Decizia penală nr. 916/2013. Vătămare corporală gravă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.916/R/2013
Ședința publică din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. C. M.
: SS GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin
PROCUROR - V. G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NĂSĂUD și partea vătămată V. G. E. împotriva sentinței penale nr.193 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei N., inculpatul U. V.
E. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud dat în dosar nr.326/P/2009 pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. V. E., asistat de către apărător ales - avocat M. V. din cadrul Baroului B. N., cu delegație la dosar, partea vătămată V. G. E. asistată de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Florian Alexandru din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și martorul B. D., lipsă fiind părțile civile S. J. B. și S.
C. de U. Prof. Octavian Fodor C. -N. . Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată V. G. E., solicită instanței să dispună înlăturarea din sala de judecată a numitei B. E., soția martorului B. D., având în vedere că va solicita încuviințarea audierii acesteia în calitate de martor.
Curtea, dispune înlăturarea din sala de judecată a numitei B. E. pe parcursul audierii martorului B. D., urmând ca după audierea martorului să se pronunțe cu privire la necesitarea audierii acesteia
În temeiul art. 85 alin.1 C.p.p., sub prestare de jurământ, se procedează la audierea martorului B. D., în conformitate cu prevederile art. 327 C.p.p. raportat la art. 323 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila46 din dosarul cauzei.
Martorul B. Dumitu, arată că în prezent are reședința stabilită în Austria, Gustav -Kramer, Strse 48/11, cod8600, Kapfenberg. Solicită contravaloarea combustibilului consumat (dus-întors) din localitatea Brutto-Stunden-Lohn - până în mun. C. -N., respectiv 840 Km; contravaloarea vignetei pentru autostrada din Ungaria (dus-întors) în valoare de 13 Euro; contravaloarea zilei de muncă pierdute, respectiv 11 euro/8 ore, în total 88 euro, fără a solicita pierderea timpului de 24 de ore pe drumuri.
Martorul B. D. prezintă spre vedere Curții în original vigneta pentru România încheiată pe perioada 21.06.-_ în valoare de 13 Ron și vigneta pentru Ungaria în valoare de 2975 Forinți (echivalentul a 13 Euro).
Curtea acorda cuvântul părților referitor la cererea de audiere a martorei B. Elene propusă de către apărătorul părții vătămate.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că lasă la aprecierea instanței. Reprezentantul M. ui P., solicită respingerea cererii formulate,
apreciind că aceasta nu este concludentă soluționării cauzei.
Curtea, având în vedere depoziția martorului B. D. care a relatat faptul că soția sa cunoaște aceleași aspecte care nu s-au fost contestat, apreciază audierea martorei ca fiind inutilă și prin urmare o va respinge.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P., având în vedere dispozițiile art. 63 alin.2 teza II C.pr.pen., solicită în baza art. 38515pct.2 lit. d C.pr.pen și art. 3856alin.3 C.pr.pen. admiterea recursurilor declarate și casarea în întregime a sentinței penale recurate.
Rejudecând cauza solicită instanței să dispună în latura penală a cauzei condamnarea inculpatului U. V. E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 C. pen., la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 81 și 82 C pen.
De asemenea, solicită admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă V.
G. E. și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile față de aceasta, respectiv, la plata daunelor materiale în sumă de16.800 lei precum și la plata daunelor morale, apreciind însă cuantumul de 100.000 lei exagerat.
Totodată, solicită admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă S. J. de U. B., cu consecința obligării inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 2.019 lei. Solicită instanței să constate că S. C. de U. Prof. Dr. Octavian Fodor nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată față de partea vătămată și față de stat.
Arată că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.1 C. pen., reținându-se în rechizitoriul procurorului faptul că, în noaptea de 07/_ în jurul orei 03, după ce partea vătămată a asistat la slujba de înviere, și apoi, a consumat băuturi alcoolice la locuința numitului B. D., a fost urmărită de inculpat care a agresat-o mai întâi cu un levier, apoi a trântit-o la pământ (pe un drum pietruit) și a continuat să o agreseze. În urma loviturilor aplicate partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 94-95 zile de îngrijiri medicale, conform ultimului raport de expertiză medico-legală, întocmit în cauză de I.M.L. C. .
Precizează faptul că, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii deși din coroborarea probelor testimoniale administrate în cauză reiese că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită.
Astfel, întreaga agresiune a fost observată de martorul Nergheș V. care a și sesizat organele de poliție, iar din raportul întocmit de către cei doi polițiști care s- au deplasat la locul incidentului (fila 65 dos.up) reiese că, au fost sesizați cu privire la faptul că o persoană a fost agresată și lovită de alte persoane și are nevoie de ajutor. Martorul le-a declarat organelor de poliție că îi cunoaște pe agresori dar preferă să nu îi denunțe, iar din probele administrate rezultă că, partea vătămată nu
este tocmai agreată în zona în care locuiește. Arată că atât partea vătămată, inculpatul cât și martorii locuiesc pe aceeași stradă, iar din acest motiv posibil să
existe și reticența martorilor în a arăta că autorul faptei nu este altul decât inculpatul.
Partea vătămată în plângerile formulate la organele de urmărire penală a relatat mai întâi că ar fi fost agresată de inculpat și alte persoane, pentru ca apoi, în fața procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud să precizeze că, numai inculpatul a exercitat acte de agresiune asupra sa. În acest sens, solicită instanței să aibă în vedere și depozițiile martorilor Seni Onița, Giuga Otilia și M.
I. .
În incident au fost implicați și alți agresori alături de inculpat, numai că partea vătămată l-a indicat ulterior ca principal agresor numai pe inculpatul U. V.
, iar în declarațiile date, inculpatul a arătat că la poarta locuinței sale a avut un
incident cu partea vătămată V. G. E. și nu neagă prezența sa la locul incidentului.
Totodată, martorii Hăngănuț M. Alexandru (fila 85 dos.up) și Mircea G. (fila 86 dos.up) au relatat faptul că partea vătămată le-a comunicat că autorul agresiunii comise asupra sa nu este altcineva decât inculpatul, iar tatăl inculpatul fiind audiat în cursul urmăririi penale (fila 90, fila 151 dos.up) a recunoscut că a fost acasă la partea vătămată căreia i-a propus să se împace pentru agresiunea comisă de fiul său asupra părții vătămate.
Apreciază că, în raport de probele administrate în această cauză vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, într-o conexiune a tuturor probelor, conform art. 63 alin.3 teza II C.pr.pen., considerente pentru care, solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepse conform disp. art. 81 și 82 C.pen.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală.
Totodată, solicită admitere acțiunii civile formulată de către partea vătămată și obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor morale.
Consideră că, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit în fața instanței de judecată, majoritatea probelor indicându-l pe numitul U. V. E. ca fiind autorul faptei. Arată că au existat încercări de influențare a martorilor și a părții vătămate de a nu spune cine este autorul faptei, iar expertizele medico-legale nu exclud agresiunea exercitată asupra părții vătămate.
Precizează că, partea vătămată în urma leziunilor suferite și-a pierdut capacitatea de muncă și astfel i s-a provocat un important prejudiciu financiar, iar în prezent primește o pensie de handicap foarte mică.
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, nu a recunoscut fapta comisă, inițial a fost de acord să se supună testului poligraf, însă ulterior după ce a aflat că nu este obligatorie efectuarea acestuia s-a opus.
În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița N. solicită admiterea acestuia; cu onorariu avocațial din FMJ. Depune la dosarul cauzei motive de recurs.
Reprezentantul M. ui P., solicită admiterea recursului formulat de către partea vătămată V. G. E. .
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză de către Parchetul de pe Lângă Judecătoria Năsăud și partea vătămată V. G. E. împotriva sentinței penale nr.193 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei N. .
În consecință, solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, atât în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cât și în ceea ce privește latura penală a cauzei. De asemenea, solicită obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces, reprezentând chitanțe de avocat pe care le va depune la dosarul cauzei până a sfârșitul dezbaterilor.
Arată că, reprezentantul parchetului a pus accent doar pe probele de la urmărire penală care au fost precizate și nuanțate în cursul judecății cauzei. Apreciază că aceste probe sunt divergente și nu au forța de a demonstra că inculpatul ar fi comis infracțiunea de vătămare corporală pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În opinia sa, probele menționate nu se coroborează, iar instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, exhaustivă și de lungă durată, în care a administrat toate probele care ar fi putut deveni concludente, pertinente și utile soluționării cauzei. Apreciază soluția primei instanțe ca fiind justă, iar în opinia sa prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Actele medico-legale și raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză au consemnat în concluzii posibilitatea producerii leziunilor suferite de către partea vătămată, atât prin lovire activă, cât și prin cădere. Aceste acte medicale se coroborează cu declarațiile martorului Nergheș Vasiel, care are calitate de martor ocular și care în fața instanței, sub prestare de jurământ, a arătat clar cum de pe prispa casei la văzut pe V. încercând să escaladeze gardul, și că de la o înălțime a căzut pe strada care prezenta denivelări și pietre. Precizează faptul că anterior, partea vătămată a mai provocat un incident care a fost aplanat cu ajutorul
intervenției organelor de poliție, iar comportamentul agresiv al părții vătămate este de notorietate în zonă.
Raportat la comportamentul inculpatului, arată că, acesta conform caracterizărilor depuse la dosarul cauzei dă dovadă de un echilibru calm, de onestitate, este integrat în societate, este absolvent al unei facultăți și al unui masterat, iar referatul de evaluare întocmit ne convinge că era incompatibil pentru a se preta la comiterea acestei fapte.
Precizează faptul că, niciuna dintre probele administrate nu arată că inculpatul s-a aflat în perimetrul comiterii faptei. Mai mult, partea vătămată a fost cea care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, a solicitat unei persoane să depună ca martor, să susțină poziția sa în schimbul unei importante sume de bani.
Raportat la cele expuse anterior apreciază că în prezența speță este incident principiul în dubio pro reo și pe cale de consecință solicită Curții să constate legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și respingerea ambelor recursuri declarate.
În replică, apărătorul desemnat din oficiu pentru partea vătămată arată că printr-o simplă cădere nu se puteau produce leziuni atât de grave precum cele suferite de partea vătămată, respectiv fractură de bazin și coloană.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 193 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei N. în baza art.11, pct.2, lit.,,a"" Cod procedură penală, coroborat cu art.10, alin.1, lit.,,c"" Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul U.
V. E. , CNP 1., fiul lui George și E., născut la data de_, în loc.
N., cetățenia română, studii superioare - Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C. -N., stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în or. N., str. E. R., nr.50, jud. B. -N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182, alin.1 Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În baza art.346, alin.3, Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea-civilă V. G. -E. , domiciliat în loc. N., str. E. R., nr.36, jud. B. -N., împotriva inculpatului, ca fiind neîntemeiată.
În baza art.346, alin.3 Cod procedură penală, coroborat cu art.313, alin.1 din Legea nr.95/2006 modificată, s-a respns acțiunea civilă formulată de partea-civilă
S. J. de U. B. , cu sediul în mun. B., str. General Grigore Bălan, nr.43, jud. B. -N. împotriva inculpatului, ca fiind neîntemeiată.
S-a luat act de faptul că S. C. de U. ,,Prof. Dr. Octavian Fodor’’, cu sediul în mun. C. -N., str. C., nr.5, jud. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligată partea vătămată - parte civilă V. G. -E., să plătească inculpatului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligată partea vătămată - parte civilă V. G. -E., să plătească statului suma de 750 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu piesele dosarului de urmărire penală și cu actele medico-legale întocmite în cauză, instanța a reținut următoarele :
În noaptea de 7/8 aprilie 2007, fiind noaptea de Înviere, la un moment dat martorul Nergheș V. a sesizat că partea vătămată este căzută în stradă, în dreptul casei sale astfel încât s-a deplasat la vecina sa Olaru Nastasia-Gherghina căreia i-a cerut telefonul mobil, fără să-i spună unde vrea să telefoneze (așa cum rezultă din declarația acestei martore f. 358). Astfel, martorul Nergheș V. a apelat la nr. 112 Serviciul de urgență sesizând organul de poliție despre faptul că o persoană a fost bătută de mai mulți indivizi care au fugit, așa cum s-a consemnat în evidențe de agentul de poliție Buhai V. (f.67) .
În acest context s-au deplasat la fața locului agenții de poliție M. I. și P. Olimpiu Dan .
Din raportul întocmit la_ (f.65 dosar de urmărire penală) instanța a reținut faptul că la fața locului l-au găsit pe V. G. aflat în stare de ebrietate care zăcea pe jos, acuzând unele dureri în zona spatelui și a piciorului stâng. Acest fapt i-a determinat să solicite o ambulanță care l-a transportat la spital pe V. G. și care, datorită stării în care se afla nu a putut să-i dea relații cu privire la cele întâmplate.
În același raport, cei doi agenți de poliție au consemnat că numitul Nergheș V. le-a declarat la fața locului că el este cel care a făcut apelul de urgență întru cât a auzit gălăgie și "uitându-se pe geamul casei sale a văzut c ă două sau trei persoane produc un scandal și-l bat pe V. G. ";. Totodată, sa consemnat în același raport că, Nergheș V. le-a declarat "că îi cunoaște pe agresori, dar preferă să nu-i denunțe întrucât după ce se va trezi din beție V. G. le va spune mai multe
amănunte despre cele întâmplate, pentru că, persoanele implicate în scandal sunt prieteni și vecini iar el nu dorește o implicare directă între aceștia.
Din declarațiile de martor date în faza de cercetare judecătorească (f.192 și
329) agenții de poliție M. Ion și P. Olimpiu Dan au relatat că atunci când l-au găsit pe partea vătămată, acesta se afla pe str. Coastei din N., la circa 1 m. de la poarta de intrare în casa lui Nergheș V., era sub influența băuturilor alcoolice, nu prezenta urme vizibile de lovituri însă acuza dureri la spate. Martorul P. Olimpiu Dan a mai relatat că partea vătămată i-a spus că a fost bătută "dar nu știe de cine";.
Martorul M. Ion a relatat că, cu acel prilej Nergheș V. i-a relatat că a văzut o încăierare între partea vătămată și un grup de persoane, fără a preciza numărul persoanelor din grup sau numele lor.
Pe de altă parte, martorul P. Olimpiu Dan a relatat în fața instanței că numitul Nergheș V. i-a spus că a auzit gălăgie (el ori mama lui) și, fiindu-i frică, nu a ieșit afară și cu toate că l-a întrebat, acesta a declarat că nu a văzut pe nimeni.
La rândul său, martorul Nergheș V. a declarat în fața instanței că nici când s-a uitat prima dată pe geam și nici când a ieșit în stradă, nici în partea de sus și nici în partea de jos a străzii nu a văzut pe nimeni, la toate casele de pe strado nefiind nici o lumină, cu excepția casei sale.
În fața instanței, martorul Nergheș V. a declarat că atunci când au sosit la fața locului le-a spus polițiștilor că partea-vătămată a încercat să sară gardul de unde a căzut și că, probabil, este în comă din cauza băuturii. Această susținere însă, nu rezultă din declarațiile celor doi agenți de poliție audiați în instanță și nici din raportul lor.Dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus, din declarațiile de martori ai celor doi a genți de poliție ce au sosit la fața locului coroborate cu evidența agentului Buhai V. (f.67) rezultă faptul că, martorul Nergheș V. le-a declarat acestora că a văzut un grup de persoane și că a fost o încăierare fără a indica însă persoanele din grup și nici numele acestora.
În fața instanței martorul Nergheș V. ca și fratele său martorul Nergheș G. au încercat să acrediteze ideea că, de fapt, în noaptea de înviere partea-vătămată ar fi încercat să sară gardul casei lui Nergheș V. unde acesta locuia împreună cu mama sa Seni Onița la care partea vătămată făcuse un obicei să vină după alcool ori să consume împreună cu aceasta băuturi alcoolice ocazie cu care, gardul s-ar fi rupt, astfel încât partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut în stradă și din acest motiv i-au fost cauzate leziunile de care acesta a suferit și pentru care a fost apoi spitalizat. Mai mult decât atât, martorul Nergheș G. a încercat să acrediteze ideea că, chiar el este cel care a făcut ca să se rupă gardul pentru ca partea vătămată să nu mai vină la mama lui după băutură.
Instanța a înlăturat însă depozițiile acestor doi martori având în vedere faptul că, în situația în care parte vătămată ar fi căzut pentru că s-ar fi rupt gardul casei lui Nergheș V., acest fapt ar fi fost sesizat de către agenții de poliție care au sosit la fața locului și care ar fi putut constata cu ușurință faptul că gardul este rupt, ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, așa cum s-a declarat mai sus organele de poliție au fost sesizate despre o agresiune respectiv, o încăierare căreia partea vătămată i-a căzut victimă.
Această încăierare a fost sesizată și de martorul M. I. care în acea noapte, în baza unei înțelegeri prealabile, trebuia să o transporte pe partea vătămată la un frate al acestuia din Sîngeorz-Băi. Însă, când conducea autoturismul pe strada Coastei, acesta a văzut mai multe persoane în stradă și o încăierare și care a confirmat că nu a mai apucat să o ducă pe partea-vătămată în Sîngeorz-Băi
deoarece a fost bătut. Din declarația acestui martor instanța a mai reținut că martorul a văzut o încăierare în care a fost implicat și inculpatul U. V. E. . Nu rezultă însă din declarația acestui martor dacă inculpatul este cel care l-a lovit pe partea-vătămată astfel încât să-i cauzeze leziunile descrise în actele medico-legale, la care se va face referire în continuare.
Faptul că partea-vătămată a fost bătută de mai multe persoane și nu doar de una singură (așa cum susține partea-vătămată) rezultă și din depoziția martorului Mircea G. care a fost spitalizat împreună cu partea-vătămată la S. J. B. și căruia aceasta i-a relatat că a fost bătut de mai multe persoane mergând spre casă de la o petrecere de înviere.
Din certificatul medico-legal de la fila 49 astfel cum a acesta a fost ulterior completat, rezultă faptul că în final, partea-vătămată a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 94-95 zile de îngrijiri medicale și care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și prin/sau cădere în timpul unei heteropropulsii.
Același aspect respectiv faptul că partea-vătămată a avut nevoie de 94-95 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare rezultă și din raportul de expertiză medico- legală (f.46- dosar parchet), din raportul de nouă expertiză medico-legală și din suplimentul la noul raport de expertiză medico-legală întocmite în cadrul cercetării
judecătorești.
Prin noul raport de expertiză medico-legală se concluzionează că fractura bazicervicală s-a putut produce prin cădere în cadrul unei auto sau heteropropulsii.
Faptul că este exclusă posibilitatea ca partea-vătămată să fi căzut de pe gardul martorului Nergheș V., este confirmat și prin concluziile noului supliment la raportul de expertiză medico-legală în care se arată că aceste leziuni puteau fi produse prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii
Astfel, actele medico-legale confirmă faptul că partea-vătămată a suferit aceste leziuni prin cădere însă, această cădere putea fi determinată și de alte persoane (în cadrul unei heteropropulsii) dar și prin dezechilibrare.
Însă, coroborat cu declarațiile martorilor la care s-a făcut referire mai sus, instanța a reținut în final, din ansamblul probator administrat în cauză că leziunile de care partea-vătămată a suferit, consemnate în actele medico-legale susmenționate s-au produs ca urmare a unei heteropropulsii, prin cădere, în timpul unei încăierări a cărei victimă a fost partea-vătămată.
Însă, nu s-a dovedit cu certitudine în cauză (depoziția martorului M. I. fiind izolată din acest punct de vedere) faptul că aceste leziuni, dintre persoanele ce au luat parte la încăierare, i-au fost produse părții-vătămate de către inculpat. În situația în care într-adevăr inculpatul este cel care ar fi lovit-o pe partea-vătămată, aceasta avea posibilitatea ca atunci când la fața locului au sosit agenții de poluție să declare acest lucru martorilor M. I. și P. Olimpiu Dan, fapt pe care nu l-a făcut. Dimpotrivă, deși a fost întrebat de martorul P. Olimpiu Dan (f.329) partea-vătămată i-a declarat acestuia că a fost bătută dar nu știe de cine. Faptul că, ulterior ar fi declarat mamei sale sau fostei concubine că inculpatul este cel care l-ar fi lovit cu o rangă, nu este suficient în condițiile în care această afirmație nu a făcut-o partea- vătămată agenților de poliție care au sosit la fața locului imediat după incident.
Din suplimentul la noul raport de expertiză, instanța a mai reținut faptul că aceste leziuni nu au dus la scăderea sau pierderea capacității de muncă și nici la instalarea unei infirmități fizice permanente, nu au pus în primejdie viața victimei și nici nu au dus la pierderea vreunui simț sau organ ori la încetarea funcționării acestora.
Așa fiind, deoarece orice dubiu profită inculpatului, câtă vreme în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că acesta este cel care a provocat leziunile părții-vătămate, în baza art.11 pct.2 lit.,,a’’ Cod procedură penală coroborat cu art.10 alin..1 lit. ,, c’’ din același cod, a fost achitat inculpatul U. V. E. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 Cod penal, deoarece
fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
S-a mai impus precizarea faptului că, partea-vătămată a acreditat ideea, pe parcursul procesului, că martorul Nergheș V. ar fi fost plătit de către inculpat pentru a depune mărturie mincinoasă. Pentru acest fapt, partea-vătămată are posibilitatea să sesizeze parchetul pentru cercetări, în cauză nefiind dovedit acest aspect. Dimpotrivă, prin declarația de martor dată în fața instanței, martorul Nergheș V. a declarat că partea-vătămată este cea care i-a oferit bani pentru a declara că inculpatul l-a bătut, însă l-a refuzat.
În același sens, a declarat și martorul Urâte M. (f.340) care a susținut că partea-vătămată l-ar fi contactat și i-a cerut să declare în schimbul sumei de 10 milioane de lei vechi că l-a bătut inculpatul, însă i-a refuzat cererea.
Aceste aspecte, pot face obiectul unor anchete penale separate, partea- vătămată sau inculpatul având posibilitatea să sesizeze parchetul în situația în care apreciază că unii martori ar fi depus mărturie mincinoasă în cauză, în schimbul unor sume de bani.
În fine, s-a mai impus precizarea faptului că, instanța a înlăturat depoziția martorului U. George-Dorin, având în vedere că acesta este fratele inculpatului și depoziția acestuia nu se coroborează cu celelalte probe. Astfel, martorul a declarat că după ce împreună cu fratele său s-au aflat la locuința numitului B. D., el a plecat de la locuința acestuia la circa 15 minute după plecarea inculpatului și l-a găsit pe inculpat acasă în timp ce dormea, fără să-l fi văzut pe partea-vătămată. Având în vedere timpul relativ scurt de circa 15 minute în care martorul a declarat că l-a urmat pe fratele său inculpatul și nu a văzut-o pe stradă pe partea-vătămată, aspectul este nereal câtă vreme, așa cum s-a declarat mai sus la fața locului a venit organul de poliție și apoi și ambulanța pe care acesta a solicitat-o, precum și faptul că sesizarea organelor de poliție a fost făcută de Nergheș V. după ce, în prealabil, acesta a solicitat telefonul mobil a al unei vecine, toate acestea necesitând cu siguranță mai mult de 15 minute.
În baza art.343 alin.3 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea-civilă V. G. E. împotriva inculpatului, ca fiind neîntemeiată, câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul este autorul faptei penale.
Pentru aceleași considerente, în baza aceluiași temei legal, cu aplicarea și a art.313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-a respins ca neîntemeiată și acțiunea civilă formulată de partea-civilă S. J. de U. B. .
Totodată, s-a luat act de faptul că S. C. de U. ,,Prof.Dr.Octavian Fodor’’ C. -N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.193 alin.5 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată - parte civilă V. G. E. să plătească inculpatului suma de 300 lei cheltuieli de
judecată ce reprezintă cheltuielile de deplasare a părții-vătămate la Institutul de Medicină Legală C. -N. în vederea efectuării noului raport de expertiză medico- legală, suportate de inculpat și achitate de către acesta părții-vătămate (potrivit mențiunilor din încheierile de la filele 222 și 250).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA NĂSĂUD și partea vătămată VASILACHI G. E. .
Primul recurent a criticat soluția de achitare a inculpatului intimat U. V. E. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal, argumentând că din actele medico-legale rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 94-95 de zile de îngrijiri medicale, iar din declarațiile persoanelor ce au fost internate în același salon de spital cu partea vătămată, a mamei acestuia și a unui martor ocular reiese că victima a fost agresată probabil de mai multe persoane care se îmbrânceau reciproc; tot din aceste probe s- a menționat că s-a probat participarea inculpatului, la agresarea părții vătămate și chiar dacă nu se poate determina contribuția fiecărui agresor, inculpatul intimat trebuie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii.
Partea vătămată a criticat sentința pe motiv că majoritatea probelor de la dosar îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei; pe lângă declarațiile martorilor menționați în recursul procurorului s-a afirmat existența unei serii de încercări de influențare a unor martori și a părții vătămate din partea rudelor inculpatului; la acestea s-a precizat că se adaugă atitudinea nesinceră a inculpatului; așadar se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de care este acuzat.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului pe care le-a analizat în mod judicios argumentând care sunt cele reținute
în stabilirea stării de fapt și care sunt cele înlăturate.
În primul rând, Curtea observă că în mod întemeiat judecătoria a înlăturat declarațiile martorilor Nergheș V., Nergheș G. și U. George Dorin prin care aceștia au încercat să acrediteze ideea că leziunile suferite de către partea vătămată recurentă și atestate prin certificatul medico-legal, au fost cauzate ca urmare a căderii acesteia dintr-un păr sau de pe un gard, înlăturare justificată de concluziile suplimentului la raportul de o nouă expertiză medico-legală efectuată în cauză f.244 fond, ce a concluzionat că leziunile traumatice deschise au fost cauzate în cadrul unei agresiuni.
În continuare, analizând identificarea autorului leziunilor în mod just prima instanță a concluzionat că din nicio probă administrată nu rezultă cu certitudine că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată.
Într-adevăr, contrar susținerilor din recurs a părții vătămate, potrivit cărora toate mijloacele de probă îl indică drept autor a infracțiunii pe inculpatul intimat, pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare existența faptei și identitatea făptuitorului trebuie dovedită în mod deplin, simpla existență a indiciilor neducând decât la concluzia unei bănuieli că inculpatul ar fi putut comite fapta, bănuială ce atrage aplicarea principiului in dubio pro reo.
Astfel, analizând declarațiile părții vătămate referitoare la autorul agresiunii putem constata că martorul Nergheș V. (f.353), vizitând-o la spital, partea vătămată i-a spus că nu-și amintește ce a pățit pentru că era băut și i-a propus martorului să mintă referitor la lovirea sa de către inculpat pentru că-i va da bani.
Primul agent de poliție sosit la fața locului, P. Olimpiu Dan, f.329 a arătat că partea vătămată era conștientă și acuza dureri și i-a spus că a fost bătută însă nu știe de cine anume; același martor relatează că a ieșit din casă martorul Nergheș
V. care i-a spus că nu a văzut pe nimeni însă a auzit gălăgie și i-a fost frică să
iasă afară; agentul de poliție a mai relatat că, alți colegi i-au spus că în jurul orei 2200, partea vătămată era băută, se deplasa pe stradă cu o sticlă de vin în mână și făcea gălăgie.
Prima persoană căreia partea vătămată i-a spus că a fost bătut deoarece a avut o altercație cu inculpatul a fost martorul M. Dan (f.403), care l-a transportat cu mașina la spital.
Partea vătămată i-a spus apoi mamei sale, martora Seni Onița (f.352), după câteva zile de la internarea în spital, că inculpatul este cel care l-a bătut.
Următoarele persoane cărora partea vătămată le-a relatat despre agresarea sa au fost pacienții din salonul în care a fost internată; dintre aceștia martorul Mircea G. f.391 a declarat că partea i-a povestit că a fost bătută de mai multe persoane în noaptea de Înviere.
În declarația dată în fața instanței (f.176), partea vătămată a descris modul de derulare al faptelor precizând că, a participat la slujba de Înviere, după care a plecat spre casă, însă la intrarea pe stradă s-a întâlnit cu inculpatul și cu mai mulți băieți și au început să consume țuică și vin; împreună cu inculpatul și cu numitul Nășcuț Cristian a mers la un vecin, numitul B. D., la care au continuat să consume băuturi alcoolice iar neînțelegerea cu inculpatul a apărut din cauză că partea vătămată l-a dus la scanderberg pe acesta; presimțind ce se va întâmpla, partea vătămată s-a retras să meargă acasă însă în dreptul casei martorului Nergheș V. s-a întors și l-a văzut pe inculpat că are ceva în mână; inculpatul venind în fugă l-a lovit pe la spate în umărul drept, partea vătămată a picat la pământ după care inculpatul l-a lovit, rupându-i femurul în mai multe locuri și bazinul și izbindu-l pe pietrele de pe caldarâm; partea vătămată a mai susținut că le-a povestit polițiștilor ce au sosit la fața locului, tot ce s-a întâmplat.
Curtea constată, în primul rând, că există o mare discordanță între diversele variante relatate de către partea vătămată începând cu varianta că nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat până la descrierea în detaliu după o lungă perioadă de timp a celor întâmplate.
Acestor neconcordanțe li se adaugă declarația din recurs a martorului B.
D. care a susținut sub prestare de jurământ că în acea seară partea vătămată, în stare de ebrietate, a intrat în curtea martorului, și-a dat haina jos, a început să spună că este puternic și să facă circ, după care martorul l-a scos afară și a închis poarta; martorul a mai declarat că nici în casa lui și nici în curte nu a fost vreo petrecere în acea seară, astfel încât nu poate fi primită declarația părții vătămate nici măcar sub aspectul că a băut împreună cu inculpatul și cu martorul, la ultimul acasă.
Așa fiind, soluția primei instanțe de achitare a inculpatului intimat în temeiul art.10 alin 1 lit. c Cod procedură penală este temeinică și legală; într- adevăr, nu poate fi primită nici teza parchetului că s-a probat participarea inculpatului intimat la agresarea părții vătămate, chiar dacă la agresiune nu se poate determina contribuția fiecărui agresor, iar inculpatul ar trebui condamnat pentru săvârșirea infracțiunii; teoria participației nedeterminate - la care se referă parchetul - este incidentă într-o altă ipoteză, respectiv cea în care participanții sunt
identificați însă nu se pot stabili contribuțiile fiecăruia în parte, teorie pe care se bazează incriminarea infracțiunii de încăierare.
În speță, inculpatul este singura persoană care a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea, specifică, de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1
Cod penal, ceilalți presupuși participanți fiind scoși de sub urmărire penală sau neîncepându-se urmărirea penală față de aceștia.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile ca fiind nefondate.
În baza art. 190 Cod procedură penală și art. 192 alin.1 pct.1 lit. a și b Cod procedură penală va obliga partea vătămată Vasilachi G. E. să plătească martorului B. D. cu domiciliul în N., str. R. nr. 54 A, suma de 301 euro, reprezentând cheltuielile prilejuite de chemarea acestuia în fața instanței de recurs din Austria, după cum urmează:
200 euro contravaloarea motorinei a cărei preț a fost justificat cu bonul depus la dosar;
88 euro reprezentând contravaloarea celor 8 ore de muncă pentru care nu a fost plătit datorită deplasării, justificate cu înscrisul depus la dosar;
13 euro reprezentând vigneta pentru Ungaria, deoarece a tranzitat această țară cu autoturismul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud si partea vătămată VASILACHI G. E. împotriva sentintei penale nr. 193 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Florian Alexandra.
Obligă pe recurentul VASILACHI să plătească martorului B. D. suma de 301 euro.
Obliga pe recurentul Vasilachi G. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei repezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. C. | I. | C. | M. , | S. | S. |
Red.C.V./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-M. D. M.
GREFIER
G. I. B.
← Decizia penală nr. 1525/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 281/2013. Vătămare corporală gravă → |
---|