Decizia penală nr. 155/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 155/R/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M. JUDECĂTORI: M. Ș.
: ANA C. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către revizuientul M.
M. împotriva sentinței penale nr. 51/CC/2012 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._ având ca obiect - cerere de revizuire
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al revizuientului - avocat V. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind revizuientul M. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, din oficiu, pune în discuție competența de soluționare a recursului declarat de către revizuientul M. M. în sensul că aceasta ar aparține T. ului C., raportat la dispozițiile art.27 pct.3 C.p.p.
Apărătorul revizuientului formulează aceleași concluzii.
Reprezentantul M. ui P. formulează aceleași concluzii.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.51/CC din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei C.
N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.403 alin.3 C.pr.pen., raportat la art.394 C.pr.pen., coroborat cu Decizia RIL nr. LX(60)/2007 pronunțată de ÎCCJ s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M. M., cu privire la decizia penală nr.170/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În temeiul art. 192 C.pr.pen., revizuientul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de_, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, dată în dosar nr.1231/III/6/2012, Judecătoria Cluj-Napoca a fost
sesizată cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul M.
M. privind decizia penala nr.170/R/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat în esență că prin decizia penală nr.170/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj a cărei revizuire s-a solicitat, instanța de recurs a menținut în totalitate sentința penală nr.123/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, prin care a fost condamnat revizuientul la pedeapsa de 5000 lei amendă penala pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev și ped de art.307 alin.2 C.pen., însă a motivat rezumându-se la afirmația că, practic "evenimentele din 2009 sunt menite să formeze doar un tablou de ansamblu asupra comportamentului inculpatului";, și totodată în mod total nedovedit prin probe faptul că, inculpatul "fie prin mijlocirea fetiței care refuză categoric să își vadă mama, fără ca tatăl să tempereze atitudinea copilului manifestată împotriva mamei sale și să o ajute pe fiica sa, cu înțelepciune să treacă peste rezervele ce le are față de mamă";. Dând o apreciere greșită înscrisurilor depuse la dosarul cauzei cât și a dispozițiilor martorilor, instanța de recurs, a reținut că în perioada programului de vizită stabilit prin ordonanța președințială în cursul anului 2009 (cu toate că această perioadă este anterior stabilirii programului definitiv și nu a făcut obiectul cauzei), relația minorei cu mama sa era destul de "cordială";, fără să observe faptul că programul de vizită în această perioadă se desfășura doar în prezența tatălui.
De asemenea, instanța de recurs a făcut referire la depoziția martorei
I. A., care este sora părții vătămate, împotriva căreia inculpatul a și formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. la
data de_, dar și la un singur raport de evaluare psihologică a minorei, efectuat în cadrul procesului privind reglementarea programului de vizită al minorei, efectuat în urma cu aproximativ 4 ani, fără însă a face referire la raportul psihologic efectuat în cadrul dosarului nr.6369/P/2009 efectuat la cererea Parchetului, raport din care rezultă cu certitudine că " în momentul de față Marisa nu acceptă menținerea unei relații constante cu mama ei alegând în favoarea tatălui care îi oferă mai multă concretețe, stabilitate și siguranță";. Instanța de recurs a făcut o apreciere total greșită a probelor administrate în cauză, deoarece nici unul dintre martorii părții vătămate nu a asistat direct la întâlnirea dintre mamă și fiică în cadrul programului de vizită stabilit prin decizia civilă nr.140/R/20109 a Curții de Apel C., fără a percepe prin propriile lor simțuri atitudinea negativă a minorei față de mama, atitudine care sub nici o formă nu a fost influențată de tată. Mai mult chiar din cuprinsul procesului verbal încheiat de către executorul
judecătoresc Gazdac Adela reiese faptul că în anul 2010 luna august, inculpatul a rugat-o pe minora să comunice cu mama sa, dar aceasta a refuzat categoric izbucnind în plâns.
Pe de altă parte, un motiv important al cererii de revizuire îl constituie procesele verbale încheiate de către agenții din cadrul SGPR F., încheiate la data de_ ,_ ,_ și_ perioade în care mama minorei avea program de vizită și termene la care cauza se afla în curs de soluționare, însă aceasta nu a încercat să ia legătura cu minora potrivit programului de vizită stabilit la aceste date, stare de fapt, din care rezultă
reaua credință a acesteia, lipsa de interes față de minoră și atitudinea ostilă față de inculpat manifestată prin plângerile penale formulate în mod repetat în afara programului de vizită.
Având în vedere cele menționate, revizuientul a apreciat ca hotărârea instanței de recurs este urmarea unei grave erori de fapt, motiv pentru care a solicitat o reexaminare a tuturor probelor administrate și a înscrisurilor noi depuse.
În drept, s-au invocat prevederile art.393, art.394 alin.1 lit.a și alin.2 C.pr.pen.
S-au anexat cererii de revizuire procesele verbale și plângerea penală la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii.
S-a atașat dosarului cauzei dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. și s-a întocmit referatul cuprinzând cercetările prealabile ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă (f.4-6).
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la dispozițiile legii procesuale, instanța a reținut că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește repararea erorilor unei hotărâri judecătorești penale, rămasă definitivă.
În conformitate cu dispozițiile art.402 și art.403 alin.1 Cod Procedură
P. ă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.202/2010, la primirea lucrărilor trimise de procuror, președintele instanței fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, admisibilitate în principiu care se examinează în camera de consiliu fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Potrivit art. 394 C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută numai când: a) s- au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere si e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, cazurile expuse fiind limitative iar dispozițiile procedural penale fiind de strictă interpretare. De asemenea, prin pronunțarea unei noi sentințe prin revizuire trebuie să se tindă la pronunțarea unei hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal, adică la pronunțarea unei soluții diametral opuse față de cea a instanței de fond.
Astfel, calea extraordinară de atac a revizuirii se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorată aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă și care își produce efectele. Apare evidentă intenția legiuitorului de a nu permite reformarea unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat,
decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de judecată care nu au putut fi înlăturate pe calea recursului. Orice altă interpretare a revizuirii, în afara celei restrictive, este eronată, pentru că, în caz contrar s-ar deschide calea desființării oricărei sentințe definitive, ceea ce ar contraveni însuși scopului procesului penal.
În speța de față, s-a reținut că prin sentința penală nr.123/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, inculpatul M.
M. a fost condamnat în temeiul art.307 alin.2 C.pen., rap. la art.63 alin.3 teza II C.pen., la pedeapsa amenzii penale de 5000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev și ped de art. 307 alin.2 C.pen., în temeiul art.63/1 C.pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la faptul că, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui pedeapsa cu pedeapsa închisorii, iar în temeiul art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că din probele administrate în cursul procesului penal constând în declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești a rezultat dincolo de orice
îndoială rezonabilă că inculpatul M. M., persoana căreia i-a fost încredințată prin hotărâre judecătorească spre creștere si educare minora M.
A. MARISA, a împiedicat în mod repetat începând cu data de_, pe mama minorei, C. I. C. să aibă legături personale cu minora, în condițiile stabilite de ordonanța președințială nr.10182/_ a Judecătoriei C. -N. și ulterior prin decizia civilă nr.1401/R/_ a Curții de Apel C. .
Prin decizia penală nr.170/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, instanța de recurs a respins ca neîntemeiat recursul declarat împotriva sentinței mai sus menționate de către recurentul M. M., subliniind că din probele de la dosar rezultă din declarațiile martorei Isopescu A. G., raportul de evaluare psihologică a minorei, raportul întocmit de psihologul ce a asistat la audierea minorei în cadrul procesului ce avea ca obiect reglementarea vizitării minorului și procesul verbal de executare încheiat la data de_ de către executorul judecătoresc că partea vătămată a fost împiedicată de cel puțin trei ori în perioada iulie - august 2010 să ia legătura cu fiica sa, fie nemijlocit prin atitudinea inculpatului, care i-a transmis părții vătămate că nu își poate vedea fiica decât prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin mijlocirea fetiței, care refuză categoric să își vadă mama, fără ca tatăl să tempereze atitudinea copilului manifestată împotriva mamei sale și să o ajute pe fiica sa, cu înțelepciune, să treacă
peste rezervele ce le are față de mamă, inculpatul nerealizând că atitudinea sa de neimplicare în ajutarea fetiței de a depăși resentimentele pe care le are față de mamă, atitudine care se pare că inculpatului îi convine, încercând în acest fel a deplasa propria culpă pe un alt teren, se întoarce de fapt împotriva propriului său copil.
Verificând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.396, art.397 alin.1 și 2 și art.398 C.pr.pen., aceasta fiind formulată în scris de către condamnatul M. M. și adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca, ca organ de urmărire penală corespunzător instanței care a soluționat cauza în primă instanță.
Cu toate acestea față de motivele invocate în mod expres de către revizuient în susținerea cererii sale, instanța a apreciat că problematica vinovăției/nevinovăției inculpatului a fost în mod definitiv tranșată de către instanța de control judiciar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești în fața instanței de fond iar acestea nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de textul legal menționat.
În privința cazului de revizuire invocat în mod expres de către inculpat s-a reținut că din perspectiva prevederilor art. 394 alin.1 lit.a) C.pr.pen., faptele sau împrejurările (faptele probatorii) noi se referă în mod exclusiv la probe noi si nicidecum la mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, acestea trebuind să ducă singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.
De asemenea, s-a reținut că înscrisurile depuse de către revizuient în susținerea cererii sale constând în procesele verbale încheiate de către organele de poliție din cadrul Postului de Politie F. la data de_, _
, 0_ și_ sunt toate anterioare datei soluționării cauzei în fata instanței de recurs și nu au caracter de noutate, acestea aflându-se în
posesia revizuientului și care nu atestă decât împrejurarea că la datele respective partea vătămată nu s-ar fi aflat la domiciliul revizuentului, aspecte care nu sunt nici pe departe de natură a duce la o soluție de achitare a revizuientului neînlăturând vinovăția acestuia în comiterea faptei de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev și ped de art. 307 alin.2 C.pen., cum de altfel a statuat instanța de control judiciar în mod definitiv.
De asemenea, nici plângerea penală depusă de către revizuient la data de 0_ împotriva martorei Isopescu A. G. nu reprezintă o probă nouă în înțelesul textului de lege invocat, atâta timp cât declarațiile date de către această martoră au servit la stabilirea stării de fapt în fața instanței de fond și a celei de recurs nu în mod unilateral și singular ci prin coroborare cu restul materialului probator.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că împrejurările invocate de revizuient, dincolo de faptul că nu au caracter de noutate, reprezintă în fapt, o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele de judecată care au soluționat cauza în mod definitiv și nu pot duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii, respectiv la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei date în cauză.
Împotriva sentinței de respingere a cererii de revizuire, s-a formulat recurs de către revizuientul M. M. .
Curtea constată că nu este competentă a soluționa prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Sentința de condamnare a revizuientului - sentința penală nr. nr.123/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ ( pentru că, în fapt, hotărârea ce se cere revizuită este cea de condamnare și nu cea dată în recurs) - privește o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel că, recursurile împotriva unei astfel de hotărâri - de condamnare, dar și cele împotriva hotărârilor de soluționare a unei căi de
atac, dar cu privire la aceleași infracțiuni - cum este cazul în speță - sunt de competența tribunalului, potrivit art.27 pct.3 C.pr.pen.
În consecință, în temeiul art.42 rap. la art.27 pct.3 C.pr.pen se va declina competența soluționării recursului declarat în cauză de revizuientul
M. M., în favoarea T. ului C. .
Văzând și dispoz. art. 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.42, art.27 pct.3 Cod procedură penală, declină competența de soluționare a recursului declarat de revizuientul M. M. domiciliat în
, strada O. nr. 3, în favoarea T. ului C. .
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată si pronunțată în ședință publică din 4 februarie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. M.
M.
Ș.
ANA C.
GREFIER
B. H.
Red.AC/Dact.AC_ /2ex.
jud.fond: P. Pușcaș T.L.D.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
Către,
TRIBUNALUL CLUJ
În conformitate cu dispozițiile Deciziei P. e nr. 155/R/04 februarie 2013 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus al Curții de Apel C., prin care s-a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea dumneavoastră,
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ cusut și numerotat, conținând 11 file, precum și dosarele anexe, respectiv dosarul_ al Judecătoriei C. -N. - 26 file, dosarul_ al T. ului C. - 47 file, dosar_ al Judecătoriei C. -N. - 245 file, dosar nr.235/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dosarul 6963/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca - 130 file.
-N. _
Grefier
B. H.
| ← Sentința penală nr. 496/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 310/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
