Decizia penală nr. 548/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 548/R/2013
Ședința nepublică din 18 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: A. | D. | L. | |
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 15
ianuarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind pe inculpatul minor C. L. D. , trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 1536/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul C. L. D. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. C.
A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 16 ), partea responsabilă civilmente C. I., lipsă fiind partea responsabilă civilmente C. I. L. și
S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se procedează la verificarea identității inculpatului prezent, C. L. D.
, care arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 35/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, hotărâre care este considerată nelegală și netemeinică.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal, respectiv două acte materiale de sustragere, din anul 2010, a două calculatoare. Astfel, în data de 31 ianuarie 2010 inculpatul a forțat sistemul de închidere al școlii generale, de unde a sustras un calculator și mai târziu, respectiv în luna septembrie 2010, acesta a intrat fără drept în curtea lăsată neasigurată a părții vătămate P. S., sustrăgând un calculator de pe terasă. În acest context, arată că pedeapsa stabilită de instanță este de numai 3 luni închisoare și un termen încercare de un an de zile și că primul motiv de nelegalitate al hotărârii recurate se referă la aplicarea concomitentă a art. 3201din Codul de procedură penală și a art. 74 lit. c din Codul penal. Susține că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar că art. 74 lit. c Cod penal se poate reține dacă sunt alte împrejurări decât recunoașterea faptei, fiind indicată în acest sens și hotărârea Înaltei Curți de C.
și Justiție, aspect care semnifică că în cauză se impune aplicarea doar a art. 3201din Codul de procedură penală, cu înlăturarea art. 74 lit. c din Codul penal. În consecință, solicită să se dispună majorarea pedepsei aplicate minorului, reținând în continuare art. 81 din Codul penal.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului C. L. D., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către Parchet în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală.
Raportat la memoriul cuprinzând motivele de recurs ale Parchetui depus la dosar și la faptul că inculpatul a sustras de două ori același tip de bun, respectiv calculator, apreciază că justificarea acestuia este una plauzibilă, în sensul că inculpatul și-ar fi dorit să dețină un calculator, similar celor de vârsta sa. De asemenea, mai arată că nu a reușit punerea în funcțiune a calculatorului sustras de la școală și că a procedat la înstrăinarea acestora pentru a nu fi prins.
Totodată, având în vedere că recursul Parchetului vizează și neachitarea de către inculpat a sumei de 500 de lei, constând în prejudiciul cauzat părții vătămate P. S., arată că până în prezent nu a existat o hotărâre definitivă prin care inculpatul să fie obligat la plata acestor despăgubirilor.
Raportat la susținerea Parchetului în sensul că inculpatul nu este la primele încălcări ale regulilor de conviețuire socială arată că legiuitorul prevede la art. 38 Cod penal care sunt cauzele care înlătură starea de recidivă și, fiind minor, susține că inculpatul nu răspundere penal, iar ceea ce a făcut sau nu anterior împlinirii vârstei de 14 ani, nu pot constitui antecedente penale, aspecte reținute în mod corect de către instanța de fond.
De asemenea, apreciază ca fiind o simplă presupunere a faptului că există riscul reiterării comportamentului infracțional, care nu trebuie acceptată în cauză având în vedere și că, în prezent, inculpatul lucrează și realizează un venit lunar de 1300 de lei, sens în care acesta se declară mulțumit. Mai arată că inculpatul deține propriul său calculator și consideră că nu se impune a se da o foarte mare eficiență speculației că există riscul reiterării comportamentului infracțional.
Cu privire la aspectul de nelegalitate anterior evidențiat arată că acesta nu a fost stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o deciziei pronunțată într-un recurs în interesul legii, fiind doar o opinie care se regăsește într-o sentință pronunțată și care nu este obligatorie. Prin urmare, apreciază ca fiind nejustificată imposibilitatea aplicării atenuantei privind buna conduită după săvârșirea infracțiunii concomitent cu disp. art. 3201Cod procedură penală. Totodată, susține că inculpatul a avut o conduită procesuală adecvată, s-a prezentat în fața instanței, a dat declarații și și-a recunoscut vinovăția. Apreciază că art. 74 lit. c Cod penal a fost motivat de instanța de fond, chiar dacă nu s-a efectuat o dezbatere, dar se regăsesc motivele pentru care s-a reținut această circumstanță în contextul în care instanța a făcut referire la conduita inculpatului din timpul procesului.
Consideră ca fiind greșită susținerea M. ui P. din cuprinsul ultimei pagini a motivelor de recurs și anume că termenul de încercare este unul extrem de mic, de doar un an de zile, practic adăugându-se la pedeapsa aplicată doar perioada de 9 luni de zile. Astfel, conform Codului penal, respectiv art. 110 și art. 82, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii aplicate plus, în cazul minorilor, a unui interval de timp cuprins între 6 luni și 2 ani. În acest sens, instanța de fond a apreciat că un an este suficient, pedeapsa aplicată fiind de un an și 3 luni și nu de un an, așa cum greșit s-a susținut în motivele de recurs.
Raportat la cuantumul pedepsei, solicită a se avea în vedere, în ipoteza admiterii ideii compatibilității disp. art. 3201Cod procedură penală cu ale art. 74
lit. c Cod penal, că în urma reducerii limitelor de pedeapsă prin aplicarea art. 3201Cod procedură penală și a reducerii prin aplicarea art. 99 Cod penal, referitor la minoritate și, respectiv reducerea prin aplicarea art. 76 Cod penal, instanța poate coborî pedeapsa chiar până la minimul general și, prin urmare, solicită respingerea recursului. Cu onorariu din FMJ.
Partea responsabilă civilmente C. I., arată că ulterior comiterii faptei a procedat la o supraveghere mai intensă a inculpatului.
Inculpatul C. L. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și că va proceda la achitarea sumei de 500 de lei în favoarea părții vătămate. De asemenea, susține că este în curs de angajare, cu forme legale și își exprimă angajamentul ca pe viitor să adopte un comportament adecvat în societate și că nu va mai comite alte fapte de natură penală.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 35/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ , s-a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza art. 3201din C.p.p.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 99 al. 3, art. 74 al. 1 lit. c și art. 76 din C.pen. și art. 3201din C.pen. a fost condamnat inculpatul minor C. L. D., cetățean român, fiul lui I. L. și
I., născut la data de 13 februarie 1994 în Cluj-Napoca, jud. Cluj, CNP 1.
, fără antecedente penale, fără ocupație, fără loc de muncă, studii 8 clase, domiciliat în comuna C., sat I. de C., str. H., nr. 17, jud. Cluj la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 110 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. L. D. și s-a stabilit termenul de încercare de 1 an.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3 din C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. S. cu domiciliul în C., sat I. de C., str. N. B., nr. 2, jud. Cluj și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. L. și C. I. cu domiciliul în comuna C.
, sat I. de C., str. H., nr. 17, jud. Cluj la plata sumei de 500 de lei, reprezentând daune materiale.
S-a constatat că partea vătămată Ș. Generală cu clasele I-V. C. cu sediul în C., sat C., str. R., nr. 83, jud. Cluj nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 1 februarie 2010 martora Vârcu E., angajată a Școlii din I. de C. a găsit ușa de la intrare deschisă, la fel și ușa de la o sală de clasă și a constatat că din sala de clasă, din spatele unui panou folosit la activitățile didactice a fost sustras un calculator. În urma cercetării la fața locului au fost puse în evidență urmele de forțare a ușii de acces și au fost ridicate trei
urme papilare de pe panoul în spetele căruia se afla calculatorul. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 423500/7 noiembrie 2011, una dintre aceste urme a fost creată de către inculpat. Inculpatul C. L.
D. a recunoscut săvârșirea faptei, iar calculatorul a fost găsit la martorul Santo Darius care l-a primit de la inculpat în schimbul a două telefoane mobile. Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5431/IV/a/82/10 august 2011 inculpatul a avut discernământul păstrat la data săvârșirii faptei.
La data de 15 octombrie 2010 partea vătămată P. S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că inculpatul i-a sustras o unitate de pe calculator de pe terasa din curtea casei sale. După constatarea faptei partea vătămată a auzit de la martorul Ursan S. că fratele său Ursan C. a primit o unitate de calculator de la inculpat în schimbul unui telefon mobil, iar partea vătămată a recunoscut bunul ca fiind al său. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatul C. L. D. nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier. Având în vedere comportamentul inculpatului din acea perioadă și modul de săvârșire a faptelor, instanța a reținut că fapta inculpatului minor C. L. D. care, în noaptea de 31.01/_ a pătruns prin efracție în clădirea Școlii din I. de C. de unde a sustras un calculator, iar în cursul lunii septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte a pătruns în curtea numitului P. S. din I. de C. de unde a sustras o unitate centrală de calculator, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 99 al. 3 din C.pen.
În consecință, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în baza disp. art. 3201din C.p.p.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a bunurilor mobile, fără consimțământul părților vătămate, din posesia acestora.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului și în producerea unei pagube părții vătămate - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire al faptei și din propriile declarații ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev. art. 72 din Codul pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., gradul de pericol social al faptei, care este unul mediu prin raportare la modul, mijloacele și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea precum și a bunurilor sustrase. Instanța a avut în vedere vârsta inculpatului la data săvârșirii faptelor, respectiv 15 ani și 11 luni și 16 ani și 6 luni, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj din care rezultă că inculpatul a dovedit un comportament predelincvent și nu avea o reputație bună în comunitate. Totodată, s-a avut în vedere și conduita procesuală adecvată a inculpatului, precum și împrejurarea că între timp inculpatul s-a angajat în muncă și și-a îndreptat considerabil comportamentul.
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g și i din C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 99 al. 3, art. 74 al. 1 lit. c și art. 76 din C.pen. și art. 3201din C.pen. a fost
condamnat inculpatul minor C. L. D. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2 din Cod pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) Cod pen., pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Prin decizia LXXIV (74) din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.
În raport cu interzicerea dreptului de a alege, prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, instanța arată că art. 3 Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Prin urmarea, având în vedere
jurisprudența Curții europene precum și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța consideră că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.
Instanța a apreciat că, raportat la vârsta inculpatului, la împrejurările concrete de fapt care au favorizat și însoțit activitatea infracțională și la lipsa unei tipologii infracționale ale inculpatului evidențiată prin absența antecedentelor, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, motiv pentru care în temeiul art. 110 și 81 alin. 1 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 1 an.
În baza art. 71 al. 5 din C. pen., pe durata termenului de încercare, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.
În baza 359 alin. 1 din C.p.p., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 Cod pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că fapta ilicită săvârșita de către inculpat cu intenție directă au produs un prejudiciu direct și nemijlocit în patrimoniul părții vătămate P. S.
, constând în deteriorarea bunului sustras și raportat și la poziția procesuală a inculpatului în temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al.
3 din C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. S. și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. L. și C. I. la plata sumei de 500 de lei, reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate, în sensul majorării pedepsei aplicate.
S-a invocat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal, respectiv două acte materiale de sustragere, din anul 2010, a două calculatoare. Astfel, în data de 31 ianuarie 2010 inculpatul a forțat sistemul de închidere al școlii generale, de unde a sustras un calculator și mai târziu,
respectiv în luna septembrie 2010, acesta a intrat fără drept în curtea lăsată neasigurată a părții vătămate P. S., sustrăgând un calculator de pe terasă.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente. Prin rechizitoriul nr. 1536/P/2010 din data de 26 noiembrie 2012 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, jud. Cluj, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. L. D. pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 99 al. 3 din C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 31.01/_ a pătruns prin efracție în clădirea Școlii din I. de C. de unde a sustras un calculator, iar în cursul lunii septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte a pătruns în curtea numitului P. S. din I. de
C. de unde a sustras o unitate centrală de calculator.
La termenul de judecată din data de_, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 3201din Codul de procedură penală.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere în mod corect criteriile de individualizare prevăzută. de art. 72
C.p. Astfel, s-a avut în vedere atât vârsta inculpatului și perspectivele sale de reintegrare, aspecte ce rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză cât și împrejurările comiterii faptei, scopul urmărit și urmările produse, instanța de fond apreciind în mod corect că o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, având în vedere și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b
C.p.p. recursul declarat în cauză este nefondat sens în care urmează a fi respins.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 3 C.p.p. se va stabili onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. C. ce se va avansa din FMJ iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, împotriva sentinței penale nr. 35 din 15 ianuarie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. C. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | M. | B. | A. | D. L. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: L.M.
| ← Decizia penală nr. 1346/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 932/2013. Furt calificat → |
|---|
