Decizia penală nr. 1717/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.1717/R/2013
Ședința publică din 16 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
G.: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către asigurătorul
S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. și partea civilă P. V. împotriva sentinței penale nr.100 din 24 octombrie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._ *, privind pe inculpata P. V. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. V. și apărătorul ales al părții civile P. V., av. Cesărean Cristian din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile P. V., S. J. de U. "Dr.C-tin Opriș";, S. M. de U. "Dr.C-tin P. C. -N., asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP SS A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al părții civile P. V. solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune obligarea inculpatei la plata integrală a daunelor morale solicitate în constituirea de parte civilă.
În susținerea recursului arată că până la producerea accidentului, partea civilă a fost o persoană sănătoasă și activă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, ajutând toți locuitorii comunei.
Prin urmare, consideră că o reparare corectă a prejudiciului suferit ar fi realizat prin acordarea integrală a despăgubirilor solicitate.
Cu privire la recursul declarat de asigurător, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru considerentele arătate în recursul formulat de partea civilă.
Inculpata P. V. solicită admiterea recursului declarat de asigurător și respingerea recursului declarat de partea civilă.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că raportat la toate aserțiunile primei instanțe cuprinse
pe larg în motivarea care a stat la baza acordării sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale, solicitările părții civile au fost cuantificate corect.
Prin urmare, consideră că nu se impune a se interveni în sensul solicitat de partea civilă și nici de asigurător.
În consecință, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate C U R T E A
Pr in sen tinț a pe n al ă nr.100 d in 24 o c to mbr ie 2013 a J. ec ător ie i
Dr ago mireș ti, pronun ț ată în dos ar nr._ *,
În temeiul art.14 raportat la art. 346 C.pr.penală, s-a admis în parte acțiunea civilă disjunsă din procesul penal din dos. nr._ al J. ecătoriei Dragomirești, în sensul că s-a admis în întregime cererea de acordare a despăgubirilor materiale în sumă de 10.000 euro - echivalentul în lei la data executării, formulată de partea civilă-reclamant P. V. și s-a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale pentru suma de
200.000 Euro - echivalentul în lei la data executării.
S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă delictuală a
S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
S-a admis acțiunea civilă a părții civile S. J. de U. "Dr.C. Opris"; B. M. în contradictoriu cu inculpata P. V. și cu asigurătorul
S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI pentru suma de 15.746,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penală, cu aplicarea art. 998 cod civil și art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI să plătească S. J. de U.
"Dr.C. Opris"; suma de 15.746,50 lei cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de U.
"Dr. C. P. din C. -N. în contradictoriu cu inculpata P. V. și cu asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI
și, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.penală, cu aplicarea art. 998 Cod Civil și art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul
S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI să plătească S. ui M. de U. "Dr. C. P. suma de 3.752,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat asigurătorul să plătească părții civile P. V. suma de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 40/_ din dos. nr. _ | al J. ecătoriei | |
Dragomirești s-a dispus condamnarea inculpatei P. | V. | pentru |
săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. art. 184 alin. 2 și 4 C.p., cu aplicarea art. art. 3201 al.7 c.p.p. și art.74 lit.a și c și art.76 lit.e teza I C.p.p. la 2 (două) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2(doi) ani și 2(două) luni; s-au aplicat art.71 al.5 c.p. și art.83 c.p. combinat cu art.359 c.p.p.; în temeiul art. 3201 al.5 C.p.p. s-a disjuns latura civilă a cauzei, formându-se dos. nr._ .
Prin sentința civilă nr.455 din 29 august 2012 din dos. nr._, Judecătoria Dragomirești a admis acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul (parte civilă) P. V. în contradictoriu cu pârâta (inculpată) P.
V. și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească suma de 10.000 euro în echivalent în lei curs BNR la data executării, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 100.000 euro în echivalent în lei curs BNR la data executării, cu titlu de daune morale.
S-a admis cererea de intervenție formulată în interes propriu de către intervenientul Spitatul J. de U. "Dr. C. Opriș"; și pârâta a fost obligată să-i plătească suma de 15.746,50 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a admis cererea de intervenție formulată în interes propriu de către
intervenientul S. M. de U. "Dr. C. P. și pârâta a fost obligată să-i plătească suma de 3.752,03 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că S.C. "O. Vienna Insurance Group"; S. București, are calitatea de asigurator de răspundere civilă, hotărârea fiindu-i opozabilă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 5.600 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia penală nr.349/R/13 martie 2013 a Curții de Apel C., s- au admis recursurile declarate de inculpata P. V. și de partea civilă P.
V. împotriva sentinței civile nr.455 din 29 august 2012 a J. ecătoriei Dragomirești, care a fost casată în întregime si s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv J. ecătoriei Dragomirești, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
În decizia de casare s-a reținut că, procedând la disjungerea laturii civile de latura penală, după disjungere, cauza se judecă tot după procedura penală și nu după regulile procedurii civile.
Prin Încheierea din_ din dos. nr._ * s-a admis declarația de abținere a judecătorului care a pronunțat hotărârea casată, dosarul fiind repartizat aleatoriu acestui complet.
În rejudecare, raportat la actele medicale de la f. 28-30 din acest dosar, din care rezultă că starea de sănătate a părții civile s-a agravat, instanța a dispus, prin încheierea din 9 mai 2013, efectuarea unei noi expertize medico-legale de către Laboratorul de Medicină din B. M., care a depus o completare la raportul de expertiză nr. 394/_ (f. 46).
Raportat la faptul că partea civilă a mai suferit două intervenții chirurgicale în acest an, instanța a încuviințat, prin încheierea din_, efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul de Medicină Legală C. -
N. .
La data de_ s-a depus Raportul de nouă expertiză medico-legală ordonat în cauză, cu privire la care părțile prezente la termenul de judecată din data de_, reprezentantul părții civile P. V. și inculpata P. V. au declarat că nu au obiecțiuni.
Reprezentantul părții civile P. V. a depus concluzii scrise prin care a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune materiale, echivalent în lei la data executării; 300.000 euro reprezentând daune morale, echivalent în lei la data executării; 5600 lei cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual în dosar nr. _
(compusă din 5000 lei onorariu avocat si 600 lei contravaloarea transportului apărătorului la termenele de judecată din primul ciclu procesual); 6300 lei cheltuieli de judecată aferente prezentului ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare în dosar_ * (compusă din 6000 lei onorariu avocat si 300 lei contravaloarea transportului apărătorului la termenele de judecata din rejudecare); ca
instanța să constatate calitatea de asigurător de răspundere civilă auto al
S.C OMMASIG WENNA INSURANCE GROUP S.A și prezenta hotărâre să-i fie opozabilă.
În fapt, s-a arătat că daunele materiale au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la daunele morale, s-a solicitat acordarea integrală a acestora, având în vedere suferința, atât fizică, cât si psihică, enormă și îndelungată, a părții civile pentru o perioadă de peste 2 ani și 5 luni ( din mai 2011 de când s-a produs accidentul, până în prezent).
S-a arătat că înainte de eveniment, partea civilă a avut o viață activă (aspect ce rezultă si din declarațiile martorilor audiați in cauză) și nu a știut până atunci ce este suferința.
Starea de infirmitate, faptul că reprezintă o povară pentru familie, după ce i-a ajutat pe toți membrii acesteia, l-au dus într-o stare de depresie accentuată, care a dus la necesitatea tratamentului psihiatric de specialitate pe o perioada de 90 de zile (după cum rezultă din scrisoarea medicală din data de_, anexată concluziilor scrise).
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat la IML C.
, rezultă că până în prezent a avut nevoie de 320 zile de îngrijiri medicale, rămânând în urma accidentului rutier cu o incapacitate adaptivă de 70 %, fiind în imposibilitate de a se deplasa singur și având nevoie în permanență de un însoțitor. Acesta a mai rămas cu o infirmitate fizică permanentă, piciorul drept fiind mai scurt cu 3 centimetri față de stângul.
În plus, în urma accidentului a contactat bacteria Klebsiela, care face ca piciorul drept să nu se mai vindece niciodată, necesitând în permanență tratament medical costisitor și îngrijire permanentă, pentru a nu se ajunge la amputarea piciorului în totalitate.
Inculpata nu s-a opus acordării daunelor solicitate, manifestând o atitudine de regret Și arătând că este de acord cu plata despăgubirilor solicitate, care să fie suportate de societatea de asigurare.
În rejudecare, analizând întreg ansamblul probator, prin prisma dispozițiilor legale în materie și a deciziei de casare, instanța a reținut următoarele:
Înainte de citirea actului de sesizare al instanței, conform disp. art. 15 alin. 2 C.pr.penală, partea vătămată P. V. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 310.000 Euro, echivalentul în lei la data executării, reprezentând contravaloarea prejudiciului material și moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. art.184 alin.2 și 4 C.p. de către P. V. . (f. 62 din dos_ )
Potrivit art. 346 alin. 1 C.pr.pen., în cazul în care instanța pronunță condamnarea inculpatei, trebuie să se pronunțe prin aceiași sentință și asupra acțiunii civile, însă potrivit disp. art. 3201 alin. 5 C.pr.penală, dacă pentru rezolvarea pretențiilor civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În conformitate cu disp. art.14 alin.1-3 C. pr. pen., repararea pagubei prin intermediul acțiunii civile alăturate celei penale "se face potrivit dispozițiilor legii civile";, ceea ce înseamnă că acțiunea civilă din cadrul procesului penal se supune acelorași reguli privind admisibilitatea și modalitatea de soluționare ca și acțiunea civilă formulată pe cale separată.
Urmare a adreselor instanței în dos. disjuns nr._ (f. 7,8), S.
J. de U. "Dr. C. Opriș"; s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.746,50 lei și S. ui M. de U. "Dr. C. P. s-a
constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.752,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Având în vedere că fapta cauzatoare de prejudicii, respectiv accidentul auto, a avut loc la data de _ , iar Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil privind răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art.998 Cod Civil, oricine cauzează altuia un prejudiciu este ținut a-l repara. Răspunderea civilă delictuală se întemeiază pe ideea reparării unui prejudiciu. În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite, independent de faptul ca acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, acesta este dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită.
Pentru admiterea acțiunii, trebuie doar să se dovedească existența prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârșite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozițiilor legale), a faptului că prejudiciul este rezultatul săvârșirii faptei ilicite, a vinovăției celui care a prejudiciat, precum și cuantumul prejudiciului.
Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite toate aceste condiții. Art. 26 alin. 1 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor prevede că Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, însă fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial și pagube materiale.
Din actele de la dosar rezultă că autoturismul condus de inculpata P.
V. era asigurat la data producerii accidentului de către asigurătorul S.C.
O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI.
Obligația de plată a asigurătorului, în cazul în care partea civilă a
înțeles să se îndrepte cu acțiune civilă în cadrul procesului penal direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, este reglementată de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1996 modificată.
La f.45 din dos. u.p. nr.328/P/2011 se află polița de asigurare a autovehiculului proprietatea soțului inculpatei, Petrar Sorin-Simion, din care rezultă că asigurătorul acestuia este S.C.O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI, cu o limită de despăgubire pentru anul 2011 la
3.500.000 Euro (echivalentul în lei).
Instanța constată că valoarea echivalentului în lei a sumei de 10.000 Euro, reprezentând despăgubiri materiale a fost dovedit atât cu documentele financiare (f.65-110 din dos. atașat nr._ ), cât și cu declarațiile martorilor V. Dumitru (f. 34 din dos. nr._ ), care susține că partea civilă putea câștiga 100-150 lei pe zi ca electrician și mecanic auto și V. I. (f. 35 din dos. nr._ ), care arată că partea civilă câștiga înainte de accident aproximativ 200-300 lei pe zi.
În plus, nici asigurătorul de răspundere civilă delictuală S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI și nici inculpata nu s-au opus la acordarea acestora.
În concluziile scrise depuse la Curtea de Apel C. (f. 17), asiguratorul de răspundere civilă delictuală a arătat că solicită menținerea sentinței J. ecătoriei Dragomirești prin care s-a acordat suma de 10.000 Euro, echivalentul în lei, reprezentând daune materiale și 100.000 Euro, echivalentul în lei, reprezentând daune morale, apreciind că stabilirea acestui cuantum de către instanța de fond reprezintă o "despăgubire rezonabilă";.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă pentru suferința produsă în urma infracțiunii, art.14 alin. 5 C.pr. penală prevede că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale.
Potrivit Deciziei nr.2037/2005 a Î.C.C.J., pentru dovedirea cuantum- ului daunelor morale, cel care le pretinde trebuie să producă "un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin Constituție i-au fost afectate";.
În cazul de față s-a dovedit că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral nepatrimonial de către inculpată datorită suferinței cauzate în urma infracțiunii. Din concluziile Raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit în urma examinării părții civile la data de _ rezultă că în urma accidentului rutier din data de_, leziunile cauzate acesteia au necesitat 300-320 zile de îngrijiri medicale, că acestuia i s-a scurtat membrul inferior drept cu 3 cm, fapt care duce la o infirmitate fizică ireversibilă și că leziunile traumatice au dus la instalarea unei incapacități adaptive de 70%.
Cu privire cuantumul daunelor morale, la stabilirea în concret a acestora, instanța a considerat că suferința umană este greu de cuantificat în cifre, deoarece fiecare persoană o resimte diferit.
Viața unui om nu poate fi estimată în bani, însă în acest caz, instanța trebuie să stabilească nu cât valorează viața cuiva, ci cât valorează suferința unui om ca urmare a pierderii a 70 % din capacitatea adaptivă, practic P. V. este OM în proporție de 30%, iar în lipsa unor criterii obiective, puterea de apreciere este foarte mare.
Este cert că din momentul producerii accidentului, P. V. a suferit încontinuu datorită leziunilor care nu s-au vindecat nici în prezent și nici nu se vor vindeca vreodată. În plus, contactarea de către acesta în momentul producerii accidentului a bacteriei Klebsiella a dus la instalarea unei stări toxico-septice permanente, practic acesta are o rană vie la piciorul accidentat, așa cum rezultă și din planșele foto de la f.33 din dos._, toate aceste suferințe ducând și la alienarea psihică a părții civile, care a ajuns să urmeze tratament psihiatric pentru o perioadă de 90 de zile, așa cum rezultă din scrisoare medicală din data de_ anexată concluziilor scrise.
La stabilirea în concret a despăgubirilor morale, față de solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor morale în sumă de 300.000 euro, echivalentul în lei la data executării, instanța a admis în parte acțiunea civilă disjunsă din penal, în sensul stabilirii daunelor morale la suma de
200.000 euro, echivalentul în lei la data executării, motivat prin aceea că dintr-un om activ și muncitor, partea civilă a ajuns să i se reducă capacitatea funcțională cu 70% și să fie o povară pentru familie, acesta trăind o durere continuă, atât fizică, cât și psihică, fără speranța că se va vindeca vreodată.
Art. 51 din Legea nr. 136/1996 modificată prevede că despăgubirile prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât
asiguratul. În cazul de față, persoana asigurată este soțul inculpatei P. V.
, Petrar Sorin-Simion.
Obligarea directă a asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile este prevăzută de disp. art. 54 din Legea nr. 136/1996, care prevăd că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, precum și art.55 din aceiași lege, care prevăd că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice păgubite, în cazul de față, despăgubirile se plătesc de către asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. BUCUREȘTI părții civile P. V. .
Cu privire la pretențiile unităților medicale, subzistă obligația asigurătorului la plata sumelor datorate de inculpată unităților spitalicești care au acordat îngrijiri medicale victimei, ținând seama și de dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006.
În acest sens, relevante sunt dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006, modificate prin dispozițiile OUG nr.72/2006 care prevăd că
"persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", astfel că instanța a admis pretențiile S. ui J. de
U. "Dr. C. Opris"; B. M. pentru suma de 15.746,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și pretențiile S. ui M. de
"Dr. C. P. din C. -N. pentru suma de 3.752,03 lei. Instanța admis și cheltuielile de judecată solicitate de partea civilă P.
, apreciind că au fost justificate cu chitanțele și bonurile de la dosar, iar potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1996 - asiguratorul răspunde și pentru cheltuielile de judecată ale persoanelor păgubite prin vătămare corporală, fără vreo altă distincție sau limitare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs partea civilă P. V. și asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.
Partea civilă P. V. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, acordarea integrală a sumei de 300 000 euro solicitată cu titlu de daune morale.
S-a arătat în motivarea recursului că suma acordată de prima instanță părții civile P. V., cu titlu de daune morale nu este îndestulătoare, raportat la suferințele fizice și psihice suportate de aceasta de-a lungul unei lungi perioade de timp, suferințe care continuă și în prezent și, cu siguranță, se vor resimți pe parcursul întregi vieți.
Instanța nu a ținut seama că partea civilă a rămas cu un handicap permanent, că nu mai este aceeași persoană activă, că s-a transformat într-o povară pentru familie, că nu-și poate avea singur de grijă și, pe acest fond, a fost afectat grav și din punct de vedere psihic.
Asigurătorul S.C.O. VIENNA INSURANCE GROUP S. a solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, diminuarea cuantumului daunelor materiale și daunelor morale acordate părții civile P. V. și, respectiv, înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de spitalizare a părții civile.
În motivarea recursului s-a arătat, în primul rând că daunele materiale solicitate de partea civilă P. V. trebuie acordate doar în măsura în care au fost dovedite cu înscrisuri și, nu așa cum a reținut instanța, și cu declarații de martori.
Sub aspectul daunelor morale, s-a arătat că suma stabilită de instanță că trebuie plătită părții civile este exagerată, nefăcându-se în cauză o apreciere și cuantificare justă și echitabilă a acestora, care să corespundă prejudiciului real și efectiv produs victimei, în dezacord cu legislația și
jurisprudența din România, dar și cu nivelul suportabil al primelor de asigurare, ce riscă să blocheze RCA.
Cu privire la cheltuielile de spitalizare a părții civile, s-a arătat că acestea nu trebuie suportate de către asigurător, întrucât acest tip de cheltuieli nu intră în categoria daunelor materiale ce pot fi acordate în baza contractului de asigurare, unitățile spitalicești nefiind printre persoanele menționate de art.49 din Legea nr.136/1995, iar asigurătorul nefăcând parte din categoria persoanelor vizate de art.313 din Legea nr.95/2006.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat doar recursul formulat de asigurător în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce privește daunele materiale - în sumă de 10.000 euro, echivalentul în lei la data plății - pe care instanța le-a acordat părții civile P.
V., se constată, lăsând la o parte înscrisurile și probele testimoniale pe care instanța le-a avut în vedere că, atât inculpata - având cuvântul pe fondul cauzei în ședința din data de 17 octombrie 2013 ( f 77-78 dos. fond, rejudecare), cât și asigurătorul - prin concluziile scrise depuse la soluționarea recursurilor inculpatei și părții civile în primul ciclu procesual (f.17-19 dos. nr._ al Curții de Apel C. ) - au achiesat la pretențiile civile solicitate, inculpata arătând că este de acord cu admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă P. V., iar asigurătorul solicitând menținerea soluției instanței din primul ciclu procesual - prin care s-a acordat aceeași sumă cu titlu de daune materiale, asigurătorul, de altfel, la data respectivă, nici nu a formulat recurs.
În consecință, critica asigurătorului sub acest aspect nu este întemeiată.
În privința daunelor morale, ce s-au solicitat de către partea civilă P.
V. , se constată, de asemenea, că asigurătorul, cu aceeași ocazie - prin concluziile scrise depuse la soluționarea recursurilor inculpatei și părții civile în primul ciclu procesual (f.17-19 dos. nr._ al Curții de Apel C.
) - a achiesat la pretențiile civile formulate în cauză, până la nivelul sumei de
100.000 euro cu titlu de daune morale, solicitând menținerea soluției
instanței din primul ciclu procesual - prin care s-a acordat această sumă cu acest titlu, asigurătorul, de altfel, la data respectivă, neformulând recurs.
Așa fiind, raportat la dispoz. art.16/1 alin.3 C.pr.pen., privind recunoașterea pretențiilor civile, dar și la împrejurarea că, în circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale este mult prea mare, va dispune, așadar, ca inculpata P. V. să plătească părții civile P. V., suma de 100 000 euro - echivalentul în lei la data plății.
Aceasta deoarece, deși în mod corect instanța de fond a evidențiat urmările efective pe plan fizic și psihic, pe care le-a suportat și pe care le va suporta în continuare partea vătămată P. V., urmare a accidentului cauzat de către inculpată, apreciem totuși că, nu a făcut o evaluare corespunzătoare a cuantumului acestora, procesul de cuantificare fiind, de altfel, destul de greu de realizat fără riscul unei decizii arbitrare.
Este adevărat că legea nu oferă criterii clare pentru o cuantificare justă a unor astfel de despăgubiri, dar, prin raportare la jurisprudență, la situațiile concrete din fiecare speță, în parte, se poate încerca măcar a stabili o dezdăunare care să compenseze, cel puțin parțial ( pentru că uneori, ca și în cazul de față, compensarea integrală nu este posibilă) suferințele de ordin moral încercate de persoana păgubită.
Este de preferat, totodată, a nu cădea în extrema cealaltă - a exagerării nejustificate - acordând sume mult prea mari care, să ajungă, în acest fel, a fi deturnate de la scopul pentru care legiuitorul a considerat că trebuie acordate - acela al acoperirii prejudiciului afectiv și efectiv produs.
Așa fiind, în cauză, luând în considerare toate criteriile pe care le-a menționat și dezvoltat instanța de fond, sub acest aspect, se apreciază că suma de 100.000 euro este una rezonabilă, în măsură să compenseze echitabil și just, suferința pricinuită părții vătămate P. V., ea urmând a fi stabilită în sarcina inculpatei - așa cum a optat și solicitat parte civilă, iar asigurătorul urmând a despăgubi partea civilă, în limita și în condițiile stabilite prin contractul de asigurare, hotărârea fiindu-i opozabilă, așa cum a constatat și prima instanță.
În privința cheltuielilor de spitalizare a părții civile, Curtea constată că și acestea se subscriu celor, pe care asigurătorul, în virtutea legii și a contractului de asigurare, trebuie să le acorde.
Astfel, potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006 "persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", iar potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 "asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pen tru pr e jud ic iile de c are as igur aț ii r ăspun d
f ata de terțe perso an e păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil";.
Ori, potrivit acestor texte legale, pe de o parte, asiguratul - în speță inculpata - trebuie să repare prejudiciul cauzat unităților spitalicești cu asistența acordată victimei, ea fiind răspunzătoare de accident, iar pe de altă parte, asigurătorul acordă despăgubiri pen tru pre jud ic iile de c are as igur aț i i
r ăspund, în speță, de care inculpa răspunde, deci, inclusiv, pentru cheltuieli de spitalizare, pentru că inculpata, răspunde și pentru acest tip de cheltuieli.
Așa fiind, este neîntemeiată critica asigurătorului sub acest aspect, al obligării și la despăgubiri către unitățile spitalicești, pentru cheltuielile efectuate de acestea cu asistența medicală a părții civile P. V. .
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de către asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. împotriva sentinței penale nr.100 din 24 octombrie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești, care va fi casată în parte, doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile P. V. și, rejudecând în aceste limite, va fi obligată inculpata P. V. să plătească părții civile P. V. cu titlu de daune morale suma de 100 000 euro - echivalentul în lei la data plății.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza art. art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă P. V. împotriva aceleași sentințe, pentru aceleași considerate, arătate în precedent cu ocazia analizării recursului asigurătorului.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă recurentă
V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac, în sumă de 200 lei, restul cheltuielilor avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de către asigurătorul S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S. cu sediul în București, str.Grigore M. nr.23 prin sucursala A. - A. Iulia, str.Henri Coandă nr.2, împotriva sentinței penale nr.100 din 24 octombrie 2013 a J. ecătoriei Dragomirești, pe care o casează în parte, doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile P. V. și, rejudecând în aceste limite:
Obligă inculpata P. V., domiciliată în S. de Sus, str. T. nr.5, jud. Maramureș să plătească părții civile P. V., domiciliat în S. de Sus, str. L. D. B. nr.242, jud. Maramureș - cu titlu de daune morale suma de 100 000 euro - echivalentul în lei la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Conform art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă P. V., domiciliat în S. de Sus, str. L. D. B. nr.242, jud. Maramureș - împotriva aceleași sentințe.
Obligă partea civilă recurentă P. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezenta cale de atac, în sumă de 200 lei, restul cheltuielilor avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
G.
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_
J. . fond:V.E.G. T.
| ← Decizia penală nr. 187/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1473/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
