Decizia penală nr. 1525/2013. Vătămare corporală gravă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 1525/R/2013

Ședința publică din 14 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: M. R.

: V. C.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. N. împotriva sentinței penale nr. 259 din data de 04 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul N. N., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dat în dosar nr. 442/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul N. N. asistat de apărător ales, avocat R. Dumitru, din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 15 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat Pușcaș-Bena A., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 17 ), lipsă fiind părțile civile I. G. și S. C. J. de U. C. -N. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului N. N. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul

M. ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

De asemenea, se pune în discuție faptul că recursul este datat anterior pronunțării hotărârii.

Apărătorul ales al inculpatului N. N. susține că și pe exemplarul său figurează data de 8 februarie, că nu a verificat acest aspect, pe care îl apreciază ca fiind o eroare materială.

Reprezentanta M. ui P. formulează aceeași poziție și apreciază că este vorba de o eroare materială.

Curtea, apreciind ca fiind o eroare materială, constată că recursul a fost introdus în termenul prevăzut de lege și, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul ales al inculpatului N. N. susține recursul declarat

împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în cauză ce face obiectul dosarului nr. 20396/2011, solicită admiterea lui și, în consecință, să se facă aplicarea dispozițiilor textelor din Codul penal privitoare la

circumstanțele atenuante legale și judiciare, respectiv să se reconsidere pedeapsa aplicată și să se dispună reducerea acesteia.

Susține memoriul amplu formulat pe care nu-l va mai reitera și arată că a solicitat și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală cu privire la recunoașterea faptelor așa cum au fost săvârșite.

Cu privire la latura penală și la critica formulată confirmă că fapta este una foarte gravă și arată că trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului s-a efectuat în mod legal, însă sub aspectul individualizării pedepsei, susține că s-au înlăturat toate circumstanțele atenuante, respectiv starea de provocare, care a fost în mod evident dovedită și care rezultă din probele administrate în cauză. Astfel, apreciază că instanța de fond a înlăturat în mod greșit circumstanța privind starea de provocare, precum și circumstanțele personale, pe care nu le va mai reitera, iar raportat la cele două hotărâri judecătorești invocate ca practică judiciară menționează că nu a reușit identificarea și vizualizarea acestora.

Totodată, solicită și examinarea laturii civile a cauzei în ipoteza admiterii recursului și rejudecării cauzei și apreciază că, în cazul în care se vor reține circumstanțele atenuante judiciare, respectiv starea de provocare, raportat la art. 998 Cod civil, în baza căruia inculpatul a fost obligat la despăgubiri, se va putea reține și culpa inculpatului și a victimei, situație în care se impune reducerea proporțională a despăgubirilor la care a fost obligat acesta, atât despăgubiri efective cât și daune morale.

În consecință, fără a reitera aspectele expuse în memoriul depus solicită a se lua în considerare și a se da curs și celor susținute în scris.

Reprezentanta M. ui P. opinează că hotărârea instanței de judecată este parțial nelegală în ceea ce privește nereținerea art. 73 lit. b din Codul penal privind circumstanța atenuantă a provocării. Astfel, arată că instanța de judecată a reținut art. 320¹din Codul de procedură penală, dar în motivare a arătat motivul pentru care a înlăturat starea de provocare.

De asemenea, menționează că în starea de fapt din rechizitoriu sunt descrise toate elementele provocării, arătându-se faptul că incidentul a fost declanșat de către partea vătămată, care a lovit pe fiul inculpatului, acesta având și un certificat medico-legal în care sunt consemnate leziunile suferite în acel moment, iar imediat după ce a fost lovit, l-a sunat pe inculpat, care s-a prezentat la fața locului și a urmărit-o partea vătămată, aplicându-i acesteia lovituri în cap cu o bucată de lemn. Având în vedere consecințele foarte grave, în mod evident fapta a fost încadrată în art. 182 alin. 2 din Codul penal, respectiv a avut ca și consecință punerea în primejdie a vieții.

Mai arată că în mod indiscutabil se află în prezența unei infracțiuni deosebit de grave, fiind reținută ca atare de către instanța de judecată, dar precizează că inculpatul nu a contestat probele din faza de urmărire penală, și-a recunoscut vinovăția și fapta reținută în actul de sesizare. În acest context, apreciază că cel care a întocmit actul de sesizare a instanței a comis o greșeală în sensul că, deși provocarea este efectiv descrisă efectiv în starea de fapt, nu a fost reținut la temeiul în drept art. 73 lit. b din Codul penal.

În consecință, reiterează că instanța a înlăturat starea de provocare, motivând că a existat într-adevăr un act de violență, fiind îndeplinită una din condițiile provocării, dar că a fost doar o încărcătură nervoasă și nu o tulburare de asemenea intensitate încât să se ajungă la comiterea faptei în circumstanța atenuantă legală. Astfel, consideră că se impunea argumentarea în continuare de către instanța a motivelor pentru care aceasta a apreciat că a fost doar o încărcătură nervoasă și nu o tulburare deosebit de mare.

Totodată, opinează că în cazul analizării în timp, respectiv a evoluției cronologice a faptelor, se poate concluziona în mod cert prezența tuturor

condițiilor art. 73 lit. b din Codul penal, motiv pentru care solicită admiterea recursului inculpatului și modificarea în parte a hotărârii instanței, în sensul de a se reține circumstanța atenuantă a provocării, cu consecința asupra diminuării pedepsei și a despăgubirilor civile.

Inculpatul N. N., având ultimul cuvânt, menține declarația dată și regretă comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât a fost coleg de bancă cu partea vătămată.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.259 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în temeiul articolului 182 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 320¹Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul N. N., la pedeapsa de 2 ani 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată I. G. .

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani 10 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

S-a constatat că partea vătămată I. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 45.000 lei, dintre care 20.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 25.000 lei reprezintă daune morale și că S. C. J. de U.

C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.322,55 lei.

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I.

G. și obligat inculpatul N. N. la plata în favoarea acesteia a sumei de

36.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (11.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale).

În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către S. C. J. de U. C. -N., str. C. nr. 3- 5, C. -N. și, în consecință, obligat inculpatul N. N. să plătească în favoarea acestuia suma de 13322,55 lei.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 193, alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile I. G. .

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în seara zilei de _

, N. Petru Florin - fiul inculpatului aștepta în tractorul aflat în zona "Lunca Diacului"; sosirea tatălui său, care se deplasase în localitatea de domiciliu pentru a aduce uneltele/materialele necesare remedierii unei defecțiuni. Din sens opus a apărut pe același drum un alt tractor condus de I. V. - fiul părții vătămate.

În timp ce tractoarele au ajuns în același drept, partea vătămată a coborât din tractorul condus de fiul său și l-a agresat pe fiul inculpatului pe motiv că l-ar fi orbit cu farurile.

N. Petru Florin l-a sunat pe tatăl său, căruia i-a spus că a fost lovit de o persoană din M., situație în care N. N. s-a deplasat spre locul în care se afla acesta împreună cu martorul Miheț Vălean și fiul său N. V. . După ce i-a comunicat cine a fost agresorul, inculpatul i-a cerut martorului să îl ducă cu mașina pentru a-l găsi pe cel vinovat. Astfel, inculpatul împreună cu cei doi fii au urcat în mașina martorului și după parcurgerea a câteva sute de metri au ajuns din urmă un tractor.

Tractorul era condus de fiul părții vătămate, iar I. G. împreună cu o altă persoană stăteau "pe fața tractorului";. Mașina condusă de martorul Miheț Vălean a depășit tractorul respectiv, după care a oprit și au coborât toți pasagerii.

Inculpatul s-a apropiat de I. G., pe care l-a întrebat despre motivul pentru care l-ar fi bătut pe fiului lui, dar partea vătămată i-a răspuns că nu l-a agresat, întrebându-l totodată "că numai el circulă pe valea aia cu tractorul?";. În acel moment N. N. a luat de jos o creangă de brad (un cep), cu care l-a lovit pe I. G. în zona capului și a umărului drept. Partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut jos lângă tractor, iar inculpatul împreună cu N. V. și

I. V. C. au luat apă din radiatorul tractorului pe care au aruncat-o pe I.

G., după care l-au ajutat să se ridice.

N. N. l-a întrebat pe I. G. dacă este nevoie să-l ducă la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, însă acesta a refuzat sub motivul că va apela la ginerele său pentru a-l transporta, situație în care, după ce a așezat în mașină la picioarele sale bucata de lemn cu care a agresat-o pe partea vătămată, și-a continuat drumul spre remorca defectă împreună cu cei doi băieți și cu martorul Miheț Vălean.

În aceeași seară, I. G. a fost dus la spital și din_ a fost internat la

C. a de Neurochirurgie C. .

Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, când a recunoscut săvârșirea faptei și a precizat împrejurările în care a avut loc, cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor Miheț Vălean, I. V. C., I. E. ,

N. Petru Florin, N. N. V., Bâlc I. și Albert Sorin date în faza de urmărire penală în care au descris în mod detaliat împrejurările și modalitatea de comitere a faptei.

În cauză au fost întocmite mai multe evaluări medico-legale cu privire la leziunile suferite de către partea vătămată, dintre care un raport de constatare judiciar și o expertiză medico-legală judiciară pentru a fi stabilit cu exactitate numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșirea părții vătămate.

Astfel, din raportul de constatare medico-legală nr. 4461/II/a/127 din_ întocmit de IML C. -N. rezultă că I. G. a fost internat în perioada_ -_ în S. C. J. de U. C. -N., C. a de Neurochirurgie cu diagnosticul "Politraumatism prin agresiune. TCC mediu. Contuzie parietală dreaptă. Hematom subdural convexital drept. Plagă parietală dreaptă. Hematom epicranian parietal drept. Excoriație frontală dreaptă";, diagnosticul la 72 de ore

fiind de "TCC acut deschis. Contuzie - dilacerare cerebrală T-P dreaptă. HSD temporo-parietal drept. Fractura voletului osos. Plagă contuză suturată temporo- parietală dreaptă";.

S-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, precum și de corp dur (posibil prin cădere) care necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale, care au pus în primejdie viața victimei și care pot data din data de_ (filele 35-37 dosarul de urmărire penală).

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2466/II/a/81/2012 întocmit de IML C. la data de_ rezultă că I. G. a fost internat și în perioada _

-_ sub diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral vechi de 10 luni. Defect osos temporo-parietal drept";, când s-a intervenit chirurgical în data de_ practicându-se cranioplastie cu mesă de titan.

Din același raport rezultă că I. G. a prezentat în anul 2003 un TCC acut (Contuzie dilacerare temporală dreaptă cu hematom intraparenchimatos temporal drept) cu aceeași localizare ca și traumatismul suferit în anul 2011. În anul 2003 s-a intervenit neuro-chirurgical, practicându-se un volet temporo-parietal drept pentru evacuarea hematomului. Evoluția traumatismului din 2003 a fost

favorabilă neurologic, dar vindecarea s-a făcut cu sechele morfologice cranio- meningo-cerebrale (cicatrice cortico-durală, cicatrice periostală, volet osos chirurgical). Prezența voletului osos temporo-parietal drept și prezența cicatricilor cortico-durale subiacente produse ca urmare a traumatismului cranio-cerebral din 2003, prin modificările produse în structura de rezistență a cutiei craniene, diminuarea protecției mecanice asigurate de un meninge integru și creșterea riscului lezărilor vasculare intracraniene posttraumatice au favorizat apariția și evoluția leziunilor osoase și meningocerebrale produse cu ocazia agresiunii din data de_ . În urma examenului de specialitate nu s-a putut cuantifica care ar fi fost felul, amploarea și evoluția leziunilor craniene și meningo-cerebrale suferite în urma agresiunii din_ în cazul în care partea vătămată nu ar fi prezentat sechele morfologice ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral anterior.

S-a concluzionat că I. G. a prezentat la data de_ un traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractura voletului osos (volet temporo-parietal drept efectuat cu ocazia unei intervenții neurochirurgicale în antecedente), hematom subdural temporo-parietal drept, contuzie-dilacerare cerebrală temporo-parietală dreaptă; leziuni de părți moi localizate la nivelul capului și membrelor superioare. În continuare s-a precizat că internarea părții vătămate din perioada_ -_ s-a efectuat pentru o intervenție neuro-chirurgicală de cranio-plastie și are legătură directă de cauzalitate cu leziunile suferite de acesta la data de_, că leziunile au necesitat 85-95 de zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și spitalizarea pentru efectuarea cranioplastiei, că leziunile au pus în primejdie viața victimei și că prezența voletului osos temporo-parietal drept și prezența cicatricilor cortico-durale subiacente produse ca urmare a traumatismului cranio-cerebral din 2003 au favorizat apariția și evoluția leziunilor osoase și meningocerebrale produse cu ocazia agresiunii din data de_ (filele 64-68 dosarul instanței).

Din fișa de cazier judiciar și din celelalte înscrisuri în circumstanțiere depuse la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca având un comportament anti-social, că este perceput drept o persoană cu o calitate morală ireproșabilă, care a dezvoltat relații bazate pe onestitate, încredere și respect reciproc cu persoanele cu care a venit în contact. Pe plan familial, inculpatul este văduv din anul 2006, dată după care a făcut tot posibilul să suplinească lipsa mamei pentru cei doi copii ai săi, de creșterea și

educarea cărora se ocupă îndeaproape și în prezent.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului N. N. care, în data de_, a aplicat părții vătămate I. G. o lovitură cu un obiect contondent în zona capului și a umărului drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 85-95 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acestuia în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului s-a concretizat în acțiunea de a aplica o singură lovitură în zona capului părții vătămate I. G., acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă vătămarea gravă a integrității corporale a acesteia.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv provocarea de leziuni părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de concluziile certificatului și a raportului de expertiză medico-legale judiciare, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care i-au pus acesteia viața în pericol.

Analizând starea de fapt așa cum a fost reținută de instanță, consideră că în cauză nu poate fi reținută pentru inculpat starea de provocare drept circumstanță atenuantă legală, întrucât din niciun mijloc de probă nu rezultă că fapta de agresiune ar fi fost săvârșită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții declanșată de vreun act provocator al părții vătămate. Într-adevăr agresiunile exercitate de partea vătămată asupra fiului inculpatului au fost de natură a duce la apariția unei încărcări nervoase, însă nu de o asemenea intensitate încât să anihileze capacitatea de analiză și de autocontrol a lui N.

N. și să justifice înarmarea cu o bucată de lemn și aplicarea unei puternice lovituri în zona capului - o reacție disproporționată a acestuia în condițiile în care a avut la îndemână alte mijloace de a-l atenționa pe I. G. (să-l mustre, să anunțe autoritățile etc.).

În vederea unei juste individualizări judiciare a sancțiunii care a fost pronunțată în cauză, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 182 alin. 1 (de la 2 la 10 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.

Odată reținute dispozițiile art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 1 an 4 luni și 6 ani 8 luni închisoare.

Analizând motivul care a stat la baza săvârșirii faptei (nemulțumirea față de faptul că partea vătămată l-ar fi agresat anterior pe fiul său), modalitatea de comitere a faptei (prin luarea de jos a unei bucăți de lemn și aplicarea cu aceasta a unei puternice lovituri în zona capului și a umărului părții vătămate), dar mai ales urmările grave ale acesteia (TCC acut deschis. Contuzie - dilacerare cerebrală T-P dreaptă. HSD temporo-parietal drept. Fractura voletului osos. Plagă contuză suturată temporo-parietală dreaptă), instanța a apreciat că în cauză nu

s-ar putea reține circumstanțe atenuante judiciare și - orientându-se spre un cuantum mediu al pedepsei în noile limite aplicabile în cauză - că o pedeapsă de

2 ani 10 luni închisoare, ar fi în măsură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ a legii penale prevăzut de art.52 Cod penal.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât acesta nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și că a conștientizat gravitatea acesteia - prin derularea procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 10 luni închisoare aplicată inculpatului N. N. pe durata termenului de încercare de 4 ani 10 luni.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că și-a manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă partea vătămată I. G. cu suma de 45.000 lei, dintre care suma de 20.000 lei reprezentând daune materiale (10.000 lei - cheltuielile ocazionate de îngrijiri medicale, spitalizare, materiale medicale, cheltuieli cu alimentația specială, cheltuieli legate de transport la controalele medicale, și de îngrijirea acesteia la domiciliu, 10.000 lei - costul intervenției de cranioplastie) și suma de 25.000 lei reprezentând daune morale.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului N. N. (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului), fapta de lovire constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică și psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Astfel, fapta ilicită intenționată a inculpatului de a o lovi partea vătămată a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale, care necesită pentru vindecare 85-95 zile îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului acesteia la integritate fizică, generându-i părții vătămate suferințe psihice și fizice și care i-au pus în primejdie viața.

Cu privire la soluționarea laturii civile s-au reținut în practica judiciară următoarele:

Este justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferințelor și durerilor de natură fizică și psihică inerente faptei de lovire, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [Judecătoria sectorului 1 B. ești, sentința penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanțele vor avea în vedere actele doveditoare și probele administrate [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate [Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].

Având în vedere aceste considerații, precum și declarațiile martorilor Roba

N. Nicodim, Safta Ionel și Roba Cornel (audiați în cursul judecării cauzei) - din care rezultă suferințele fizice și psihice resimțite de partea vătămată, eforturile pe care aceasta și familia ei le-a depus pentru vindecarea leziunilor, restricțiile alimentare și sociale pe care I. G. a fost nevoit să le suporte în perioada de recuperare, etc., instanța a considerat ca fiind întemeiate și dovedite pretențiile părții civile privind suma de 11.000 lei cu titlu de daune materiale (10.000 lei - cheltuielile ocazionate de îngrijiri medicale, spitalizare, materiale medicale, cheltuieli cu alimentația specială, cheltuieli legate de transport la controalele medicale, și de îngrijirea acesteia la domiciliu, 900 lei - contravaloarea materialului osteosinteză craniană, 100 lei - contravaloarea deplasării la externare) și suma de 25.000 lei daune morale, urmând a admite acțiunea civilă în parte și a respinge restul pretențiilor.

Instanța a stabilit că acest cuantum privind daunele morale reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice a părții vătămate, luând în considerare concluziile raportului de constatare/expertiză medico-legal, care atestă perioada în care leziunile produse ar necesita îngrijiri medicale, importanța și gradul de atingere a valorilor morale lezate, intensitatea perceperii consecințelor vătămării, gradul de afectare a situației familiale și sociale a lui I.

G., așa cum rezultă din declarațiile martorelor audiate în cauză și din înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul articolului 193, alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile I. G. .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, în mod greșit s-a dispus de către prima instanță înlăturarea art.73 lit.b C.p., în condițiile în care fapta a fost comisă de către inculpat pe fondul unei stări de puternică tulburare provocată de conduita părții vătămate, care anterior îl agresase pe fiul inculpatului și a proferat injurii la adresa acestuia. Ca urmare a reținerii acestei circumstanțe atenuante legale, se impune și reducerea semnificativă a cuantumului despăgubirilor civile acordate în cauză.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării în condiții de legalitate a unui probatoriu util, pertinent și concludent administrat în cursul urmăririi penale și însușit de către inculpat prin declarația de recunoaștere a vinovăției, dată în condițiile artr.320 ind.1 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în data de_, a aplicat părții vătămate I. G. o lovitură cu un obiect contondent în zona capului și a umărului drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 85-95 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acestuia în primejdie viața.

Este important de reținut contextul în care s-a comis fapta, împrejurările concrete descrise detaliat și cronologic atât în actul de sesizare al instanței cât și în considerentele hotărârii atacate.

Ca o concluzie la cele arătate mai sus, curtea constată că în mod evident la baza conflictului dintre părți a stat conduita agresivă a părții vătămate, care în seara zilei de_, l-a agresat fizic pe fiul inculpatului, N. Petru Florin în timp ce acesta aștepta în tractorul aflat în zona "Lunca Diacului"; sosirea tatălui său, care se deplasase în localitatea de domiciliu pentru a aduce uneltele/materialele necesare remedierii unei defecțiuni. Din sens opus a apărut pe același drum un alt tractor condus de I. V. - fiul părții vătămate. În timp ce tractoarele au ajuns în același drept, partea vătămată a coborât din tractorul condus de fiul său și l-a agresat pe fiul inculpatului pe motiv că l-ar fi orbit cu farurile.

I. V. C. au luat apă din radiatorul tractorului pe care au aruncat-o pe I.

G., după care l-au ajutat să se ridice.

Raportat la starea de puternică tulburare în care se afla inculpatul, rezultat al atitudinii părții vătămate, apreciem că, în cauză se impune reținerea art.73 lit.b C.p., cu atâț mai mult cu cât, inculpatul a recunoscut comiterea

faptei așa cum a fost aceasta descrisă în actul de sesizare al instanței(inclusiv detaliile mai sus arătate), solicitând judecarea sa în procedura simplificată prev. de art.320 ind.1 C.p.p.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul

declarat și va casa hotărârea atacată sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 73 lit. b Cod penal, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului precum și cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților vătămate.

Rejudecând în limitele de mai sus, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., art.73 lit. b Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, cuantumul pedepsei stabilite în cauză fiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.

În baza art. 81, 82 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, apreciind, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Ca urmare a reținerii scuzei provocării, cuantumul despăgubirilor civile se va înjumătății în raport cu gradul de vinovăție a inculpatului astfel, se vor reduce după cum urmează:

de la 11.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale la 5.500 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale în favoarea părții civile I. G. .
de la 13.322, 55 lei la 6.522 lei în favoarea S. ui C. de U. C. -N. .
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza art. 189 C.pr.pen. va dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av. Pușcaș Bena Ana - M. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul N. N. (fiul lui G. și Ana, născut la data de_ în sat M., comuna M. Răcătău, județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 3., CNP 1., cetățenie română, studii 10 clase, fără antecedente penale, văduv, 4 copii dintre care 2 minori, agricultor, cu domiciliul în comuna M. Răcătău, sat M. Răcătău, nr. 116A, jud. C. ) împotriva sentinței penale nr.259/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în parte, sub aspectul omisiunii aplicării prevederilor art. 73 lit. b Cod penal, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului precum și cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părților vătămate.
Rejudecând în limitele de mai sus, reduce pedeapsa aplicată inculpatului
N. N. de la 2 ani și 10 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., art.73 lit. b Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile după cum urmează:
de la 11.000 lei daune materiale și 25.000 lei daune morale la 5.500 lei daune materiale și 12.500 lei daune morale în favoarea părții civile I. G. .

- de la 13.322, 55 lei la 6.522 lei în favoarea S. ui C. de U. C. -N.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 189 C.pr.pen. dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei

cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului din oficiu, av. Pușcaș Bena Ana - M. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
A.	D. L. M.	R.	V.	C.

GREFIER

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

2 ex./_ Jud.fond.A. M.

← Decizia penală nr. 1112/2013. Vătămare corporală gravă		Decizia penală nr. 916/2013. Vătămare corporală gravă →

Decizia penală nr. 1525/2013. Vătămare corporală gravă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1525/2013. Vătămare corporală gravă