Decizia penală nr. 172/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.172/R/2013
Ședința publică din 8 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -L. I.
Judecător: I. -N. B. Judecător: I. -M. L. Grefier: L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul D. J. -M. împotriva sentinței penale nr.225 din_ a Judecătoriei G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al petentul condamnat D. J. -M., av. V. R., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind condamnatul.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. Prunean.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că s-a depus la dosar prin șeful escortei de la Penitenciarul Gherla un memoriu, din care rezultă faptul că, condamnatul D. J. -M. nu a formulat recursul aflat la dosar și nu dorește soluționarea acestuia.
Față de această împrejurare, instanța acordă cuvântul participanților.
Apărătorul din oficiu al condamnatului-recurent, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată în scris de către petentul condamnat. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din F.M.J.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului de către condamnatul D. J. -M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.225 din_ a Judecătoriei G., în temeiul articolului 461 din Codul de procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de către petentul contestator D. J. M., fiul lui M. și C.
, născut la data de_ în G., județul Cluj, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla
În baza art. 189 C.p.p. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Baciu L. .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost oblig petentul condamnat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Contestatorul D. J. M. se afla, la data înregistrării pe rolul Judecătoriei
G. a acestui dosar, în executarea a 9 pedepse cu închisoarea respectiv de 4 ani 3 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1243/2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 441/_ a Curții de Apel Cluj, de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 455/2010 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă la_ prin decizia penală nr. 107/A/2011 a T. ului Mureș, de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin s.p. 257/2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de_, de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 454/2011 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă la_ prin nerecurare, de 1 an 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 821/2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 1228/R/_ a Curții de Apel Cluj de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 229/2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin nerecurare la _
, de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 926/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, modificată prin decizia penală nr. 592/_ a Curții de Apel Cluj, de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1032/2011 a Judecătoriei Baia Mare definitivă la_, de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 1384/2011 a Judecătoriei Aiud, definitivă la_ .
Ca urmare a efectuării operațiunilor de contopire specifice, prin s.p. nr. 1320/2012, definitivă prin respingerea ca tardiv a recursului declarat, petentul contestator a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare. Ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de contopire s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1392/_ .
Sub aspectul motivelor de contestație la executare arătate în cuprinsul cererii formulate, instanța reține că, este de principiu că o lege penală se aplică în mod normal infracțiunilor comise din momentul intrării ei în vigoare și până la data ieșirii din vigoare. Această regulă este stabilită de art. 10 din Codul penal. Excepția de la acest principiu este stabilită de art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Trebuie subliniat însă că excepția cuprinsă în dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție privește numai legile penale de drept material, nu și cele de procedură. Deși textul nu face această precizare, trebuie avut în vedere că excepția a fost introdusă tocmai pentru a nu bloca retroactivitatea legii substanțiale mai favorabile. Legea de procedură penală, potrivit unui principiu general acceptat, este supusă regulii aplicării imediate a legii noi, neintrând sub incidența excepției înscrise în art. 15 alin. 2. Prin urmare, în domeniul procesual penal nu se aplică principiul legii mai favorabile.
În sens larg, legea penală mai favorabilă semnifică orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete intervenită ulterior comiterii faptei și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor. În sens restrâns, prin lege mai favorabilă se înțelege instituția reglementată de dispozițiile articolelor 13-15 din Codul penal.
Potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, ";Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală";, iar conform alineatului 7 din același articol, în cazul când sunt îndeplinite condițiile menționate, ";instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii";. Art. 3201 Cod procedură penală a intrat în vigoare la data de_ fiind adoptat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Din punct de vedere al conținutului, art. 3201 Cod procedură penală are un caracter complex, deoarece cuprinde atât norme de procedură penală (majoritatea alineatelor), cât și norme de drept penal substanțial adică alineatul 7, deoarece acesta prevede o cauză de reducere a pedepselor cu 1/3, în cazul închisorii și cu 1/4, în cazul amenzii.
În analizarea incidenței art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală în cauză, nu se poate face abstracție de faptul că această normă nu este una care să acționeze pur și simplu, ci este o normă a cărei incidență este condiționată de efectuarea unui act procesual de către inculpat, respectiv este condiționată de recunoașterea faptelor de către inculpat și solicitarea de către acesta, până la începerea cercetării judecătorești, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Or, în situația de față, în care s-a trecut la cercetarea judecătorească și s-a pronunțat o hotărâre fie înainte de intrarea în vigoare a noului articol 3201 din Codul de procedură penală, fie ulterior intrării în vigoare, inculpatul fiind condamnat pentru unele fapte cu reținerea disp. art. 320 ind 1 C.pr.pen., nu este și nu mai poate fi îndeplinită această din urmă condiție. Dacă instanțele ar face doar aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, fără să țină cont de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile alineatelor 1-6 ale aceluiași articol, s-ar ajunge la o combinare a dispozițiilor din legea nouă cu dispozițiile legii vechi, creându-se pe cale de interpretare o a treia lege (lex tertia), lucru ce nu poate fi admis.
Norma de la articolul 3201 Cod procedură penală are un caracter indivizibil, iar aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de alin. 7 al acestui articol este condiționată de aplicarea procedurii distincte de recunoaștere a vinovăției, reglementată de alineatele 1-6 ale acestui articol. Este evidentă intenția legiuitorului de a acorda doar inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor și a facilitat o desfășurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, o "compensație"; constând în reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Acest lucru reiese și din faptul că simpla recunoaștere a vinovăției, fără ca judecata să se facă în baza actelor de la urmărirea penală (din diferite motive, inclusiv respingerea cererii de către instanță a solicitării de aplicare a art. 3201 Cod procedură penală), nu duce la reducerea cuantumului pedepsei aplicabile inculpatului.
Având în vedere toate cele mai sus expuse, reținând că dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală nu se mai pot aplica, atunci când cauza a fost soluționată, iar
hotărârea a rămas definitivă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului pe acest motiv.
Și solicitarea contestatorului de a se constata că a intervenit încetarea executării pedepsei, potrivit. art. 8611 Cod penal este neîntemeiată, întrucât potrivit textului de lege menționat o asemenea încetare a executării pedepsei poate interveni doar în cazul și în condițiile în care acesta ar fi fost condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă, conform art. 867 Cod penal. Ori o asemenea modalitate de executare a pedepsei nu a fost aplicată în ceea ce-l privește pe contestator, acesta fiind condamnat prin toate hotărârile menționate la executarea pedepsei în regim de detenție.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de a se ține seama de circumstanțele atenuate prev. de art. 74 Cod penal, instanța a reținut că, potrivit art. 461 Cod.pr.penală, contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar și după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia. Potrivit disp. art. 461 Cod pr. pen., contestația la executare contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără a putea fi însă analizate sau reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, cum ar fi cele legate de vinovăția sau nevinovăția făptuitorului, cuantumul sancțiunii aplicate, înlăturarea vreunui spor, starea de recidivă, reținerea sau nereținerea unor circumstanțe atenuante sau agravante, etc .
În prezenta cauză, contestația la executare formulată de către condamnat este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte motivul invocat nu se încadrează în nici una dintre cauzele prevăzute în mod expres și limitativ în articolul 461, literele a, b, c și d din Codul de procedură penală, iar pe de altă parte, aspectul invocat nu poate face decât obiectul analizei instanțelor care au examinat fiecare faptă în parte, respectiv instanțelor de control judiciar ierarhic superioare, singurele în măsură să se pronunțe asupra temeiniciei individualizării pedepsei, oportunității reținerii sau înlăturării circumstanțelor atenuante sau agravante, sau aplicării sau înlăturări vreunui spor.
Prin urmare, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în temeiul articolului 461 din Codul de procedură penală instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul contestator D. J.
M. .
În baza art. 189 C.p.p. a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Baciu L. .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul contestator la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul
D. J. -M., fără a arăta însă motivele pentru care înțelege să critice sentința atacată.
La termenul de judecată din data de_ , instanța constată că petentul condamnat D. J. -M. a depus la dosar un înscris prin care arată că nu a formulat recurs în cauză, nu știe cine l-a formulat și nu dorește soluționarea acestuia (f.9).
Față de cele menționate mai sus, în baza art.385/1 și urm. C.pr.pen. tribunalul urmează să ia act de faptul că petentul condamnat D. J. -M. nu a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.225/2013 a Judecătoriei G. .
Conform art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. V. R. ), care se va avansa din F.M.J.L.C.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată că petentul condamnat D. J. -M. , fiul lui M. și C. -G., născut la data de_ în G., jud. Cluj, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, nu a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.225/_ a Judecătoriei
G. .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. V. R. ), care se avansează din F.M.J.L.C.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |
A. | -Lăcrămioara I. | I. -N. B. I. -M. | L. |
GREFIER
L. B.
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: NICOARĂ M.
| ← Sentința penală nr. 498/2013. Contestatie la executarea pedepsei | Sentința penală nr. 45/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
