Decizia penală nr. 281/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.281/R/2013
Ședința publică din 28 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: V. G.
DP
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de
inculpații R. C. și S. C. C. și de partea civilă S. C. J. de
U. Târgu M. , împotriva sentinței penale nr.1706 din data de_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1706 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. , în cadrul procesului penal având ca obiect comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C.penal de către inculpații S.
C. C. , zis "Coco";, și R. C. R. , aflați în prezent în Penitenciarul Bistrița, față de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de câte 2 ani închisoare prin SP nr. 1366/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin DP nr. 5/R/_ a Curții de Apel C. și, în consecință obligați inculpații în solidar să plătească în favoarea părții civile B. M. despăgubiri civile astfel:
- 200.000 lei daune materiale;
1.000.000 euro sau echivalentul în lei daune morale;
- 74.250 lei rentă lunară calculată la suma de 2.500 lei/lună de la 27 mai 2010 (data comiterii faptei) până la data pronunțării prezentei hotărâri;
2.500 lei rentă lunară de la data pronunțării prezentei hotărâri până la încetarea stării de invaliditate.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, au fost obligați inculpații S. C. C. și R. C. R., în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 44.903,58 lei către S. C. J. de U. T. M., cu sediul în
T. M., str. Ghe. M., nr. 50, jud. M. ;
- 1.139 lei către S. J. de U. B., cu sediul în B., str.
G-ral Grigore B., nr. 43, jud. B. -Năsăud;
- 6.408,13 lei către S. C. de R. C. -N., str. V., nr. 46- 50, jud. C. .
În baza art. 193 alin. 1 și 4 C.pr.penală, au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 1.250 lei cheltuielile de judecată în favoarea părții civile B. M. (câte 750 lei onorariu avocat conform chitanțelor anexate, câte 93,50 lei c/val noii expertize medico-legale și diferența cheltuielile de transport la instanță și la IML C. pentru expertiză).
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de 27/_, Politia Municipiului B. a fost sesizată telefonic de către martorul Hartig Csaba, angajat al benzinăriei PETROM V, situată pe str. Libertății din mun. B., cu privire la faptul că în fata ușii de acces in unitate se afla căzut un tânăr, prezentând urme de sânge pe fata, tânărul aflându-se in stare de inconștienta.
Deplasându-se la fata locului, agenții de politie au identificat pe pavaj, in partea dreapta a ușii de acces in benzinărie, doua urme lăsate de o substanța brun-roșcată.
Cu ocazia audierii, martorul Hartig Csaba a arătat că, gasindu-1 pe tânărul aflat in stare de inconștienta, a anunțat telefonic un echipaj al UPU B. care a sosit la fata locului, a acordat tânărului primul ajutor, după care 1-a transportat la S. J. B. -Nasaud.
In urma verificărilor efectuate, tânărul a fost identificat in persoana numitului B. M., acesta fiind victima unei agresiuni fizice săvârșite de inculpații S. C. -C. si R. C. -R. .
În seara de_ la restaurantul ROSE GARDEN situat pe str. Calea Moldovei din mun. B. a avut loc banchetul claselor a XII-a din cadrul Liceului GRIGORE MOISIL din mun. B., la acest banchet participând printre alții, partea vătămata B. M., inculpații S. C. -C. si R. C. -R., numiții Blaji C. -A., G.P.-D. si V. A.-V. precum si martorii C. R. -V., S. R. -C., N.B., O.C., F. S.-A. si A. B. .
La sfârșitul banchetului, în jurul orelor 23.30, in fata restaurantului a avut loc un conflict intre partea vătămata B. M. si martorul A. B., cei doi împingându-se si adresându-si reciproc înjurături. Martorul A. B. 1-a chemat in ajutor pe inculpatul S. C. -C., acesta din urma lovind-o cu pumnul in fata pe partea vătămata, in vederea aplanării conflictului intervenind agenții care asigurau paza restaurantului, precum si cadrele didactice, acestea din urmă sfătuindu-i pe participanții la conflict sa meargă la domiciliile lor, întrucât se aflau sub influenta băuturilor alcoolice.
După acest incident, inculpații S. C. -C. si R. C. -R. s-au deplasat cu un taxi in localul II DESTINO, situat pe str. Simpozionului din mun.
B. .
Totodată, după incident, in jurul orelor 23.45 partea vătămata B. M. împreuna cu martorii Sabau R. -Cristian, Negrea B., Ostace Cristian si C. escu Cristian-D. s-au deplasat cu un taxi pana in fata complexului KAUFLAND. În momentul in care s-a urcat in taxi, partea vătămata a fost amenințata de martorul A. B. ca o sa-1 prindă si o sa-1 bata. Din fata complexului KAUFLAND partea vătămata a mers la locuința pe care o ocupa in calitate de chiriaș, situata pe str. Dragos-Vodă pentru a se schimba, colegii săi rămânând in fata complexului KAUFLAND, unde au consumat o sticla de băuturi alcoolice. Revenind, partea vătămata și colegii săi s-au deplasat pe jos pana la localul IL DESTINO, situat pe str. Simpozionului din mun. B. . Au intrat cu
toții in local insa, observandu-1 in incintă pe inculpatul S. C. -C., partea vătămata a luat hotărârea de a parași localul pentru a evita un eventual scandal.
Astfel, s-au deplasat pe jos pana pe str. Libertății si ajungând in apropierea benzinăriei PETROM V, unul dintre colegi a solicitat telefonic un taxi care sa-i transporte la domiciliile lor.
În timp ce așteptau taxi-ul, în apropierea lor a oprit autovehiculul marca VW GOLF cu nr. de înmatriculare_, la volanul căruia se afla martorul Szechi
I. -Florin, in dreapta acestuia se afla martorul Vermesan R. -N. (proprietarul autovehiculului), iar pe bancheta din spate se aflau inculpații S. C. -C. si R.
R. -C., împreuna cu numitul Blaji C. -A. .
Din autovehicul au coborât toți pasagerii, cu excepția șoferului. Observandu-1 pe inculpatul S. C. -C., partea vătămata a fugit către benzinăria PETROM V, in urma sa alergând inculpații S. C. -C. si R. R. -
C., precum si făptuitorul Blaji C. -A. .
Inculpatul S. C. -C. a ajuns-o pe partea vătămata în apropierea pompelor de alimentare din incinta benzinăriei, a prins-o de tricou si a lovit-o cu palma peste fata, insa victima a reușit sa scape, fiind insa ajunsa de inculpatul
R. R. -C., care a lovit-o din lateral spate cu piciorul drept in zona toracica, pe sub brațul stâng al părții vătămate.
După lovitura primita, partea vătămata a mai făcut câțiva pași, după care a căzut la pământ in apropierea ușii de acces in benzinărie, cu fata in jos, lovindu-se cu capul de pavaj.
Observând ca partea vătămata se afla in stare de inconștienta, cei doi inculpați împreuna cu făptuitorul Blaji C. -A. s-au speriat si s-au întors la autovehicul, deplasându-se pana in fata localului VEGAS, unde cei doi inculpați au coborât din autovehicul, iar ceilalți 3 ocupanți au plecat la domiciliile lor. Din fata restaurantului VEGAS cei 2 inculpați s-au deplasat pe jos pana in fata blocului in care locuiește martorul A. B., întâlnindu-se cu acesta.
Inculpatul R. R. -C. declara ca. ajungând in fata blocului a fost rugat de inculpatul S. C. -C. sa declare în fata organelor de politie că în fața fata restaurantului ROSE GARDEN nu a lovit-o pe partea vătămata, ci doar a intervenit pentru a aplana conflictul izbucnit intre aceasta si martorul A. B., fiind lovit de partea vătămata, provocându-i o stare de manie ce 1-a determinat sa se răzbune, insa inculpatul R. R. -C. nu a dat curs acestei rugăminți, declarând adevărul in fata organelor de politie.
De asemenea, numitul Blaji C. -A. declara ca după ce a ajuns la domiciliu a fost sunat de către inculpatul S. C. -C. care 1-a rugat sa declare in fata organelor de politie ca in fata restaurantului ROSE GARDEN partea vătămata 1-ar fi provocat, insa făptuitorul nu a dat curs acestei rugăminți, declarând adevărul in fata organelor de politie.
Partea vătămata B. M. nu a putut fi audiata.
Cu ocazia audierii, tatăl părtii vătămate, B. M. -George, arata ca fiul său se află la domiciliul din comuna Lesu, aflându-se sub îngrijirea sa si a soției sale,
B. M. . Partea vătămata se afla tot timpul la pat, nu se poate deplasa pe propriile picioare, nu poate manca singura, din când în când are stări de depresie în care se zgârie si se trage de par, părinții fiind nevoiți sa o supravegheze tot timpul, starea de sănătate a acesteia neconferind posibilitatea audierii.
Prin adresa nr. 1292/X din data de_ Serviciul Medico-Legal J. B.
-Nasaud a înaintat Politiei Municipiului B. constatările preliminarii in care se precizează ca partea vătămata B. M. prezintă leziuni traumatice a căror vindecare necesita 20-25 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii in primejdie a vieții.
Conform raportului de constatare medico-legala nr. 1292/II/a/36 întocmit la data de_ de către SJML B. -Năsăud partea vătămata B. M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur urmata de cădere pe un plan dur, leziunile traumatice întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii in primejdie a vieții si ale infirmității posttraumatice si necesitând 120-130 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare pana in stadiul sechelar.
Cu ocazia audierilor, inculpații arata ca, anterior incidentului din seara de_, nu au avut alte conflicte cu partea vătămata, recunosc si regreta fapta săvârșita si doresc sa ajungă la o înțelegere cu părinții acesteia in ceea pe privește natura si cuantumul pretențiilor civile.
Totodată, inculpații arata ca nu au urmărit sa-i cauzeze părtii vătămate leziuni de natura celor suferite de aceasta si nu au conștientizat ca acțiunile lor ar putea avea astfel de urmări. Insa, deși este posibil sa nu fi acționat cu intenția de a-i cauza părtii vătămate leziuni de natura celor suferite de aceasta, inculpații, după ce au agresat-o fizic, nu i-au acordat ajutor si nu au anunțat telefonic Serviciul J. de Ambulanta B. -Năsăud, ci au fugit de la locul faptei.
Cu ocazia audierii, inculpatul S. C. -C. arata ca ,,in timp ce mă aflam in localul IL DESTINO, am fost instigat sa particip la agresarea pârtii vătămate B.
M. de numitul Blaji C. -A., insa cred ca mi-au propus acest lucru si numiții G. P-D. si V. A.-V. ".
Declarația părții vătămate nu este confirmata de probatoriul administrat in cauza.
Fiind audiat, făptuitorul Blaji C. -A. arata ca după terminarea banchetului s-a deplasat in localul BABY BLUE unde s-a întâlnit cu martorii Vermesan R. -N., C. R. -V. si Szechi I. -Florin, ulterior deplasându-se împreuna cu aceștia in localul IL DESTINO, in fata localului observând-o pe partea vătămata împreuna cu un grup de prieteni.
Făptuitorul a intrat in local si 1-a anunțat pe inculpatul S. C. -C. ca partea vătămata se afla in fata localului. Făptuitorul a rămas in local aproximativ 5-10 minute după care, el si martorii Vermesan R. -N., C. R. -V. si Szechi I. -Florin, au luat hotărârea de a merge la domiciliile lor. Dupa ce au ieșit din local, in urma lor au venit cei 2 inculpați, întrebându-i unde se afla partea vătămata, făptuitorul spunându-le ca aceasta împreuna cu grupul de prieteni au plecat.
Inculpații i-au cerut martorului Vermesan R. -N. sa-i transporte si pe ei cu autovehiculul, martorul fiind de acord. In apropierea stației PETROM V situata pe str. Libertății inculpatul S. C. -C. a strigat ,,oprește", pasagerii, cu excepția șoferului Szechi I. -Florin, au coborât din autovehicul, moment in care din grupul de prieteni s-a desprins partea vătămata care a fugit către benzinăria PETROM V, in urma sa alergând inculpații S. C. -C. si R. R. -
C., precum si făptuitorul Blaji C. -A. .
Făptuitorul precizează ca atât in perioada in care s-a aflat in localul IL DESTINO, cat si in perioada in care s-a aflat in autovehicul, nu 1-a instigat pe inculpatul S. C. -C. sa o agreseze pe partea vătămata, ci doar 1-a anunțat ca aceasta se afla cu un grup de prieteni in fata localului IL DESTINO.
Totodată, făptuitorul arata ca in stația PETROM V, după ce inculpații au pornit in urmărirea pârtii vătămate, el a alergat in urma lor nu cu intenția de a o agresa pe partea vătămata, ci cu intenția de a-i desparți si a preîntâmpina un eventual scandal.
Cu ocazia audierii, martorul Vermesan R. -N. arata ca atât in perioada in care s-a aflat in localul IL DESTINO, cat si in perioada in care s-a aflat in mașina, nici el, nici făptuitorul Blaji C. -A. si nici martorii C. R. -V. si
Sechi I. -Florin nu i-au instigat pe cei doi inculpați sa o agreseze pe partea vătămata.
De asemenea, cu ocazia audierii, martorul C. R. -V. arata ca a doua zi a aflat de la unul din inculpați, fără sa poată preciza de la care dintre ei, ca făptuitorul Blaji C. -A. 1-a fi anunțat pe inculpatul S. C. -C. cu privire la faptul ca partea vătămata se afla in fata barului IL DESTINO, insa nici unul dintre inculpați nu i-a spus ca ar fi fost instigați de către făptuitor sa o agreseze pe partea vătămata.
Totodată, cu ocazia audierii, inculpatul R. R. -C. arata ca, in perioada in care s-a aflat in localul IL DESTINO au venit mai mulți colegi, printre care si făptuitorul Blaji C. -A., insa aceștia s-au aflat la o alta masa, inculpatul nediscutând cu aceștia, ci doar salutându-se, nefiind instigat de făptuitor sa o agreseze pe partea vătămata. Inculpatul R. R. -C. mai precizează faptul ca
,,in timp ce mă aflam in local (IL DESTINO), S. a venit la mine spunându-mi ca
B. se afla afara in fata localului.
Ulterior, după incidentul avut cu B., "in timp ce mă aflam in fata blocului cu S., acesta mi-a precizat ca in timp ce ne aflam in local, Blaji C. a venit la el si i-a spus ca B. se afla afara. S. nu mi-a precizat ca Blaji C. sau o alta persoana l-ar fi instigat sa-1 lovească pe B. ".
Fiind audiați, făptuitorii G. P-D. si V. A-V. arata ca dupa terminarea banchetului organizat la restaurantul ROSE GARDEN s-au deplasat împreuna cu martorul F. S.-A. si cu inca 2-3 colegi in localul BABY BLUE si apoi in localul IL DESTINO, unde s-au așezat la o masa. Cat timp au stat in localul IL DESTINO nu au mers la cei doi inculpați pentru a-i instiga sa o agreseze fizic pe partea vătămata, nu au discutat cu aceștia, ci doar i- au salutat. In timp ce se aflau in localul IL DESTINO, făptuitorul V. A.-V. a fost sunat pe telefonul mobil de către făptuitorul Blaji C. -
A., care i-a comunicat ca inculpatul R. R. -C. a lovit pe cineva la stația PETROM V, fara a preciza numele părtii vătămate.
Declarațiile celor 2 făptuitori sunt confirmate de declarația martorului Feldrihan Simion-A. care arata ca ,,nu este adevărat ca V. sau G. i-ar fi instigat pe S. sau pe R. sa-1 bata pe B. . Declar aceasta întrucât pe perioada in care ne-am aflat in barul IL DESTINO G. si V. s-au aflat tot timpul împreuna cu mine si nu au mers la S. sau la R. sa vorbească cu ei".
De asemenea, cu ocazia audierii, inculpatul R. C. -R. arata ca, ,,in perioada in care m-am aflat in barul IL DESTINO, in acest bar au venit si alti colegi de-ai noștri, printre care G.P., V.A., B.C. si alții, insa aceștia s-au așezat la o alta masa. Pe perioada in care m-am aflat in bar nu am discutat cu respectivii, ci doar ne-am salutat. Nici unul dintre cei menționați mai sus nu m-au instigat sa-1 lovesc pe B. . Precizez ca nu am observat ca vreunul dintre aceștia sa-1 instige pe S. pentru a-1 lovi pe B. ".
Raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpaților, instanța a constatat că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a respins susținerile apărătorului părții vătămate, conform cărora fapta a fost comisă cu intenție directă, aceasta deoarece infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C.penal se săvârșește doar cu intenție indirectă sau cu praeterintenție (a se vedea orice tratat sau curs de drept penal).
Modalitatea intenție indirectă se reține doar în situația în carefăptuitorul prevede posibilitatea cauzării vreuneia dintre urmările sau consecințele grave enumerate de art. 182 alin. (2), nu dorește, dar acceptă survenirea oricăreia dintre ele.
Conform probatoriului administrat, în speța de față nu se poate reține intenția indirectă ca modalitate de comitere a faptei sub aspect subiectiv.
Cei doi inculpați au comis infracțiunea cu praeterintenție, deoarece au acționat cu intenția directă de a lovi sau exercita violențe specifică infracțiunii de bază prevăzute de art. 180 sau cu intenția de a vătăma specifică infracțiunii de bază prevăzute de art. 181, dar a survenit rezultatul mai grav,specific infracțiunii din art. 182 alin. (2) care, deși a depășit intenția lor, le este imputabilă cu titlu de culpă.
În practica judiciară s-a reținut ca vătămare corporală gravă săvârșită cu praeterintenție, de exemplu, fapta inculpatului de a îmbrânci victima, determinând proiectarea ei pe un plan dur și cauzându-i astfel o infirmitate fizică permanentă (vezi Trib. Suprem, Secția penală, decizia nr. 191/1969, în Culegerea de decizii 1969, pag. 323).
Este exact situația petrecută și în speța noastră, când în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ în stare de inconștiență, urmările regretabile fiind cele cunoscute și stabilite și de raportul de constatare medico- legală nr. 1292/II/a/36 din_ (f.35-40).
Conform acestuia, victima "prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere pe un plan dur, care au necesitat un număr de 120-130 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare până în stadiul sechelar. Leziunile au întrunit caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții și ale infirmității posttraumatice";
Prin vătămare care a produs drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei se înțelege acea vătămare pricinuită victimei, care, prin tulburările sau alterările profunde ale vreuneia din funcțiile organice vitale, creează sau determină, ca rezultat specific al infracțiunii, probabilitatea concretă a compromiterii vieții.
În cazul de față, punerea în primejdie a vieții victimei este consecința reală și efectivă a vătămării prin actele de violență exercitate asupra acesteia de către inculpați.
Se mai reține în raportul de constatare medico-legală și existența unei infirmități posttraumatice, prin aceasta înțelegându-se în dreptul penal orice stare anormală a integrității corporale sau a sănătății, care aduce corpul omenesc într-o inferioritate fizică sau psihică permanentă, ireversibilă ca urmare a traumatismului suferit de victimă, în așa fel încât îi slăbește, îngreunează, alterează, reduce parțial funcționarea naturală inițială sau anterioară traumatismului care a generat-o.
Infirmitatea fizică sau psihică se consideră permanentă în cazul în care ea este în mod natural ireversibilă, cu efecte dăunătoare, stabile, de durată imprevizibilă, chiar dacă există posibilitatea de a fi eliminată sau înlăturată prin tratament medical special.
La această dată, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală (și cum instanța a constatat proprii sensibus), partea vătămată prezintă această infirmitate posttraumatică, a cărei durate nu se cunoaște, dar, față de cele explicate anterior, se consideră a avea un caracter permanent.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut ca deplin dovedită săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal săvârșite cu vinovăție sub forma praeterintenției de către inculpații S. C. C. și R. C.
, fapt pentru care, în raport de art. 52 C.penal, a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare inculpat..
Săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpaților rezultă cu certitudine din următoarele mijloace de probă administrate în cauză: proces-verbal de cercetare la fata locului, planșe foto, imagini surprinse de camerele de supraveghere f. 5-
17; constituiri parte civila f. 18-31; constatări preliminarii si raport de constatare medico-legala f. 32-40; declarații inculpați f. 41-54 și f. 154-155; declarații martori f. 55-102.
La solicitarea inculpaților, în cauză s-au întocmit și referate de evaluare a acestora (f.163-170).Din analiza acestora instanța reține că ambii inculpați "nu își explică cum acele lovituri i-au provocat victimei urmări atât de grave, manifestă empatie față de situația ei; ei relatează că au încercat să o despăgubească, dar ajutorul financiar a fost refuzat de familia părții vătămate. Cei doi sunt foarte afectați de consecințele personale și sociale ale implicării într- un dosar penal, dar își asumă responsabilitatea pentru comiterea faptelor, dar și convingerea că nu se va repeta în viitor un astfel de comportament care nu le este caracteristic";.
Prin SP nr. 1366/2011, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B.
, cei doi inculpați au fost condamnați fiecare la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea de către Curtea de Apel C. a recursurilor formulate.
În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 10._ al Judecătoriei B.
, la solicitarea părții vătămate (civile) s-a dispus și efectuat un Raport de nouă expertiză medico-legală nr. 3188/VI/a/22 din_ al IML C. -N., prin care se concluzionează următoarele:
Numitul B. M. prezintă diagnosticul: "Stare post traumatism cranio-cerebral prin agresiune. Tetrapareză spastică cu predominanta hemiplegiei stângi. Encefalopatie hipoxică post stop cardio- respirator resuscitat.";
Leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu corp dur urmată de cădere de la același nivel în data de 27.05/_ .
Leziunile traumatice cranio-cerebrale au necesitat 120 - 130 zile de îngrijiri medicale în totalitate până la stadiul sechelar.
Leziunile traumatice cranio-cerebrale au dus la instalarea
unei infirmități permanente și la o scădere a capacității de muncă
corespunzătoare gradului I (unu) de invaliditate pe o perioad ă
nedeterminată.
Pacientul are capacitat ea de autoîngrijir e pierdută și
necesită îngrijire permanentă de către o altă persoană.
La ultimul termen de judecată, întrebate fiind toate părțile, acestea au declarat că sunt de acord cu concluziile Raportului de expertiză și nu au de făcut obiecțiuni.
La fondul cauzei, apărătorul părții vătămate a solicitat admiterea constituirii de parte civilă, cu obligarea celor doi inculpați la plata despăgubirilor civile, daune materiale în sumă de 200.000 lei, daune morale în sumă de
1.000.000 Euro, rentă de întreținere de 2.500 lei și cu cheltuieli de judecată, urmând a depune cuantumul acestora prin concluziile scrise.
Inculpații, prin apărători, au precizat că sunt de acord cu admiterea
acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
Constatând îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, instanța i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate și cu care aceștia au fost întrutotul de acord.
Potrivit disp. art.14 alin.3 C.proc.pen., repararea pagubei penale s-a făcut potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art.1169 C.civ., care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. Totodată instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 998 C.civ., conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l reface, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este
responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.
Față de probatoriul administrat instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul material și moral produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția inculpaților S. C. C. și R. C. R. .
Raportat la poziția inculpaților, instanța a admis astfel acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. și, în consecință au fost obligați cei doi inculpați, în solidar, să plătească în favoarea acesteia suma de 200.000 lei cu titlu de daune materiale, care de altfel au și fost dovedite prin multitudinea de documente depuse la dosar și cu care inculpații au fost de acord.
Atât constatările expertizelor medico legale întocmite, cât și probele testimoniale au făcut dovada faptului că partea civilă a avut și are nevoie de îngrijire permanentă (leziunile suferite nefiind vindecabile, ci ireversibile), de tratamente, de pampers, medicamentație și alimentație specială, bogată în vitamine și minerale.
Astfel, potrivit declarației martorei Flămând C., "Partea vătămată este în scaun cu rotile, nu își poate folosi membrele inferioare și superioare, trebuie hrănit, spălat și îmbrăcat. Nu poate vorbi, nu își poate comunica nevoile, are nevoie permanentă de supraveghere și îngrijire, se comportă ca un bebeluș"; (f.67).
La fel declară și martorii P. (Suciu) Octavia I. - f.68, A. ca Dănuț - f. 69, Sabo Florin Alexandru Ion - f.86. Toți acești martori descriu situația cumplit de gravă în care a ajuns acest tânăr și familia sa.
Prin fapta de vătămare corporală gravă s-a adus atingere nu numai patrimoniului părții civile, dar și drepturilor sale personal nepatrimoniale, întrucât acesteia i-au fost produse suferințe fizice și psihice, deduse din natura leziunilor traumatice, internarea în spital, intervenții chirurgicale, sechele posttraumatice (instalarea unei infirmități permanente și la o scădere a capacității de muncă corespunzătoare gradului I (unu) de invaliditate pe o perioadă nedeterminată), care afectează negativ și iremediabil participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația ei anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpaților.
La stabilirea cuantumului daunelor morale ce au fost acordate, instanța a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă de inculpați - integritatea corporală - dimensiunea durerilor de ordin fizic suportate de către partea civilă, tratamentele de specialitate și de recuperare multiple pe care le-a urmat la o etate la care alte persoane "profitau"; de bucuriile specifice vârstei ori începeau să-și făurească o carieră, să-și clădească o relație de viitor, dar instanța a ținut seama și de intensitatea suferințelor psihice căreia la nici 20 ani i s-a marginalizat / îngrădit dreptul la "fericirea tinereții";, fiind condamnată la o infirmitatea fizică permanentă, la o invaliditate ireversibilă, la dependență veșnică față de alții și, implicit, la privare de intimitate absolută.
Credem că sentimentul de neputință izvorât din eforturile uriașe pe care partea civilă și familia sa le-a făcut, fără nici un rezultat semnificativ în privința stării de sănătate, justifică o suferință psihică majoră, chiar fără speranțe de mai bine.
Atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii, norme clare, în acest sens trebuie avute în vedere toate urmările evidențiate de Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 3188/VI/a/22 din_ al IML C. -N., care concluzionează că "leziunile traumatice cranio-cerebrale au dus la instalarea unei
infirmități permanente și la o scădere a capacității de muncă corespunzătoare gradului I (unu) de invaliditate pe o perioadă nedeterminată";, precum și faptul că
"pacientul are capacitatea de autoîngrijire pierdută și necesită îngrijire permanentă de către o altă persoană"; (f.101-109).
Totodată cuantumul daunelor morale, pe cât posibil, trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor psihice suportate de partea civilă, astfel că instanța i-a obligat în solidar pe cei doi inculpați și la plata sumei de
1.000.000 euro sau echivalentul în lei cu titlu de daune morale, sumă cu care, de altfel, aceștia au fost de acord.
Sumele solicitate nu sunt exagerate și nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, acestea având caracter compensatoriu pentru o suferință certă, care îi dă dreptul părții vătămate la repararea prejudiciului suferit, prin acordarea de daune materiale și morale.
Doctrina modernă, prin orientările ei, nu contestă faptul că daunele morale pot fi reparate prin mijloace bănești. Aceasta recunoaște că banii nu pot suprima o dizarmonie fizică iremediabilă, o infirmitate permanentă, nu pot stinge o durere (atât a părții vătămate, cât și a părinților), însă s-a arătat că, dacă se are în vedere o reparație, nu atât în sensul tradițional al repunerii în situația anterioară, care nu este cu putință, ci în sensul unei compensații, o sumă de bani ce poate permite părții prejudiciate o cât de mică alinare în condiții de viață ceva mai confortabile.
Conform recomandărilor și directivelor Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial are dificila misiune de a fixa o sumă necesară nu atât pentru a repune partea civilă într-o situație similară cu cea avută anterior, cât a-i procura satisfacții de ordin moral, susceptibile a înlocui valoarea de care a fost privată.
De asemenea, trebuie avut în vedere că instituția daunelor morale trebuie să urmeze cursul realităților economice și sociale. În cazul de față se impune să ne raportăm, prin paralelism, la domeniul asigurărilor, la faptul că legislația din România s-a alineat la cea europeană. Astfel limitele de despăgubire au fost stabilite la nivelul celor din Uniunea Europeană. Prin art. 24 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 20/2008 - limita maximă ce se poate acorda pentru daune materiale și morale este de 1.500.000 Euro.
Pe cale de consecință și despăgubirile acordate persoanelor vătămate trebuie să devină comparabile cu cele acordate cetățenilor celorlalte state europene.
Având în vedere că leziunile părții civile constituie infirmitate fizică permanentă, fiind ireversibile și se încadrează în gradul I de invaliditate, astfel cum rezultă din concluziile Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 3188/VI/a/22 din_ al IML C. -N. și că invaliditatea are caracter permanent, necesitând însoțitor permanent, ținând seama și de pozițiile martorilor audiați, instanța apreciază că cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata unei rente lunare de întreținere este întemeiată, astfel că urmează să-i oblige pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 74.250 lei rentă lunară calculată la suma de 2.500 lei/lună de la 27 mai 2010 (data comiterii faptei) până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și a sumei de 2.500 lei rentă lunară de la data pronunțării prezentei hotărâri până la încetarea stării de invaliditate, sume cu care inculpații au fost de acord la ultimul termen de judecată.
Totodată, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, inculpații S. C. C. și R. C. R. au fost obligați, în solidar, și la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 44.903,58 lei către S. C. J. de U. T. M., cu sediul în
T. M., str. Ghe. M., nr. 50, jud. M. ;
- 1.139 lei către S. J. de U. B., cu sediul în B., str.
G-ral Grigore B., nr. 43, jud. B. -Năsăud;
- 6.408,13 lei către S. C. de R. C. -N., str. V., nr. 46- 50, jud. C. .
În baza art. 193 alin. 1 și 4 C.pr.penală, a fost obliga fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 1.250 lei cheltuielile de judecată în favoarea părții civile B. M. (câte 750 lei onorariu avocat conform chitanțelor anexate, câte 93,50 lei c/val noii expertize medico-legale și diferența cheltuielile de transport la instanță și la IML C. pentru expertiză).
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanța a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații R. C. R., S. C.
C. și de partea civilă S. C. J. de U. Târgu M. .
Inculpații au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie reduse cuantumul daunelor materiale și morale, precum și a rentei lunare stabilite în favoarea părții civile.
Inculpatul S. C. prin apărătorul ales al acestuia în motivele de recurs a arătat că nu se poate reține în sarcina inculpaților același procent de culpă, întrucât inculpatul a lovit o singură dată cu palma în zona feței pe partea civilă și că în urma loviturilor aplicate de inculpatul R. partea civilă a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de bordură și suferind traumatismul care i-a provocat starea de invaliditate existentă și în prezent.
Inculpatul a mai arătat că instanța de fond a consemnat greșit că inculpatul este de acord în totalitate cu plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă. în realitate, inculpatul a arătat că este de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, însă doar în măsura în care acestea vor fi dovedite.
Referitor la daunele morale, inculpatul a arătat că instanța de fond i-a obligat pe inculpați la plata în solidar a sumei de 1.000.000 euro în favoarea părții civile, însă această sumă este exagerată și ar trebuie să fie stabilită în
funcție de posibilitățile reale de plată a ambilor inculpați.
De asemenea, instanța de fond i-a obligat pe inculpați în solidar la plata unei rente de 2500 lei lunar, deși salarul minim pe economie este de 800 lei brut, iar inculpații nu obțin venituri și nici nu au șanse să obțină sumele de bani stabilite în sarcina acestora după punere în libertate.
Pe de altă parte, trebuie să se țină seama și de faptul că partea civilă are dreptul la un ajutor social și la un însoțitor permanent acordate de stat, astfel că nu se justifică acordarea unei rente lunare într-un cuantum ridicat.
Inculpatul R. C. prin apărătorul acestuia în motivele de recurs a arătat că pe latura penală a cauzei nu a fost diferențiată culpa inculpaților, iar pe latură civilă a cauzei nu se poate face o asemenea diferențiere.
Referitor la daunele materiale inculpatul a arătat că acestea nu au fost dovedite, instanța de fond reținând o sumă de 200.000 lei la care au fost obligați inculpații față de partea civilă cu titlu de daune materiale, însă din probele administrate în cauză nu rezultă această sumă.
Cu privire la renta lunară de 2500 lei inculpatul a arătat că aceasta este foarte mare și că nu are posibilități reale de plată, întrucât nu este încadrat în muncă și nu realizează venituri.
Referitor la daunele morale în cuantum de 1.000.000 euro, această sumă este exagerată și ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile.
Despăgubirile morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului moral suferit, ci sunt o compensare, o alinare a suferințelor cauzate părții vătămate.
Pe de altă parte, daunele morale nu pot fi transformate în amenzi excesive pentru cel care le-a cauzat.
În al treilea rând, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se țină seama de realitatea economică și socială din România, de veniturile unui cetățean român în comparație cu cele ale unui cetățean din Uniunea Europeană și în special de veniturile și posibilitățile de plată ale inculpatului.
Partea civilă S. J. de U. Târgu M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza obligarea inculpaților la plata dobânzilor legale aferente sumei de 44.903,58 lei reprezentând cheltuielile suportate cu asistența medicală acordate părții vătămate B. Mihuț, începând cu data de 15 iulie 2010, dată la care partea vătămată a fost externată din spital și până la plata efectivă a sumei.
În motivele de recurs partea civilă a arătat că neachitarea cheltuielilor de spitalizare în ziua externării părții vătămate conduce la obligarea inculpaților la plata dobânzilor legale cuvenite potrivit legii până la plata efectivă a sumelor rezultate din asistența medicală acordată părții vătămate.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, de partea civilă S. C. J. de U. Târgu M., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de inculpații R. C. și S. C. C. urmează să fie admis doar cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile pentru următoarele considerente:
Partea civilă B. Mihuț prin precizarea de constituire de parte civilă depusă la dosarul de fond fila 57 a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 100.000 lei daune materiale, reprezentând 70.000 lei contravaloarea medicamentelor și plata unei persoane care l-a însoțit permanent de la data săvârșirii faptei și până la data de 9 ianuarie 2012, calculată la suma de 2500 lei/lună și 30.000 lei reprezentând contravaloarea transporturilor la unitățile
sanitare din Târgu M., precum și alimentația suplimentară necesară pe perioada internării în spital și suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale.
La judecata în fond a cauzei prin concluziile scrise depuse la dosar partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 200.000 lei daune materiale, a sumei de 1.000.000 euro daune morale, a sumei de 74.250 lei rentă calculată la suma de 2500 lei/lună pentru perioada 27 mai 2010 data comiterii faptei și până la data pronunțării sentinței, iar în continuare o rentă lunară de 2500 lei.
Suma stabilită de instanța de fond de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale este exagerată și ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile.
Curtea apreciază că o sumă în cuantum de 1.000.000 lei stabilită cu titlu de daune morale în favoarea părții civile este în măsură să repare prejudiciul moral suferit de aceasta în urma infracțiunii comisă de cei doi inculpați, întrucât CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor
rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părții civile B. Mihuț reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității de muncă, contravaloarea deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor și a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de
"prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Cu privire la partea civilă B. Mihuț, Curtea constată că a fost victima infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C.p. care are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 19 ani la data comiterii faptei, a fost supusă mai multor operații, iar leziunile traumatice cranio-cerebrale au condus la instalarea unei infirmități permanente și la scăderea totală a capacității de muncă, corespunzătoare gradului I de invaliditate pe perioadă nedeterminată, având capacitatea de autoîngrijire pierdută și necesită îngrijire permanentă de către o altă persoană, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul de
1.000.000 lei acordat de Curte, este justificat.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpații au determinat supunerea părții civile B. Mihuț la traume fizice și psihice excepționale.
Existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpaților și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, raportat la cuantumul daunelor morale acordate părții civile necorespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel că în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. va admite recursul formulat de inculpați împotriva sentinței penale nr.1706 din_ a Judecătoriei B., care va fi casată sub acest aspect și rejudecând cauza inculpații urmează să plătească în solidar părții civile suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Recursul formulat de partea civilă S. C. J. de U. Târgu M. urmează să fie admis, în sensul că inculpații vor fi obligați să plătească părții civile dobânzi legale aferente sumei de 44.903,58 lei reprezentând cheltuielile suportate cu asistența medicală a părții vătămate B. Mihuț, începând cu data de 15 iulie 2010 data externării părții vătămate din unitatea sanitară și până la plata efectivă a sumei.
Potrivit art.22 din Codul de procedură fiscală neplata sumei datorate cu titlu de asistență medicală generează plata de dobânzi legale începând cu ultima zi a externării persoanei căreia i s-au acordat îngrijiri medicale.
Solicitările inculpaților referitoare la reducerea cuantumului daunelor materiale acordate părții civile B. Mihuț sunt neîntemeiate, întrucât din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Flămând C., P. Octavia I., Andteica Dănuț și Sabo Florin Alexandru rezultă că partea civilă nu se poate deplasa, fiind într-un scaun cu rotile, nu poate folosi membrele superioare și inferioare, având nevoie de o persoană care să o supravegheze permanent și care să-i acorde hrană, spălat și îmbrăcat, partea vătămată nu poate vorbi, face crize datorită insuficienței funcționării anumitor organe, că partea vătămată are nevoie de pempersi, care costă cca. 50 lei, având nevoie de 2-3 baxuri pe săptămână, că pentru un transport la Târgu M. partea vătămată trebuia să plătească cca. 150 lei, că aceasta a cumpărat medicamente din Germania care veneau odată la 2 săptămâni și costau cca. 50 euro, că medicamentele zilnice achiziționate din România și folosite de partea vătămată costă cca. 150 lei, fără medicamentele din Germania, iar pentru îngrijitorul permanent ar trebuie să plătească suma de 100 lei/zi.
Tot din declarațiile martorilor menționați mai sus rezultă că părinții părții vătămate i-au acordat îngrijire cu schimbul, iar când aceștia nu puteau din cauza serviciului s-au a muncilor din gospodărie, partea civilă era îngrijită de fratele mai mic.
În măsura în care familia părții civile nu putea să îngrijească de aceasta, partea civilă era îngrijită de rudele apropiate.
Medicamentele necesare părții vătămate ar costa cca. 1000 lei /lună, iar hrana specială care este necesară părții vătămate ar fi în valoarea de 50 lei/zi.
Tot din declarațiile martorilor menționați mai sus rezultă că partea vătămată a fost transportată de foarte multe ori (cca. 10 drumuri la spitalul din Târgu M. ), la unitățile sanitare din Târgu M., C. și în localitatea Desna jud. Arad unde există un spital de recuperare. Toate aceste deplasări au fost făcute cu un autoturism proprietatea altei persoane, iar cheltuielile de transport au fost suportate de partea civilă.
La fel rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză că suma necesară pentru îngrijirea părții vătămate de către o altă persoană s-ar ridica la 1000-1500 lei/lună.
Potrivit disp. art.41 din CEDO conferă Curții competența de a acorda o prestație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de
către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără și prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite rezultate direct din pretinsa încălcare.
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact sau în cazul în care distincția dintre prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei 2000).
În cauză s-a dovedit cu certitudine că partea civilă a suportat numeroase cheltuieli, respectiv cu medicamente, alimentație specială, transportul la unități medicale pentru tratament sau în vederea recuperării, așa cum s-a arătat mai sus, iar instanța de fond în mod întemeiat i-a obligat pe cei doi inculpați la plata sumei de 200.000 lei daune materiale.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpaților referitoare la reducerea rentei lunare în cuantum de 2500 lei acordată părții vătămate, deoarece din probele prezentate în detaliu mai sus, respectiv declarații de martori, rapoartele de expertiză medico-legală, precum și celelalte acte medicale existente la dosar, rezultă cu certitudine că partea vătămată are nevoie de un însoțitor permanent, iar suma de 2500 lei/ lună pentru plata acestuia, nu este exagerată.
Nici susținerea inculpaților referitoare la imposibilitatea acestora de plată a despăgubirilor civile stabilite în favoarea părții civile, nu este întemeiată, întrucât spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpaților, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Prin stabilirea daunelor materiale și a rentei lunare, instanța de fond nu a acordat o sumă exagerată, care să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, ci dimpotrivă, a stabilit "în echitate"; potrivit legislației europene, un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit sub acest aspect.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului Suciu C. referitoare la stabilirea unui grad de culpă diferențiat în sarcina inculpaților privind plata despăgubirilor civile, întrucât la instanța de fond pe latură penală a cauzei cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunii și au solicitat aplicarea în cauză a
disp. art.320/1 C.p.p., sens în care pe latura penală a cauzei nu s-a stabilit o diferențiere a culpei inculpaților în comiterea infracțiunii, diferențiere care nu poate fi stabilită în latura civilă a cauzei.
Tot neîntemeiată este susținerea inculpaților referitoare la faptul că partea civilă beneficiază de un ajutor social din partea statului și de un însoțitor permanent, iar pentru aceste motive renta lunară trebuie să fie diminuată.
Ajutorul acordat de stat părții civile a fost stabilit în baza legii, fără a exista o legătură de cauzalitate între fapta comisă de inculpați și ajutorul acordat de stat, sens în care inculpații urmează să plătească suma de 2500 lei cu titlu de rentă lunară, așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond.
Având în vedere că instanța de fond a stabilit în mod corect despăgubirile materiale și renta lunară în favoarea părții civile, aceste despăgubiri urmează să fie menținute și de către instanța de recurs.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 400 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații R. C. R. și S. C. C. și de partea civilă S. C. J. de U. Târgu M. împotriva sentinței penale nr.1706 din_ a Judecătoriei B., pe care o casează cu privire la cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații în solidar în favoarea părții civile B. M. și la neacordarea dobânzii legale în favoarea S. ui C. J. de U. Târgu M. pentru cheltuielile de spitalizare cu partea vătămată și rejudecând:
Obligă pe inculpații R. C. R. și S. C. C., în solidar, să plătească în favoarea părții civile B. M. suma de 1.000.000 lei daune morale.
Obligă pe inculpați, în solidar, să plătească în favoarea părții civile S. C.
J. de U. Târgu M., cu sediul în Târgu M., str.G. M. nr.50 jud.M., dobânda legală pentru suma de 44.903,58 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare cu partea vătămată, de la 15 iulie 2010 până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, respectiv 300 lei pentru av.Pantea I. A. și 100 lei, onorariu parțial pentru av.Paul Purcărin, sume ce se vor plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
C. I. | V. | G. | DP |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.S. C.
| ← Decizia penală nr. 916/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 1174/2013. Vătămare corporală gravă → |
|---|
