Decizia penală nr. 491/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.491/R/2013
Ședința publică din 9 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M., judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: V. | V. A. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul R. M. E., împotriva încheierii penale din data de 26 martie 2013, pronunțată în dosar nr._ /a1 al Tribunalului C., inculpatul fiind trimis in judecata prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Florian A. Patric, din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că la moemntul săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare față de atitudinea victimei care a fost una agresivă. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.136, art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat. De asemenea, în ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., prima teză este îndeplinită întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este mai mare de patru ani, fiind îndeplinită și cea de-a două teză, respectiv că cercetarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din însăși gravitatea faptei comise, din modul și mijloacele de comitere precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul R. M. E., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 26 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.3002rap. la art.160bC.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului R. M., fiul lui V. și S., născut la data de_ în C. -Napoca, jud.
C., CNP 1., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de_, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C.pen. rap. la art.174, art.175 alin.1 lit.i C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că inculpatul
R. M., în cursul serii de_, în timp ce se afla în satul Bărăi, comuna Căianu, jud.
C., în zona "Între Păraie";, în urma unui conflict (legat de locul unde urma să locuiască minorul R. Darius-S. - fiul său) cu partea vătămată Ț. D. -A. și martora M.
M. ela, mama minorului, a aplicat o lovitură cu briceagul în zona abdominală a părții vătămate Ț. D. -A., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale, care au pus în primejdie viața acestuia.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul R. M., respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor M. M. ela, C. A., Lăcătuș Ana, M. Aurica și M. M. el, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, concluziile preliminarii și rapoartele de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. C. -Napoca, procesele-verbale de examinare a obiectelor vestimentare ale părții vătămate și ale martorei M. M. ela, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală etc) că s-a comis fapta prevăzută de legea penală sus-menționată, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă de către inculpat.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 7,6 la 12,6 ani și interzicerea unor drepturi), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul lovind victima cu briceagul în loc public, de față cu copilul său minor și cu fosta concubină, pe care de asemenea a agresat-o, lovind-o cu briceagul), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice, producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat (cercetarea în stare de libertate a inculpatului putând reprezenta chiar o încurajare la săvârșirea unor fapte similare pentru acesta sau pentru alte persoane care au tendințe antisociale, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte grave).
Este adevărat că inculpatul este la o vârstă relativ tânără, nu posedă antecedente penale și dorește să se prevaleze de dispozițiile art.3201C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru cercetarea lui în stare de libertate sau pentru luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei, gravitatea
acesteia și urmările produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3002rap.
la art.160bC.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. M. , criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa în stare de libertate, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu stabilirea de către instanță a obligațiilor ce urmează a le respecta.
În motivarea recursului se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Se mai invocă faptul că la moemntul săvârșirii infracțiunii s-a aflat într-o puternică stare de tulburare față de atitudinea victimei care a fost una agresivă, că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului penal și nici nu ar influența martorii, astfel că o altă măsură restrictivă de libertate ar fi suficientă .
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul R. M. a fost arestat preventiv potrivit încheierii penale nr.5/C din 12 ianuarie 2013 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea penală nr. 6/R/_ a Curții de Apel C. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. si ped. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit.i C.pen.
În fapt, s-a reținut în esență că în data de 11 ianuarie 2013, in timp ce se afla în loc. Bărăi, în zona numită "Între Păraie";, inculpatul a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona abdominală a părții vătămate Tînțar D. A., cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața .
Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen.
Ulterior, după sesizarea instanței de judecată, starea de arest a inculpatului a fost menținută ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul R. M. ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz C. T. ia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor M. M. ela,
C. A., Lăcătuș Ana, M. Aurica și M. M. el, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, concluziile preliminarii și rapoartele de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. C. -Napoca, procesele-verbale de examinare a obiectelor vestimentare ale părții vătămate și ale martorei M. M. ela, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează că este incident si subzista în cauză.
În ceea ce privește temeiul de arestare a inculpatului, Curtea concluzionează că este incident si subzista în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a art. 148 lit. f C.proc.pen. (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina acestuia, modalitatea în care a fost comisă - prin utilizarea unui briceag, în loc public și în timp ce
de față se afla copilul său minor, leziunile evidențiate asupra părții vătămate de către medicii legiști prin concluziile preliminare și atitudinea inculpatului după comiterea faptei, de nerecunoaștere, în esență, a învinuirii aduse.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp. De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unei infracțiuni grave de rezultat si, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat rezultat din modul de comitere a presupusei fapte, dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea pretins comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptei presupus a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatului la comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatului este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că urmărirea penală s-a derulat cu celeritate, a fost sesizată instanta de judecată, iar solutionarea cauzei la prima instanță necesită mai mult timp datorită complexității cauzei. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior și pregătirea profesionala nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că, în speță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu au survenit elemente noi care să justifice judecarea acestuia în libertate, astfel că în baza 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat declarat de inculpatul R. M.
, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. M. împotriva încheierii penale f. nr. din 26 martie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
I. | M. | L. | H. | V. | V. | A. |
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. M. L.
| ← Decizia penală nr. 155/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 73/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
