Decizia penală nr. 1202/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1202/R/2013
Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. V., împotriva sentinței penale nr.939/_ a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1783/P/2009, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.B. Maxim, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. V., părțile civile P. V. C., S. J. de U. B. și partea vătămată S. C. de R. C. Npaoca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.b/1 C.pr.pen., apreciind că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere concluziile apărătorului ales de la instanța de fond în sensul că în afara recunoașterii inculpatului, alte probe directe din care să reiasă că acesta ar fi exercitat vreo acțiune agresivă împotriva părții vătămate, nu există iar declarațiile martorilor audiați nu precizează suficiente elemente pe baza cărora să se concluzioneze fapte sau gesturi violente având legătură cu consecințele prejudiciabile. De asemenea, solicită a se avea în vedere și relațiile de prietenie dintre părți precum și împrejurarea că partea vătămată nu a mai solicitat sancționarea penală a inculpatului ci doar obligarea acestuia la plata cheltuielilor civile. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că starea de fapt și încadrarea juridică a acestie au fost reținute corect de prima instanță pe baza probatoriului administrat în cauză. În mod judicios, instanța de fond a analizat declarațiile părților audiate în cauză ceea ce a dus la o concluzie corectă de condamnare a inculpatului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 939 din 3 iunie 2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul C. V. - fiul lui I. și E., născut la
data de_ în Vaslui, cetățean român, studii profesionale, căsătorit, cu domiciliul în B.
, str. Șt.O.I., bl. 4, sc. I, ap. 90, jud. B. -Năsăud, cu antecedente penale, CNP 1.
, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C.penal, la pedeapsa de: - 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C.penal s-a dispus s uspendare a c ondiționată a e xe c ută rii pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.
În baza art. 71 C.penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif. prin OUG nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
104,60 lei cu titlu daune materiale și 7.000 lei daune morale în favoarea părții civile P. V. C., domiciliat în B., I. V., nr. 1, sc. A, ap. 1, jud. B. - Năsăud, respingând ca nedovedite celelalte pretenții;
12.448,88 lei în favoarea S. ui C. de R. C. -N., str. V., nr. 46- 50, jud. C., reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu tratamentul medical aplicat părții vătămate P. V. C. în perioada 25.11 -_ ;
2.661 lei către S. J. de U. B., str. General Gr. B., nr. 43, jud.
B. -Năsăud, reprezentând cheltuielile aferente perioadei de spitalizare a părții vătămate în perioada 27.04 -_ .
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1783/P/2009, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, inculpatul C. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că în data de_ a exercitat violențe asupra părții vătămate P. V. C., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată P. V. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de
1.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.661 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate în perioada 27.04 -_ .
S. ui C. de R. C. -N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.448,88 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu tratamentul medical aplicat părții vătămate P. V. C. în perioada 25.11 -_ .
Audiat fiind, inculpatul C. V. a recunoscut doar faptul că l-ar fi prins pe partea vătămată de haină, moment în care aceasta a căzut la pământ, iar el c căzut peste aceasta. Neagă orice altă agresiune fizică asupra acestuia. Este de acord să despăgubească pe partea vătămată cu suma de 2.000 lei (f.91).
Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 1783/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, depozițiile martorilor Gheorghiță V. (f.98), Rupea Fănică (f.99), C. V. (f.100), Mărginean Iacob (f.117), Mihali O. (f.118) și Ciuruc C. B. (f.127), raportul de nouă expertiză medico-legală
(f.135 și urm.), coroborate cu declarația inculpatului și a părții vătămate, instanța reține, înfapt, următoarele:
Inculpatul C. V. și partea vătămată P. V. C. sunt cunoștințe vechi, lucrând împreună, iar până în anul 2008 fiind chiar prieteni. Începând cu acest an, relațiile de prietenie dintre cei doi s-au deteriorat, pe fondul unor neînțelegeri. În toată această perioadă, atât inculpatul cât și partea vătămată au frecventat Barul SC Rupeana SRL situat pe Str. Toamnei din Municipiul B., fiind clienți fideli ai celor doi patroni Rupea Fănică și Rupea Ana Minodora.
În data de_, după ce a plecat de la serviciu, inculpatul C. V. a mers la barul sus-menționat pentru a consuma băuturi alcoolice împreună cu o cunoștință. S-a așezat la o masă de pe terasa barului, dar între timp și-a făcut apariția și partea vătămată
P. V. C. .
Pe fondul divergențelor deja existente, partea vătămată și inculpatul au început să se certe, adresându-și jigniri, inculpatul C. V. fiind cel mai vehement în altercația verbală, aspect confirmat de materialul probator testimonial administrat în cauză.
De precizat că la momentul izbucnirii altercației verbale, ambele părți erau sub influența băuturilor alcoolice, astfel că situația a degenerat și inculpatul a apucat partea vătămată de piept, "a scuturat-o", întrebând-o motivul pentru care îl tot jignește. Partea vătămată P. V. C. a căzut pe pragul ușii de acces în incinta barului, peste aceasta căzând și inculpatul.
Cei doi au fost observați de către martorul Rupea Ana Minodora, care imediat și-a anunțat soțul - martorul Rupea Fănică ce se afla în spatele casei. Când a intrat în bar, Rupea Fănică i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată căzuți unul peste altul, a mers la inculpat, l-a ridicat de pe partea vătămată și l-a dat afară din curte.
Martorul Rupea Ana Minodora a ajutat partea vătămată să se ridice și a așezat-o pe un scaun, întrucât acuza dureri mari în zona femurului drept. A povestit celor prezenți în bar că după ce a căzut la pământ, inculpatul i-a aplicat lovituri puternice cu picioarele în zona femurului drept.
Cu toate că a fost dat afară din curtea barului, inculpatul C. V. a continuat să vocifereze și și-a manifestat intenția de a reintra pentru a agresa din nou pe partea vătămată. Martorul Rupea Fănică nu i-a permis acest lucru și a asigurat poarta de acces în curte.
P. V. C. a mai rămas în bar aproximativ o oră, întrucât i-a fost teamă să plece către domiciliu pentru a nu fi din nou agresat de către inculpat, care l-ar fi putut aștepta pe vreuna dintre străzile din apropierea barului.
La plecare, partea vătămată a fost condusă de către martorul Rupea Fănică, care a verificat dacă nu cumva inculpatul ar fi prin apropierea localului.
Pe drumul către domiciliu, partea vătămată a acuzat dureri la nivelul piciorului drept, astfel că ajuns pe Str. Panait Cerna s-a așezat pe treptele unei scări de bloc. Aici și-a făcut apariția și inculpatul, care a venit chiar lângă partea vătămată și potrivit susținerilor acesteia a agresat-o din nou, lovind-o în zona capului și a corpului. Cum în zonă și-a făcut apariția martorul Mihali O., martor care îi cunoștea, inculpatul a plecat de lângă partea vătămată, cotind pe str. Șt.O. I. .
Martorul Mihai O. a observat că partea vătămată P. V. C. nu se putea ridica în picioare, acuzând dureri puternice la nivelul femurului drept. Cu această ocazie a aflat de la aceasta că a fost bătută de C. V. în timp ce se afla în barul Rupeana de pe str. Toamnei. La rugămintea părții vătămate, martorul Mihali O. a mers în barul Rupeana pentru a ruga un cunoscut de-al acesteia să o ajute să se deplaseze la domiciliu. Ajuns în bar, martorul Mihali O. a povestit celor prezenți că partea vătămată P.
V. C. a fost bătut de către inculpatul C. V. pe str. Panait Cerna.
În acest timp, P. V. C. a fost găsită pe treptele blocului situat pe str. Panait Cerna de către martorul Ciuruc C. B., care la rândul său a aflat că aceasta a fost agresată de C. V. .
Cum durerile resimțite de către partea vătămată se amplificau, aceasta neputând să se ridice în picioare, la îndemnul martorului Ciuruc C. B., a apelat serviciul de urgență 112.
La fața locului a sosit un echipaj al ambulanței și un echipaj al poliției, care a încheiat un proces-verbal cu privire la cele constatate (f.59).
Partea vătămată a fost transportată la S. J. de U. B., unde a fost internată în perioada 27.04-_, fiind supusă unei intervenții chirurgicale.
Urmare agresiunii, aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr total de 95-100 zile de îngrijiri medicale, atestate medical prin certificatul medico-legal nr.l258/l/a/339/_ emis de către Serviciul de Medicină Legală
-Năsăud. Părții vătămate i s-a stabilit diagnosticul de "Fractură col femural dr. operată" (f.16).
Partea vătămată a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale în data de_, fiind internată în perioada 25.11 -_ în cadrul S. ui C. de R. C. -N. . În procesul intervenției chirurgicale s-a practicat "Op.I: ablatie 4 șuruburi cervico-capitală femur dr. Op.II: artroplastie totală șold dr. cu endoproteză cimentată Zimmer metabloc".
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 398/II/a/28/_ emis de Serviciul de Medicină Legală B. Năsăud s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată în data de_ s-au putut produce prin lovire - cădere sau lovire în cursul unei auto sau heteropropulsii sau lovire activă repetată. Leziunile au necesitat 95-100 zile de îngrijiri medicale, timp în care a fost inclusă și perioada tratamentului recuperator (fila 20).
În faza de judecată, la solicitarea inculpatului, care a susținut că intervenția chirurgicală constând în aplicarea unei proteze de șold nu are legătură de cauzalitate cu fapta imputată lui, ci se datorează faptului că partea vătămată suferă de coxartroză de mai mulți ani, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale.
Astfel, prin Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 8173/VI/a/58/2012 din data de_ întocmit de Institutul de Medicină Legală C. -N. (f.135-137) s-a stabilit că aplicarea protezei de șold la colul femural drept se datorează exclusiv incidentului din_, între acesta și intervențiile chirurgicale ulterioare existând legătură de cauzalitate.
Părțile au fost de acord cu aceste concluzii, neavând de formulat obiecțiuni. Inculpatul C. V. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Astfel, în primele declarații, date imediat după incident, a recunoscut că s-a întâlnit cu partea vătămată P. V. C. în barul "Rupeana", având cu aceasta unele dispute verbale, iar la un moment dat s-a apropiat de aceasta, "a prins-o de reverul hainelor și ferm a scuturat-o puțin, fără însă a o lovi". După ce i-a dat drumul, partea vătămată s-a lipit de un perete și s-a lăsat în jos. Au intervenit patronii barului, partea vătămată a plecat spre casă, el a mai rămas în bar aproximativ 10-15 minute, după care a plecat fără a se mai întâlni în acea zi cu partea vătămată.
Ulterior, inculpatul C. V. a relatat că patronii barului au fost cei care i-au despărțit, dar el nu a aplicat lovituri părții vătămate și nici nu a căzut peste aceasta. Inculpatul afirmă însă că dacă nu ar fi fost despărțiți, sigur i-ar fi aplicat lovituri părții vătămate.
În fața instanței a susținut că după disputa verbală avută cu partea vătămată, "l-am prins de haină, moment în care partea vătămată a căzut jos, iar eu am căzut peste acesta. Precizez că nu am aplicat părții vătămate nici o lovitură…am plecat la domiciliu";.
V. a negat faptul că ar fi urmărit partea vătămată după ce aceasta a plecat de la bar, susținând că după incident nu s-a mai întâlnit cu aceasta și în nici un caz pe str.
Panait Cerna din B., aspect infirmat de către martorul Mihali O., cu care de altfel inculpatul a și fost confruntat (f.48-52, 58).
Cu ocazia audierii de către procuror, inculpatul face afirmații contradictorii, în sensul că relatează că nu își aduce aminte dacă a căzut peste partea vătămată, dar este posibil ca după ce a prins-o de haine partea vătămată să-1 fi tras peste ea, ulterior revenind pentru a afirma că, după ce aprins-o de haine și a pus-o lângă perete, partea vătămată "s- a prelins și pentru că mă ținea de haine, am căzut și eu peste ea, amândoi grămadă".
Inculpatul revine și asupra precizării referitoare la reîntâlnirea părții vătămate după incident, acceptând posibilitatea să se fi întâlnit cu aceasta și precizând că "nu m-am întâlnit cu P. V. spre casă. Nu-mi aduc aminte dacă m-am dus după partea vătămată sau nu și nu-mi aduc aminte dacă m-am întâlnit cu aceasta pe str. Toamnei, poate că m- am dus, poate că nu m-am dus. Nu pot să-mi aduc aminte dacă am ajutat partea vătămată să se ridice de pe scările blocului situat pe str. Toamnei, aș zice că da, însă chiar nu pot să-mi aduc aminte"".
Susținerea inculpatului că partea vătămată "și-a rupt singură piciorul" în momentul în care, după ce a luat-o de haine și a pus-o la perete, a alunecat pe lângă perete, este contrazisă de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză, care exclud cu desăvârșire ipoteza producerii leziunilor "prin lăsare în jos pe lângă perete".
De asemenea, declarațiile inculpatului în sensul că nu a căzut peste partea vătămată sunt contrazise de către materialul probator testimonial administrat în cauză. Astfel, martorii Rupea Fănică și Rupea Ana Minodora au relatat că după ce au auzit
"bufnitura" l-au văzut pe inculpat căzut peste partea vătămată (f.40-47).
Declarațiile celor doi martori se coroborează cu constatările medico-legale și elimină posibilitatea ca leziunile părții vătămate să se fi produs prin lovire în cursul unei autopropulsii (ipoteză invocată de către inculpat).
Inculpatul a afirmat că după incident partea vătămată a plecat acasă, el mai rămânând în bar pentru a-și termina băutura, susținere infirmată de martorii audiați în cauză, care au precizat că inculpatul a fost dat afară din curtea localului de către administrator, iar partea vătămată a fost cea care a mai rămas aproximativ o oră în incinta barului.
De asemenea, urmare probatoriului testimonial administrat s-a dovedit că între inculpat și partea vătămată a existat un conflict verbal ce a degenerat, inculpatul fiind cel care a fost dat afară din local, pentru a se evita și alte altercații.
Martorul Gheorghiță V. a relatat că inculpatul "urla" la partea vătămată, fiind singurii care se certau în bar. La un moment dat a auzit o bufnitură și apoi a văzut-o pe doamna Rupea Ana cum îl ridică de jos pe P. V. C., așezându-1 pe un scaun. Partea vătămată i-a povestit că a fost lovită, împinsă de către inculpatul C. V., acuzând dureri la un picior.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză se constată că aceștia precizează în mod constant că l-au luat pe inculpat de pe partea vătămată, ca să nu se mai bată și nicidecum pe aceasta din urmă, putându-se lesne concluziona că agresorul a fost inculpatul, iar victima a fost P. V. C. .
Față de întregul material probatoriu administrat în cauză, susținerea invocată de către inculpatul C. V., conform căreia nu se consideră vinovat, acuzând partea vătămată P. V. C. de o conduită agresivă urmare căreia și-a fracturat singură piciorul, urmează a nu fi avute în vedere și a fi înlăturate. Declarațiile părții vătămate, coroborate cu concluziile actelor medicale efectuate în cauză și cu declarațiile martorilor audiați, confirmă agresiunea exercitată de către inculpat.
Astfel, atât martorii Gheorghiță V., Rupea Fănică, Rupea Ana Minodora, Mihali O. și Ciuruc C. B. au precizat că partea vătămată acuza dureri la nivelul femurului,
aspect ce se coroborează și cu concluziile medico-legale care sunt în sensul că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire - cădere sau lovire activă repetată, ceea ce concordă cu susținerile părții vătămate, în sensul că a fost lovită de către inculpat, după ce a căzut la pământ, cu picioarele în zona membrului superior drept. Prin raportul de constatare medico-legală nu s-a exclus cu certitudine și posibilitatea ca leziunile să se fi produs și prin lovire în cadrul unei autopropulsii, aspect care este însă în contradicție cu restul materialului probator administrat, motiv pentru care această variantă se va exclude. S-a dovedit fără echivoc că peste partea vătămată, căzută la pământ, era căzut și inculpatul. Mai mult, inculpatul nu neagă că a fost implicat într-o altercație cu partea vătămată în data de_ .
Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace
de probă:
Plângerea penală - f.6-8; Declarațiile părții vătămate P. V. C. - f.9-14; Certificatul medico-legal constatator al leziunilor- f. 16; Bilet de ieșire din spital - f. 17; Raport de expertiză medico-legală - f.20; Constituirea de parte civilă a S. ui J. de U.
-f.15; Declarațiile inculpatului C. V. - f.25-33; Declarațiile martorilor: Gheorghiță
V. - f.34-39; Rupea Fănică -f.40-43, Rupea Ana Minodora- f.44-47, Mihali O. - f.48- 52, Ciuruc C. B. - f.53-55; Oacheș Mircea - f.56-57; Proces-verbal de confruntare între învinuit și martorul Mihali O. -f.58; Fișă de intervenție la eveniment - f.59; Proces- verbal de prezentare a materialului de urmărire penala - f.65.
În drept:
Fapta inculpatului C. V., care în data de_ a exercitat violențe asupra părții vătămate P. V. C., ce au cauzat leziuni vindecabile în 95-100 zile de îngrijiri medicale, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. si ped. de art. 182 alin. 1 C.pen., pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 182 alin. 1 C.penal (2-7 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În favoarea inculpatului C. V. nu s-a putut reține nici o circumstanță atenuantă dintre cele prevăzute de art. 74 C.penal. Acesta nu a avut o conduită bună anterior comiterii acestei infracțiuni, aspect ce reiese din cuprinsul cazierului judiciar depus la dosar, nu și-a recunoscut fapta în integralitatea ei, având o atitudine oscilantă și încercând să se disculpe, susținând în mod nejustificat că operațiile suferite de partea vătămată s-ar datora unei afecțiuni mai vechi (coxartroză), aspect infirmat de raportul de nouă expertiză medico-legală. De asemenea, acesta nu a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită.
Cu toate acestea, instanța a considerat că nu se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, motiv pentru care în temeiul disp. art. 81 alin. 2 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.penal instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Latura c ivil ă: Potrivit disp. art.14 alin.3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art.1169 C.civil, care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. Totodată instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 998 C.civil, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, a obligat pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l reface, iar potrivit art. 999 C.civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.
Față de probatoriul administrat, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, având în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin fapta inculpatului C. V. - integritatea corporală, intensitatea suferințelor fizice și psihice ale părții vătămate, concretizate în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, sentimentul de umilință față de cei din jur, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V.
și, în consecință, l-a obligat pe inculpat, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.pr.pen. la plata de despăgubiri civile în favoarea acesteia în cuantum de 104,60 lei cu titlu daune materiale și 7.000 lei daune morale, respingând ca nedovedite celelalte pretenții. În privința daunelor materiale se constată că acesta nu a făcut proba pretențiilor în cuantum de 1.000 lei. Cheltuielile ocazionate de întocmirea Raportului de nouă expertiză medico- legală s-au ridicat la valoarea de 404,60 lei, inculpatul predând părții vătămate în avans suma de 300 lei, astfel că acesta a fost obligat doar la diferența de 104.60 lei.
Prin fapta de vătămare corporală gravă s-a adus atingere nu numai patrimoniului părții civile, dar și drepturilor sale personal nepatrimoniale, întrucât acesteia i-au fost produse suferințe fizice și psihice, deduse din natura leziunilor traumatice, internarea în spital, sechele posttraumatice, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie, comparativ cu situația ei anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Atât în practică, cât și în literatura de specialitate s-a apreciat că prejudiciul moral este greu de cuantificat, neexistând criterii și norme clare, în acest sens trebuie avute în vedere toate urmările evidențiate în certificatul medico-legal nr. 1258/I/a/339/_ eliberat de către Serviciul J. de Medicină Legală B. -Năsăud, de Raportul de expertiză medico-legală nr. 398/II/a/28/_ eliberat tot de către Serviciul J. de Medicină Legală B. -Năsăud, precum și de Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 8173/VI/a/58/_ eliberat de IML C. -N. .
Totodată cuantumul daunelor morale pe cât posibil trebuie să asigure o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice suportate de partea civilă, dar nu poate constituie o modalitate de îmbogățire a acesteia, astfel încât față de suma de
10.000 lei solicitată, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la daune morale în valoare de 7.000 lei este suficientă și îndestulătoare pentru acoperirea suferințelor acesteia.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. ui C. de R. C. -N. suma de 12.448,88 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu tratamentul medical aplicat părții vătămate P. V. C. în perioada 25.11 -_ și suma de 2.661 lei către S. J. de U. B., reprezentând cheltuielile aferente perioadei de spitalizare a părții vătămate în perioada 27.04 -_ .
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost obligat la prelevarea probelor biologice conform dispozițiilor din prezenta lege.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. V. , criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 C.proc.pen. si aplicarea unei sanctiuni administrative cu motivarea că fapta comisă nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, că în afara singura proba este cea constând în recunoașterea inculpatului, iar declarațiile martorilor audiați nu precizează suficiente elemente pe baza cărora să se demostreze existenta unor fapte sau gesturi violente având legătură cu consecințele prejudiciabile. De asemenea, solicită a se avea în vedere și relațiile de prietenie dintre părți, precum și împrejurarea că partea vătămată nu a mai solicitat sancționarea penală a inculpatului, ci doar obligarea acestuia la plata cheltuielilor civile.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost
răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din declarațiile martorilor si din probele stiintifice administrate în cauză.
Astfel, existenta altercatiei dintre inculpat si victimă a fost confirmată de martorii Rupea Ana Minodora, precum si de martorul Rupea Fănică care a venit în bar la solicitarea martorei si care i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată căzuți unul peste altul, a mers la inculpat, l-a ridicat de pe partea vătămată și l-a dat afară din curte. La randul ei, martora Rupea Ana Minodora a ajutat partea vătămată să se ridice și a așezat-o pe un scaun. Întrucât acuza dureri mari în zona femurului drept, a povestit celor prezenți în bar că după ce a căzut la pământ, inculpatul i-a aplicat lovituri puternice cu picioarele în zona femurului drept.
Apoi, în timp ce se afla asezat pe treptele unei scări de bloc de pe Str. Panait Cerna a venit martorul Mihali O. care îi cunoștea pe cei doi si l-a vazut pe inculpat cand a plecat de lângă partea vătămată, cotind pe str. Șt.O. I., ocazie cu care a aflat de la victimă că a fost bătută de C. V. în timp ce se afla în barul Rupeana de pe str. Toamnei. Martorul Mihali O. a venit la barul Rupeana pentru a cere ajutor si a povestit celor prezenți că partea vătămată P. V. C. a fost bătut de către inculpatul C. V. pe str. Panait Cerna.
Partea vătămată a fost găsită pe treptele blocului situat pe str. Panait Cerna si de către martorul Ciuruc C. B., care a apelat serviciul de urgență 112 si caruia partea vatamata i-a spus ca a fost lovit de inculpat.
Potrivit certificatului medico-legal nr.l258/l/a/339/_ emis de către Serviciul de Medicină Legală B. -Năsăud (f. 16) urmare agresiunii, victima a suferit leziuni constand în fractură de col femural si care au necesitat pentru vindecare un număr total de 95-100 zile de îngrijiri medicale, fiind supusa la 2 interventii chirurgicale.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 398/II/a/28/_ emis de Serviciul de Medicină Legală B. Năsăud (f.20 dos.u.p.) s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată în data de_ s-au putut produce prin lovire - cădere sau lovire în cursul unei auto sau heteropropulsii sau lovire activă repetată, (fiind exclusă posibilitatea de produce "prin lăsare în jos pe lângă perete";), iar prin Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 8173/VI/a/58/2012 din data de_ întocmit de Institutul de Medicină Legală C. -N. (f.135-137) s-a stabilit că aplicarea protezei de șold la colul femural drept se datorează exclusiv incidentului din_, între acesta și intervențiile chirurgicale ulterioare existând legătură de cauzalitate.
Raportat la starea de fapt retinuta instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 C.pen.).
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului- recurent, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context nu poate fi omis faptul că inculpatul a comis fapta pe timp zi si în loc public, ceea ce probează îndrazneală infractională, a cauzat victimei vătămări corporale care au necesitat un număr considerabil de zile de îngrijiri medicale, nu s-a preocupat să recupereze prejudiciul si, în ciuda probelor evidente de vinovătie, a negat comiterea faptei.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii situată spre minimul special prevăzut de lege si a unei modalităti neprivative de libertate a executării, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la integritate corporală a altei persoane.
În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a dat dovada de agresivitate sporita, fapt rezultând nu numai din aceea ca l-a lovit pe partea vatamata în incinta barului, dar prin aceea ca l-a urmărit si, desi manifesta o suferinta profunda generata de fractura, i-a mai aplicat lovituri, actiunea sa fiind întrerupta doar de prezenta martorului Mihali O. . Se mai constata ca agresiunea inculpatului a fost una violentă având în vedere leziunile produse si numarul ridicat de zile de îngrijiri medicale necesare vindecarii. Apoi, conduita procesuala a inculpatului a fost una de a evita raspunderea penală deoarece, în pofida probelor indubitabile si directe de vinovătie, a negat comiterea faptei si a încercat sa minimalizeze contributia sa la producerea leziunilor victimei.
Toate aceste aspecte converg către concluzia ca fapta inculpatului nu poate fi considerata a fi lipsită de importanta si că valorile sociale apărate de lege au fost nesemnificativ atinse, instanta de fond statuînd corect asupra exitentei pericolului social ca trasatura a infractiunii potrivit art. 17 C.pen.
Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 1lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat în cauza, iar sentinta atacata se va mentine în totalitate ca fiind legala si temeinciă.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocati C. suma de de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 939 din 3 iunie 2013 a Judecătoriei B. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. A. C. S.
| ← Decizia penală nr. 1174/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 1753/2013. Vătămare corporală gravă → |
|---|
