Decizia penală nr. 1724/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1724/R/2013
Ședința publică din 17 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | V. | A. | |
: L. | H. | ||
G.: L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către intimatul condamnat P. E. și petenta T. F., împotriva sentinței penale nr.337/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, având ca obiect revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată condamnatului P. E. .
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă petenta T. F. și intimatul P. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, intimatul P. E. învederează instanței că avocatul pe care intenționa să-l angajeze, respectiv d-l Cerneștean, este internat în spital si i-a comunicat că nu-l mai poate asista, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea să-și angajeze un alt apărător.
Instanța pune în vedere intimatului că la dosar mai există o delegație avocațială a d-lui avocat Sas I. .
Intimatul P. E. învederează instanței că nu l-a angajat pe d-l avocat Sas I. să-l reprezinte, ci dorește să-l angajeze pe d-l avocat Cerneștean.
Petenta T. F. se opune categoric acordării unui nou termen de judecată pentru acest motiv întrucât intimatul nu încearcă decât să tergiverseze soluționarea cauzei.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că prezenta cauza se află în stare de judecată.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de condamnat având în vedere că d-l avocat Cerneștean nu are delegație avocațială depusă la dosar, iar referitor la d-l avocat Sas I. a cărei delegație avocațială există la dosar, condamnatul a afirmat că nu l-a angajat să-l reprezinte. Totodată, instanța îl întreabă pe intimat dacă există șanse să achite petentei sumele stabilite prin sentinta de condamnare.
Intimatul P. E. menționează că ar avea posibilitatea să-i plătească banii petentei în măsura în care ar reuși să vândă apartamentul sau să ia un împrumut bancar.
În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru intimat, av.P. B. M.
, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu intimatul.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare se prezintă petenta T. F. și intimatul P. E. asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P. B. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, intimatul P. E. învederează instanței că a discutat cu o persoană care îl poate împrumuta cu suma de 1.500 euro pentru a o plăti petentei în cursul dimineață.
Apărătorul intimatului arată că sursele financiare pe care le are intimatul îl ajută să- și acopere doar nevoile minimale de existență.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Petenta T. F. arată că intimatul, începând cu anul 2009 a făcut declarații false în care spune că nu deține bunuri mobile sau imobile iar apartamentul în care locuiește este închiriat. Mai mult, acesta menționează că nu are venituri din activități din străinătate. La Parchetul Curții de Apel C. procurorul l-a citat pe intimat în legătură cu infracțiunea de fals în declarații însă acesta nu s-a prezentat declarând că nu s-a putut prezenta la prima citație deoarece a fost în Germania unde a lucrat cu contract de muncă cu mențiunea de a nu fi aduse la cunoștința petentei aceste aspecte. Arată că soția intimatului lucrează la Primăria V. ca secretară și a eliberat acte false în sensul că intimatul nu figurează cu bunuri pe numele său. În ceea ce privește hotărârea instanței de fond arată că este nemulțumită pentru că a făcut o serie de cheltuieli și cu toate astea i s-a acordat doar suma de 500 lei, solicitând astfel cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 lei. De asemenea, pentru deplasarea la instanța de recurs la Curtea de Apel C. solicită contravaloarea transportului de la V. - C. și ziua de muncă, respectiv suma de 200 lei pentru un termen cu mențiunea că este al doilea termen la care se prezintă.
Apărătorul intimatului, în temeiul art.385/15 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului intimatului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se mențină beneficiul suspendării condiționate a pedespei aplicate arătând că acesta nu a fost în măsură să-și îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare din pricini obiective, susrsele sale financiare fiind doar pentru a acoperi nevoile de subzistență. De asemenea, solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar acte medicale din care rezultă că intimatul este bolnav. În ceea ce privește recursul petentei, lasă la aprecierea instanței.
Petenta T. F., cu privire la recursul intimatului, solicită respingerea lui întrucât vinovăția acestuia se confirmă prin actele de la dosar.
Reprezentantul Parchetului referitor la recursul intimatului solicită respingerea lui ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. În ceea ce privește recursul petentei, acesta este admisibil cu privire la cheltuielile de judecată sub rezerva dovedirii acestora.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 337 din 09 Octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei V. De Sus, în temeiul art. 84 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 186/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus definitivă prin Decizia civilă nr. 163/R/_ a Curții de Apel C., intimatului-condamnat P. E. , fiul lui
E. și M., născut la data de_ în V. de Sus, jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase plus școala profesională, de profesie zugrav-vopsitor, căsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în V. de Sus, str. 22 D.
, bl. S 23, sc. A, et. III, ap. 11, jud. Maramureș, urmând ca acesta să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 al. 2 și art. 64 al. 1 lit.
"a"; teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 193 C.pr.pen., a fost obligat intimatul-condamnat să plătească petentei T. F. domiciliată în V. de Sus, str. 22 D., bl. S 23, sc. A, et. 4, ap. 9, jud. Maramureș suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost respins petitul privind acordarea de către intimatul-condamnat a pretențiilor civile în ceea ce privește daunele morale solicitate de către petentă.
În temeiul art. 191 al. 1 C.pr.pen., a fost obligat intimatul-condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru av. N. R., numită din oficiu, ce s-a suportat din fondul M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, petenta T. F., domiciliată în V. de Sus, str. 22 D., bl. S 23, sc. A, et. 4, ap. 9, jud. Maramureș, a solicitat revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată condamnatului P. E. și pronunțată prin Sentința penală nr. 186/2008, în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/R/_ a Curții de Apel C. .
În motivare, petenta susține că, prin Sentința penală nr. 186/2008, în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus, intimatul-condamnat P. E. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 C. pen. De asemenea, în baza art. 14 C.pr.pen. corob. cu art. 998 C. civ., intimatul-condamnat a fost obligat să-i plătească suma de 5020,67 lei despăgubiri civile materiale și suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale. În temeiul art. 193 C. pr. pen., intimatul-condamnat a fost obligat să-i plătească suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 163/R/2009 din data de_ a Curții de Apel C., fiind investită cu formulă executorie.
Datorită faptului că intimatul-condamnat nu și-a îndeplinit obligațiile pecuniare care i-au fost trasate în sarcină, petenta a demarat procedura de executare silită, prin executor judecătoresc C. Amișculesei, formându-se dos. exec. nr. 125/2009.
Demersurile efectuate de către executorul judecătoresc la autoritățile locale, respectiv Primăria Orașului V. de Sus, pentru a obține date privind bunurile mobile și imobile ale intimatului-condamnat au eșuat deoarece acesta, împreună cu soția sa, care este secretară la primărie, au influențat transmiterea de acte false cu informații necorespunzătoare adevărului, respectiv au comunicat că aceștia nu figurează în evidențe cu bunuri. De asemenea, executorul judecătoresc i-a solicitat intimatului-condamnat să declare în scris bunurile mobile și imobile pe care le deține în proprietate, precum și veniturile realizate atât în țară cât și în străinătate, respectiv în Germania.
Intimatul-condamnat a făcut declarații scrise olograf, pe proprie răspundere, arătând că nu are nici bunuri mobile nici imobile și nici venituri realizate în străinătate, iar apartamentul în care locuiesc este proprietatea unui cetățean, pe nume Lang Adalbert, ei fiind chiriași. În aceeași manieră a procedat și soția lui, numita P. E. .
În urma numeroaselor plângeri formulate de petentă, s-a format dos. penal nr. 166/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, descoperindu-se în arhiva primăriei actele de proprietate asupra apartamentului de domiciliu al intimatului- condamnat, acesta fiind pe numele său și al soției sale și actele de proprietate asupra unei autocamionete de 12 tone pe numele intimatului-condamnat. De asemenea, s-au descoperit, în urma cercetărilor efectuate de către S.I.Fraude, contractele de muncă din Germania, pe numele intimatului-condamnat, prin care acesta a fost remunerat în euro începând cu anul_, 2010 și 2011, câte șase luni pe an în fiecare an, urmând și anii 2012 și 2013.
Petenta mai arată că, pe lângă veniturile realizate în Germania, intimatul- condamnat a renovat hotelul Bradul din V. de Sus, fiind retribuit substanțial, precum și alte multe lucrări în localitate și nu numai.
Petenta apreciază că intimatul-condamnat nu a avut niciodată măcar intenția de a executa de bunăvoie obligațiile pecuniare instituite printr-o hotărâre definitivă.
În drept, petenta a invocat disp. art. 447 al. 2 C. pr. pen. rap. la art. 84 și art. 86 ind.
4 C. pen., art. 461 C. pr. pen.
În probațiune a depus înscrisuri (scripte de la BEJ C. Amișculesei, acte oficiale, Sent. pen. nr. 186/2008 a Judecătoriei V. de Sus, certificate medico-legale, Sent. pen. nr. 304/2011 a Judecătoriei V. de Sus, declarații, etc.) și a solicitat audierea intimatului- condamnat.
Intimatul-condamnat s-a prezentat în instanță și, în temeiul art. 171 al. 4 C. pr. pen., i s-a desemnat apărător din oficiu în persoana av. N. R. . Acesta a fost audiat, declarând că, de când s-a început executarea silită, a achitat petentei câte 100 lei lunar, sumă stabilită de către executorul judecătoresc. Acesta a mai declarat că nu a putut să achite petentei suma stabilită prin Sentința penală nr. 186/2008 deoarece nu are venituri și este bolnav.
Analizând cererea petentei prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr.186/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus, intimatul-condamnat P. E. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată T. F. ), prev. și ped. de art. 182 alin.2 C.p., la doi ani închisoare, dispunându-se, în temeiul art.81 și 82 C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de patru ani. Prin aceeași sentință, intimatul condamnat a fost obligat să achite petentei suma de 5020,67 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale, suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale și suma de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar părții civile Spitalul de Recuperare Borșa, suma de 5036,68 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate (f.30,31).
Apelurile formulate împotriva acestei hotărâri au fost respinse prin Decizia penală nr.22/A/_ a Tribunalului Maramureș, sentința devenind definitivă ca urmare a respingerii recursului formulat, prin Decizia penală nr.163/R/_ a Curții de Apel C. .
Momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare este cel care marchează și dobândirea caracterului executoriu al obligațiilor civile stabilite în sarcina condamnatului.
Din întregul probatoriu administrat, inclusiv declarația intimatului-condamnat se apreciază că acesta a dat dovadă de rea-credință în a-și achita obligațiile pecuniare avute față de petenta-parte civilă T. F., obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, devenită titlu executoriu. Același comportament și rea-credință l-a manifestat și față de cealaltă parte civilă, respectiv Spitalul de Recuperare Borșa, căruia nu i-a achitat nicio sumă de bani din cei 5036,68 lei cuveniți pentru tratamentul și recuperarea părții vătămate, așa cum însuși recunoaște intimatul (f.242),
Așa cum reiese din interpretarea disp.art.3711C.pr.c., atunci când obligația stabilită
prin hotărârea instanței sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către debitor, creditorul este îndreptățit să apeleze la executarea silită a obligației, în oricare din formele prevăzute de lege, până la realizarea dreptului său.
Ca urmare a neexecutării de bunăvoie a debitului, petenta T. F. formulează, la data de_ (f.253), o cerere de executare silită, formându-se dosarul execuțional nr.125/2009 al BEJ Amișculesei C., în care au fost efectuate mai multe acte de executare (f.252-307).
Și acest demers juridic a rămas fără rezultat ca urmare a comportamentului condamnatului, executorul judecătoresc, în adresa trimisă petentei arătând că "este de părere că debitorul a dat dovadă de rea-credință în cursul procedurii de executare silită"; și că acesta "ar fi avut posibilitatea să achite debitul din dosarul de mai sus"; (f.643). Același executor judecătoresc arată că nu a încheiat o înțelegere cu debitorul, așa cum acesta susține, în ceea ce privește achitarea unei rate lunare către petentă, în cuantum de 100 lei pe lună.
Se apreciază că această sumă este derizorie raportat la cuantumul obligațiilor civile stabilite, care de altfel nu a fost încasată de petentă .
Apoi, din adresele primite de la primăria de domiciliu a condamnatului (f.141,188) reiese că acesta, în anul 2009, data rămânerii definitive a Sentinței penale nr.186/_
, avea în proprietate bunuri mobile și imobile, respectiv un autoturism marca VW și un apartament în suprafață de 46 mp.
Acel autoturism a fost ,,donat"; fiului său, care l-a înstrăinat, așa cum declară condamnatul, despre această tranzacție nefiind informat și executorul judecătoresc, care nu și-a dat acordul în acest sens.
În ce privește veniturile realizate de condamnat în toată această perioadă, respectiv de la rămânerea definitivă a sentinței penale în prezent, se apreciază că acesta a realizat diferite sume de bani, din care putea să achite periodic petentei o parte, dacă nu chiar toată datoria avută față de aceasta .
Din adresa nr.2386/_ emisă de CAS Maramureș f.185), reiese că intimatul condamnat figurează în evidentele lor din_ ca asigurat în calitate de liber profesionist, realizând anumite venituri pe teritoriul țării, așa cum reiese și din adresa nr.11153/_ trimisă de ANAF-AFP V. de Sus .
Pe lângă aceste venituri, condamnatul a mai realizat și alte sume de bani, primite cu titlu de salariu, de la anumite societăți din Germania, aspect ce rezultă din contractele de muncă încheiate de acesta și din celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei (f.118- 123), care se coroborează și cu declarația intimatului care a recunoscut că lucra periodic în Germania.
Din toate cele expuse mai sus reiese cu certitudine că intimatul-condamnat a realizat și realizează venituri, a avut bunuri mobile și imobile pe care le-a înstrăinat, însă fără a achita macar în parte obligațiile stabilite în sarcina sa în favoarea petentei, manifestând în mod evident rea-credință în îndeplinirea acestor obligații.
Mai mult, din dispozițiile art.84 C.p. reiese că sarcina probei privind neputința condamnatului de a-și îndeplinii obligațiile civile îi incubă, ori intimatul-condamnat nu a încercat să dovedească acest aspect, neproducând sau solicitând vreo dovadă în acest sens .
Susținerile condamnatului potrivit cărora este bolnav și nu poate desfășura activități lucrative sunt, pe de o parte, simple afirmații, acesta neproducând vreo dovadă în acest sens, iar, pe de altă parte, sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar și evidențiate anterior.
Potrivit art. 84 C.p. dacă, până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, insta n ța dispune revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putință de a îndeplini acele obligații.
Cum termenul de încercare s-a împlinit fără ca intimatul-condamnat să-și îndeplinească, m ă ca r în p a rte , obligațiile civile avute față de petenta-parte civilă T. F.
, și fără să fi dovedit o neputință în executarea acestor obligații, instanța, văzând dispozițiile imperative anterior menționate, a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 186/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus definitivă prin Decizia penală nr. 163/R/_ a Curții de Apel C., urmând ca acesta să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție, cu toate consecințele prev. de art. 71 al. 2 și art. 64 al. 1 lit. "a"; teza a II- a C. pen.
Cu privire la suma de 10.000 lei solicitată prin concluziile scrise de petenta-parte civilă T. F. cu titlul de cheltuieli și daune morale, instanța a admis cererea doar în limita sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificată de deplasările petentei în mai multe rânduri în instanță, privitor la acest dosar, precum și de contravaloarea fotocopiilor făcute. Celelalte cheltuieli, efectuate cu ocazia instrumentării unor dosare penale sau alte dosare soluționate de instanțele judecătorești vor putea fi soluționate pe calea dreptului comun civil. Au fost respinse și pretențiile petentei cu titlu
de daunele morale, datorată lipsei unor dovezi privind pricinuirea lor de către condamnat, fiind solicitate doar prin concluziile scrise. Pe de altă parte, acestea pot fi cuantificate și probate în cadrul unei acțiunii civile.
În temeiul art. 191 al. 1 C. pr. pen., a fost obligat intimatul-condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru av. N. R., numită din oficiu, ce s-a suportat din fondul M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intimatul P. E. și petenta T.
F. .
Petenta Tomoioaga F. a criticat sentinta atacata sub aspectul solutionarii cererii
de acordare a cheltuielilor judiciare arătând că a suportat suma invocata în cursul demersurilor efectuate pentru a intra în posesia sumelor stabilite în favoarea sa, iar suma acordata de instanta de fond nu acopera toate aceste cheltuieli, solicitând casarea sentintei atacate în aceste limite si obligarea intimatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Intimatul P. E. a criticat sentinta atacata ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună respingerea cerererii petentei, motivând că nu a fost în măsură să-și îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare deoarece sursele sale financiare s-au situat doar în limita acoperirii nevoilor de subzistență si este bolnav.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 84 Cod penal, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații. Revocarea are, în acest caz, caracter obligatoriu, iar dispunerea ei este subordonată unor cerințe legale: neîndeplinirea de către condamnat a obligațiilor civile (restituirea unui lucru, plata unei despăgubiri), iar această neîndeplinire să se datoreze relei-credințe a condamnatului.
Corelativ, cererea de revocare trebuie introdusa la un moment care poate sa evidentieze intentia condamnatului de a se sustrage de la executarea obligatiilor civile, respectiv sa demonstreze reaua-credinta a acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finala din Codul penal reiese ca revocarea suspendarii executarii pedepsei nu se poate dispune daca persoana condamnata dovedeste ca neindeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare nu s-a datorat relei sale credinte.
În acest sens, Curtea constată că petenta s-a adresat cu cererea sa cu respectarea termenului legal de sesizare, respectiv înlăuntrul termenului de încercare a suspendării conditionate astfel cum s-a pronuntat instanta supremă care, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 447 alin. 2 din Codul de procedura penala raportat la art. 84 si art.864 din Codul penal, admitand recursul in interesul legii, a pronuntat Decizia 14 din 17.10._ J, prin care, a stabilit ca: " Sesizarea instantei in vederea revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, in cazul neindeplinirii de catre condamnat a obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, trebuie facuta inainte de expirarea termenului de incercare, indiferent daca judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirarii acestui termen. "
Totodată, cererea a fost promovata la finele termenului suspendării conditionate si după ce petenta a efectuat demersuri sustinute în vederea obtinerii sumelor stabilite prin hotărârea de condamnare astfel că nu se poate vorbi despre o solicitare intempestivă ori prematură, condamnatul având timpul necesar pentru îndeplinirea obligatiilor stabilite de instanta care a dispus condamnarea.
Pe de altă parte, din probele administrate in prezenta cauza, verificand starea materiala a condamnatului, instanta de fond a apreciat fondat că, în cauza, intimatul P. E.
, in calitate de condamnat a manifestat fata de petenta-creditoare o atitudine de rea
credinta, la momentul sesizarii instantei prin prezenta cerere, cand in urma executarii silite pentru neplata sumelor cu titlu de despagubiri pe care i le datora conform sentintei penale de mai sus partii vatamate -creditoare susnumitul a ascuns faptul detinerii în calitate de proprietar de bunuri mobile si imobile, al obtinerii de venituri salariale atât în tară, cât si în străinătate si, în detrimentul petentei, a simulat donarea autoturismului către fiul său care ulterior l-a înstrăinat.
În concret, în baza rolului activ si in limita informatiilor furnizate de petentă, instanta de fond a facut demersuri pentru a afla dacă condamnatul a realizat venituri in perioada mai sus mentionata, cand decurgeau obligatiile acestuia din sentinta penala.
Din actele emise ca raspuns de institutiile interogate, rezulta ca intimatul în anul 2009, data rămânerii definitive a Sentinței penale nr.186/_, avea în proprietate un autoturism marca VW (înstrăinat fraudulos la momentul demararii executării silite, fără acordul executprului judecatoresc) și un apartament în suprafață de 46 mp (cu privire la care a declarat mincinos că este detinut cu titu de chirie, proprietatea apartinând unui cetatean german, ulterior fiind identificate în arhiva primăriei de domiciliu actele de proprietate); din adresa nr.2386/_ emisă de CAS Maramureș (f.185), reiese că intimatul condamnat figurează în evidentele lor din_ ca asigurat în calitate de liber profesionist, realizând anumite venituri pe teritoriul țării, așa cum reiese și din adresa nr.11153/_ trimisă de ANAF-AFP V. de Sus; s-au descoperit, în urma cercetărilor efectuate de către S.I.Fraude, contractele de muncă din Germania, pe numele intimatului- condamnat, prin care acesta a fost remunerat în euro începând cu anul_, 2010 și 2011, câte șase luni pe an în fiecare an, urmând și anii 2012 și 2013 (f.118-123).
Mai mult, a invocat nereal existenta unei întelegeri cu petenta în vederea achitarii unor rate periodice (fapt negat de către petentă, precum si de către executorul judecătoresc), precum si starea precară a sănătătii pentru care nu a produs vreo proba nici la instanta de fond, nici în recurs, obligatie decurgând din dispozițiile art.84 C.p. potrivit cărora sarcina probei privind neputința condamnatului de a-și îndeplinii obligațiile civile îi incubă.
Ca atare s-a probat că intimatul condamnat a avut mijloacele materiale cu care sa stinga debitul, cel putin partial, însă a adoptat o conduită prin care a încercat să eludeze această obligatie atât fată de petenta, cât si fata de cealaltă parte civila din cauza initiala, respectiv unitatea spitalicească.
Asa fiind, constatand indeplinite cerintele prev. de art.84 Cod penal, Curtea retine că instanta de fond, în temeiul art. 447 alin.2 Cod procedura penala a admis cererea partii vatamate, ca întemeiata, deoarece s-a dovedit reaua-credinta a condamnatului in neexecutarea obligatiilor civile.
Referitor la recursul petentei Curtea retine că se justifică acordarea de cheltuieli judiciare suportate doar în ceea ce priveste procedura de fata, toate celelalte pretentii invocate cu acest titlu neavând legatură de cauzalitate cu prezenta cauza. Totodata este rezonabilă suma acordată de prima instanta cu acest titlu justificată cu prezenta petentei la termenele de judecată, petenta neproducând probe care ateste că a suportat suma invocată.
Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga recurentii să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimatul P. E. și petenta T.
împotriva sentintei penale nr. 337 din 9 octombrie 2013 a Judecătoriei V. de Sus. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.
ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
J. .fond. V. F. F.
| ← Sentința penală nr. 192/2013. Contestatie la executarea pedepsei | Decizia penală nr. 175/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
