Decizia penală nr. 195/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.195/A/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul R. D. V. împotriva sentinței penale nr.388 din 19 septembrie 2013 a Tribunalului C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 74 alin. 1 comb. cu art. 175 alin. 1 lit. i. C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.P. a B., din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile civile T. B. și T. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că-și menține apelul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen., precum și a disp.art.320/1 C.pr.pen. Astfel, solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei încă din faza de urmărire penală, iar la instanța de fond s-a prevalat de disp.art.320/1 C.pr.pen., a fost de acord să achite pretențiile părților civile, iar la momentul săvârșirii infracțiunii s-a aflat într-o stare de beție simplă și completă, care i-a afectat facultățile psihice. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este pe măsura gravității faptei comise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a suprima viața victimei și solicită reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A :
Asupra apelului de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că, prin sentința penală nr. 388 din 19 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., a fost condamnat inculpatul R. D. V. , fiul lui G. și S., născut la data de _
în C. -N., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, divorțat, dom. în C. -N., str. Câmpului nr.153, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1.
, la pedeapsa de:
- 15 (cincisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C.pen., 175 al.1 lit. i C.pen. cu art.320/1 C.p.pen.
În baza art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C.p.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.pen. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul reținerii și al arestului preventiv, din data de_ la zi.
În baza art. 14, 346 C.p.pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile T. B. V. și T. B. B. suma de câte 10000 lei reprezentând daune morale și suma de 1399,6 lei reprezentând daune materiale, aceasta din urmă cu dobânda legală de la data de 6 august 2013 și până la achitarea integrală a sumei.
S-a respins cererea părților civile de instituire a unui sechestru asigurator asupra imobilului situat în C. -N., str. Câmpului nr. 153, jud. C. .
S-a dispus confiscarea specială a scândurii folosite la comiterea faptei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 189 C.p.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Comănoiu I., care se avansează din FMJ.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3700 lei, în care se include și suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul R. D.
V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 74 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i. C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut aceea că în data de 24 mai 2013, aflându-se în cimitirul din cartierul Mănăștur, C. -N. inculpatul R. D. V. a aplicat lovituri repetate victimei T. V. cu pumnii și o scândură, care i-au cauzat leziuni în urmă cărora a intervenit decesul acesteia.
La termenul de judecată din data de_, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul R. D. V. a declarat că are cunoștință despre probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza acestora, conform art. 3201C.p.pen., recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și totodată, vinovăția sa.
În dosarul de urmărire penală se află următoarele: proces-verbal de cercetare a locului faptei (v.f. 2-43); adresă identificare urmă papilară (v.f. 44); fișă de urgență medicală de intervenție (v.f. 45-46); concluzii preliminare medico-legale (v.f. 47);
raport de constatare medico-legală (v.f. 49-69); buletin de analiză medico-legală (v.f. 85-86);rezoluție de delegare organe de cercetare penală ale poliției (v.f.90-91); declarațiile părților civile T. B. V. (v.f.93-94) și T. B. B. (v.f.95-96); declarațiile martorilor Iosip C. an (v.f.97-98), Seliștean Octavian (v.f.99-100), Țicrea S. I. (v.f. 101-102), Lingurar I. (v.f. 103-104), T. V. (v.f. 105-109);
declarațiile inculpatului R. D. V. prin care recunoaște săvârșirea faptelor (v.f. 110-118). În cursul cercetării locului faptei au fost ridicate de la fața locului corpuri delicte, dintre care au fost înaintate instanței următoarele: plicul nr.l conținând fragmente de lemn cu urme de sânge decupate din scândura ridicată de la fața
locului; plicul nr.2 conținând 10 recoltori sterili cu depozit sub-unghial victimă; plicul nr.3 conținând urmă materie - unghie deget mare mâna dreaptă victimă. Celelalte corpuri delicte ridicate se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. C. (v.f. 8-88).
În baza acestor probe și mijloace de probă, cunoscute și însușite de către inculpat în condițiile art. 320/1 C.p.pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul
R. su D. V. :
In data de 24 mai 2013, în jurul orelor prânzului, în cimitirul "vechi" de pe strada Govora, cartierul Mănăștur, C. -N., sectorul B, rândul 28, aparținătorii unui decedat de etnie rromă săpau groapa în vederea înhumării acestuia.
Conform tradițiilor acestei etnii se consumau băuturi alcoolice - țuică, bere Timișoreană, la doză metalică - și, totodată, s-a făcut un foc cu lemne, pe un spațiu gol între morminte, la care se prăjea slănină.
In paralel, în zona centrală a cimitirului avea loc o înmormântare.
La un moment dat, în zona în care aparținătorii săpau groapa a sosit și victima T. V. . Aceasta era o persoană fără locuință, dormea într-un cavou din cimitir și fără ocupație stabilă, presta munci ocazionale în cimitir la săpatul gropilor și la înmormântări.
Victima a ajutat la săpatul gropii consumând băuturi alcoolice
Spre finalul activității de săpare a gropii, au sosit inculpatul R. D. V. și martorul T. V. Mugurel. Inculpatul și martorul erau la rândul lor fără
ocupații stabile, prestând ocazional în cimitir activități la înmormântări. Și cei doi au consumat băuturi alcoolice.
După terminarea gropii aparținătorii de etnie rromă au plecat rămânând inculpatul, victima și martorul T. V. Mugurel care au continuat consumul de băuturi alcoolice lângă focul care ardea încă.
Pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victimă a izbucnit un conflict, în cursul căruia inculpatul a prins-o pe victimă de piept și a trântit-o la pământ. După acest incident martorul T. V. Mugurel a plecat, pe drum a auzit zgomotele agresiunii fizice exercitate de inculpat asupra victimei.
După ce victima s-a ridicat de la pământ, inculpatul a lovit-o în mod repetat cu pumnul în nas și cu o scândură în cap, până când aceasta a căzut la pământ, în apropierea focului. Inculpatul a plecat fără a se preocupa de starea victimei.
Atât inculpatul cât și martorul T. V. Mugurel s-au deplasat la înmormântarea care era în curs de desfășurare și au relatat celorlalți colegi "gropari" despre conflict și despre faptul că victima T. V. a fost agresată de inculpat, fără a da alte detalii.
După câteva ore, martorul T. V. Mugurel a revenit și a constatat că victima este căzută la pământ, decedată. A doua zi dimineața, la începutul
programului la cimitir, martorul T. V. Mugurel a anunțat conducerea cimitirului despre faptul că victima se află decedată între morminte și s-a sunat la 112.
La fața locului a sosit echipajul unei ambulanțe care a constat decesul victimei (v.f. 45-46).
O echipă complexă formată din procuror, medic legist și organe de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C. s-au deplasat în cimitir fiind efectuată cercetarea locului faptei. De la fața locului au fost ridicate corpuri delicte, printre care o scândură cu dimensiunile de 80 x 11 x 8 cm, pe capătul căreia se aflau pete de culoare brun-roșcat și amprente de pe obiectele din zonă (v.f. 2-43, 70-81, 87).
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că amprenta - urma papilară, de pe scândură aparține inculpatului R. D. V. (v.f. 44).
În cauză, a fost efectuată autopsia, respectiv un raport de constatare medico- legală.
Victima T. V. a prezentat multiple leziuni inclusiv la nivelul capului și trunchiului. De menționat că, cadavrul a prezentat și urme de arsuri care nu au avut rol tanato-generator, fiind produse ulterior căderii victimei, care, fie a căzut parțial pe foc, fie, ulterior, anterior decesului, s-a rostogolit peste foc.
Printre leziuni menționăm multiple fracturi craniene - trei focare de fractură, în regiunea parietală, paramedian stânga, care evident nu puteau fi produse prin cădere. De asemenea, victima a prezentat fracturi ale piramidei nazale.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că alcoolemia victimei a fost de 3,20 grame %°, iar concentrația de carboxihemoglobină din sânge a fost zero, deci practic victima nu a inhalat bioxid de carbon, decedând, probabil, imediat după ce s-a rostogolit sau a căzut pe foc.Grupa sanguină a victimei a fost zero.
Din raportul de constatare medico-legală a mai rezultat că moartea victimei T.
V. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo- cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei și bazei craniului. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu corpuri dure.Leziunile traumatice produse de foc sunt posibil produse în timpul vieții și nu au legătură de cauzalitate cu decesul.
S-a mai precizat că în traumatismele cranio-cerebrale cu leziuni hemoragice, este de regulă necesar un interval de timp pentru constituirea leziunilor și a efectelor acestora. Se apreciază că intervalul dintre aplicarea loviturilor și deces a putut fi variabil de la câteva minute la câteva ore. La întrebarea din ordonanță - dacă anunțarea la numărul de telefon 112 imediat și aplicarea unui tratament medical adecvat ar fi salvat viața victimei, în raportul de constatare medico-legală, la punctul 10, se răspunde că nu există elemente obiective de ordin medico-legal care să permită efectuarea unei aprecieri în legătură cu salvarea vieții victimei (v.f. 49-69).
Mostre din substanța de culoare brun-roșcat de pe scândura ridicată de la fața locului au fost trimise la Institutul de Medicină Legală C. -N. în vederea efectuări unei constatări tehnico-științifice. Din buletinul de analiză rezultă că respectivele urme de culoare brun-roșcat sunt urme biologice, sânge de proveniență umană aparținând grupei sanguine zero. Reamintim că victima avea această grupă sanguină (v.f. 85-66).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere care s-a coroborat cu întreg materialul de urmărire penală. Din declarațiile martorilor a rezultat prezența
inculpatului la fața locului, respectiv din declarația martorului T. V. Mugurel rezultă agresarea fizică a victimei de către inculpat.
Scândura pe care s-au găsit amprente ale inculpatului și sângele victimei, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală, au confirmat faptul că inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate în zona capului cu o scândură de dimensiuni apreciabile.
Drept urmare, s-a apreciat de către procuror că din întreg contextul în care au fost săvârșite faptele, loviturile fiind aplicate în zone vitale, inclusiv cap și față, obiectele cu care au fost aplicate loviturile - pumni și o scândură cu dimensiunile de 80 x 11 x 8 cm, caracterul repetat și continuu al loviturilor până la căderea victimei la pământ, intensitatea loviturilor aplicate care au produs multiple fracturi craniene și a oaselor nazale, dezinteresul inculpatului față de starea victimei demonstrează că acesta a acționat cu intenția directă de a o ucide.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul R. D. V. a recunoscut în fața
judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că și le însușește, instanța admițând cererea acestuia de a fi judecat conform dispozițiilor art. 320/1 C.p.pen, reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta descrisă există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În drept, fapta inculpatului R. D. V. care în data de 24 mai 2013,
aflându-se în cimitirul din cartierul Mănăștur, C. -N. a aplicat lovituri repetate victimei T. V. cu pumnii și o scândură, cauzându-i leziuni în urmă cărora a intervenit decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.l, 175 al. 1 lit.i C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal, limite reduse cu o treime, potrivit art. 320/1 al. 7 C.p.pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, din perspectiva împrejurărilor în care acestea s-au comis, pe fondul unui conflict spontan generat de consumul de alcool, inculpatul acționând cu deosebită violență asupra victimei lovind-o cu pumnii și cu un obiect contondent, cu destulă intensitate dacă avem în vedere leziunile produse, curmându-i în acest fel viața, dar și persoana infractorului care a recunoscut fapta comisă și nu este cunoscut cu antecedente penale, deși a fost trimis în judecată la data de_ într-un alt dosar, cercetat fiind tot pentru comiterea unei fapte cu violență, respectiv vătămare corporală gravă prev. de art.182 al. 1 C.pen.
Având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, prevăzută de art. 320/1C.p.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege vor fi reduse cu o treime conform art. 320/1 al.7 C.p.pen., context în care instanța a aplicat acestuia pedeapsa de: - 15 (cincisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C.pen., 175 al.1 lit. i C.pen. cu art.320/1 C.p.pen.
În baza art. 71 C.pen.au fost interzise inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C.p.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.pen. deducându-se din durata pedepsei aplicate acestuia timpul reținerii și al arestului preventiv, începând cu data de_ la zi.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut că aparținătorii victimei, fiul și fiica acestuia, T. B. V. și T. B. B., s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 1399,60 lei reprezentând daune materiale, cu dobânda legală de la data formulării constituirii de parte civilă, constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei (f. 18), fiind depuse la dosar o serie de înscrisuri în dovedirea acestor pretenții (f.21-22).Totodată, moștenitorii victimei au solicitat și obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 80000 Ron pentru fiecare dintre ei, raportat la suferința și durerea ce le-a fost cauzată prin decesul tatălui lor.
Având în vedere că inculpatul în mod expres, a declarat că achiesează la despăgubirile pretinse cu titlu de daune materiale, care de altfel, au și fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar tribunalul a admis acțiunea civilă formulată, sub acest aspect.
Totodată, sub aspectul daunelor morale pretinse, s-a reținut că victima T.
V. era o persoană fără adăpost care dormea într-un cavou din cimitir, ceea ce înseamnă că relațiile sale cu familia, respectiv cu cei doi copii nu erau foarte strânse, neexistând date în sensul că aceștia ar fi păstrat legătura sau ar fi acordat ajutor tatălui lor. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, deși moștenitorii victimei au achitat cheltuielile de înmormântare, acestea au fost minimale, nefiind organizată o masă și nici măcar pomana tradițională, ceea ce în opinia noastră spune destul de mult despre natura relațiilor dintre ei. Totuși, dincolo de aceste aspecte, nu putem nega existența unor sentimente firești de tristețe și chiar durere la trecerea în neființă a unui părinte, mai ales în circumstanțe de natura celor evidențiate mai sus, situație în care instanța a acordat despăgubiri civile reprezentând daune morale însă într-un cuantum redus față de cel pretins, respectiv câte 10000 lei pentru fiecare dintre moștenitori.
Sintetizând, tribunalul în baza art. 14, 346 C.p.pen. a obligat inculpatul să plătească părților civile T. B. V. și T. B. B. suma de câte 10000 lei reprezentând daune morale și suma de 1399,6 lei reprezentând daune materiale, aceasta din urmă cu dobânda legală de la data de 6 august 2013 și până la achitarea integrală a sumei.
Părțile civile au solicitat luarea măsurilor asiguratorii prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului în vederea reparării pagubei produse, având în vedere un imobil situat în C. -N. str. Câmpului nr. 153, despre care afirmă că ar aparține acestuia.
Din verificările efectuate (f.30) a reieșit faptul că inculpatul nu posedă bunuri mobile sau imobile, afirmând despre imobilul amintit mai sus că ar aparține părinților săi decedați fără a fi vreodată întabulat, împrejurare confirmată de Oficiul de cadastru și P. itate Imobiliară C. (fila 33) care a precizat că imobilul situat în
C. -N., str. Câmpului nr. 153 nu a fost identificat ca fiind înscris în cartea funciară, fiind în imposibilitate de a stabili cui aparține dreptul de proprietate asupra acestuia în lipsa altor înscrisuri.
Or, atâta timp cât potrivit art. 163 al. 2 C.pen. măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei, se pot lua doar asupra bunurilor învinuitului sau
inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei, neexistând dovezi că imobilul aparține inculpatului, apreciem că cererea formulată de moștenitorii victimei nu poate fi primită, tribunalul urmând a o respinge.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R. D. V. care a solicitat admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepsei, critica sa vizând netemeinicia sancțiunii dispuse de prima instanță pentru a fi executată. Arată că a fost sincer și a regretat comiterea faptei deși este vorba de infracțiunea de omor calificat.
Curtea examinând apelul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului R. D. V., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei acțiuni de ucidere în loc public a unei alte persoane, după un consum exagerat de băuturi alcoolice, atât din partea victimei cât și a inculpatului, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 15 ani închisoare, situat la minimul special prevăzut de lege, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu se impune admiterea apelului.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a
constatat existența vreunui caz de desființare a hotărârii atacate, ce s-ar fi putut invoca din oficiu.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct 1 lit b C.proc.pen.
În baza art.350 C.proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului R. D.
V. .
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.pro.pen.
și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea acestei infracțiuni, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunea săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 15 ani de închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002și ale art.160bcod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 25 mai 2013 și până în prezent
În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorar apărător oficiu, avocat P. a B. ce se va achita din fondul
M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen. apelantul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. D. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 388 din 19 septembrie 2013 a Tribunalului C. .
Mentine starea de arest a inculpatului R. D. V. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 25 mai 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat
P. a B. .
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
D. P. | V. | G. |
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
4 ex./_
Jud.fond.-A. Ț.
| ← Sentința penală nr. 115/2013. Omor calificat | Sentința penală nr. 513/2013. Omor calificat → |
|---|
