Decizia penală nr. 1571/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1571/R/2013
Ședința publică din 21 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | D. | L. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. I. împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., având ca obiect având ca obiect menținerea arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul D. I.
, în stare de arest, asistat de către apărător din oficiu, avocat Torok-Pali Erzsebet, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul D. I. arată că își menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului D. Isvtan, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii dispuse prin încheierea penală din 12 noiembrie 2013 și, în consecință, rejudecând, să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai există.
Astfel, din întreg materialul probator nu există probe certe din care să rezulte faptul că inculpatul ar fi fost cel care a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul. În acest sens, confirmă că la dosarul cauzei există un raport medico- legal, care este o probă certă, însă susține că aceasta trebuie coroborată și cu celelalte probe ale dosarului.
Totodată, raportat la susținerea că agresiunea a pus în pericol viața victimei arată că în completarea raportului nu se exclude varianta autoagresiunii, susținută și de către partea vătămată în declarațiile sale.
De asemenea, consideră că, până la acest moment, acuzarea este cea care nu poate aduce probe în dovedirea vinovăției inculpatului. Astfel, din ansamblul declarațiilor martorilor nu reiese că inculpatul este cel care a lovit-o pe victimă și, chiar mai mult, se arată și se susține că inculpatul, ulterior evenimentului, a luat legătura prin telefon și s-a interesat de soarta victimei.
Mai arată că la dosar există indicii în sensul că inculpatul este cel care ar fi putut să o lovească pe partea vătămată și că zona în care a fost aplicată lovitura
este una de natură a concluziona că s-a încercat suprimarea vieții victimei, însă faptul că lovitura a fost una extrem de slabă vine în favoarea autoagresiunii, întrucât cei care se autoagresează o fac în așa fel încât să nu-și pună viața în pericol.
În condițiile evidențiate apreciază că starea de arest preventiv a inculpatului nu se mai justifică și apreciază că o măsură mai puțin restrictivă și anume aceea de a nu părăsi localitatea ori țara, în acest moment procesual, și-ar atinge scopul.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului.
Reprezentanta M. ui P., raportat la susținerile expuse în apărare, respectiv faptul că nu există probe certe de vinovăție a inculpatului, arată că în această fază a judecății nu se poate discuta despre acestea, ci doar de dispozițiile art. 143 din Codul de procedură penală, care se referă la indicii de comitere a faptei, fiind vorba de tentativă de omor comisă asupra unei persoane, respectiv a unei femei care era însărcinată.
Totodată, arată că agresiunea anterior evocată nu este susținută de către actele medico-legale, iar în ceea ce privește temeiul arestării, precizează că acesta nu s-a schimbat de la data luării măsurii, respectiv pericolul pentru ordinea publică, prev. de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
În consecință, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, arată că în fața instanței de fond nu a fost ascultat și că nu se impune judecarea sa prin prisma antecedentelor sale, respectiv a pedepsei anterior executate.
Astfel, susține că ulterior liberării sale a reușit să își refacă viața și că autovătămarea s-a produs pe un fond conflictual anterior datorat nerespectării indicațiilor sale culinare, precum și a amenințării sale de retragere din relație datorită verificării telefonului său mobil de către victimă.
De asemenea, evidențiază diferența de vârstă și faptul că victima a fost abuzată în copilărie și susține că personal s-a ocupat de educarea acesteia.
Totodată, susține că declarația dată în faza de urmărire penală, la data arestării sale, este un lucru firesc și consideră că nu sunt probe împotriva sa.
În concluzie, susține că este nevinovat.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul M. ui P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. I., fiul lui Z. și E., ns. la data de_ în com. Baciu, jud. C., cetățenie română, dom. în com. Gilău, sat Gilău nr. 1052, jud. C., f.f.lg. în com. Baciu, sat Mera nr. 330 A, jud. C., fără ocupație și loc de muncă, CNP 1. .
Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art.3002 C.pr.pen., rap. la art. 160b al. 1 și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv ca luată față de inculpatul D. I., fiul lui Z. și E., ns. la data de_ în com. Baciu, jud. C., cetățenie română, dom. în com. Gilău, sat Gilău nr. 1052, jud. C., f.f.lg. în com. Baciu, sat Mera nr. 330 A, jud. C., fără ocupație și loc de muncă, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, măsură pe care o menține începând cu data de astăzi,_ .
În baza l art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luată față de inculpat a reținut următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de_ în vecinătatea imobilului nr. 330 A din satul Mera, com. Baciu, jud. C., într-o rulotă folosită ca locuință, a lovit-o în piept - zona toracic anterior paramedian stâng, cu un obiect înțepător-tăietor (cuțit), pe numita B. E., concubina sa, care se afla în stare de graviditate, pe fondul unui conflict spontan pe motiv de insatisfacție domestică.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 23 iulie 2013, fiind înregistrată sub nr._, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 20 august 2013.
Prin Încheierea f.n de la data de_, instanța a constatat, în temeiul art. 300 ind. 1 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, menținând prevenția acestuia, iar prin încheierea f.n. de la data de_ s-a menținut măsura arestului preventiv conform prevederilor art. 300 ind. 2 C.pr.pen.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de
libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002 C.pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 17 septembrie 2013, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În cauză, la termenul de judecată de la data de astăzi,_ au fost audiați un număr de 4 martori, dintre cei încuviințați, declarațiile date de aceștia nerelevând aspecte de natură să înlăture indiciile care fac plauzibilă presupunerea că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 68 ind. 1 C.pr.pen..
În al doilea rând, sub aspectul condițiilor prevăzute la litera f a articolului
148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta este reflectat de gradul de pericol social abstract al infracțiunii de tentativă la omor, denotat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni - inculpatul exercitând acțiunea de violență care a pus în pericol viața părții vătămate pe fondul unei nemulțumiri minore legate de
activitățile domestice ale cuplului, inculpatul săvârșind fapta asupra unei persoane de care era legat afectiv, dar și din datele care caracterizează persoana inculpatului - acesta fiind recidivist cunoscut cu multiple antecedente penale inclusiv pentru infracțiuni comise cu violență (tâlhării), cea mai recentă condamnare datând din anul 2004, inculpatul fiind liberat condiționat la data de_ cu un rest de 968 zile închisoare.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp, în speță durata arestului de 2 luni și o săptămână nefiind în măsură să stingă ecourile faptei intenționate prin care a pus în pericol viața părții vătămate, mai ales la nivelul comunității restrânse din care făceau parte.
Pe de altă parte, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 C.pr.pen., scopul măsurilor preventive este acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, instanța a reținut că în cauză se impune menținerea prevenției inculpatului D. I. . Pentru a justifica această concluzie, instanța a reținut faptul că potrivit propriilor afirmații făcute în fața instanței la termenul de
judecată de la data de_, inculpatul a recunoscut că a luat legătura telefonic cu mai mulți dintre martorii încuviințați în cauză, fiind solicitat de către aceștia să nu îi mai contacteze. Chiar dacă trei dintre martorii audiați la acest termen (Papp Palagea A., Cojocnean Dorel Mihai și Alb Ida) au arătat că inculpatul i-a contactat în scopul de a cere relații despre partea vătămată, fiind preocupat de soarta acesteia, în contextul în care inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, iar martorii propuși și încuviințați în cauză sunt cunoscuți ai acestuia, există riscul ca o dată pus în libertate inculpatul să îi contacteze în scopul de a influența conținutul declarațiilor pe care aceștia l-ar putea da în fața instanței.
În aceste condiții și având în vedere necesitatea audierii unui număr de doi martori suplimentar față de cei care au compărut în fața instanței, se impune menținerea și în continuare a arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 300/2 C.pr.pen., rap. la art. 160b al. 1 și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, măsură care a fost menținută începând cu data de_ .
În baza l art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de inculpatul D. I., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, revocarea măsurii dispuse prin încheierea Tribunalului C., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai există.
În motivarea recursului s-a arăta că din întreg materialul probator nu există probe certe din care să rezulte faptul că inculpatul ar fi fost cel care a lovit- o pe partea vătămată cu cuțitul. În acest sens, confirmă că la dosarul cauzei există un raport medico-legal, care este o probă certă, însă susține că aceasta trebuie coroborată și cu celelalte probe ale dosarului.
Totodată, raportat la susținerea că agresiunea a pus în pericol viața victimei arată că în completarea raportului nu se exclude varianta autoagresiunii, susținută și de către partea vătămată.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Rechizitoriul M. ui P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. I., fiul lui Z. și E., născut la data de_ reținându-se sub aspectul stării de fapt că în data de_ în vecinătatea imobilului cu nr. 330 A din satul Mera, într-o rulotă folosită ca și locuință, a lovit-o în piept-zona toracic anterior paramedian stâng cu un obiect înțepător tăietor)cuțit) pe numita B. E., concubina sa aflată în stare de graviditate, pe fondul unui conflict spontan.
Instanța de fond, prin încheierea din data de_, a constatat, în temeiul art. 300 ind. 1 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, menținând prevenția acestuia, iar prin încheierea f.n. de la data de_ s-a menținut măsura arestului preventiv conform prevederilor art. 300 ind. 2 C.pr.pen. De asemenea, prin încheierea din 12 noiembrie 2013 instanța de fond, prin prisma tuturor probelor administrate până la acest moment procesual a apreciat în mod temeinic că nu a fost relevate aspecte de natură să înlăture indiciile care fac plauzibilă presupunerea că inculpatul se poate face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat.
S-a reținut de asemenea că, sub aspectul condițiilor prevăzute la litera f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta este reflectat de gradul de pericol social abstract al infracțiunii de tentativă la omor, denotat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni - inculpatul exercitând acțiunea de violență care a pus în pericol viața părții vătămate pe fondul unei nemulțumiri minore legate de activitățile domestice ale cuplului, inculpatul săvârșind fapta asupra unei persoane de care era legat afectiv, dar și din datele care caracterizează persoana inculpatului - acesta fiind recidivist cunoscut cu multiple antecedente penale inclusiv pentru infracțiuni comise cu violență (tâlhării), cea mai recentă condamnare datând din anul 2004, inculpatul fiind liberat condiționat la data de_ cu un rest de 968 zile închisoare.
Raportat la toate aceste aspecte, având în vedere și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, soluția fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. I., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Torok Pali E.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. R. M. | B. | A. | D. L. L. | A. | S. |
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: L.F.
| ← Decizia penală nr. 367/2013. Mentinere arest preventiv | Încheierea penală nr. 1141/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
