Decizia penală nr. 1658/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.1658/R/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: C. I. ,
: I. C. M.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. I. împotriva sentinței penale nr.836 din_ a Judecătoriei G. inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla nr.88/P/2011 pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și f C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. I., în stare de arest, asistat de către P. a A. D. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar, partea vătămată C. M. V. și martorul B. Ș., lipsă fiind martora Kozak
D. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la îndepărtarea din sala de judecată a părții vătămate C. M. V. pe parcursul audierii martorului B. Ș. .
În temeiul art.85 alin.1 C.pr.pen sub prestare de jurământ, se procedează la audierea martorului B. Ș., în conformitate cu prevederile art.327 C.pr.pen. raportat la art.323 C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila 46 din dosarul cauzei.
În temeiul art.326 al.1 C.p.p instanța procedează la audierea părții vătămate
C. M. V. cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosarul cauzei, fila 47.
Curtea, constată că s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis în privința martorei Kozak D. A. din cuprinsul căruia reiese faptul că aceasta nu mai locuiește la adresa menționată în mandat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită instanței să constate imposibilitatea audierii martorei Kozak D. A. și faptul că inculpatul nu mai insistă în audierea acesteia.
Reprezentantul M. ui P. solicită instanței să ia act de faptul că s-a renunțat la audierea martorei Kozak D. A. și prin urmare să revină asupra audierii acesteia.
Curtea, având în vedere imposibilitatea executării mandatului de aducere emis în privința martorei Kozak D. A., în temeiul art.329 alin.3 C.pr.pen. omite audierea acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale recurate și rejudecând, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.c C.pr.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. Conform probelor de la dosar, apreciază că nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia, există dubii cu privire la probatoriul administrat în cauză, iar declarația părții vătămate nu poate fi considerată o probă absolută care să stea la baza condamnării inculpatului.
În cazul în care instanța va aprecia că există probe în sensul că, inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în baza art.10 lit.b1C.pr.pen. solicită achitarea acestuia, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În privința cuantumului prejudiciului cauzat părții vătămate apreciază că acesta este mult mai mic decât cel reținut în actul de sesizare și prin urmare, în opinia sa, sustragerea unui telefon a cărui valoare este de 900 lei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că nu se impune achitarea inculpatului, arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.72 C.pen. aplicând inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni, rezultând în final o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În temeiul art.61 alin.1 C.pen solicită menținerea liberării condiționate având în vedere toate aspectele anterior menționate. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Arată că, inculpatul a declarat recurs împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Gherla prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune comisă în
stare de recidivă postcondamnatorie conform art.37 lit.a C.pen. S-a dispus revocarea unei liberări condiționate și s-a ajuns ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. Hotărârea a fost criticată de către inculpat pe considerentul că el nu ar fi autorul infracțiunii de furt calificat, infracțiune comisă asupra părții vătămate audiate azi în fața instanței de control judiciar.
Raportat la cele expuse anterior de către apărătorul inculpatului, arată că, nici apărarea nu este sigură dacă inculpatul este sau nu vinovat. Arată că se cerere achitarea inculpatului pe temeiul art.10 lit.c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, pentru ca apoi să se ajungă la o altă solicitare, și anume, achitarea inculpatului pe temeiul art.10 lit.b1C.pr.pen. pe considerentul că fapta ar fi lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni și în final se cere reducerea pedepsei aplicate inculpatului .
Reprezentantul M. ui P. susține că ansamblul probatoriului administrat demonstrează vinovăția inculpatul în comiterea infracțiunii. Partea vătămată a făcut
astăzi o demonstrație cu privire la reținerea unor aspecte esențiale și a susținut că, autorul infracțiunii nu este altcineva decât inculpatul H. I. .
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarația martorului audiat în data de 08 noiembrie 2003, care a relatat că, atunci când s-a procedat la recunoașterea inculpatului din grup la sediul poliției TF, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de furt.
Atunci când inculpatul a fost prezentat pentru a semna procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere l-a semnat fără niciun fel de obiecțiuni și există dovada existentă la fila 27 dos.up.
În ceea ce privește reducerea pedepsei și aplicarea disp. art.181C.pen., este evident faptul că telefonul a fost un lucru important pentru partea vătămată, iar valoarea acestuia de 999 lei este demonstrată de partea vătămată și nu este o valoare modică așa cum susține apărare. Arată că, inculpatul are la activ un număr de zece condamnări pentru furturi calificate, condamnări pronunțate în perioada 1989-2005, conform cazierului judiciar depus la dosarul cauzei, fila 60.
Raportat la cele expuse anterior solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Partea vătămată C. M. arată că nu are niciun fel de pretenții față de
inculpat, solicită ca acesta să execute pedeapsa care i-a fost aplicată de prima instanță.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat raportat la cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, arată că, acesta nu poate fi stabilit ca fiind valoarea telefonului la achiziționare, întrucât în timp apare o uzură, o scădere a prețului și prin urmare nu poate fi luată această sumă de bani ca valoare a prejudiciului cauzat
Inculpatul H. I. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat, apreciază că atât pedeapsa, cât și sport care i-au fost aplicate de către prima instanță sunt prea mari, solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.836 din_, Judecătoria Gherla a condamnat pe inculpatul H. I., fiul lui H. Remusz și P. a S., născut la data de 9 mai 1967 în Cisnădie, județul Sibiu, cetățenia română, studii liceul, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, domiciliat în Alba Iulia, jud. Alba, fără forme legale în
satul B., nr. 203, comuna Galda de jos, jud. Alba, posesor al CIP seria PC nr. 3.
, eliberat de SPCLEP Alba Iulia, CNP 1., la următoarea pedeapsă: . 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. e și f, C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a, C. proc. pen.
S-a constatat că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită înainte de a putea fi considerată ca executată pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de_ .
În temeiul art. 61, alin. 1, C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba.
În temeiul art. 61 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 37, lit. a, C. pen. s-a contopit restul rămas neexecutat de 951 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, în final rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 C. penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale pe durata executării pedepsei aplicate începând de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art. 118, alin. 1, lit. e, alin. 4, C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 160 lei.
S-a luat act că partea vătămată C. M. -V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 189 C.p.p. suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, s-a avansat din fondurile M. ui Justiției, d- nului avocat Bota Fabiola-Elvira.
În temeiul articolului 191 alineatul 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul H. I. la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla din data de 28 septembrie 2013 inculpatul H. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. e și f, C. pen., cu aplicarea art. 37, lit. a, C. proc. pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 16 ianuarie, aflându-se în trenul personal nr. 4304 care circula dinspre Cluj-Napoca spre Dej, a sustras telefonul mobil marca Nokia N81 cu seria IMEI nr. 356442013698141, în valoare de 999,01 lei aparținând părții vătămate C. M. V. .
În faza de judecată, instanța a încuviințat și administrat proba cu martorul Opruța A. -George.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 16 ianuarie 2011, inculpatul călătorea cu trenul personal nr. 4304 dinspre Cluj-Napoca spre Dej, în care se afla și partea vătămată C. M. -V. . Înainte de oprirea trenului în localitatea Bunești, inculpatul a sustras telefonul mobil marca Nokia N81 cu seria IMEI nr. 356442013698141, în valoare de 999,01 lei aparținând părții vătămate, din buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcată, după care a sărit din trenul încă aflat în mișcare.
Ulterior săvârșirii faptei, inculpatul a vândut telefonul martorului de bună- credință Opruța A. -George, pentru suma de 160 de lei. Acesta din urmă a vândut la rândul său telefonul martorului Petrescu V., pentru suma de 250 de lei.
La data de 8 iunie 2011 telefonul mobil a fost ridicat de organele de poliție pe bază de dovadă de la martorul Petrescu V. și restituit părții vătămate.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a dobândit telefonul mobil prin cumpărare de la numitul Cristi Gălăuțeanu. Susținerile inculpatului nu
au nici un suport probator. Mai mult decât atât sunt înlăturate de probele administrate în cauză.
Astfel, partea vătămată a declarat că inculpatul i-a sustras telefonul. A reușit să îl identifice cu ușurință din grup pe inculpat, lucru care ar fi fost imposibil, dacă telefonul i-ar fi fost sustras de o altă persoană. Din descrierea realizată de martorul Opruța A. -George rezultă că telefonul mobil i-a fost vândut chiar de inculpat, iar nu de concubina acestuia. Nu în ultimul rând, instanța reține că martora Kozac D.
-A. a auzit discuții purtate între inculpat și concubina sa Cioloboc D. -A. în care inculpatul a recunoscut că a sustras telefonul, descriind modalitatea de săvârșirea a faptei. În susținerea probatoriului administrat este și proba tehnico- științifică administrată în cauză, din care rezultă că răspunsurile inculpatului legate de furtul telefonului au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În drept, fapta inculpatului care în data de 16 ianuarie, aflându-se în trenul personal nr. 4304 care circula dinspre Cluj-Napoca spre Dej, a sustras telefonul mobil marca Nokia N81 cu seria IMEI nr. 356442013698141, în valoare de 999,01 lei aparținând părții vătămate C. M. -V., întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de "furt calificat";, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. e și f,
C. pen.
Fapta a fost săvârșită înainte de a putea fi considerată ca executată pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de_ . În consecință, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 37, lit. a,
C. proc. pen. referitoare la recidiva mare postcondamnatorie.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, astfel că se impune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. "furt calificat";, prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1 lit. e și f, C. pen.
În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana inculpatului.
Persoana inculpatului prezintă pericol pentru societate, având în vedere faptul că a mai fost condamnat penal și sancționat administrativ pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, viol și lovire și alte violențe. Inculpatul nu are un loc de muncă. Nu a apreciat nici beneficiul liberării condiționate, săvârșind o nouă infracțiune în timpul termenului de liberare condiționată. Nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar în cele din urmă s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată.
Instanța a apreciat că infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpat prezintă un grad mediu de pericol social, determinat următoarele aspecte: producerea unui prejudiciu relativ mare; săvârșirea faptei în public; săvârșirea faptei într-un mijloc de transport în comun.
Având în vedere aceste criterii de individualizare a pedepsei, instanța a aplicat acestuia pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Instanța a contatat că inculpatul a comis o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, înainte ca pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de_, rămânând un rest neexecutat de 951 zile, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a din C. pen. privind recidiva mare postcondamnatorie.
În temeiul art. 61, alin. 1, C. pen. instanța a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, având în vedere persoana inculpatului, starea de recidivă și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele.
În temeiul art. 61 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 37, lit. a, C. pen. s-a contopit restul rămas neexecutat de 951 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2005 pronunțată de Tribunalul Alba cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat";, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 6 luni, în final rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Instanța a apreciat necesară sporirea pedepsei cu 6 luni ținând cont de starea de recidivă și de persistența infracțională a inculpatului, care relevă lipsa oricărei dovezi de îndreptare a sa. Este deci evident că pedepsele aplicate anterior nu și-au îndeplinit rolul, impunându-se o reacție mai fermă împotriva comportamentului antisocial al inculpatului, de natură a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 71, alin. 2, C. pen. "Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei";.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că va interzice inculpatului exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal, precum și a dreptului prevăzut de art. 64, lit. b. Dispozițiile art. 64, lit. c nu sunt aplicabile întrucât inculpatul nu s-a folosit de nici o activitate, funcție sau profesie pentru a săvârși infracțiunea.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din
06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în temeiul articolului 71 alineatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate începând de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În temeiul art. 118, alin. 1, lit. e, alin. 4, C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 160 lei, reprezentând prețul primit de le martorul Opruța A. - George pentru telefonul sustras.
Instanța a luat act că partea vătămată C. M. -V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 189 C.p.p. suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, s-a avansat din fondurile M. ui Justiției, d- nei avocat Bota Fabiola-Elvira.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul H. I. solicitând ca în urma aprecierii căii de atac ca fiind un recurs peste termen, să se caseze hotărârea și în principal să se dispună a chitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea în baza art.10 lit.b1 C.pr.pen. raportat la art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare la instanța de fond și a declarat recursul în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei, iar în urma probelor administrate în cursul judecării căii de atac coroborate cu probele administrate la instanța de fond, vinovăția sa nu a fost dovedită, existând dubii care trebuie să-i profite, întrucât declarația părții vătămate nu poate fi considerată o probă absolută care să stea la baza condamnării sale.
În subsidiar, a arătat că prejudiciul cauzat este redus, acesta fiind mai mic decât cel reținut în actul de acuzare, care a avut în vedere prețul unui telefon la data achiziției și nu la data săvârșirii faptei, astfel că este vorba de o atingere minimă adusă valorii ocrotite de legea penală.
Inculpatul a solicitat de asemenea, ca în cazul în care nu se va pronunța una din cele două soluții, să se reducă pedeapsa aplicată.
Cu privire la termenul de introducere a recursului, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 18 octombrie 2013, apreciind că sunt îndeplinite condițiile recursului peste termen prev.de art.365 rap.la art.3853C.pr.pen., deoarece inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată la instanța de fond, cât și la pronunțare, iar înregistrarea căii de atac s-a făcut înăuntrul termenului de 10 zile de la data punerii în executare a mandatului, respectiv 23 septembrie 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond și în recurs, audiat fiind inculpatul, partea vătămată C. M. V., martorii Jakab P., martorul Opruța A. George, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corespunzător starea de fapt în sensul că la data de_ inculpatul a sustras din buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcată partea vătămată C. M. V., un telefon mobil marca Nokia N 81 achiziționat cu suma de 999,01 lei în timp ce călăteau împreună cu trenul dinspre Cluj-napoca spre Dej. Ulterior săvârșirii faptei, inculpatul a vândut telefonul numitului Opruța A. pentru suma de 160 lei, iar acesta la rândul său l-a vândut numitului Petrescu Valetin cu suma de 250 lei.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei însă, partea vătămată a avut o atitudine constantă de la începutul procesului, identificând din grup pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii, declarație care se coroborează și cu cea a martorului asistent la identificarea din grup, numitul Jakab P. și cea a cumpărătorului Opruța A. George, neexistând niciun dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Un alt element care susține starea de fapt ar fi acela că din declarația martorei Cozac D. dată în cursul urmăririi penale și care nu a putut fi audiată în faza de cercetare judecătorească a rezultat că aceasta a asistat la o discuție dintre inculpat și concubina sa din cadrul căreia inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea, se are în vedere și împrejurarea că la testul poligraf s-au evidențiat modificări specifice comportamentului simulat la răspunsurile date de inculpat privind săvârșirea infracțiunii de furt.
În consecință, prima instanță în mod corect a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 C.pen., împrejurarea că inculpatul este recidivist, nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, iar modalitatea în care a comis fapta, prejudiciul cauzat, nu este de natură a justifica aplicarea dispoz.art.181C.pen. raportat și la antecedența penală a inculpatului.
Referitor la prețul telefonului mobil sustras, este real că de la momentul achiziției și până la data săvârșirii faptei a trecut o perioadă de peste 1 an, însă partea vătămată a suferit un prejudiciu care reprezintă valoarea investită în bunul sustras.
Pentru aceste considerente și văzând că instanța a aplicat corect dispozițiile art.61 C.pen. și art.37 lit.a C.pen., în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea va respinge recursul, nefiind justificată solicitarea nici de reducere a pedepsei și nici înlăturarea sporului.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I., fiul lui H. Remusz si P. a S., născ.la 9 mai 1967 în Cisnădie, jud. Sibiu, aflat in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 836 din 16 mai 2013 a Judecătoriei G. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul executat, începând cu data de 23 septembrie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat
P. a A. D. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. | C. | C. | I. | I. | C. M. |
GREFIER
G. I. B.
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.Gîlcă M.
| ← Decizia penală nr. 282/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 417/2013. Furt calificat → |
|---|
