Decizia penală nr. 175/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 175/R/2013
Ședința publică din 11 februarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
: L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare contestația la executare formulată de contestatorul
B. R. M. împotriva deciziei penale nr. 520/R/2 aprilie 2012 - pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul B. R. M.
, asistat de apărătorul ales, av. Petcu Olga Vasilisia, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații M. C. M. și A. prin DGFP C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul ales al contestatorului B.
R. M., depune la dosar Circulara M.F.P. nr. 836820/2010 privind soluționarea unor spețe în ceea ce privește atragerea răspunderii solidare și calculul majorărilor de întârziere. Precizează că acest înscris cuprinde note interne cu privire la aplicarea unitară a legii de către organele administrației fiscale și privește calculul acestor accesorii în situația în care firmele intră în insolvență, cu trimitere la sentințe penale, precum și la solidaritatea administratorilor sau a altor persoane din cadrul unor societăți aflate în insolvabilitate.
În cuprinsul contestației scrise, a arătat că, din cauza acestor nelămuriri cu privire la dispozitivul hotărârii, deși nu s-a pus în discuție în fața instanței și aspectul privind accesoriile la care contestatorul a fost obligat față de suma
inițială, respectiv debitul de 425 000 lei stabilit în raportul fiscal și păstrat în
integralitate de către instanța de judecată, a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili că acel dispozitiv are anumite nelămuriri cu privire la accesoriile și debitul principal, care au fost calculate greșit. Contestă modalitatea prin care s-a ajuns la suma de 425 000 lei și accesoriile la această sumă, la plata cărora a fost obligat contestatorul, deoarece suma de 425 000 lei a fost calculată luându-se în considerare alt raport. Susține că la calcularea acestei sume nu s-a plecat de la hotărârea din 2008, ci de la evidențele deținute de A. .
Referitor la obiectivele expertizei, acestea constau în aceleași obiective formulate și anterior, depuse în scris la fila 61 din dosarul nr._ al Curții de Apel C., mijloc de probă care trebuie să stabilească dacă s-a pornit în mod corect la calculul acelei sume. Instanța de fond a apreciat că proba cu expertiza nu se poate efectua, deși obiectul cauzei constă în infracțiunea de evaziune fiscală, astfel că în acest dosar nu s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea cererii ca fiind inadmisibilă deoarece, deși această cerere vizează formal sau este numită ca fiind o cerere în probațiune pentru lămurirea dispozitivului deciziei atacate, în fapt, urmează a fi interpretată ca fiind ceea ce dorește contestatorul, respectiv refacerea probațiunii cu scopul modificării cuantumului prejudiciului stabilit de către instanță cu caracter definitiv și intrat în autoritatea de lucru judecat.
În speță, nu există nicio precizare și nici un memoriu din care să rezulte care este conținutul unei nelămuriri care este prevăzută de legiuitor ca fiind o problemă de natură formală, care face imposibilă punerea în executare. Or, în cauză, contestatorul, practic, dorește în esență a se reduce cuantumul despăgubirilor, care nu a fost corect calculat, în opinia sa. Un motiv în plus pentru respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, este solicitarea de a admite proba cu expertiza cu aceleași obiective care au fost avute în vedere de către instanță la momentul în care s-a pus în discuție administrarea acestei probe și ulterior, în fața instanței de recurs, când s-a discutat aspectul probator, în ceea ce privește soluția de fond privind condamnarea inculpatului, cu consecința în ceea ce privește latura civilă.
Prin urmare, apreciază că această probă nu este una de natură a lămuri obiectul unei contestații, așa cum a fost formulată, ci se referă la refacerea probațiunii, aspect soluționat deja de către instanțele care s-au pronunțat cu caracter definitiv.
Curtea, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul contestatorului ca fiind inutilă, având în vedere că dispozitivul deciziei de recurs care a fost contestat prin cererea dedusă judecății, arată în mod expres că inculpații sunt obligați, în solidar, la plata sumei de 425 440 lei, cu accesoriile prevăzute de lege - art.119 și următoarele din Ordonanța Guvernului 92/2003 - începând cu data de_ și până la plata efectivă a impozitului pe profit și TVA, către partea civilă. În aceste condiții, expertiza solicitată și al cărei principal obiectiv este modalitatea în care s-au calculat aceste penalități, este lipsită de relevanță în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului B. R. M., susține contestația la executare formulată în temeiul art.461 lit.c C.pr.pen., întrucât consideră că se poate constata că există nelămuriri cu privire la suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile. Solicită a se lămuri înțelesul acestora motivat de faptul că, trebuia să se aibă în vedere împrejurarea că față de contestator s-a mai pronunțat o hotărâre penală în cursul anului 2008, al cărei obiect îl constituie tot infracțiunea de evaziune fiscală, în care s-a stabilit ca și cuantum de plată către bugetul de stat o sumă de aproximativ 29 000 lei, care cuprindea și accesorii. Organul de urmărire penală a întocmit un nou dosar, tot pentru evaziune fiscală, care a avut ca finalitate hotărârea pronunțată în data de 2 aprilie 2012. În acest dosar, organul de urmărire penală a concluzionat, având în vedere raportul fiscal, că numitul B.
R. M. trebuie să plătească suma de 425 000 lei, care cuprindea și sumele anterioare, achitate de către acesta din urmă la data de 26 iunie 2010 la momentul la care a fost un prim termen de judecată în cel de-al doilea dosar, care cuprindea o altă perioadă de activitate a societății.
Prin hotărârea din data de 2 aprilie 2012, pe latura civilă, contestatorul este obligat să achite suma de 425 000 lei și accesoriile, care include și celelalte sume deja achitate și care au atras accesorii de o valoare foarte mare, deși nu sunt datorate de contestator.
Precizează că a mai formulat o contestație cu privire la această decizie, ocazie cu care s-a susținut că acest dispozitiv trebuie pus în aplicare și orice
încercare de soluționare în civil, în cadrul unei contestații fiscale sau contestație la executare, nu are finalitate, pentru că această chestiune trebuie rezolvată în dosarul penal.
Prin urmare, din hotărârile de la dosar, este evident faptul că acea sumă de
425.000 lei și accesoriile sunt mult exagerate și de fapt se achită, încă o dată, sume care au fost achitate. Deci, sumele la care a fost obligat contestatorul prin hotărârea pronunțată în cursul anului 2008 au fost achitate integral, inclusiv accesoriile, după care D.G.F.P., fără a avea în vedere această plată, care a fost efectuată până la primul termen de judecată motiv pentru care nu a fost avută în vedere nici în cuprinsul rechizitoriului și nici într-un alt act ulterior, iar partea civilă nu a relevat acest aspect nici în cuprinsul cererii de constituire de parte civilă și nici în cursul procesului penal, nu au arătat că s-au achitat aceste sume, nu au avut în vedere nici acea circulară care datează din anul 2010, care a ajuns la cunoștința contestatorului recent, însă pe care partea civilă o putea aplica mai ales că societatea la care contestatorul a fost administrator până în anul 2007 a fost radiată de la ORC, în cursul lunii ianuarie 2009, în urma unui proces de insolvență.
Prin urmare, accesoriile la care este obligat contestatorul începând cu _
, până la plata efectivă, nu sunt legal menționate în acel dispozitiv pentru că, societatea a fost radiată. Referitor la acestea, se menționează că ar constitui obligații personale ale contestatorului, însă acest aspect nu este posibil, în condițiile în care este obligat în solidar cu inculpata M., sumele reprezentând datorii ale societății pentru plata de impozit și TVA, despre care se susține că nu au fost achitate către bugetul de stat.
În condițiile în care, la dosar existau acele înscrisuri cu privire la intrarea în insolvență a societății, solicitare formulată chiar de către Administrația Finanțelor P. e, era necesar ca aceste aspecte să fie avute în vedere și ele au fost reținute într-o oarecare măsură de către organul fiscal cu ocazia calculării sumelor, dar nu au fost reținute alte aspecte relevante, respectiv faptul că B. a fost administrator până în anul 2006, nu au solicitat atragerea răspunderii personale în dosarul de insolvență, ci s-au solicitat acest lucru noilor administratori. Firma fiind radiată, nu mai curgeau acele accesorii, aspect relevat chiar în cuprinsul circularei, ori o astfel de mențiune se trece extrabugetar.
În concluzie, în prezent contestatorul este obligat să achite aproximativ 900 000 lei fără vreun temei legal, pentru că suma de 425 000 lei cuprinde o sumă achitată și niște penalități și dobânzi, care nu trebuiau calculate în sarcina sa. Cu toate acestea, penalitățile și dobânzile au curs în continuare, deși societatea nu mai exista din cursul anului 2009, astfel că nici la bugetul de stat nu mai sunt înscrise aceste datorii, neachitarea lor nereprezentând o pierdere la bugetul de stat, având în vedere cuprinsul circularei depusă la dosar, din care rezultă că aceste datorii se sistează la momentul radierii societății, iar contestatorul nu a fost atras în dosarul de insolvență pentru angajarea răspunderii personale.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă deoarece, așa cum a arătat și anterior, teza administrării probatoriului nu se încadrează în dispozițiile art.461 lit.c C.p.p. și nici într-un alt text al art.461 C.p.p. deoarece de fapt, nu se tinde a se lămuri dispozitivul hotărârii, care este clar și impune obligații în cuantum determinat de instanță pe baza analizei unor probe și care intră în autoritatea de lucru judecat. În ceea ce privește calculul dobânzilor la care se face referire în dispozitiv, acesta se realizează de către organele de executare în modalitățile pe care le consideră
legale la momentul executării.
În ceea ce privește modul efectiv de calcul al acestor dobânzi, ar putea fi încadrate în sensul solicitării contestatorului în art.463 al.3 C.p.p., solicitarea
care ar putea fi adresată, potrivit competenței comune, instanței civile, urmând a fi soluționată potrivit normelor de drept civil, pentru că este vorba despre o modalitate de calcul a acestor penalități, ceea ce nu înseamnă că dispozitivul nu este clar.
Referitor la interpretarea corectă sau nu, a răspunderii penale în această cauză, care nu are legătură cu teza susținută în cuprinsul contestației, opinează că situația este clară, respectiv inculpatul a fost condamnat în calitate de persoană fizică pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, nefiind reținută solidaritatea acestuia cu partea responsabilă civilmente din considerente legate de această lichidare a societății și neexistând o dispoziție de condamnare a persoanei juridice, care să ridice problemele arătate de către apărare.
Astfel, din perspectiva răspunderii penale lucrurile sunt clare, iar aspectele arătate de către contestator nu se încadrează în textul de lege arătat pentru că, nu există nici o problemă interpretabilă sub aspect formal, care să conducă la
imposibilitatea executării. De altfel, are cunoștință despre faptul că executarea este în curs de realizare efectivă, astfel că nu există vreun impediment legat de neînțelegerea conținutului și limitelor expresiilor din dispozitiv pentru realizarea acestui cuantum.
În concluzie, apreciază că cererea nu prezintă caracteristicile prevăzute de textul de lege și aceasta ar trebui respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva apărărilor formulate în fața instanței de recurs.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.802 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a fost achitat inculpatul BASSETI R. M. ( fiul lui Teofil și V., născut la data de_ în C. -N., jud. C., cetățean român, studii superioare, necăsătorit, asociat și administrator la S.C. Squadra B. Impex S.R.L. C. -N., fără antecedente penale, CNP 1., posesor al CI seria KX nr.1., cu domiciliul în C. -N., str. P. I. nr.44, jud. C. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit. lit b din Legea nr.241/2005, prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 și prev. de art. 290 Cp, toate cu aplic art. 33 lit. a Cp și inculpata
M. C. M. (fiica lui Sever și Ana, născută la data de_ în C. -N., jud.
C., cetățean roman, divorțată, studii superioare, fără antecedente penale, CNP
2., cu domiciliul în C. -N., str. H. nr.66, ap.1, jud. C. ) - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 Cp rap la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.
În baza art.14 și 346 Cpp s-a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. - DGFP C. .
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin Rechizitoriul nr. 352/P/2009 din data de_ Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului BASSETI R. M. pentru săvârșirea infr. prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 - în fapt reținându-se că in calitate de asociat și administrator al
S.C. Squadra Basseti Impex S.R.L. din C. -N., în perioada octombrie 2000 - iulie 2005, prin omisiunea în parte a evidențierii veniturilor realizate de societate s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă de 192 348 lei, reprezentând TVA în sumă de 47,133 lei și impozit pe profit 145.215 lei; a
infracțiunilor prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005 - în fapt reținându-se că in calitate de asociat și administrator al S.C. Squadra Basseti Impex S.R.L. din
C. -N., după data de 9 septembrie 2005, la care organele de control fiscal au constatat săvârșirea faptei anterioare, pentru a diminua baza de calcul a
impozitului pe profit și a TVA, a evidențiat în actele contabile ale societății de mai sus, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat și a infracțiunilor prev. de art.290 Cp - în fapt, reținându-se că, în calitate de asociat și administrator al S.C. Goba International
S.R.L. și S.C. Hit Euro S.R.L. ambele din C. -N., după data de 9 septembrie 2005 a întocmit personal sau prin angajați care nu cunoșteau semnificația emiterii acesteia, mai multe facturi și chitanțe false din care rezultă în mod necorespunzător adevărului că aceste societăți ar fi încasat cu titlu de chirie, diferite sume de bani de la S.C. Squadra Basseti Impex S.R.L., cu scopul de a fi folosite în fața organelor de control fiscal în vederea diminuării obligației fiscale stabilite de acestea; a inculpatei M. C. M. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 - în fapt reținându-se că aceasta, în calitate de contabil al S.C. Squadra Basseti Impex S.R.L. din C. -N.
, în perioada octombrie 2000-iulie 2005, cu intenție, a acordat un ajutor material inculpatului Basseti R. M., ca acesta, prin omisiunea în parte a evidențierii veniturilor realizate de societate, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale față de stat în suma de 192.348 lei, reprezentând TVA în sumă de 47.133 lei și
impozit pe profit în sumă de 145.215 lei.
Prin decizia penală nr. 1960/R din_ pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și A. - Direcția Generală a Finanțelor P. e C. împotriva sentinței penale nr.802 din_ a Judecătoriei C. -N. ce a fost casată în întregime și rejudecând,
A fost condamnat inculpatul B. R. M., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 (fostul art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 republicată) cu aplicarea art. 13 C.penal; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscală prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.penal; 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.penal.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 81,82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A fost condamnată inculpata M. M. C., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C.penal rap. la art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. penal și art. 74,76 C.p.
În temeiul art.81,82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii .
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 425.440 lei și a majorărilor de întârziere calculate conform art. 119 și urm. din OG nr.92/2003 începând cu data de 21 decembrie 2007 și până la plata efectivă a impozitului pe
profit și TVA către A. - Direcția Generală a Finanțelor P. e C., precum și la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare inculpații Basetti
R. M. și M. M. C. , contestație ce a fost admisă prin Decizia penală nr.1/HI/2012 a Curții de Apel C., s-a desființat în întregime decizia atacată - nr.1960 din 2 dec.2011 a Curții de Apel C. și, procedându-se la rejudecarea recursurilor, pr in D ec iz ia pen al ă nr.52 0/R/2 apr il ie 2012 pronunț ată în dosar
nr._ al Curț ii de Apel C. s-au admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și A. - Direcția Generală a Finanțelor P. e C. împotriva sentinței penale nr.802 din_ a Judecătoriei
-N. ce a fost casată în întregime și rejudecând, au fost condamnați:
Inculpatul B. R. M., la pedepsele de:
2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicata) cu aplicarea art. 13 Cod penal;
2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.penal;
3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
II Inculpata M. M. C., la pedeapsa de :
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzuta de art. 26 Cod penal, rap. la art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 74,76 Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendt și executarea pedepselor accesorii.
În b az a ar t.14, 346 Cod procedur ă pen al ă, ar t.1357 Cod c iv il au f ost obl ig aț i
inculp aț ii în sol id ar l a pl ata su me i de 42 5.440 le i, cu accesor iile prev ăzu te de le ge -
ar t. 119 ș i ur m. d in OG nr.92/2003 - încep ând cu d ata de 2 1 dece mbr ie 2007 ș i
p ân ă l a pl ata ef ectiv ă a imp oz itulu i pe prof it ș i T VA către p ar te a c iv il ă A. - D irecț ia
Gener al ă a F in anțelo r P. e C. .
În baza art.14 alin.3 lit.a Cod procedură penală s-a dispus anularea facturilor seria CJVEH nr.8391151-8391200, seria CJABC nr.8623909-8623950, seria CJACC nr.8549501-8549550 și seria CJVFM nr.4725851-4725900 și a chitanțelor seria CJVPO nr.9358701-9358750 și seria CJVRM nr.4026301- 4026350.
În rejudecarea recursurilor cu care a fost învestită, urmare a desființării deciziei anterioare, pronunțate de aceeași instanță, Curtea a procedat la audierea inculpaților prezenți conform dispozițiilor legale în vigoare.
În probațiune, inculpatul Basetti R. M. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare specialitatea contabilitate și audierea experților contabili Țâgșorean Ion Dorin și Popa G. . Aceste cereri în probațiune au fost respinse, apreciindu-se că nu sunt utile și pertinente pentru aflarea adevărului în cauză, deoarece nu există contradicții între concluziile expertului Tâgșorean și constatările organelor administrației fiscale.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de către inculpatul Basetti în fața instanței de recurs, acestea au fost apreciate ca nerelevante pentru soluționarea cauzei, nefiind documente noi în raport de data pronunțării deciziei de recurs, desființată pe calea contestației în anulare.
Curtea a constatat că recursurile parchetului și părții civile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a interpretat în mod eronat materialul probator administrat în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești.
Astfel, și-a fondat decizia de achitare a celor doi inculpați trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.p. - inculpatul Basetti și respectiv complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 - inculpata M., doar pe faptul că în cauză nu s-a putut întocmi o expertiză contabilă, criticând activitatea organelor de urmărire penală care nu au făcut toate demersurile necesare pentru a dovedi latura obiectivă a infracțiunilor, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, respectiv art.63 alin.2 probele nu au valoare mai dinainte stabilită și că, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
S-a reținut astfel că probele administrate în faza de urmărire penală au prin voința legiuitorului român, aceeași valoare probatorie ca acelea administrate cu ocazia cercetării judecătorești.
Pornind de la acest principiu care guvernează procesul penal, s-a constatat că Garda Financiară C., în perioada 26 iulie - 5 sept.2005 a efectuat un control la S.C. SQUARDA B. IMPEX S.R.L., ocazie cu care a constatat că în perioada oct.2000 - iulie 2005 nu au fost întocmite balanțe de verificare și nu au fost depuse la organele fiscale bilanțuri contabile, declarațiile privind impozitele și taxele, respectiv deconturi de TVA și că inculpatul B. R., care administra la acel moment în fapt și în drept societatea controlată, nu a evidențiat toate
încasările realizate în evidențele contabile.
În urma acestui control a fost întocmită nota de constatare nr.204000/Cj/9 sept.2005 din care a rezultat un prejudiciu prezumtiv în sumă totală de 2.134.016.061 ROL din care TVA 744.202.850 lei și impozit pe profit 1.389.813.211 ROL.
Ulterior acestui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare a fost
întocmit de către organele de specialitate din cadrul AFP C. -N. raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.7491/30 mai 2008 în care s-a constatat că
S.C. SQUADRA B. S.R.L. a înregistrat în contabilitate diferențele rezultate din faptele care au făcut obiectul sesizării penale a Gărzii Financiare C., întocmindu-se raportul de inspecție fiscală parțială 52352 din 20 dec.2007 și decizia de impunere 999 din 20 dec.2007 prin care s-au stabilit în sarcina
agentului economic și alte obligații suplimentare de plată, reprezentând debite și accesorii la sursele impozit pe profit și TVA în su mă to tal ă de 425.440 RON.
Această decizie de impunere a fost contestată de către societatea controlată, contestație care a fost admisă prin decizia 33 din_ prin care s-a dispus reverificarea societății, având în vedere aceeași perioadă și aceleași obiective și efectuarea unor controale încrucișate la S.C. GOBA INTERNATIONAL
S.R.L. și S.C. HIT EURO S.R.L., societățile care au emis facturile fiscale prezentate ulterior la contestație. În urma acestor controale încrucișate efectuate la cele două societăți menționate, a reieșit că în evidența contabilă a acestora nu au fost înregistrate facturile fiscale, ce au stat la baza admiterii contestației.
În mod justificat, organele de control, având în vedere acest aspect precum și împrejurarea că blocurile de facturi din care au fost emise facturile fiscale prezentate de inculpat pentru admiterea contestației au fost achiziționate la o dată ulterioară datelor la care se susținea că au fost emise, au apreciat că acestea nu pot fi considerate documente justificative, deoarece în mod evident, nu pot reflecta realitatea. Societatea controlată S.C. SQUADRA S.R.L. a prezentat astfel un număr de 21 de facturi fiscale emise de S.C. GOBA INTERNATIONAL S.R.L. pentru perioada 15 dec.2002 - 15 iulie 2005. Constatându-se din verificările efectuate că blocurile de facturi din care proveneau acestea au fost achiziționate la data de 28 iulie 2005, ulterior deci pretinselor operațiuni economice desfășurate între cele două societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât. cele trei societăți economice menționate erau administrate în perioada verificată de către inculpat. Raportul de constatare tehnico-științifică nr.7. din_ întocmit în cauză a constatat faptul că scrisul de completare depus pe chitanțele fiscale seria Cj VRM nr.4026301 până la 4026339 a fost executat de către inculpatul B., aceeași situație regăsindu-se și în facturile fiscale seria CJVFM nr.4725851 până la 4725889.
Pe lângă nota de constatate întocmită de către organele fiscale ale Statului Român, a fost realizată în prezenta cauză o expertiză extrajudiciară contabilă care a arătat modalitatea incorectă și nelegală în care se efectuau înregistrările contabile la societatea S.C. SQUADRA B. S.R.L. în perioada oct.2000 - iunie 2005. Astfel, a reieșit faptul că încasările realizate de către punctele de vânzare a presei erau înregistrate de către inculpata M. - contabila societății la acel moment în două monetare, unul de bază în care se regăseau sumele de bani efectiv încasate și predate, și unul în care se înregistrau venituri din sumele
încasate și care erau folosite de angajații societății în diferite scopuri, pentru achiziționarea carburanților, pentru achitarea salariilor, etc. Primul monetar era înregistrat corect în programul de contabilitate și apărea în jurnalul de vânzări, al doilea monetar era înregistrat în note contabile, nu apărea în jurnalul de vânzări, dar apărea în contabilitate ca venituri. Această modalitate de lucru a inculpatei
M. a fost constatată ca neconformă cu legislația de către organele fiscală care i- au și aplicat o amendă, după cum rezultă din propria declarație a inculpatei.
Instanța fondului a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare întocmind un raport de imposibilitatea efectuării lucrării dispuse de instanță, deoarece nu au putut fi supuse expertizei documentele contabile justificative ale
S.C. SQUADRA B. S.R.L. deoarece societatea a fost înstrăinată, fiind predată totodată și arhiva societății noilor asociați, cetățeni străini.
Așa cum am arătat și anterior, actele de control întocmite de AFP C. constituie mijloc de probă, urmare a coroborării art.64 cu disp.art.90 alin.2 C.p.p.
În acest sens, prin Decizia 331 din 2005 a Curții Constituționale s-a constatat că sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta. Astfel, stabilirea
prejudiciului prin acte întocmite de organele fiscale este în conformitate cu dispozițiile legii și raportat la datele concrete ale cauzei, sunt suficiente pentru a dovedi existența laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților.
Raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, atât cu ocazia urmăririi penale, a cercetării judecătorești în fața instanței de fond și de control judiciar, Curtea a constatat că este dovedită fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților.
Astfel, inculpatul B. R. M. care în calitate de asociat și administrator al S.C. SQUADRA B. IMPEX S.R.L. în perioada oct.2000 - iunie 2005, prin omisiunea în parte, a evidențierii veniturilor realizate de societate s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale față de stat în sumă de 192.348 lei reprezentând TVA și impozit pe profit se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.13 C.p. Fapta aceluiași inculpat care în calitate de asociat și administrator al S.C. SQUADRA B. IMPEX S.R.L. pentru a diminua baza de calcul a impozitului pe profit și a TVA-ului, a evidențiat în actele contabile ale societății, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor
fiscale față de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005.
Același inculpat, în calitatea sa de asociat și administrator al S.C. GOBA INTERNATIONAL S.R.L. și S.C. HIT EURO S.R.L. a întocmit personal sau prin angajați mai multe facturi și chitanțe false, din care rezulta în mod nereal că aceste societăți ar fi încasat diverse sume de bani de la S.C. SQUADRA B. IMPEX S.R.L. cu scopul de a fi folosite în fața organelor de control fiscal în vederea diminuării obligațiilor fiscale stabilite de acestea, se face vinovat de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.p.
Inculpata M. C. M. care, în calitate de contabil al S.C. SQUADRA B. IMPEX S.R.L. în perioada oct.2000 - iunie 2005 cu intenție, a acordat un ajutor material inculpatului B. ca acesta, prin omisiunea în parte a evidențierii veniturilor realizate de societate, să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale față de stat, se face vinovată de comiterea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.26 C.p. rap. la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 C.p.
Constatând vinovăția inculpaților, instanța a dispus condamnarea acestora, conform dispozitivului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că partea civilă A. - Direcția Generală a Finanțelor P. e s-a constituit parte civilă în cu suma de
425.440 lei cu accesoriile prevăzute de lege - art.119 și urm. din OG nr.92/2003 - începând cu data de 21 dec.2007 și până la achitarea efectivă a sumelor datorate.
Din probele administrate în cauză rezultă ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o acțiune ilicită din partea inculpaților, care au cauzat un prejudiciu, nerecuperat până la momentul soluționării recursurilor.
Acest nivel al pretențiilor formulate de către partea civilă a fost stabilit prin decizia de impunere nr.999 din 20 dec.2007, act administrativ care nefiind desființat sau anulat este perfect valabil și face dovada în fapt și în drept.
Pentru aceste considerente, au fost obligați în solidar inculpații la plata despăgubirilor, așa cum au fost solicitate.
Pr in con tes taț ia l a ex ecu tare f or mul ată l a 24 iul ie 2012 ș i înreg is tr ată sub nr.de mai sus, condamnatul B. R. M. a solicitat, în temeiul art.461 lit.c C.pr.pen. lămurirea întinderii prejudiciului, respectiv precizarea cuantumului exact al prejudiciului stabilit în sarcina sa și la care a fost obligat prin decizia
penală atacată - nr.520/R/2 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. - întrucât s-au ivit nelămuriri cu privire la acest aspect, iar executarea deciziei îi aduce grave prejudicii materiale.
În motivarea contestației s-a arătat că, în mod eronat contestatorul a fost obligat, în solidar cu coinculpata M., la plata despăgubirilor civile în sumă de
425.440 lei către A., această sumă fiind greșit calculată, pornind de la un sold de 29.759 lei, în loc să se pornească de la sold 0, în contextul în care, suma de 29.759 lei a fost achitată de contestator, el fiind obligat la plata acestei sume prin decizia penală nr.50/2008 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.436/R/2008 a Curții de Apel C. . Așa fiind, el a fost obligat, cu titlu de despăgubiri, la plata unei sume incorect calculate și care, include și suma, anterior menționată, pe care, deja a achitat-o. S-a apreciat astfel că, suma la care a fost obligat nefiind corect stabilită, există vădite nelămuriri cu privire la aceasta.
Analizând con tes taț ia l a execu tare formulată de condamnatul B. R.
M. în temeiul art.461 lit.c C.pr.pen., în baza actelor și lucrărilor dosarului, în care s-a pronunțat hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit și, în virtutea dispozițiilor legale în materie, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.461 alin.1 lit.c C.pr.pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face, printre altele, în cazul când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, atât sub aspectul pedepsei ce trebuie executată, cât și sub aspectul despăgubirilor civile.
Raportat la conținutul textului legal aplicabil, contestația la executare este doar o modalitate de clarificare a unor aspecte, asupra cărora instanța nu a statuat în mod clar, neechivoc și care, pot genera confuzii sau chiar împiedicarea executării.
În nici un caz, contestația la executare nu este o cale de atac extraordinară, prin care să se poată reforma o hotărâre definitivă, să se poată schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Este, practic, un mijloc procesual care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale, în cursul executării, dacă s-a ivit un incident sau chiar după executare, dar în legătură cu executarea pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Ori, în speță, motivele invocate de contestator nu au legătură cu vreun incident sau cu vreo nelămurire ivită înainte sau cu ocazia executării despăgubirilor civile, pentru că în dispozitivul deciziei atacate se menționează expres care este întinderea prejudiciului cauzat prin faptele condamnatului și suma la care acesta este obligat către A. - 425.440 lei cu accesoriile prevăzute de lege - art.119 și urm. din OG nr.92/2003 - începând cu data de 21 dec.2007 și până la achitarea efectivă a sumelor datorate.
În fapt, prin prezenta se contestă întinderea despăgubirilor la care contestatorul a fost obligat, pe motiv că, parte din ele au fost deja achitate, în temeiul unei hotărâri anterioare. Se tinde, practic, la a se solicita modificarea soluției sub aspectul laturii civile - pronunțate prin decizia atacată, ceea ce este inadmisibil, pe calea unei contestații la executare.
Pe lângă faptul că, suma pretins achitată cu titlu de despăgubiri civile de către contestator - 29.759 lei - este aferentă unor fapte de evaziune fiscală comise într-o altă perioadă, decât cea din decizia atacată, respectiv, în perioada 1996-2000 și la care a fost obligat prin decizia penală nr.50/2008 a Tribunalului
C., pronunțată în dosar nr._, trebuie făcută și precizarea că, în virtutea dispoz. art.463 alin.3 C.pr.pen., în momentul declanșării actelor de executare, contestatorul are posibilitatea să le conteste la instanța civilă, potrivit legii civile
și să aducă în fața acesteia dovezi ale achitării parțiale sau integrale a sumei, la care a fost obligat în prezenta cauză sau în cea, în care a mai fost judecat, dacă se apreciază că sumele din cele două cauze se suprapun total sau parțial.
În nici un caz însă, nu se poate solicita lămurirea dispozitivului deciziei atacate sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile care, așa cum s-a arătat este clar, neechivoc, stabilită.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 461, 463 C.pr.pen. se va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de B. R. M. contra deciziei penale nr. 520/R din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel C. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul B. R. M., domiciliat în C. -N., str. P. I. nr. 44, jud.
C. împotriva deciziei penale nr.520/R din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel C. .. Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 600 lei,
cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. Ș. ANA C. L. M.
GREFIER
M. B.
Red.AC./Tehnred. A.C. 3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 1724/2013. Contestatie la executarea pedepsei | Decizia penală nr. 347/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
