Decizia penală nr. 336/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.336/R/2013
Ședința publică din 12 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE :V. V. A., judecător JUDECĂTORI :L. H.
:I. M.
GREFIER :L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de asiguratorul SC E. R. A. R. SA, împotriva sentinței penale nr.1826/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
B., privind pe inculpatul R. T., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Ionaș M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părților civile B. E., DS M., P. I., B. I. P. și F. E., av.M. V., din cadrul Baroului B. Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă inculpatul R. T., părțile civile B. E., DS M., P. I., B. I. P., F. E. și asiguratorul SC E. R. A. R. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului asiguratorului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună diminuarea cuantumul despăgubirilor pe care instanța de fond le-a acordat celor cinci părți civile. Din actele dosarului, reiese că accidentul a avut loc unde victima avea domiciliul și care era separat de cel al soției și copiilor. Având în vedere vârsta înaintată a victimei, se poate presupune că aceasta avea nevoie de ajutor și sprijin și nu invers cu atât mai mult descendenții victimei aveau domiciliile în alte localități. Mai mult, consideră că nu s-a făcut dovada față de prejudiciul moral suferit de fiecare în parte. Aceștia nu au solicitat despăgubiri materiale nici măcar pentru cheltuielile de înmormântare astfel că daunele acordate sunt mult prea mari. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul părților civile, apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală atât în ceea ce privește latura penală cât și în privința laturii civile. Referitor la daunele morale, apreciază că acestea au fost corect individualizate. Pentru toate acestea, solicită respingerea recursului și obligarea părților la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu de avocat.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat apărătorul ales al asiguratorului, av.A. M.
, care solicită a fi luat prezent în cauză.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1.826 pronunțată la data de 28 noiembrie 2012 de Judecătoria Bistrița s-a dispus condamnarea inculpatului R. T., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Sînmihaiu de Câmpie, domiciliat în B., str. T. T., nr.18 A, jud. B-N, CNP 1., CI seria XB, nr.1., cetățean român, studii medii, administrator la S.C.Tritedine Com S.R.L., căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C.p. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Conform art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani și 8 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile B. E., DS M., P. I. ,
E., B. I. P. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 10.000 Euro sau a echivalentului în lei la data plății în favoarea fiecăreia dintre părțile civile, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că S.C.E. R. A. R. S.A. are calitate de asigurător în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea fiecăreia dintre părțile civile B. E., DS M., P. I., F. E., B. I. P. și la plata sumei de 2.100 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de_, la ora 19.00, Dispeceratul I.P.J. B. Năsăud a fost sesizat că pe DN 17, pe raza localității R. B., s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.
Echipa de cercetare la fața locului a identificat pe DN 17, pe raza localității R. B., la km. 75 + 700 m, în dreptul bornei hectometrice nr. 7, cadavrul numitului B. I., întins pe partea carosabilă, pe banda de circulație aferentă sensului de deplasare B. - Vatra Dornei, aproximativ perpendicular față de axul drumului, cu capul înspre șanțul din partea dreaptă. Acesta prezenta leziuni corporale vizibile pe tot corpul, în special în zona capului.
La 3,3 m, după cadavru, pe același sens de deplasare înspre Vatra Dornei, a fost identificat autoturismul marca Volkswagen Sharan cu numărul de înmatriculare_, înmatriculat pe numele R. A. C. . Acesta prezenta avarii în partea din față. Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului R. T., acesta fiind testat cu aparatul etilotest, cu rezultat negativ. De asemenea i s-au prelevat probe de sânge în vederea determinării îmbibației alcoolice.
La aproximativ 50 m în spatele autoturismului, era amenajată, prin marcaj rutier și indicatoare de circulație, o trece pentru pietoni. Între marcajul trecerii pentru pietoni și corpul victimei au fost identificate mai multe fragmente din material plastic și pelicule de vopsea de culoare albastră, specifice un coliziuni precum și mai multe obiecte de uz personal și îmbrăcăminte identificate ca aparținând victimei. Raportat la marcajul pentru trecere pietonilor, cel mai apropiat obiect de îmbrăcăminte identificat este un pantof bărbătesc de culoare neagră, situat lateral față de marcaj, în șanțul din dreapta. Cele mai apropiate fragmente provenite de la autoturism au fost pelicule de vopsea de culoare albastră, căzute pe partea carosabilă la distanța de 6 m după marcajul pentru trecerea pietonilor.
Accidentul s-a produs pe timp de noapte, cu iluminat public stradal în funcțiune, pe un sector de drum în aliniament, într-o zonă amenajată ș semnalizată pentru trecerea pietonilor.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 0_, în momentele premergătoare accidentului, inculpatul R. T., conducea autoturismul marca Volkswagen Sharan cu numărul de înmatriculare_, pe DN 17, în direcția B. - Vatra Dornei, fiind singur în autoturism. Ajungând în zona unei treceri pentru pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaj rutier, inculpatul nu a observat-o pe victima care s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul rutier, de la stânga spre dreapta, în sensul său de deplasare. În aceste împrejurări, autoturismul condus de învinuit a acroșat-o pe victimă cu partea frontală, a preluat-o pe capota autoturismului transportând-o aproximativ 40 de metri, după care, în condițiile frânării, victima a căzut în fața autoturismului iar roțile acestuia au trecut peste corpul victimei. Autoturismul a oprit după încă câțiva metri, conform poziției consemnată în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Decesul victimei a fost constat la fața locului de medicul de pe ambulanță.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în seara de_, a plecat cu autoturismul de la locuința sa din mun. B., cu intenția de a ajunge în mun. Vatra Dornei, pentru rezolvarea unor probleme personale. Circulând în condiții de noapte, la lumina farurilor, primul dintr-o coloană de trei autoturisme, pe raza localității R. B. a întâlnit o coloană de autovehicule ce circula din sens invers.
Pe fondul reducerii vizibilității din cauza farurilor acelor autovehicule, inculpatul a susținut că nu a observat-o pe victima care traversa strada după marcajul trecerii pentru pietoni, având reprezentarea că impactul cu victima ar fi avut loc la 20 de metri după marcajul de trecere pentru pietoni. Susține că inițial a crezut că a lovit un câine și a frânat destul de lin simțind apoi că a trecut peste ceva. După ce a coborât a văzut că lovise un om. Apreciază că circula cu o viteză de cea. 40 km/h întrucât vizibilitatea era mică.
În cursul judecății inculpatul a solicitat să fie judecat după procedura obișnuită și nu a dorit să facă o nouă declarație în fața instanței precizând că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Prin Raportul de constatare medico-legală nr. 3334/111/500 din data de_, specialiștii au stabilit că moartea numitului B. I., de 72 de ani, a fost violentă. Aceasta s-a datorat transsecțiunii bulbare consecutiv fracturii-luxație occipito-atlanto-axoidiană în cadrul unui politraumatism prin accident rutier. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin
mecanism complex de lovire-basculare-proiectare în cadrul unui accident rutier. S-a susținut că între leziunile menționate și deces există legătură de cauzalitate directă. Sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool etilic. Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 909 din data de 1_, specialiștii au stabilit că sângele prelevat de la inculpat de asemenea nu conținea alcool.
În vederea stabilirii mecanismului și dinamicii de producere a accidentului, în cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto.
Prin Raportul de expertiză din data de_, expertul a stabilit că accidentul s-a produs datorită neobservării victimei de către conducătorul auto în momentele angajării în traversarea drumului public prin zona trecerii pentru pietoni, zonă semnalizată și marcată corespunzător, situație în care nu a acordat prioritate de trecere pietonului.
La obiectivul privind valoarea vitezei de deplasare în momentele premergătoare accidentului, expertul nu a formulat un răspuns apreciind că nu are elemente suficiente pentru calcularea ei. Ținând cont de împrejurările și dinamica producerii accidentului și de celelalte elemente consideră că viteza de deplasare a autoturismului nu se încadra în limita legal admisă de 50 km/h și că valoarea acesteia a favorizat producerea accidentului. Se rețin ca și cauze concurente care au favorizat vizibilitatea redusă pe timp de noapte, influențarea posibilităților de observare de către luminile autovehiculului care circula din sens invers și nereducerea vitezei de deplasare în momentul observării indicatorului trecerii pentru pietoni.
Locul impactului a fost stabilit de expert, în baza urmelor materiale identificate la fața locului, în zona marcajului pentru trecerea pietonilor, pe banda de deplasare aferentă senului B.
- Vatra Dornei, la cca. 1 m față de marcajul discontinuu lateral spre acostamentul din dreapta.
In ceea ce privește posibilitățile de evitare, expertul a stabilit că, accidentul putea fi evitat printr-o acțiune preventivă a conducătorului auto implicat, respectiv prin reducerea vitezei de deplasare în zona trecerii pentru pietoni.
Inculpatul nu a fost de acord cu aceste concluzii, și a susținut în principal, că expertul a greșit la calcularea vitezei de deplasare a autoturismului respectiv la locul impactului dintre autoturism și victimă. De asemenea a solicitat efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili cu exactitate, în mod special, cele două aspecte contestate cu privire la primul raport de expertiză.
Prin Raportul de expertiză criminalistică nr, 166 din data de_, al Laboratorului de Expertize Criminalistice C., expertul a stabilit, aceeași stare de fapt reținută și la prima expertiză tehnică auto, această expertiză oferind calcule mai precise la obiectivele stabilite.
Folosind o bază de date specifică "CD EES Collection" by Dr. Mclegh G., și utilizând compararea imaginilor fixate prin fotografierea avariilor suferite de autoturism la fața locului cu cele din baza de date amintită, experții estimează viteza de deplasare a autoturismului, în momentul impactului la cea. 75 km/h. Utilizând funcția de regresie "Kuhnel", expertul a stabilit faptul că locul impactului în plan longitudinal al drumului este la cea. 49 m în spatele autoturismului, plasându-1 astfel pe marcajul trecerii pentru pietoni iar în plan transversal, acesta a fost stabilii la cea. 2,4 m față de marcajul longitudinal al drumului.
S-a constatat că prima expertiză a stabilit locul impactului la aproximativ 1 m față de marcajul discontinuu ce delimitează acostamentul carosabil, iar noua expertiză la 2,5 metri de axul drumului. In condițiile în care lățimea benzii de circulație este de 3,5 metri, locul plasării victimei este aproape același.
S-a reținut că accidentul s-a produs datorită faptului că inculpatul nu a luat măsurile de evitare în vederea acordării priorității de trecere pietonului aflat în traversarea dramului public, pe trecerea pentru pitoni existentă pe acel sector de drum.
Ca urmare, în fața instanței s-a solicitat o nouă expertiză tehnică auto argumentându-se că potrivit declarațiilor martorilor viteza autoturismului condus de inculpat ar fi fost cea legală, că din coroborarea acestor declarații cu poziția finală a autoturismului și a victimei ar rezulta că victima traversa strada printr-o zonă aflată înafara marcajului.
Față de motivele invocate în susținerea cererii și întrucât concluziile celor două expertize erau în același sens cu privire ia împrejurările producerii accidentului iar în lipsa urmelor de frânare experții nu puteau folosi alte metode mai precise de calcul a vitezei, proba cu o nouă expertiză criminalistică a fost respinsă, după audierea martorilor.
Instanța de fond a apreciat, față de probele administrate în cauză, că susținerile inculpatului că ar fi circulat cu o viteză de până la 40 km/h au fost contrazise de expertiza criminalistică care a stabilit că la o asemenea viteză nici măcar nu s-ar fi produs spargerea parbrizului. In al doilea rând avariile produse la autoturism, localizate în zona superioară(parbriz) nu aveau cum să-i formeze convingerea că a lovit un câine.
De asemenea, distanța de aproximativ 50 m existentă între locul impactului și locul opririi autoturismului, precum și faptul că inculpatul care susține că nu a văzut victima, a perceput impactul cu aceasta doar la 20 de metri de locul accidentului indică în mod cert o viteză superioară celei de 40 km/h.
Concluziile cu privire la locul impactului în cele două expertize s-au bazat pe urmele găsite la fața locului, în special pe peliculele de vopsea desprinse de pe autoturism găsite la 6 metri de marcajul de trecere pentru pietoni, aspect care contrazice evident susținerea inculpatului că ar fi lovit victima după 20 de metri de la marcaj.
Circulând cu o viteză ce depășește limita admisă în localități de 50 km/h și cea de 30 km/h inculpatul a încălcat dispozițiile art. 49 alin.l din OUG 195/2002 republicată, art. 123 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată, iar prin neacordarea priorității de trecere victimei angajate în traversare a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată".
În ce privește apărarea invocată de inculpat în sensul că vizibilitatea i-ar fi fost afectată de lumina farurilor autovehiculelor ce se apropiau din sens contrar, art.123 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată, prevede obligația conducătorilor de vehicule să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități când vizibilitatea este sub 100 metri, în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asiguratorul S.C. E. R. A. R. S.A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în latura civilă a cauzei și rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
În motivarea recursului s-a arătat că daunele morale acordate de instanța de fond sunt mai în raport de prejudiciul moral suferit, în contradicție cu jurisprudența în materie și situația particulară din dosar în care victima și părțile civile nu conviețuiau împreună, motiv pentru care se poate vorbi de o atenuare a relației de dragoste și afecțiune.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Instanța de fond a soluționat legal și temeinic latura civilă a cauzei atât în ce privește cuantumul despăgubirilor civile reprezentând daune morale acordate părților civile cât și în ce privește opozabilitatea hotărârii asiguratorului S.C. E. R. A. R. S.A. a cărei calitate de asigurator de răspundere civilă a fost constatată în cauză.
Pe de altă parte, sumele stabilite în titlul de daune morale au fost în mod just cuantificate în raport de vârsta părților civile, gradul de rudenie și relațiile acestora cu victima, suferințele și traumele psihice cauzate de decesul unui membru al familiei.
Or, în raport de aceste criterii, Curtea apreciază că sumele acordate, câte 10.000 euro pentru fiecare parte civilă, sunt în măsură să constituie o reparație justă și echilibrată a prejudiciului moral cauzat, diminuarea acestora fiind nejustificată.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv, din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală, care să atragă casarea hotărârii atacate.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul asiguratorul S.C. E. R. A. R. S.A. ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 192 alin. 2 și art. 193 C.pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile B. E. și suma de 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul S.C. E. R. A. R.
S.A. împotriva sentinței penale nr. 1.826 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei B. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească părții civile B. E. suma de 500 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare,
din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
IER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact. H.C/4 ex./_ . Jud.fond. J. L. .
| ← Decizia penală nr. 951/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 846/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
