Decizia penală nr. 26/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 26/R
Ședința publică din 05 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RAMONA M.
JUDECĂTORI: G. O. M.
ALB C. VIOLETA
GREFIER: C. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de inculpatul M. I. V. (fiul lui G. și A., născut la data de_ în S. M., CNP 1., domiciliat în S. M., str. I. nr. 142) împotriva sentinței penale nr. 313 din 26 septembrie 2012 a J. ecătoriei S. M., având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184, al.1 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul- inculpat M. I. V., intimatul-parte vătămată R. G. și nici intimatul- parte civilă S. M. S. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în cadrul recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 313 din 26 septembrie 2012 a J. ecătoriei S. M. ca legală și temeinică.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 313 din 26 septembrie 2012 Judecătoria Sighetu Marmației a dispus condamnarea inculpatului M. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184, al.1 și 3 C.pen. la pedeapsa de 600 lei amendă, cu consecința prev. de art.631C.pen.
A obligat inculpatul să plătească părții civile S. M. S. M., suma de 1694,77 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală cu dobânda legală prev. de OG nr.9/2000 modificată cu OG nr.13/2011, începând cu data pronunțării sentinței_ și până la achitarea efectivă.
A constatat că partea vătămată R. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză și l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosar nr. 1335/307/_, a fost trimis în judecată, inculpatul M. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.1 și 3 din Codul penal.
În conținutul actului de sesizare a instanței, se reține că, în data de _
, mai multe persoane săpau un șanț pentru aducțiunea de apă de pe str. I. din
S. M., printre care se aflau și inculpatul și partea vătămată R. G. . În timp ce inculpatul a ridicat sapa de laz să sape, partea vătămată care se afla în fața sa a fost lovit în zona capului și i s-a produs un traumatism cranio- cerebral acut cu plagă zdrobită parietală dreapta, comoție cerebrală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă. Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, care a fost comisă din culpă, lovirea cu sapa s-a produs ca urmare a acțiunii părții vătămate care după ce a predat ranga unei persoane care se afla înaintea inculpatului s-a întors să ia pietriș cu o lopată, astfel că a fost lovit de către inculpat.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în instanță. Din probele de la dosar rezultă următoarele:
Starea de fapt este dovedită în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate R. G., declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor M. Nuțu, M. V. și P. I., certificatul medico-legal nr. 113/_, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit, din declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați, că inculpatul a aplicat o lovitură cu sapa părții vătămate din culpa sa. Potrivit art.19, al.2 din Codl penal o faptă este săvârșită din culpă atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Prin urmare în acest caz este culpa simplă sau neglijența constând în poziția psihică a persoanei care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, deși din toate împrejurările cauzei și pe baza capacității sale trebuia și putea să le prevadă.
Fapta comisă de inculpat a fost încadrată juridic în textul art.184 al.1 și 3 din Codul penal. Astfel alin.3 al textului, prevede că atunci când săvârșirea
faptei prevăzute la al.1, este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, poate fi circumscrisă aceste încadrări. Se poate considera că fapta se încadrează în activității specifice de muncă, în situația în care se aflau inculpatul și partea vătămată împreună cu alte persoane, în momentul în care s-a produs evenimentul vătămător.
Apreciind probele administrate prima instanță consideră că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.184, al.1 și 3 din Codul penal astfel că în baza art.345, al.2 din Codul penal a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii de 600 lei, luând în considerare și dispozițiile art.63 din Codul penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 indice 1 din Codul penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În temeiul art.346, al.1 raportat la art.14 al.3, lit.b din Codul de procedură penală instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.
M. S. M., inculpatul fiind obligat să plătească cheltuielile ce au fost acordate cu asistența medicală a părții vătămate, respectiv la suma de 1694,77 lei, la care se adaugă dobânda legală prev. de OG nr.9/2000, modificată cu OG nr.13/2011, începând cu data de la care s-a solicitat, aceea a pronunțării sentinței și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. I. V. , recurs prin care solicită casarea sentinței pronunțate de prima instanță și în rejudecare anularea amenzii motivat de faptul că urmează ca partea vătămată
R. G. să-și retragă plângerea.
T., examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată că prima instanță în mod corect a dispus condamnarea inculpatului.
Astfel, din probele administrate în cauză, s-a reținut că în data de_, mai multe persoane săpau un șanț pentru aducțiunea de apă de pe str. I. din S.
M., printre care se aflau și inculpatul și partea vătămată R. G. . În timp ce inculpatul a ridicat sapa de laz să sape, partea vătămată care se afla în fața sa a fost lovit în zona capului și i s-a produs un traumatism cranio-cerebral acut cu plagă zdrobită parietală dreapta, comoție cerebrală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut fapta, recunoaștere ce, în mod corect, a fost coroborată de prima instanță cu restul probațiunii administrate în cauză.
In raport de încadrarea juridică a faptei inculpatului, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă cu amendă, atrăgându-i totodată atenția asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal.
Prin înscrisul depus la fila 2 din dosarul instanței de recurs inculpatul M.
I. V. a arătat că partea vătămată R. G. ar intenționa să-și retragă
plângerea, sens în care s-a acordat un termen de judecată, la care părțile nu au înțeles să se prezinte.
In raport de probele administrate, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a dispus condamnarea inculpatului reținând vinovăția acestuia, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. I. V. - domiciliat în S.
M. str. I. nr. 142, județul M. - împotriva sentinței penale nr. 313 din_ a J. ecătoriei S. M., pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală. obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||||
S. L. Ramona M. | G. | O. | M. | Alb C. Violeta | C. | M. |
Red/S.L.R.M../T.red. C.M
_ ; 3 ex.
J. ecător la fond: N. P. I.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 Secția Penală
Dosar_ Minută
D.P. 26/R/_ 3
Decide:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. I. V. - domiciliat în S.
M. str. I. nr. 142, județul M. - împotriva sentinței penale nr. 313 din_ a J. ecătoriei S. M., pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală. obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte J. ecători
| ← Decizia penală nr. 239/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 349/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
