Decizia penală nr. 197/2013. Evaziune fiscală

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 197/A/2013

Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: A.	D. L., judecător
JUDECĂTOR	: M.	B.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul T. D. -L. împotriva sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția penală în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dat în dosar nr. 661/P/2009 pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuă, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.

Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată pentru a da posibilitatea apărătorilor aleși ai inculpatului de a formula și depune la dosar concluzii scrise.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 13 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul T. D. L. , fiul lui D. și Ana, născut la_ în Câmpia-Turzii, cetățean român, studii medii, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, dom. în com. V., sat V., nr. 856, jud. C., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală,

p.p. de art.9 al.1 lit. a și al.3 din Legea nr. 241/2005 cu art.41 al.2 C.penal, cu art.74 lit.a și art.76 lit.b C.penal, la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare.

S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c C.penal, pe durata de 5 ani, potrivit art.53 pc.2 lit.a C.penal.

S-a făcut aplicațiunea prev.art.64 lit.a teza II și art.71 al.1,2 C.penal.

În temeiul art. 86/1 C.penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.penal.

În baza art. 86/3 C.penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86/4 C.penal.

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. S. V., să plătească despăgubiri civile în sumă de 2.204.779 lei, respectiv de 352.948 lei cu majorări de întârziere până la data efectuării plății efective, către partea civilă Statul Român prin ANAF - DGFP C. .

S-a dispus comunicarea către Registrul Comerțului al Jud. C. a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.

În temeiul art. art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S. V., suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat în dosar nr. 661/P/2009 din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul T.

D. -L. , pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. La primul termen de judecată această încadrare juridică a fost completată cu prev.art.9 al.3 din Legea nr.241/2005, inculpatul luând la cunoștință despre aceste aspect, prin faptul că a fost prezent și nu a solicitat termen pentru apărare, în acest sens, luându-i-se declarație în mod corespunzător cu această completare.

S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței faptul că inculpatul

T. D. -L., în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L. V. și S.C. A. T. S.R.L. V., a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar la marja de profit, și, respectiv, nu a declarat achizițiile intracomunitare de autovehicule și vânzarea acestora, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 2.554.056,49 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

T. D. -L. a deținut calitatea de asociat și administrator al S.C. A. T.

S.R.L. V. și S.C. P. S.R.L. V., jud. C., ambele având ca obiect principal de activitate ,,comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare";, calitate pe care a deținut-o până în cursul lunilor februarie și, respectiv, iunie 2009 când față de acestea a fost deschisă procedura generală de insolvență.

În perioada ianuarie 2007- decembrie 2008, în calitate de administrator al celor două societăți comerciale, prin folosirea în mod fraudulos a unor prevederi din Codul Fiscal care reglementau modalități diferite de aplicare a cotei TVA în cazul achiziției intracomunitare de bunuri second-hand, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale aferente operațiunilor de vânzare pe teritoriul țării a autoturismelor second-hand pe care le achiziționa din Comunitate, prin aplicarea nejustificată a regimului special de taxare, constând în aplicarea taxei pe valoare adăugată doar la marja de profit și nu la prețul de vânzare a autoturismelor, declarând și datorând în acest mod organelor fiscale o valoare mult mai mică a

taxei pe valoare adăugată decât cea care ar fi trebuit în realitatea declarată și achitată.

O altă modalitate prin care inculpatul s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale a fost chiar nedeclararea în totalitate a achizițiilor intracomunitare de autoturisme second-hand efectuate pe cele două societăți și a operațiunilor de vânzare a acestora

Astfel, cu privire la S.C. P. S.R.L. V., prin Nota de constatare încheiată la data de 04 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secția C. sub nr. 602372/CJ/05 mai 2009, organele de control au constatat că, în perioada ianuarie-noiembrie 2007, societatea reprezentată de inculpatul T.

L., a efectuat achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand pe care le-a revândut în țară cu aplicarea cotei de taxa pe valoare adăugată doar asupra marjei de profit, deși societatea nu era îndreptățită să aplice acest regim special de taxare incident numai în cazul anumitor categorii de furnizori reglementate în mod expres.
Astfel, potrivit art. 1522 alin. 2 și 12 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, "Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, _, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul Comunității, de la unul dintre următorii furnizori:
1. o persoana neimpozabilă;
2. o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxa, conform art. 141 alin. (2) lit. g);
3. o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital;
4. o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.

Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienților. Mențiunea "TVA inclusă și nedeductibila"; va înlocui suma taxei datorate, pe facturi și alte documente emise cumpărătorului.";

Având în vedere ca legislația referitoare la TVA este aceeași pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, rezultă că S.C. P. S.R.L. V., nu îndeplinea condițiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece furnizorii bunurilor respective nu fac parte dintre cei susmenționați, societatea revânzătoare nu avea înscrisă pe facturi mențiunea "TVA inclusă și nedeductibilă";, mențiune care nu era înscrisă nici pe facturile de cumpărări primite de S.C. P. S.R.L. V. din Comunitate, și societatea nu deținea pentru niciuna dintre achizițiile intracomunitare efectuate o declarație a furnizorilor sau dovada că aceștia nu au beneficiat de scutire sau rambursare a taxei.

De asemenea societatea nu a respectat obligațiile corelative regimului de taxare privind achizițiile intracomunitare efectuate, în sensul că nu a ținut atât evidențele speciale prevăzute de lege pentru aceste categorii de bunuri cât și cele privind exclusiv bunurile supuse regimului special de taxare.

În consecință, din analiza documentelor de proveniența și a informațiilor primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare, rezultă că societățile vânzătoare din Uniunea Europeană au aplicat pentru tranzacțiile efectuate cu S.C. P. S.R.L. V. taxarea inversă pentru livrări intracomunitare de bunuri, astfel încât aceasta societate avea obligația ca la vânzarea bunurilor respective pe teritoriul țării să aplice regimul normal de TVA, în sensul de a colecta TVA la prețul de vânzare a autovehiculelor second-hand nu doar la marja de profit, rezultând un prejudiciu prezumtiv cauzat în acest mod bugetului de stat în cuantum de 343.102 lei, reprezentând TVA suplimentar de

plata aferent valorii totale a vânzărilor efectuate în cuantum de 1.871.185 lei. Ulterior, aceleași constatări au fost menținute și prin Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 19611/09 iulie 2009 întocmit în cauza de A. -D. C. - Activitatea de I. F., urmare căruia prejudiciul cauzat de S.C. P. S.RX.

V. a fost stabilit ca fiind în suma de 352.949 lei, reprezentând TVA suplimentar datorat, la care au fost calculate majorări în cuantum de 250.036 lei (f. 121-138).

Cu privire la cea de a doua societate administrată de inculpat, S.C. A. T.

S.R.L. V., au fost efectuate două inspecții fiscale corespunzător unor perioade de timp diferite, constatându-se sustragerea de la plata obligațiilor fiscale fie prin aplicarea nelegală a TVA doar la marja de profit în modalitatea descrisa anterior, fie prin nedeclararea achizițiilor intracomunitare de autoturisme și a operațiunilor de vânzare a acestora.

Astfel, corespunzător verificării perioadei 28 iunie 2007 - 31 martie 2008,

D. C. - Activitatea de I. F. a încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. 15873/24 aprilie 2008, stabilindu-se ca, în tot acest interval de timp, societatea administrată de inculpat a aplicat în mod nelegal, la vânzarea către persoanele fizice a autoturismelor second-hand achiziționate din Comunitate, regimul special de taxare, cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare totală de 1.120.698 lei, reprezentând TVA datorata suplimentar, calculate la prețul de vânzare a autoturismelor și nu doar la marja de profit, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 101.418 lei (f. 139-191).

Contestația formulată de inculpat împotriva acestui raport de inspecție fiscală și a deciziei de impunere aferente a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.246/09 iulie 2008 emisa de A. - Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor (f. 192-196).

Pentru perioada următoare celei verificate, cu privire la S.C, A. T. S.R.L.

V., a fost efectuat un nou control fiscal care a constatat aplicarea în continuare în mod nelegal a regimului special de taxare și, totodată, nedeclararea achizițiilor intracomunitare efectuate. Astfel, prin Nota de constatare încheiată la data de 21 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secția C. sub nr. 602746/CJ/22, organele de control au constatat că, în perioada aprilie-iunie 2008, societatea administrate de inculpat a aplicat același regim special de taxare ca și în cazul primei societăți, în mod nelegal pentru motivele descrise anterior, cauzând în acest mod un prejudiciu prezumat ca fiind în valoare de 461.421,65 lei, reprezentând diferența dintre TVA aplicată și cea care trebuia colectată în realitate.

Prin același act de control s-a mai constatat faptul că, în perioada iulie- decembrie 2008, S.C. A. T. S.R.L. V. nu a mai declarat la organul fiscal competent achizițiile intracomunitare de autovehicule și vânzarea acestora, deși conform datelor din programul VIES comunicat Gărzii Financiare, în perioada respectivă societatea a achiziționat autovehicule în valoare totală de 3.335.531 lei, care la data efectuării controlului nu se mai aflau în patrimonial societății fiind valorificate, cauzând astfel un prejudiciu prezumtiv în valoare de 633.750,89 lei, reprezentând TVA aferenta acestor operațiuni, nedeclarată și neachitată.

Drept urmare, prejudiciul prezumat de Garda Financiară ca fiind cauzat de

S.C. A. T. S.R.L. V. bugetului de stat, prin aplicarea nelegală a regimului special de taxare și, respectiv, prin nedeclararea achizițiilor intracomunitare, a fost calculat ca fiind în valoare totală de 1.095.172,54 lei.

Corespunzător acestei constatări în cauză a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 21243/25 septembrie 2009 emis de A. -D. C.

- Activitatea de I. F. urmare căruia s-a constatat că în perioada aprilie-

iunie 2008, conform datelor înscrise în declarațiile depuse de societate la organul fiscal competent, achizițiile intracomunitare de autovehicule second-hand au fost realizate în regim normal de TVA, respectiv "taxare inversa";. Ulterior S.C. A. T.

S.R.L. V. a revândut autovehiculele în tara, vânzările către persoanele fizice având aplicate cota de TVA doar asupra marjei de profit, cu încălcarea dispozițiilor art. 1522 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal.

Astfel, potrivit raportului privind informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din toate statele membre către S.C. A. T. S.R.L. V., rezultă că societățile furnizoare din Belgia și Germania au declarat că au efectuat livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA către societatea verificată, motiv

pentru care sumele reprezentând aceste livrări se regăsesc în raportul VIES, iar scutirea practicată de respectivele societăți vânzătoare îngrădește dreptul S.C. A.

T. S.R.L. V. de a aplica regimul special de taxare cu privire la aceleași bunuri.

Drept urmare, prejudiciul cauzat în acest mod de S.C. A. T. S.R.L. V. a fost stabilit ca fiind în sumă de 446.658,6 lei, reprezentând TVA suplimentar datorat, la care au fost calculate majorări în cuantum de 95.585 lei.

Pentru perioada iulie-decembrie 2008 s-a constatat că S.C. A. T. S.R.L. V. nu a mai declarat la organul fiscal competent achizițiile intracomunitare de autovehicule și vânzarea acestora, respectiv nu au fost depuse deconturile de TVA, declarative recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri formular 390 și declarațiile informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național formular 394.

Cu toate acestea, din raportul privind informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare scutite de TVA către S.C. A. T.

S.R.L. V., rezultă fără urma de îndoială faptul că societatea administrată de

inculpat a efectuat în trimestrele III și IV ale anului 2008 achiziții de autoturisme second-hand de la societăți furnizoare din Germania în valoare totală de

3.335.531 lei, bunuri care nu se mai regăsesc în stocul societății.

În consecință, aferent operațiunilor nedeclarate de vânzare a bunurilor achiziționate în aceasta perioada a fost calculate, la prețul de achiziție întrucât cel de vânzare nu a putut fi stabilit în lipsa documentelor contabile, TVA datorată bugetului de stat în valoare de 633.750,89 lei, la care au fost calculate majorări în cuantum de 78.013 lei. Drept urmare, prejudiciul cauzat de S.C. A. T. S.R.L.

V. în perioada aprilie-decembrie 2008, a fost stabilit de organele de inspecție fiscală ca fiind în valoare totală de 1.080.409 lei, la care au fost calculate majorări în cuantum de 173.598 lei.

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză în perioada aprilie-iunie 2011 de expert contabil Prodan C., a confirmat întrutotul aspectele constatate de organele de control fiscal, precum și cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a aplicării nelegale a TVA doar la marja de profit și a nedeclarării achizițiilor intracomunitare efectuate de către cele două societăți administrate de inculpat, concluzionându-se faptul că "învinuitul T. D. L. nu a declarat în totalitate valoarea achizițiilor intracomunitare pe nici una din firme.";

Prejudiciul total cauzat de inculpatul T. D. L. prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de cele doua societăți pe care

le-a administrat este în valoare de 2.554.056,49 lei, din care suma de 352.949 lei reprezentând TVA datorat de S.C. P. S.R.L. V., și suma de 2.201.107,49 lei reprezentând TVA datorat de S.C. A. T. S.R.L. V. .

Audiat fiind în cauză inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, invocând în apărarea sa faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat nu este urmarea intenției sale de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale ci modului în care, atât el cât și numitul P. V. C. an, persoana care s-a ocupat temporar de contabilitatea celor două societăți, au înțeles să interpreteze dispozițiile legale în materie la data respectivă. În acest sens inculpatul a susținut că numitul P.

V. C. an ar fi solicitat lămuriri de la organele fiscale cu privire la problematica aplicării regimului special de taxare de către societățile pe care le administra, și ca urmare a acestor discuții a înțeles ca este legală aplicarea TVA doar la marja de profit.

Apărările inculpatului au rămas, însă, doar la nivel declarativ, acesta neputând prezenta dovezi din care să rezulte faptul că ar fi solicitat îndrumări de la organele fiscale competente, procedura reglementata prin O.M.F. nr. 1338/2008. În acest ordin se prevede că îndrumarea și asistența contribuabililor în domeniul fiscal se asigură de către administrative finanțelor publice în a căror raza teritorială funcționează contribuabilii prin serviciile/birourile/compartimentele de asistență a contribuabililor sau serviciile/birourile/compartimentele cu atribuții în domeniul asistentei potrivit regulamentului de organizare și funcționare.

Apărarea formulată în acest mod de către inculpat nu a fost acceptată de către instanță de vreme ce, și după efectuarea primului control fiscal, S.C. A. T.

S.R.L. V. a continuat să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale prin practicarea aceluiași mod nelegal de aplicare a TVA doar la marja de profit. Învinuirea este susținută și de declarația martorului P. V. -C. an, persoana care s-a ocupat de contabilitatea celor două societăți până aproximativ în luna aprilie 2008, data primului control fiscal anterior menționat, și care a declarat că inițial a înțeles greșit modul de aplicare a regimului special de taxare, însă ulterior s-a convins că este corecta aplicarea TVA la prețul de vânzare și nu doar la marja de profit, lucru pe care 1-a comunicat și învinuitului care ,,a insistat

însă în facturarea mașinilor vândute de el în aceeași modalitate trecându-și pe facturi cota de TVA doar la marja de profit."; (f. 321-323).

Dincolo de aceste aspecte trebuie avut în vedere și faptul că sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat a fost săvârșită de inculpat nu doar prin aplicarea în mod nejustificat a regimului special de taxare ci și prin nedeclararea, în perioada iulie-decembrie 2008, a achizițiilor intracomunitare de autovehicule și a vânzării acestora, conduita față de care inculpatul nu mai poate

invoca aceeași apărare.

Față de aceste argumente instanța a apreciat că apărările inculpatului nu au susținere probatorie, probele administrate în cauza fiind în măsură să dovedească fără urmă de îndoială faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din oficiu (f. 42,43,44,47); plângerile formulate de A. - Garda Financiara - Secția C. (f. 52-55, 200-204); nota de constatare nr. 602372/CJ/05 mai 2009 încheiată de Garda Financiară - Secția C. cu privire la S.C. P. S.R.L. V. și anexele acesteia (f. 56-119); Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 19611/09 iulie 2009 întocmit de A. -

D. C. - Activitatea de I. F. cu privire la S.C. P. S.R.L. V. și anexele acestuia (f. 121-138); Raportul de inspecție fiscală nr. 15873/24 aprilie 2008 întocmit de A. - D. C. - Activitatea de I. F. cu privire la S.C.

A. T. S.R.L. V., anterior sesizării prezentelor fapte, și anexele acestuia (f. 139-191); Decizia nr.246/09 iulie 2008 emisă de A. - Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală menționat (f. 192-196); nota de constatare nr. 602746/CJ/22 mai 2009 încheiata de Garda Financiară - Secția

C. cu privire la S.C. A. T. S.R.L. V. și anexele acesteia (f. 207-249); Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 21243/25 septembrie 2009 întocmit de

- D. C. - Activitatea de I. F. cu privire la S.C. A. T. S.R.L. V. și anexele acestuia (f. 251-287); Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil Prodan C. și răspunsul la obiecțiuni (f. 347-362, 365-369); adresa nr. 36422/03 august 2011 emisă de A. - D. C. - Activitatea de I. F. cu privire la unele concluzii menționate în raportul de expertiză contabilă judiciară (f. 370); informații furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj privind societățile comerciale administrate de învinuit (f. 290- 292); declarațiile învinuitului (f. 302,303,307,308,310-312,316-317); declarațiile martorilor P. V. C. an (f. 324-326), Ludușan E. n (f. 336-337) și Cuc D. C. (f. 328-329); adresele nr. 21243/_, 2908/_ și nr. 2908/_ emise de A. - D. C. privind constituirea de parte civile (f. 297,298,299).
În drept:
Fapta inculpatului T. D. L. care, în perioada ianuarie 2007- decembrie 2008, în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L.
V. și S.C. A. T. S.R.L. V., a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar la marja de profit, și, respectiv, nu a declarat achizițiile intracomunitare de autovehicule și vânzarea acestora, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 2.554.056,49 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a aplicat criteriile generale indicate de art.72 C.penal, referitoare la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că este vorba de o infracțiune de rezultat, valoarea prejudiciului creat, și nu în ultimul rând persoana inculpatului, care a colaborat cu organele judiciare, nu are antecedente penale.
Pornind de la aceste aspecte, pentru atingerea scopurilor art.52 C.penal, instanța a apreciat că în cauză pot fi reținute circumstanțe atenuante, și anume cele prev.de art.74 lit.a rap. la art.76 lit.b C.penal. Aceleași considerente au stat la baza deciziei instanței de a stabili și o anumită modalitate de executare a pedepsei, concret reeducarea și constrângerea inculpatului apreciindu-se că pot fi realizate și fără privare de libertate.
Concret, pentru aceste motive, tribunalul, a dispus condamnarea inculpatului T. D. L., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală,
p.p. de art.9 al.1 lit. a și al.3 din Legea nr. 241/2005 cu art.41 al.2 C.penal, cu art.74 lit.a și art.76 lit.b C.penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c C.penal, pe durata de 5 ani, potrivit art.53 pc.2 lit.a C.penal.
S-a făcut aplicațiunea prev.art.64 lit.a teza II și art.71 al.1,2 C.penal.
În temeiul art. 86/1 C.penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.penal.
În baza art. 86/3 C.penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.359 C.pr.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86/4 C.penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut faptul că prejudiciul cauzat de inculpatul T. D. L. prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de cele două societăți pe care le-a administrat este următorul: suma de 352.948 lei reprezentând TVA datorat de
S.C. P. S.R.L. V., la care se adaugă majorări de întârziere începând cu data de_ și până la data plății efective a debitului și suma de 2.204.779 lei reprezentând TVA datorat de S.C. A. T. S.R.L. V. . Această sumă are următoarea componență: 1.124.370 lei reprezentând TVA la care urmează să fie acordate majorări de întârziere începând cu data de_ și până la data plății efective a acestei sume; 101.418 lei reprezentând majorări de întârziere calculate la suma de 1.124.370 lei până la data de_ (obligații stabilite conform deciziei de impunere nr.222/_ ); 1.080.409 lei reprezentând TVA plus majorări de întârziere începând cu data de_ și până la data plății efective și
173.598 lei majorări de întârziere calculate la suma de 1.080.409 lei până la data de_ .
Trebuie menționat faptul că prin sentința comercială nr.4 din_ a Tribunalului Comercial C. a fost admisă cererea privind închiderea procedurii insolvenței în cadrul debitoarei SC A. T. S., dispunându-se închiderea procedurii falimentului acestei debitoare și radierea ei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj. Pornind de la această stare de fapt, obligația de solidaritate a inculpatului în acoperirea prejudiciului creat prin infracțiunea comisă va fi alături de SC P. S. V. .
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. S. V., să plătească despăgubiri civile în sumă de 2.204.779 lei, respectiv de 352.948 lei cu majorări de întârziere până la data efectuării plății efective, către partea civilă Statul Român prin ANAF - DGFP C. .
S-a dispus comunicarea către Registrul Comerțului al Jud. C. a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.
În temeiul art. art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S. V., suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul
T.
D.
L. solicitând următoarele :
A.
În principal
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și
În subsidiar
1. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în temeiul art. 11 alin. 2 lit a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. d) C.pr.pen. să se dispună achitarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
2. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. admiterea apelului și, în consecință, să se constate faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu (art. 9 alin. 1 lit.

a și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 nu art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea 241/2005, să se stabilească încadrarea corectă a infracțiunii dedusă judecății (art 9 alin. 1 lit a) din Legea 241/2005, să se stabilească limitele speciale ale pedepsei aplicabile în speță și, în urma valorificării efectelor circumstanțelor atenuante reținute de către instanța de fond, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special astfel determinat, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la motivele care ar justifica trimiterea cauzei spre rejudecare a cauzei, apărarea a susținut că instanța l-a condamnat pe inculpat pentru o altă faptă decât aceea cu care aceasta a fost învestită prin actul de sesizare deoarece prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2. C.pen.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (_ ), Parchetul a pus în vedere instanței de fond problema încadrării juridice a faptei. În acest sens, s-a arătat că, având în vedere prezumtivul prejudiciu cauzat de către inculpat prin infracțiunea reținuta, s-ar impune și reținerea alin. 3 al art. 9 din Legea nr. 241/2005 însă acuzarea nu a formulat în mod explicit o cerere de schimbare a încadrării juridice întemeiată pe prevederile art. 334 C.pr.pen. în acest prim moment, iar instanța s-a limitat la a consemna această poziție, fără însă a se pronunța în mod explicit cu privire la această problemă.

Cu toate acestea, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului prin reținerea "noii" încadrări juridice, deși aceasta nu s-a pronunțat niciodată în mod explicit cu privire la schimbarea de încadrare.

Un alt viciu al procedurii desfășurate în fața primei instanțe care ar justifica trimiterea cauzei spre rejudecare s-a apreciat că se referă Ia refuzul instanței de a administra probele propuse în apărare de către inculpatul T., cererile în probațiune formulate fiindu-i în întregime respinse. S-a susținut că problema caracterului echitabil al procedurii din perspectiva administrării probelor poate fi ridicată în primul rând în temeiul art. 6 alin. 1 din Conv.E.D.O., text reiterat și prin prevederile naționale cuprinse în art. 6 alin. 2 C.pr.pen.: "În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege".

Astfel, la termenul din_, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, cerere care a fost respinsă de către instanță, apreciindu-se că nu este utilă soluționării cauzei.

La termenul din_, apărătorul inculpatului a formulat o cerere în probațiune prin care se solicita instanței administrarea unei serii de probe care veneau în susținerea declarațiilor sale privind faptul că, începând cu luna iulie, 2008 acesta nu a mai realizat importuri de mașini.

Susținerea acestor afirmații prin probe s-a apreciat că era esențială cât timp una dintre componentele acuzației de evaziune consta în aceea că în perioada iulie-decembrie, 2008 inculpatul ar fi vândut mașini în România pentru care nu ar fi declarat și plătit T.V.A. Probele aveau ca scop contrazicerea datelor cuprinse în raportul ANAF întocmit în baza datelor preluate din VIES, singurele probe care fundamentau acuzațiile de evaziune fiscală în această modalitate.

Din acest punct de vedere, ceea ce s-a solicitat a fost efectuarea unor adrese către presupusele firme furnizor pentru transmiterea actelor contabile care au stat la baza înregistrărilor în VIES pentru perioada relevantă, precum și audierea a trei martori ce vizau aceeași teză probatorie (cerere formulată anterior și la termenul din_ ), respectiv faptul că în acest interval inculpatul nu a mai efectuat importuri de mașini.

S-a susținut în acest context că instanța de fond a refuzat chiar și o exercitare minimală a dreptului inculpatului de a combate acuzațiile aduse,

apreciind chiar în ciuda opiniei mai sus menționate, că probatoriul administrat în cauză este suficient.

Ca atare, din această perspectivă, s-a apreciat că cel mai potrivit remediu pentru înlăturarea inechității procedurii în fața instanței de fond ar fi acela ar trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea asigurării posibilității inculpatului de a beneficia chiar de la primul grad de jurisdicție de un drept efectiv la apărare.

B. În subsidiar, cu privire la netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului pentru fapta de evaziune fiscală prevăzută și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. a) Legea nr. 241/2005 s-a precizat că infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului (sub forma ascunderii bunului sau a sursei impozabile - art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005) cuprinde in concreto două modalități distincte de comitere:

o primă modalitate de comitere reținută în sarcina sa a fost aceea de sustragere de la plata obligațiilor fiscale aferente operațiunilor de vânzare, prin aplicarea nejustificată a regimului special de taxare, prin calcularea eronată a TVA la marja de profit și nu la prețul de vânzare al autoturismelor second-hand achiziționate din Comunitate. Această modalitate de comitere a fost reținută atât în cazul autoturismelor comercializate de către SC P. S. în perioada ianuarie- noiembrie, 2007 (conform Notei de constatare din_ ), cât și în cazul autoturismelor comercializate de către SC A. T. S. în perioada_ -_ (conform Raportului de inspecție fiscală din_ ) și în perioada aprilie-iunie, 2008 (conform Notei de constatare din_ și a Raportului de inspecție fiscală parțială din_ ).
cel de-al doilea comportament infracțional imputat acestuia a vizat nedeclararea în totalitate a achizițiilor intracomunitare de autoturisme second- hand. Acest al doilea tip de conduită vizează doar presupusa activitate de comercializare de mașini second-hand de către societatea SC A. T. S. în perioada iulie-decembrie, 2008 (conform Notei de constatare din_ și a Raportului de inspecție fiscală parțială din_ ).

Apărarea a susținut prin motivele de apel că faptei de evaziune fiscală prin calcularea eronată a T.V.A.-ului îi lipsește latura obiectivă deoarece nu există nicio acțiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.

În ceea ce privește această primă componentă a faptei de evaziune fiscală,

instanța de fond și-a însușit viziunea acuzării, apreciind că "fapta inculpatului T. al SC P. S. și SC A. T. S. a declarat numai în parte taxa pe valoare adăugată ca urmare a aplicării nelegale a taxării doar la marja de profit" constituie fapta de infracțiune fiscală în forma ascunderii bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.

Noțiunea de "ascundere" utilizată de către legiuitor s-a arătat că ar surprinde în mod clar esența acțiunii tipice. Acțiunea presupune existența unor acte prin care autorul creează aparența unei alte realități fiscale (false) referitor la sursa impozabilă sau taxabilă. În acest sens, s-a arătat că simplul calcul eronat al T.V.A. din partea contribuabilului și declararea necorespunzătoare a acestuia nu echivalează cu o acțiune de ascundere, cât timp organele de control fiscal pot identifica în orice moment această neregularitate, prin controlarea documentelor contabile ale contribuabilului în care sunt reflectate în mod corect operațiunile comerciale problematice. Raportat la prezenta speță, apărarea a susținut că infracțiunea de evaziune fiscală s-ar fi putut reține în condițiile în care ar fi existat o acțiune de "mușamalizare" a elementelor esențiale ale TVA, care ar fi creat aparența fiscală a inexistenței unei obligații de plată din partea contribuabilului.

S-a arătat că operațiunile comerciale au fost în mod complet consemnate în documentele fiscale primare ale societăților (facturi fiscale) și apoi complet

reflectate în contabilitatea acestora, că facturile fiscale conțin prețul real al vânzării iar încasarea prețului a fost consemnată în mod corect ca venit al societății.

Cu referire la baza de impozitare, s-a arătat că trebuie realizată o distincție clară între aplicarea de către contribuabil a cotei TVA unei baze de impozitare greșite (deși baza de impozitare corectă este ușor identificabilă din documentele fiscale care consemnează faptul generator) și ascunderea bazei de impozitare ca atare. Doar în acest ultim caz, posibilitatea de calculare a TVA real ar fi fost în mod esențial afectată, organele fiscale fiind nevoite să întreprindă activități investigative pentru a proba existența unei asemenea baze de impozitare. În speță, inculpatul prin apărători a susținut în motivele de apel că toate facturile care au fost prezentate cuprind în mod explicit prețul de vânzare al autoturismului precum și faptul că inculpatul a aplicat cota TVA unei baze greșite de impozitare (pe toate facturile relevante apare clar faptul că acesta a aplicat TVA exclusiv marjei de profit).

Conform art. 219 alin. 1 lit. a) C.pr. fiscală constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătura cu impozitele.

În consecință,atâta timp cât inculpatul nu a ascuns în niciun moment sursa taxabilă, calculul eronat al TVA reprezintă o chestiune fără relevanță din punct de vedere penal.

S-a mai arătat că faptei îi lipsește și latura subiectivă a infracțiunii, având în vedere că aceasta nu a fost comisă cu intenție.

Cu privire la acest aspect, s-a arătat că poziția inculpatului vizavi de motivele pentru care a calculat în mod greșit TVA a fost una constantă și ea s-a datorat unei interpretări greșite a normelor fiscale aplicabile.

Chiar dacă s-ar putea accepta că argumentul instanței de fond este unul valid raportat la calcularea eronată de către SC A. T. S. în perioada aprilie- iunie, 2008, apărarea a susținut că el își pierde semnificativ din pertinență raportat la perioada anterioară lunii aprilie, 2008.

În acest sens, s-a arătat că și probațiunea testimonială a confirmat acest aspect și că lipsa existenței unei solicitări scrise adresată organelor fiscale, potrivit prevederilor legale cuprinse în OMF nr.1338/2008 nu poate anula declarațiile date de martori cu privire la acest aspect.

În consecință, s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului pentru pretinsele acte materiale comise în calitate de administrator al SC P. S. și SC

A. T. S. pentru perioada anterioară lunii aprilie, 2008 (ianuarie-noiembrie, 2007 pentru SC PRAV1A S., respectiv iunie, 2007-martie, 2008 pentru SC A. T.

S. ).

Cu privire la fapta de evaziune fiscală comisă prin nedeclararea achizițiilor intracomunitare de autovehicule și vânzarea acestora, neconsemnarea operațiunilor și neplata TVA, s-a susținut că temeinicia și legalitatea soluției de condamnare depinde în mod exclusiv de realitatea operațiunilor comerciale reținute de acuzare și de instanța fondului ca fiind efectuate de SC A. T. S. .

În acest sens s-a susținut că potrivit unor informații conținute în sistemul informatic VIES și cuprinse în Raportul nr. 30/_, A.NA.F. - DGFP C., Compartimentul de Schimb Internațional de Informații în perioada aflată în discuție, SC A. T. S. ar fi efectuat achiziții intracomunitare în valoare de

3.335.531 RON, având ca obiect mașini second-hand. Dat fiind că la momentul controlului fiscal, organul fiscal nu a putut identifica respectivele bunuri în stocul faptic al societății, acesta a concluzionat că bunurile au fost valorificate în

România, calculând un TVA de plată în valoare de 633.750,89 RON. Concluzia a fost însușită de către instanța de fond.

Cu privire la această învinuire, apărarea a susținut că nu au fost efectuate minime verificări referitoare la realitatea existenței acestor tranzacții și că, de exemplu, în ceea ce privește achiziția intracomunitară din data de_ care figurează în Raportul privind înregistrările din VIES (furnizor Volkswagen Zentrum Regensburg, cod VAT DE 133703366) la poziția 162 (fila 273 d.u.p)., din factura obținută de către inculpat de Ia furnizor (anexa 3), rezultă că tranzacția a fost efectuată de către un terț față de societatea SC A. T. S. (dl. Tamba I. ) care a invocat în mod mincinos calitatea sa de împuternicit al societății.

S-a susținut de către apărare că toate aceste împrejurări conduc la configurarea unui dubiu rezonabil privind realitatea operațiunilor comerciale înregistrate în VIES, operațiuni care au stat la baza acuzației de evaziune fiscală în forma nedeclarării și neplății TVA.

În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: 1) Dec.pen.nr. 3907/_

, ÎCCJ; 2) Sent.civ.nr. 124/2009, C.A.C., precum și documentele care atestă nedemararea vreunei proceduri de natură penală pentru calcularea eronată a TVA la marja de profit; 3) Factura din_ emisă de Jepsen A. mobilhandelsgesellschaft GmbH, împreună cu documentele aferente; 4) Factura din_ emisă de ESKA, împreună cu documentele aferente. 5) dec.pen.nr. 732/R/2008, CA. C. .

În probațiune s-a mai solicitat (f.77-82) efectuarea unei adrese către MAI - Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a A. vehiculelor pentru comunicarea actelor care au stat la baza înmatriculării a 5 automobile Opel Astra

1.7 CDTI Kombi arătând că există suspiciunea că alte persoane au procedat la înstrăinarea acestor autovehicule, deoarece SC A. T. nu a vândut în România niciunul din aceste autoturisme, efectuarea unor adrese către Serviciile de

permise și înmatriculări auto aferente județelor în care au fost înmatriculate aceste autovehicule, efectuarea unei adrese către ANAF - DGFP C. pentru a pune la dispoziția instanței un Raport conform datelor înscrise în VIES pentru perioada trimestrul 3 - trimestrul 4 2008, efectuarea unei comisii rogatorii internaționale pentru comunicarea documentelor în baza cărora s-au înscris în VIES operațiunile de vânzare a autovehiculelor către SC A. T. S., precum și audierea martorilor Tamba I., Băican D. Cosmin, Dragotă V., Iurian Corneliu G. și P. a C. an D. .

La termenul de judecată din data de 30 mai 2013, pentru considerentele expuse în încheierea de la acel termen (f.116-117) a fost încuviințată prima solicitare în probațiune, solicitându-se către MAI - Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a A. vehiculelor să comunice dacă cele 5 autoturisme au fost înmatriculate în România iar în caz afirmativ să se indice proprietarii acestora și numerele de înmatriculare (f.118), răspunsul MAI aflându-se la fila 120 din dosar.

În continuare, având în vedere răspunsul MAI - Direcția Regim permise de Conducere și Înmatriculare a A. vehiculelor, a fost încuviințată și a doua cerere în probațiune, dispunându-se emiterea unor adrese către Serviciile P. e Comunitare pentru Înmatricularea Vehiculelor aferente județelor Harghita, Galați, Argeș, Tulcea și Vrancea în vederea comunicării către instanță a tuturor actelor de proprietate și a înscrisurilor ce au stat la baza înmatriculării acestora (f.122-127).

Răspunsurile acestor instituții se găsesc la filele 128-134 (Argeș), 136 - 139 (Tulcea), 141, 170-176 (Galați), 143-161 (Vrancea) și 162-153, 178-198

(Harghita) din dosarul instanței de apel.

A mai fost depusă în probațiune o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului minor C. u M. A., care a recunoscut că la data de_ a sustras dintr-un autoturism o geantă cu mai multe acte contabile aparținând inculpatului (f.200-202).

Celelalte cereri în probațiune formulate în cauză au fost respinse pentru considerentele indicate în cuprinsul încheierii penale din data de_ .

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor dosarului și a prevederilor legale în materie Curtea reține următoarele:

În primul rând, cu privire la motivul de apel care vizează trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu (art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 3 din Legea nr. 241/2005 nu art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005), fără ca efectiv să fie pusă în discuție o schimbare a încadrării juridice potrivit art. 334 C.pr.pen., Curtea constată că la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2004, anterior citirii actului de sesizare, reprezentanta parchetului a solicitat, având în vedere valoarea estimată a prejudiciului (peste 500.000 euro), reținerea în cuprinsul încadrării juridice și a dispozițiilor art. 9 alin. 3 din Legea 241/2005.

Inculpatul, asistat de apărătorul ales care a apreciat corectă această nouă încadrare juridică, a luat la cunoștință acest aspect și nu a solicitat termen pentru apărare, astfel încât a dat declarația de inculpat cunoscând exact ce

învinuire i se aduce, sens în care nu se poate aprecia că i-a fost în vreun fel încălcat dreptul la apărare.

În plus, la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, reprezentanta M. ui P. a reiterat această solicitare de schimbare a

încadrării juridice, punând concluzii în raport de noua încadrare, neexistând vreo opoziție din partea apărării.

În aceste condiții, Curtea consideră că prima instanță, deși a omis să se pronunțe în mod expres pe schimbarea încadrării juridice, nu a încălcat în nici un fel dreptul la apărare al inculpatului (care a fost de la bun început asistat de apărător ales) și care încă de la debutul cercetării judecătorești a cunoscut exact învinuirea completă care i se aduce, sens în care solicitarea apărării de trimitere a cauzei spre rejudecare din acest motiv apare ca fiind de un formalism excesiv, fără nicio finalitate practică, motiv pentru care va considera apelul ca fiind nefondat sub acest aspect.

Mai mult, în raport de noua încadrare juridică, minimul și maximul pedepsei legale se majorează cu 3 ani (potrivit prevederilor legale de la data comiterii faptei), astfel încât minimul special al pedepsei a devenit de 5 ani iar maximul de 13 ani. Pe cale de consecință, pedeapsa de 4 ani stabilită de prima instanță, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal și aplicarea prevederilor art. 76 lit. b Cod penal, este în limite legale, fiind coborâtă sub limita minimă specială de 5 ani prevăzută de lege.

, cererile în probațiune formulate fiindu-i respinse.

S-a susținut în acest context că instanța de fond a refuzat chiar și o exercitare minimală a dreptului inculpatului de a combate acuzațiile aduse și, din această perspectivă, s-a apreciat că cel mai potrivit remediu pentru remedierea inechității procedurii în fața instanței de fond ar fi acela ar trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea asigurării posibilității inculpatului de a beneficia chiar de la primul grad de jurisdicție de un drept efectiv la apărare.

Potrivit prevederilor art.371 alin. 2 și art. 378 alin. 1 C.pr.pen. calea de atac a apelului are caracter devolutiv, astfel încât neadministrarea întregului material probator la judecata în primă instanță poate și trebuie să fie remediată și suplinită de către instanța de apel, sens în care s-a și procedat prin admiterea în parte a unor cereri în probațiune la judecata în apel și prin reanalizarea întregului material probator.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Nici probațiunea efectuată în calea de atac a apelului nu a fost dealtfel de natură a confirma sau susține apărările inculpatului, în sensul că faptele reținute în sarcina sa în calitate de administrator al SC P. S. V. ar fi de fapt contravenții, el acționând fără intenție și calculând în fapt în mod eronat TVA-ul, deoarece a interpretat în mod greșit anumite dispoziții legale în materie fiscală.

Fără a relua în întregime argumentația instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește în totalitate, se va sublinia, raportat la susținerile repetate ale apărării, ce vizează existența unei declarații eronate și doar a unui calcul greșit al taxei pe valoarea adăugată, că este relevant faptul că unul din martorii audiați în cauză, respectiv P. V. C. an, care a fost contabilul societății, a precizat că, mai ales după primul control fiscal, a atenționat inculpatul cu privire la modul corect de calcul, dar cu toate acestea inculpatul a insistat în aplicarea aceluiași sistem de calcul, aspect ce semnifică intenția clară de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Astfel, în cazul aplicării dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, există anumite condiții exprese privind aplicarea regimului special de taxare iar inculpatul nu a prezentat niciun fel de documente în sensul că persoanele de la care s-au cumpărat autovehiculele au beneficiat la rândul lor de acest regim special și nici nu s-a ținut o evidență specială contabilă conform cerințelor dispozițiilor Codului fiscal. Or, în situația reținută și de către organele de control fiscal, în mod corect, au fost reținute elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, existând în acest sens ca probe la dosar jurnalele de vânzări, facturile fiscale, toate documentele de proveniență, actele fiscale de control și, mai ales, raportul de expertiză contabilă, care practic confirmă toate actele efectuate de inspecția fiscală în 2008 și în 2009. În acest sens, contabilul șef sau directorul economic la societății, pe baza documentelor justificative puse la dispoziție de administratorul societății, avea obligația să înregistreze achizițiile

intracomunitare și să le declare astfel încât, așa cum și martorul P. a susținut, acesta nu a fost în măsură să înregistreze în documentele contabile decât actele care efectiv i-au fost puse la dispoziție de către inculpat.

În fapt, în opinia Curții, ceea ce inculpatul consideră o eroare la modul de calcul al TVA, determinată de înțelegerea greșită a unor dispoziții fiscale, a fost o formă mascată de ascundere (și diminuare) a sursei impozabile, deoarece așa cum reiese din informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare, societățile vânzătoare din Uniunea Europeană au aplicat pentru tranzacțiile efectuate cu SC P. S. V. taxarea inversă pentru livrări intracomunitare de bunuri, astfel încât această societate avea obligația ca la vânzarea bunurilor respective pe teritoriul țării să aplice regimul normal de TVA la întreg prețul de vânzare al autovehiculelor second-hand și nu doar la marja de profit, cum a procedat inculpatul.

În raport cu actele materiale reținute în sarcina inculpatului cu referire la activitatea desfășurată în calitate de administrator al SC A. T. S., s-a reținut că pentru perioada iulie-decembrie 2008 S.C. A. T. S.R.L. V. nu a mai declarat la organul fiscal competent achizițiile intracomunitare de autovehicule și

vânzarea acestora, respectiv nu au fost depuse deconturile de TVA, declarative recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri formular 390 și declarațiile informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național formular 394.

Această societate nu a pus la dispoziția echipei de control evidența contabilă, inculpatul motivând că toate documentele financiar-contabile respective i-ar fi fost sustrase, însă nici nu a procedat la reconstituirea acestora în termenul de 30 zile de la constatarea sustragerii, astfel cum este reglementata această obligație în Legea contabilității nr. 82/1994. Prin urmare, chiar dacă s-a probat că inculpatului i-ar fi fost sustrase anumite documente contabile în acea perioadă, acesta avea obligația legală de a le reface, neputându-și invoca deci propria culpă.

Cu toate acestea, din raportul privind informațiile primite prin sistemul VIES referitoare la livrările intracomunitare scutite de TVA către S.C. A. T.

S.R.L. V., rezultă fără urma de îndoială faptul că societatea administrată de inculpat a efectuat în trimestrele III și IV ale anului 2008 achiziții de autoturisme second-hand de la societăți furnizoare din Germania în valoare totală de

3.335.531 lei, bunuri care nu se mai regăsesc în stocul societății.

Aceste informații au fost confirmate și prin materialul probator administrat în apel, din care au reieșit fără putință de tăgadă următoarele:

La data de 30 iulie 2008 SC A. T. V. a achiziționat de la SC A. HAUS HARMSTORF cu suma de 5.800 euro un autoturism Opel Astra, cu numărul de identificare F3542063392, autoturism înstrăinat ulterior la data de 16 august 2008 numitului Nedelea A. E. n cu suma de 21,697,7 lei (sumă care include TVA nedeductibil). Același autoturism, la data de_ a fost înstrăinat cu suma de 4.500 euro numitului Miluță G., în prezent acesta fiind înmatriculat în România sub numărul AG - 87 - MRM (f.128-134). Este de remarcat că prețul de achiziție depășește prețul de vânzare.
La data de_ SC A. T. V. a înstrăinat numitului Denisov Mihai un autoturism Opel Astra, cu serie sașiu W0L0AHL3562057999 cu suma de 26.321,8 lei (sumă care include TVA nedeductibil). Același autoturism, la data de_ a fost înstrăinat cu suma de 30.000 lei numitului Tremurici V., în prezent acesta fiind înmatriculat în România sub numărul TL - 84 - VET (f.136- 139). Din adresa emisă de Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea reiese că deși vehiculul a fost înmatriculat ca și uzat importat, au fost depuse factura de achiziție și contractul de vânzare- cumpărare ulterior încheiat.
La data de_ SC A. T. V. a achiziționat de la SC A. HAUS HARMSTORF cu suma de 7.200 euro un autoturism Opel Astra, cu serie sașiu W0L0AHL3555034971, autoturism înstrăinat ulterior la data de 1_ numitului Potop Gigi cu suma de 26.731,22 lei (sumă care include TVA nedeductibil). Același autoturism a fost ulterior înmatriculat în România sub numărul VN - 05 - UOD, proprietara fiind în prezent numita Ianuș Aurica (f.143- 160). Este de remarcat că și în acest caz prețul de achiziție depășește prețul de vânzare.
La data de_ SC A. T. V. a achiziționat de la SC A. HAUS HARMSTORF cu suma de 7.400 euro un autoturism Opel Astra, cu serie sașiu W0L0AHL3555175854, autoturism înstrăinat ulterior la data de_ numitului Simo A. cu suma de 27.098,56 lei (sumă care include TVA nedeductibil). Același autoturism a fost ulterior înmatriculat în România sub numărulHR - 06 - MUD. (f.177 - 198). Este de remarcat că și în acest caz prețul de achiziție depășește prețul de vânzare.
La data de_ SC A. T. V. a înstrăinat numitului M. ciuc V.

M. un autoturism Opel Astra, cu serie sașiu W0L0AHL3552115624 cu suma de 27.098,56 lei (sumă care include TVA nedeductibil). Același autoturism, la data de_ a fost înstrăinat cu suma de 8.950 lei numitului Drăgan G., în prezent acesta fiind înmatriculat în România sub numărul GL - 87 - DRG (f.170- 176). În acest caz prețul de achiziție a fost de trei ori mai mare decât prețul de vânzare.

Se remarcă prin urmare că în cursul lunilor iulie-septembrie 2008 SC A.

T. a achiziționat în continuare autoturisme pe care le-a înstrăinat cu mult sub prețul de achiziție, ceea ce dovedește o dată în plus caracterul fraudulos al achizițiilor intracomunitare.

Inculpatul s-a apărat susținând că el nu a avut cunoștință de derularea acestor tranzacții și că, în opinia sa, acestea ar fi fost efectuate de martorii Tamba

I. și Băican D. Cosmin, care au folosit în mod fraudulos ștampila societății. Dincolo de împrejurarea că această apărare a fost formulată abia în apel,

până în acest moment procesual inculpatul nefăcând vorbire de acest lucru, Curtea constată că modul de derulare al tranzacțiilor a fost identic în toate cele 5 cazuri, toate cele cinci autoturisme au fost înstrăinate la un preț cu mult mai mic celui de achiziție și prin intermediari iar modul de operare este în parte similar cu cel care viza activitatea derulată prin intermediul SC P. V. S. .

Inculpatul, deși susține că cei doi martori ar fi achiziționat fără știrea sa aceste autovehicule și că numitul Tamba I. s-ar prevala de existența unei procuri false în numele său, de la momentul judecării cauzei în apel, când a făcut prima dată vorbire despre acești doi martori, nu a formulat nici un denunț penal împotriva acestora. Curtea a respins ca fiind nepertinentă și neconcludentă solicitarea de audiere a celor doi martori, fiind greu de imaginat că odată prezenți în fața instanței, acești martori ar fi confirmat susținerile inculpatului și s-ar fi autoincriminat.

Ca o ultimă remarcă, față de solicitarea subsidiară a inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei și de stabilire a unei alte modalități de executare, respectiv suspendare condiționată, Curtea apreciază ca fiind nejustificate aceste solicitări, prin prisma prejudiciului mare cauzat bugetului de stat și a conduitei procesuale a inculpatului, care nu a recunoscut faptele comise, a încercat să tergiverseze soluționarea cauzei și a avut o atitudine de minimalizare, până la negare, a faptelor imputate.

Pe cale de consecință, în baza art. 379 pct..1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. D. L. împotriva sentinței penale nr. 13/_ a Tribunalului C. .

În baza art. 189 C.pr.pen. va dispune avansarea din FMJ a onorariului avocațial parțial în sumă de 200 lei în favoarea apărătorului din oficiu, av. Borșan Violeta.

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 1500 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. D. L. împotriva sentinței penale nr. 13/_ a Tribunalului C. .

În baza art. 189 C.pr.pen. dispune avansarea din FMJ a onorariului avocațial parțial în sumă de 200 lei în favoarea apărătorului din oficiu, av. Borșan Violeta.

Obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 1500 lei, sumă în care se include și onorariul avocațial parțial.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,		GREFIER,
A.	-D. L.	M.	B. L. -A.	S.

red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_ Jud.fond: A. I.

#Evaziune Fiscala. Spete

← Decizia penală nr. 79/2013. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 504/2013. Evaziune fiscală →

Decizia penală nr. 197/2013. Evaziune fiscală

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 197/2013. Evaziune fiscală