erau împrăștiate mai multe fragmente din caroseria vehiculelor, punându-se astfel în evidență viteza excesivă de rulare a inculpatului";.

La fila 156 Vol.I instanță este atașat și cazierul rutier al inculpatului, de unde rezultă că în perioada 2001- 2010, a avut nenumărate abateri la regimul circulației pe drumurile publice, toate constând în depășirea vitezei legale de rulare, care au culminat și cu suspendarea dreptului acestuia de a conduce în anul

2008, de unde reiese astfel o înclinație patologică a recurentului spre încălcarea normelor legale ce reglementează traficul auto.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din_, rezultă că judecătorul fondului și-a însușit în motivarea sentinței, starea de fapt redată de procuror în cuprinsul rechizitoriului, dovadă fiind reținerea culpei exclusive a inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, punct de vedere împărtășit și de către Curte.

Chiar dacă din imaginile înregistrărilor video surprinse de camera de supraveghere plasată la sediul S. Panemar SRL, ar rezulta că mașina victimei nu a staționat lângă axul drumului, iar din sens opus nu circula nici un alt autovehicul, nu reiese că anterior accidentului acesta nu ar fi semnalizat și nu s-ar fi asigurat, deoarece așa cum rezultă din depoziția martorei Azzam Lina, "în momentul când am văzut mașina Audi semnalizând, inculpatul era în spatele nostru. Imediat mașina victimei a virat la stânga, iar mașina BMW a intrat în depășirea noastră, astfel că cele două autoturisme s-au ciocnit. Mașina victimei a virat în momentul când a ajuns în dreptul intersecției, însă manevra a fost făcută cu viteză mică";.

Din declarația acestei martore, rezultă fără echivoc că inculpatul rula cu o viteză foarte mare, potrivit propriei recunoașteri a acestuia de peste 100 km/h, ceea ce explică imposibilitatea pentru victimă de a observa apropierea BMW-ului, după ieșirea lui din curbă de la Han Km 17, în condițiile în care inițiase virajul la stânga, astfel că unghiul nu mai permitea reflectarea în oglinzi a contrasensului, pe care circula inculpatul.

Că inculpatul rula pe contrasens, o demonstrează conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, coroborat cu declarația martorei Mureșan Georgiana care relevă că "viteza inculpatului era de

140 km/h și acesta semnaliza intenția de depășire peste axul drumului.";

Împrejurarea că inculpatul circula pe contrasens, este probată și prin declarația martorei Vagner Rebeca, care afirmă că: "impactul dintre cele două vehicule s-a produs în zona intersecției, pe sensul opus de mers, sensului nostru de rulare";.

Pentru motivele ce preced, este exclusă vreo culpă a victimei în producerea evenimentului rutier, acesta având loc datorită vitezei excesive de rulare a inculpatului pe drumurile publice și a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute în OUG nr. 195/2002.

La pronunțarea soluției în această cauză, Curtea la fel ca și Judecătoria, va înlătura concluziile probelor științifice administrate în speță, respectiv opiniile expertului Varga B. O. cât și cele exprimate de expertul parte desemnat de inculpat -Dragoș Sorin D., întrucât acestea nu se coroborează cu probele testimoniale atașate cauzei și nici cu cele scrise.

Câtă vreme chiar inculpatul recunoaște că circula cu peste 100 km/h, iar martorii la unison precizează că viteza acestuia era între 130 și 170 km/h, avarierea în totalitate a mașinilor, rezultată din actul de constatare încheiat de Poliție, relevă că experții au prezentat concluzii ireale, care nu se bazează pe celelalte probe existente în speță,

recurentul neputând rula cu 101 km/h, această susținere negăsindu-și corespondent în consecințele dramatice ale evenimentului rutier.

Curtea concluzionează, că dacă inculpatul respecta viteza legală de 50 km/h în localitate, ar fi evitat accidentul și ar fi observat totodată manevrele anterioare ale victimei, respectiv rularea cu o viteză redusă, concomitentă cu semnalizarea în stânga a virajului.

Competiția în care era angrenat însă cu martora Vagner și viteza excesivă au condus la producerea accidentului, din culpa exclusivă a acestuia.

În prezenta cauză, inculpatul a încălcat art. 35 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că "participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";.

Inculpatul a încălcat totodată și art. 41 alin.1 din OUG nr. 195/2002, care prevăd că "vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație. Au fost încălcate totodată de către inculpat și prevederile art. 45 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, din care rezultă că "șoferul vehiculului care se angajează în depășire, trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui, nu a inițiat o asemenea manevră.

Nerespectarea acestei reguli de circulație de către inculpat, este dovedită prin declarația martorului C. Titu Fabian, care relevă că: ";am intrat cu mașina pe podul din dreptul localului și în acel moment am văzut că în față se afla în poziție mai înaintată mașina Toyota, iar după ea se deplasa mașina BMW, care a încercat să o depășească, mergând puțin paralel cu ea, după care a revenit în spate";.

Mai mult, în cauză au fost încălcate de către inculpat și prevederile art. 48 și 49 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că

"conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră, în condiții de siguranță. Totodată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";.

În sinteză, Curtea reține că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a circulat pe contrasens (declarațiile martorilor Azzam Lina și C. Titu), cu o viteză excesivă de 150 km/h în localitate (declarațiile martorilor C. Titu, Azzam Lina, Mureșan Georgiana), fiind preocupat de întrecerea cu autoturismul pilotat de martora Vagner Rebeca, starea de pericol fiind declanșată la inițierea manevrei de depășire a autovehiculului Toyota, de către recurent.

Viteza mare cu care rula, l-a împiedicat să sesizeze, manevrele anterioare ale victimei de a se deplasa spre stânga, sens în care toți martorii au declarat la unison, că acesta a semnalizat din timp intenția sa, semnalele luminoase ale mașinii victimei rămânând active și după accident.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma "declarațiile pot servi"; iar nu "servesc"; doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de recurs a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Așa fiind, nu poate fi acceptată achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d C.p.p.rap.la art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. și exonerarea sa de plata despăgubirilor civile.

Existând însă motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, constând în obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata unor sume de bani mai mari decât cele solicitate de partea civilă B., precum și dispunerea suportării în mod direct de către asigurător a tuturor pagubelor încercate de părțile civile, Curtea în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d, va admite recursurile declarate de inculpatul P. C.

1. și SC U. A. SA B., S. C., împotriva aceleiași sentințe pe care o va casa în aceste limite și rejudecând, va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. P. Service SRL V. să achite acestei părți civile suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale.

   Va constata că societatea are calitatea de asigurator, înlăturând obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile.

   Cheltuielile judiciare în recursurile inculpatului și asiguratorului vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin.3 pct.3 C.p.p.

   PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

   D E C I D E :

   1. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla împotriva sentinței penale nr.861 din 17 mai 2013 a Judecătoriei G., pe care o casează în latura penală și rejudecând:

      Dispune ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. C. -V. , fiul lui Alexandru și Măndița, născut la 28 iunie 1973 în municipiul Galați, județul Galați, de cetățenie română, studii superioare, fără antecedente penale, director general la SC T. P. S. SRL V., posesor CI seria IF nr. 1., eliberat de SPCLEP V., domiciliat în V., Intrarea C. B., nr. 4, județul Ilfov, CNP 1.

      , pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatele 1 și 2 din Codul penal să fie executată prin privare de libertate.

      Face aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a C.pen. Înlătură disp.art.86/1 - 86/3 C.pen.

      Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

      Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.

   2. Admite recursurile declarate de inculpatul P. C. V. și SC Uniqa A. SA B., Suc.C., cu sediul în C. N., str.Gavril Musicescu nr.3A împotriva aceleiași sentințe, pe care o casează în ceea ce privește obligarea acesteia în mod direct la plata despăgubirilor civile și cuantumul daunelor morale datorate părții civile B. Ana-M. C. și rejudecând:

      Obligă inculpatul în solidar cu partea resp.civilmente SC T. P. Service SRL V. să achite acestei părți civile suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății, cu titlu de daune morale.

      Constată că societatea are calitatea de asigurator, înlăturând obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile.

      Cheltuielile judiciare în recursurile inculpatului și asiguratorului rămân în sarcina statului.

   3. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile V.

-T. M. -S. , CNP 2. și V. T. M. A. reprezentată de V. T. M. S., ambele cu domiciliul procesual ales la SCA G.

, G. și A., situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.102 împotriva aceleiași sentințe.

Obligă părțile civile să achite statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
DP	S.	S.	-V.	G.

GREFIER

DS

Red. D.P./C.C.

3 ex./_

Jud.fond.-G. I.

← Decizia penală nr. 796/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 1403/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 336/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 846/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 714/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 796/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1403/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 254/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 573/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1281/2013. Ucidere din culpă