Decizia penală nr. 161/2. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA cod operator 2618

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ /a1

DECIZIA PENALĂ NR. 161/R Ședința publică din 2 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. -VIOLETA ALB - judecător

JUDECĂTORI: A. S. -F.

L. R. M. S.

GREFIER: A. D. N.

MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror: B. I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații M. G.I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M.

, jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud. M. ), M. B. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), M. I. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), M. A. -N. , (CNP 1., fiul lui C.

D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ), arestați preventiv, deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în stare de arest preventiv, recurenții-inculpați M. G. I. și M. A. -N., ambii asistați de apărătorul ales G. A., recurenții-inculpați M. B. și M. I., în stare de arest preventiv, asistați de apărătorul ales C. D. .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța îi identifică pe recurenții-inculpați, solicitându-le acestora să precizeze dacă își mențin recursurile declarate în cauză.

Recurenții-inculpați M. G. I., M. B., M. I. și M. A. N. arată că își mențin recursurile declarate în cauză.

Apărătorul recurenților-inculpați Mehnart B. și M. I., domnul avocat C. D., depune la dosar împuternicirea avocațială, după ce aceasta a fost semnată de către inculpați.

Apărătorul recurenților-inculpați M. G. I. și M. A. N., doamna avocat G. A., arată că delegația sa este pentru toate fazele procesuale și se află în dosarul de urmărire penală.

Neexistând chestiuni prealabile dezbaterii cauzei, instanța trece la soluționarea recursurilor, acordând cuvântul apărătorilor recurenților- inculpați apoi reprezentantei parchetului.

Apărătorul recurenților-inculpați M. G. I. și M. A. N., doamna avocat G. A., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii și, în temeiul art. 300¹alin. 2 din C.pr.pen., a se dispune revocarea măsurii arestării, punerea de îndată în libertate a inculpaților și efectuarea cercetării judecătorești cu aceștia în stare de libertate. Apreciază că, raportat la dispozițiile art. 300¹alin. 2 din C.pr.pen., în cauză nu mai există nici temeiurile care au dus la luarea măsurii și nu sunt nici elemente noi care să justifice menținerea și în cursul judecății. În principal, arată că măsurile preventive sunt luate cu un scop, prevăzut de art. 136 din C.pr.pen., pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la urmărire sau cercetare judecătorească. În cauză nu există indicii că inculpații s-ar sustrage de la cercetare sau de la aplicarea unei pedepse. Dacă luăm în considerare recomandarea Curții Europene, măsurile preventive se iau și se mențin doar în anumite situații, pentru o bună desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica pe inculpat să se sustragă sau să nu obstrucționeze aflarea adevărului. În acest sens, invocă Recomandarea nr. 80/2011, pct. 3. În prezenta

cauză, fiind finalizată cercetarea în faza de urmărire penală, dacă la un moment dat s-a impus luarea măsurii pentru administrarea de probe în faza de urmărire penală, azi această justificare nu mai există, nu sunt temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive, cercetarea judecătorească poate avea loc în libertate. Nu mai există nici temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura nu este motivată, respectiv în ce constă acel pericol public prevăzut de art. 148 lit. f din C.pr.pen. Trebuie să existe probe din care să rezulte faptul că punerea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol public. Ori, acestea lipsesc cu desăvârșire, instanța de fond motivând că raportat la starea de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, rezultă și pericolul social în concret pentru ordinea publică. Recomandarea Curții Europene către statele membre, pericolul social trebuie explicat în concret, nu se poate face referire doar la pericolul social al faptei, care este diferit de pericolul social în concret cu privire la ordinea publică. Atâta timp cât legiuitorul cere probe, atâta timp cât normele europene cer probe, trebuie explicitat acest pericol social, probat în concret. Nu există nici indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit fapta, aceștia nu contestă că ar fi săvârșit acte cu partea vătămată, dar nu în modalitatea reținută în rechizitoriu,

respectiv acestea au fost consimțite. Tinde să îi creadă pe inculpați, având în vedere și prezumția de nevinovăție, urmând ca vinovăția să fie dovedită în instanță. Există semne de întrebare, s-a respins orice probă solicitată care ar fi dus la circumstanțierea stării de fapt și a violenței psihice nerecunoscute de inculpați. Solicită a observa că partea vătămată în declarația făcută la poliție spune lucrătorului care era de serviciu, că la ora 13 a fost luată de o mașină de patru persoane care aveau cagulă, dusă pe un câmp de țară, închisă în mașină, la ora 1 noaptea a fost violată pe rând de cei patru, doar unul reușind raporturi sexuale normale, declarație consemnată în dosarul de urmărire penală la fila

127. Aceeași parte vătămată susține că a fost lăsată în stația de autobus, s-a întâlnit cu două femei cărora le-a spus că a fost violată, acestea au lăsat-o la șoferul de autobus, care la rândul său a lăsat-o la poliție. Ulterior, partea vătămată vine și spune că nu așa au stat lucrurile, că îi este frică de tatăl său, de acea a declarat astfel, nu era să spună că s-a dus de bună voie cu inculpații. Se pune în discuție dacă inculpații au săvârșit sau nu fapta pentru care au fost trimiși în judecată. Se motivează soluția de judecătorul fondului pe probele din dosarul de urmărire penală, pe faptul că rezultă indicii că inculpații au săvârșit fapta și se enumeră probele, astfel că nu are o altă soluție decât să spună că starea de fapt stă altfel decât a spus prima instanță. Este vorba despre libertatea unor persoane. Partea vătămată mai susține că le-a spus că a fost violată celor două femei, care în declarațiile lor nu spun acest lucru, doar că s-au întâlnit cu partea vătămată în stație, l-au rugat pe șofer să o ducă în oraș, șoferul a întrebat-o ce caută acolo și a lăsat-o în fața poliției. Așa a ajuns partea vătămată să dea declarație la poliție. Nu sunt de omis aceste aspecte, starea de fapt este alta. Nici rapoartele de medicină legală nu evidențiază violențe, în afară de acea deflorare, nu se face referire la reținerile că fapta a fost săvârșită prin violență. Solicită admiterea recursului, a avea în vedere toate aspectele, cauza nu este una simplă, la prima vedere suntem tentați să credem că există o parte vătămată și patru inculpați care au profitat de ea. Raportat la prezumția de nevinovăție, solicită a dispune punerea în libertate a inculpaților și cercetarea lor în stare de libertate. Dacă vor fi găsiți vinovați, nu înseamnă că nu vor primi o pedeapsă, dar arestarea preventivă nu trebuie să reprezinte un avans din pedeapsă.

Apărătorul recurenților-inculpați M. B. și M. I., domnul avocat

C. D., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii, revocarea măsurii arestării preventive în principal iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă. Situația este aceeași pentru toți cei patru inculpați, în hotărâre se face referire la circumstanțele reale și concrete, însă nu există o hotărâre definitivă, vorbim despre o posibilă faptă. Solicită a reține neconcordanțele care există între declarațiile părții vătămate și dintre cele patru declarații olografe ale inculpaților între care există concordanță deplină. Partea vătămată declară într-un fel, la fila 117 verso arată că le-a spus celor două femei că a fost violată, respectiv numitei L. Buciuman (fila 126), șoferul

de autobus și cele două femei arată că partea vătămată nu le-a spus că ar fi fost agresată în vreun fel. Există neconcordanță între declarațiile părții vătămate și ale martorilor, partea vătămată se temea de tatăl său, se pune problema dacă a mințit. J. ecătorul fondului nu a analizat cu atenție probele, timpul scurt dintre arestarea preventivă și finalizarea dosarului raportat la complexitatea acestuia, este în avantajul inculpaților. Presupușii făptuitori sunt dintr-o localitate iar partea vătămată este din alta. Inculpații nu au antecedente penale, singurul care este angajat este Mehnart I. și raportat la recomandările Curții Europene, măsura arestării preventive este cea mai gravă, nu este justificare pentru ca inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv. Dacă se va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, în mod sigur inculpații nu vor pleca, vor fi judecați de o altă instanță. Raportat la prezumția de nevinovăție și la principiul "in dubio pro reo"; solicită admiterea recursului.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat. Apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, între timp s-a întocmit și rechizitoriul din_ . Raportat la acele neconcordanțe, aceste susțineri formulate de inculpați, arată că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal ca inculpații să fie arestați preventiv, infracțiunea este deosebit de gravă, comisă asupra unei părți vătămate minore în vârstă de 15 ani, modalitatea de săvârșire a infracțiunii îi plasează într-o poziție care impune menținerea măsurii arestării preventive.

Recurentul-inculpat M. G. I., la ultimul cuvânt, arată că regretă

fapta. rău.

Recurentul-inculpat M. A. N., la ultimul cuvânt, arată că îi pare Recurentul-inculpat M. B., la ultimul cuvânt, arată că îi pare rău.

Recurentul-inculpat M. I., la ultimul cuvânt, arată că îi pare rău. Instanța reține cauza în pronunțare.

Prin încheierea penală din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în temeiul art. 300 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod de procedură penală coroborat cu art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a menținut pentru o perioada de 60 de zile măsura arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 1457/_ a Judecătoriei Baia M., față de inculpații:

- M. G. I., (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B.

, str. 125, nr. 35, jud. M. ), pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/U din_, trimis în judecată sub acuzația de comitere a
infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal;
- M. B., (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/U din_, trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal;
- M. I., (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/U din_, trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.

De asemenea, în temeiul art. 300 ind. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. h alin. 3 Cod de procedură penală coroborat cu art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a menținut pentru o perioada de 40 de zile măsura arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr. 1457/_ a Judecătoriei Baia M., față de inculpatul:

-M. A. -N., (CNP 1., fiul lui C. D. și A. S., născut la data de 30.11.995 în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat B. M., str. 128, nr. 37, jud. M. ), pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/U din_, trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.

S-au respins solicitările formulate de inculpați, prin apărători, privind revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara ori localitatea.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr. 1457/_ a Judecătoriei Baia M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. G. I., M. B. și M. I. pentru o perioadă de 29 de zile, precum și a inculpatului minor M. A. N. pentru o perioadă de 19 de zile, cu începere de la data de 12 iunie 2013 și până la data de 10 iulie 2013, respectiv 30 iunie 2013 în privința inculpatului minor, sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 52/U, 53/U, 54/U și 55/U din_, sub acuzația de comitere a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal în privința inculpaților M. G. I., M. B. și M. I. și cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul minor M. A. N. .

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 2534/P/2013 din_, Judecătoria Baia Mare a fost sesizată cu judecarea în

fond a cauzei, înregistrându-se dosarul penal nr._ din_, primul termen de judecată în fond fiind stabilit la data de_ .

Având în vedere că măsura preventivă dispusă în cursul urmăririi penale urmează să expire la data de_ pentru inculpații M. G. I., M. B. și M. I., respectiv_ în privința inculpatului minor M. A. N., instanța din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 300 ind. 1 raportat la art. 160 ind. b, art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală, precum și art. 148 Cod procedură penală, a luat în discuție regularitatea măsurii arestării preventive, sens în care a reținut următoarele:

Inculpații M. G. I., M. B., M. I. și M. A. N. au fost trimiși în judecată sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 10/_, aflându-se în localitatea B. M., județul M., au constrâns-o moral pe partea vătămată C. A., prin întrebuințarea de amenințări și profitând de faptul că se aflau în superioritate numerică, să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu ei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-au putut produce prin zgâriere în_ și care nu au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.

Mijloacele de probă administrate în cauză permit să se contureze presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații sunt autorii infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, în acest sens fiind avute în vedere: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificat de încadrare în grad de handicap, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare aferente, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte și fotografiile judiciare aferente, proces-verbal de recunoaștere după fotografie, declarații martori, raportul psihologic, procesele-verbale de examinare a telefonului mobil aparținând inculpatului M. A. N., procese-verbale de examinare a telefonului mobil aparținând inculpatului M. I., proces-verbal examinare îmbrăcăminte și fotografiile judiciare aferente, dovezi de ridicare și predare obiecte, precum și declarațiile inculpaților date până în acest stadiu procesual.

Din această perspectivă sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.

J. ecătoria a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă în continuare, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că inculpații au săvârșit, cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În cauză sunt aplicabile în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei, fiind săvârșită pe timp de noapte, cu violență, de către o pluralitate de făptuitori, aspecte care denotă determinare din partea acestora.

La aprecierea pericolului pentru ordinea publică instanța a mai avut în vedere modul de săvârșire a faptei, prin care s-a adus o atingere gravă inviolabilității vieții sexuale a persoanei vătămate, precum și libertății psihice a acesteia.

Rezonanța socială a unor astfel de fapte, în rândul comunității locale, a căror frecvență de comitere este în creștere, conjugată cu circumstanțele reale și concrete ale comiterii faptei, îndreptățesc să se considere că în speță, în privința inculpaților, menținerea arestării preventive este o măsură proporțională și echilibrată fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale inculpaților în plan procesual.

Fapta inculpaților reclamă din partea justiției aplicarea unei instituții juridice procesuale ferme, de natură să atenționeze pe toți destinatarii legii penale asupra pericolului social ridicat al unor astfel de infracțiuni cu un serios impact în comunitatea locală, în legătură cu care nu trebuie să se lase impresia că organele judiciare nu adoptă măsurile corespunzătoare în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal într-o manieră care să garanteze că cei vinovați vor fi trași la răspundere penală în cel mai scurt timp posibil.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că judecata trebuie să se desfășoare cu inculpații puși sub arest preventiv, sens în care s-au respins solicitările formulate de inculpați, prin apărători, privind revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara ori localitatea.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații care au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Procedând la judecarea recursurilor, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.

Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.

Astfel, pe lângă faptul că din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, respectiv că în noaptea de 10/_, aflându-se în localitatea B. M., județul M., au constrâns-o moral pe partea vătămată C. A., prin întrebuințarea de amenințări și profitând de faptul că se aflau în superioritate numerică, să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu ei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care s-au putut produce prin zgâriere în_ și care nu au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, față de aceștia sunt incidente în continuare dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală - pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

T. apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă în continuare și rezidă atât din gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, de modalitatea în care se presupune că au fost comise, dar și din reacția publicului față de săvârșirea lor, cunoscut fiind faptul că anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o măsură privativă de libertate pentru o anumită perioadă de timp.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor ce se prezumă că au fost comise de către inculpați, din activitatea infracțională desfășurată, cât și din datele referitoare la persoana acestora.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în mod constant că la menținerea măsurii arestării preventive trebuie analizată persistența motivelor care justifică privarea de libertate a inculpatului, apreciind că după o anumită perioadă de timp motivele existente la luarea măsurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative (W c. Elvetiei), însă a precizat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (Labita c.Italiei).

De asemenea, Curtea a hotărât, că referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate (Richet c.Frantei), însa alături de invocarea altor motive plauzibile, poate să întemeieze menținerea în stare de detenție: pericolul de a săvârși și alte infracțiuni precum și tulburarea ordinii publice, apreciate în funcție de gravitatea și natura infracțiunii, circumstanțele în care a fost săvârșită (Bouchet c. Frantei), caracterul celui acuzat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale (Neumaister c. Austriei).

Față de considerentele mai sus expuse, întrucât nu există temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii arestării ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură privativă, recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. G. I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud.

M. ), M. B. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de _

în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), M. I. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), M. A. -N. , (CNP 1., fiul lui C.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,				G.	IER,
C. -Violeta Alb A. S.	-F.	,L.	R. M. S.	A.	D.	N.

Red.A.C./T.red.N.A.

_ /6 ex.

J. ecător la fond: F. O.

R O M Â N I A cod operator 2618

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Dosar nr._ /a1

din _

C Ă T R E

PENITENCIARUL GHERLA

Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului deciziei penale nr. 161/R din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind pe inculpații M. G. I. , (CNP 1., fiul lui I. și M. -Ana, născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 125, nr. 35, jud.

M. ), M. B. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., nr. 121, jud. M. ), M. I. , (CNP 1., fiul lui I. și A., născut la data de_ în Baia M., jud. M., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, Sat B. M., str. 127, nr. 35, jud. M. ), M. A. -N. , (CNP 1., fiul lui C.

PREȘEDINTE GREFIER

C. -Violeta Alb A. D. N.

Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a1 Minuta deciziei penale

nr. 161/R/_

Decide:

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte J. ecători

Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ /a1 Copia minutei deciziei penale

nr. 161/R/_

Decide

În temeiul art. 38514și art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurenții-inculpați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte J. ecători

s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil

pt.conf.,

← Decizia penală nr. 222/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 386/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 161/2. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 161/2. Mentinere arest preventiv