Decizia penală nr. 169/11. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENA LĂ nr. 169/RȘedința publică din 11 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. C. - Vicepreședintele T. ui M.
JUDECĂTORI: L. R. M. S.
: S. F. A.
GREFIER: E. B.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror: B. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de inculpatul M. G. I.
fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP
1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud.
M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 1638 din 4 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-inculpat
M. G. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat G.
A. din cadrul Baroului Satu Mare. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebat fiind de către instanță, recurentul-inculpat M. G. I. arată că își menține recursul formulat.
Nefiind chestiuni prealabile dezbaterii recursului, instanța dă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. G. I., avocat G. A., solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea inculpatului în libertate. Consideră că încheierea instanței de fond este nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 1602C.pr.pen. întrucât instanța nu a avut în vedere elementele prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei asemenea cereri ci a reanalizat elementele avute în vedere la arestarea
preventivă. Liberarea provizorie sub control judiciar este o altă instituție și nu este o vocație ci un drept al inculpatului. Elementele prevăzute de lege pentru a se admite o cerere de liberare provizorie sunt ca pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului să nu depășească 18 ani închisoare și să nu existe date că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea victimei, a martorilor ori că va săvârși alte infracțiuni. Consideră că sunt întrunite cumulativ aceste condiții legale pentru a fi admisă cererea. Nu există nici un element care să conducă că inculpat ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau să se sustragă de la judecată sau de la executarea unei eventuale pedepse, astfel că apreciază că cererea este întemeiată. Raportat la scopurile măsurilor preventive, prev. de art. 136 C.pr.pen., la alin. 3 se menționează prin liberarea provizorie se poate asigura scopul acestor măsuri preventive. În acest moment nu rezultă că inculpatul nu s-a prezenta la judecată sau s-ar sustrage, deci scopul măsurii preventive este fără obiect. Cu privire la pericolul social al faptei arată că acesta nu trebui analizat la o asemenea cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Invocă și dispozițiile CEDO care impun că dacă există garanții să asigure prezentarea la proces, că nu se sustrage, instanța poate impune restricții care să nu permită inculpatului chiar luarea legăturii cu restul inculpaților, cu partea vătămată și mai sunt și alte măsuri care instanța le poate impune prin încheiere, pentru ca inculpatul să fie adus în fața instanței. Prin cercetarea inculpatului în stare de libertate prezumția de nevinovăție își găsește aplicabilitatea. Arată că întradevăr partea vătămată este minoră dar are o poziție oscilantă, nu s-a dus singură de bunăvoie la poliție ci șoferul de autobuz a lăsat-o în fața poliției. Din declarațiile șoferului și a pollițistului care i-a luat declarația rezultă că aceasta nu a fost speriată. Apoi partea vătămată a revenit asupra declarației și se întreabă dacă nu susține aceste lucruri din frica tatălui. Invocă și concluziile raportului medico-legal din care rezultă că nu există urme de leziuni ci doar semnele unei deflorări recente, ceea ce e greu de crezut ca după o infracțiune de viol comisă de patru persoană să nu existe leziuni. Toate aceste neconcordanțe duc la concluzia că fapta nu este cea descrisă în rechizitoriu, inculpatul nu a negat că a întreținut relații sexuale consimțite cu partea vătămată. Nu și-a schimbat declarațiile date, fapta o recunoaște dar încadrarea juridică nu. Inculpatul este minor astfel sunt incidente și dispozițiile art. 160 lit. f C.pr.pen. care prevăd că o măsură preventivă asupra minorilor se face în cazul excepționale, deci o atare cerere trebuie analizată și având în vedere aceste aspect. Pentru aceste motive solicită admiterea cererii, inculpatul se va prezenta la toate termenele de judecată, se se va sustrage de la cercetarea judecătorească și nici de la executarea pedepsei dacă va fi găsit vinovat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca temeinică și legală. Nu este de acord cu susținerile apărătorului inculpatului în legătură cu acordarea liberării provizorii sub control judiciar. Aceasta nu este o obligaivitate de acordare și nu
întotdeauna când nu sunt incidente motivele prev. la alin. 2 admiterea unei asemenea cereri este obligatorie. În speță, în cazul unor infracțiuni grave, se impune cercetarea inculpatului în stare de arest. Se tinde a se susține că nu este vorba despre viol dar partea vătămată este minoră, are 15 ani și nu crede că ar fi acceptat să meargă cu ei în acea locuință nelocuită. Apreciază că inculpații au o poziție nesinceră. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Precizează și faptul că treibunalul s-a pronunțat ultima dată pe starea de arest a inculpaților în data de 2 iulie 2013, iar la două zile judecătoria nu putea dispune o altă măsură.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat M. A. N., avocat G. A., arată că are convingerea că instanța nu va fi influențată în pronunțarea soluției în cauză de respingerea recursului la arestarea preventivă. Reprezentantul Ministerului Public, precizează că a vrut să zică că în cele Recurentul-inculpat M. G. I., la ultimul cuvânt arată că a
recunoscut ce s-a întâmplat.
T.
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea penală nr. 1638 din 4 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. G. I. , împotriva căruia s-a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 29 zile prin Încheierea penală nr. 1457/_ a Judecătoriei Baia Mare, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/U/_ .
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că prin prin Încheierea Penală nr. 1457 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 146/R/_ a T. ui M.
, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, în baza art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. G. I., pentru o durată de 29 de zile.
S-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.
Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpatul M. G. I., din perspectiva prezentei cereri, instanța a constatat că aceasta a fost luată în condițiile art.143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul, împreună cu alți 3 inculpați, a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care au dovedit săvârșirea infracțiunii de viol, au rezultat din următoarele mijloace de probă administrate până la data trimiterii în judecată, respectiv și data formulării prezentei cereri în cauză: declarațiile date de inculpați, declarațiile părții vătămate, proces- verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte, proces-verbal de recunoaștere după fotografii, declarații martori, act medico- legal.
Potrivit prevederilor legale incidente, acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 5 alin 5 din Codul de procedură penală, nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, atât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1602din Codul de procedură penală, cât și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, prin raportare la condițiile de admisibilitate și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii instanței asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, aceasta trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată arătând însă că acestea au fost consimțite, este elev.
J. ecătoria, în motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică a apreciat că se impun a fi menționate următoarele aspecte raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei: pe timp de noapte, de către mai multe persoane, după ce
inculpații s-au înțeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcție, acesteia spunându-i că acolo va putea înnopta, însă în realitate urmărind întreținerea unor raporturi sexuale, prin constrângerea unei părți vătămate în vârstă de 15 ani și virgină să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu 4 bărbați.
Desfășurarea normală a relațiilor sociale necesită un climat de conviețuire pașnică, de securitate și încredere reciprocă, un climat în care fiecare persoană, având o conduită demnă, se bucură de stima și considerarea celorlalți membri ai societății. Tulburarea acestui climat prin nesocotirea acestor valori, sau prin încălcarea securității celor ce participă la viața socială, constituie o faptă periculoasă pentru societate.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret și real pentru ordinea publică, sens în care cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. G. I.
care a solicitat a i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea penală recurată, tribunalul reține următoarele: Prin Încheierea Penală nr. 1457 din_ pronunțată în dosar nr. _
al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 146/R/_ a T. ui M., s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, în baza art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. G.
I., pentru o durată de 29 de zile.
S-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal.
Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpatul M. G. I., din perspectiva prezentei cereri, instanța a constatat că aceasta a fost luată în condițiile art.143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul, împreună cu alți 3 inculpați, a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Art.160 indice 8a alin.2 Cod procedură penală prevede că, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Din conținutul acestui text legal rezultă cu claritate faptul că ulterior examinării admisibilității cererii, instanța o cenzurează și sub aspectul temeiniciei; verificarea temeiniciei cererii se face independent de subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și presupune un control al oportunității acesteia.
T. apreciază că în această fază procesuală, nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului și nu ar servi la buna desfășurare a urmăririi penale.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte pentru care recurentul-inculpat a fost arestat preventiv se situează sub limita de 18 ani închisoare prev.de art. 1602alin.1 C.pr.pen., nu există la dosar date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prev.de art. 1602alin.2 C.pr.pen. (prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea, distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte). De altfel, acesta nu a fost arestat și în baza art. 148 lit. b,c C.pr.pen.
Cu toate acestea, chiar dacă cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 C.pr.pen. sunt îndeplinite, cererile de liberare provizorie sub control judiciar nu pot fi admise în mod automat, ci temeinicia lor trebuie examinată de la caz la caz, legiuitorul folosind în cuprinsul art. 1602 alin.1 C.pr.pen. sintagma "se poate
acorda"; cu referire la liberarea provizorie sub control judiciar. În speță, cererea recurentului-inculpat nu este întemeiată având în vedere fapta pe care se presupune că a comis-o, modalitatea de săvârșire și gravitatea sporită a acesteia (de mai multe persoane printre care un minor, prin constrângerea părții vătămate minore), la care se adaugă impactul social puternic negativ.
În același sens s-a pronunțat și CEDO cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, care prin deciziile date a statuat că nu numai "existența și persistența unor indicii grave de vinovăție"; constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți, ci și împrejurarea că prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită "tulburare socială"; de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea procesului penal.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul
respinge ca nefondat recursul inculpatului, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. I. fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP 1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud. M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 1638 din 4 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | |||||
R. A. C. S. | L. | R. | M. | ; S. F. A. | B. | E. |
Red. S.L-R-M./T.red.B.E.
3 ex./12 iulie 2013
J. ecător la fond: C. R.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 Secția penală Minută
Dosar nr._ Dec.pen.nr. 169/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. I. fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP 1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud. M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 1638 din 4 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
Secția penală COPIE - Minută
Dosar nr._ Dec.pen.nr. 169/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. I. fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP 1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud. M., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 1638 din 4 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
s.s.indesc. s.s.indesc. s.s.indesc.
pt.conf.
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
Secția penală DOSAR NR. _
din 11 iulie 2013
Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală, vă înaintăm copia dispozitivului deciziei penale nr. 169/R din 11 iulie 2013 pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat privind pe inculpatul M. G. I. fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP
1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud.
M., aflat în Penitenciarul Gherla.
PREȘEDINTE GREFIER
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618
Secția penală DOSAR NR. _
din 11 iulie 2013
Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală, vă înaintăm copia dispozitivului deciziei penale nr. 169/R din 11 iulie 2013 pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat privind pe inculpatul M. G. I. fiul lui I. și M. Ana, născut la data de_ în Baia Mare, jud. M., CNP
1., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat Bozânta Mare, str.125, nr. 35, jud.
M., aflat în Penitenciarul Gherla.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Sentința penală nr. 110/2013. Cerere de liberare provizorie... | Încheierea penală nr. 125/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
