Decizia penală nr. 222/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 222/R/2013
Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTORI: I. C. M.
: C. I.
G.: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE împotriva sentinței penale nr. 2767 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M.
, privind pe inculpatul P. C. Z., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2115/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea prev. art. 99 și următoarele Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul P. C.
Z., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Ianoliu
M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile responsabile civilmente P. C. și P. R., reprezentantul părții civile S.C. P.
SS, Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și în temeiul art.385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., solicită a se admite recursul pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.385 ind. 9 pct.17 ind.2 C.p.p., cu consecința casării sentinței penale nr. 2767 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv nesoluționarea acesteia. În acest sens, în temeiul art.346 al.1 C.p.p., art.14 al.3 lit. b C.p.p. coroborat cu art. 998, art.999 și art.1003 C.civ., solicită a se admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. P. SS, urmând a obliga inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă în cuantum de 10.407 lei, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămânând în sarcina statului.
Respingerea acțiunii civile de către prima instanță a fost motivată de faptul că un alt inculpat, coautor al infracțiunii de furt, a fost obligat printr-o altă hotărâre anterioară rămasă definitivă la plata despăgubirilor civile față de partea civilă, însă dispozițiile art.1003 C.civ. instituie în favoarea creditorului o solidaritate în sarcina celor care sunt răspunzători de un fapt ilicit cauzator de prejudicii, pentru repararea acestora. În acest sens, face trimitere la decizia pronunțată de fostul T. ul Suprem (publicată în culegerea de decizii pe anul 1972) potrivit căreia condamnarea unui inculpat și obligarea lui la plata
despăgubirilor către partea civilă nu împiedică instanța care soluționează cauza după disjungere, așa cum este și speța de față, în ceea ce-l privește pe cel de-al doilea inculpat, în cazul în care fapta a fost săvârșită în comun, să-l oblige și pe acesta din urmă la plata despăgubirilor în solidar cu primul inculpat.
Prin urmare, solicită admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită a se respinge recursul Parchetului și a se menține sentința penală nr.2767 pronunțată de Judecătoria Baia Mare. Achiesează la poziția instanței de fond, care a reținut că s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul P. C. Z., iar dosarul nr. 1339/P/2010 privind pe inculpatul P. C. Z. a fost soluționat prin sentința penală nr. 1303/2010, definitivă prin neapelare, acesta din urmă fiind obligat la achitarea daunelor materiale în sumă de 10.407 lei în favoarea părții civile.
Prin urmare, s-a dispus recuperarea prejudiciului în totalitate de către inculpatul Istvan Robert astfel că, obligarea inculpatului P. C. Z. la plata aceleiași sume, ar echivala cu o dublă reparație a prejudiciului.
Concluzionând, pentru motivele arătate mai sus, solicită a se respinge recursul declarat de către Ministerul Public.
Inculpatul P. C. Z., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 2767 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. , în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. C. Z. având CNP 1.
, porecla "B. ";, fiul lui C. și R., născut la data de_ în B. M., jud. Maramureș, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, un copil minor, domiciliat în B. M., str. G., nr. 20, jud. Maramureș, fără forme legale în B. M., str. Iazului, nr.
5, jud. Maramureș, fără antecedente penale, în prezent ar estat în altă cauză,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, rap. la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a constatat că infracțiunea săvârșită, este concurentă cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr. 2534/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin nerecurare la_ .
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată anterior. Prin Sentința penală nr. 2534/2012 a Judecătoriei B. M. .
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2534/_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin nerecurare la_, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute în regim de detenție această pedeapsă.
În temeiul art. 71 al. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II Cod penal.
S-a constatat că la prejudiciul pretins de partea civilă SC P. SS B.
M., a fost obligat la plată coautorul Iștvan Robert, prin Sentința penală nr. 1303/_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B. M., rămasă definitivă prin neapelare, și în consecință, s-a respins solicitarea de obligare a
inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 10.407 lei în favoarea părții civile, în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului P. C. Z., care, în cursul lunii martie 2010, pe timp de noapte, împreună cu altă persoană - Iștvan Robert, a pătruns în depozitul aparținând SC
P. SS B. M. după escaladarea gardului, iar din interior au sustras mai multe bunuri în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de noapte, prin escaladarea geamului, împreună cu o altă persoană, după o înțelegere prealabilă cu această persoană, fapta fiind săvârșită în condițiile în care inculpatul P. C. Z., a propus numitului Iștvan Robert, deplasarea la locul faptei și săvârșirea furtului), dar și persoana inculpatului; deși minor, a mai fost condamnat anterior.
Apoi, instanța a reținut că din hotărârile penale mai sus menționate este definitivă doar una la momentul pronunțării prezentei, respectiv Sentința penală nr. 2543/_ a Judecătoriei B. M., prin care inculpatul a fost condamnata pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni cu suspendarea condiționată a executării, hotărârea fiind definitivă la data de_, prin nerecurare conform comunicării Biroului de Executări Penale al Judecătoriei B. M. (f. 27-29).
În raport de această împrejurare, instanța a contopit pedepsele aplicate prin hotărârea menționată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, constatând că în raport de momentul săvârșirii faptelor - martie 2010 în prezenta pricină și octombrie 2010 pentru pedeapsa aplicată anterior de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, faptele sunt concurente.
Așadar, în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța în primă fază a dispus anularea suspendării condiționate, iar față de pedepsele aplicate pentru faptele săvârșite în concurs real, pedepsele au fost contopite, rezultanta de 1 an urmând a fi executată în regim de detenție de către inculpatul, care în prezent este arestat în altă cauză.
O altă contopire, a pedepselor aplicate inculpatului, eventual pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, poate fi efectuată ulterior, la momentul rămânerii lor definitive a hotărârii de condamnare recurată de inculpat.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1lit. a, g și i Cod Penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, rap. la disp. art. 320 1Cod proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul P. C. Z., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, raportat la momentul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil (în vigoare la data faptei ilicite) și anume: fapta ilicită a inculpatului, existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatei, precum și vinovăția acesteia sub forma intenției directe, respectiv legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.
Numai că, așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, cauza penală pendinte a fost disjunsă în privința inculpatului P. C. Z.
, în faza de urmărire penală, din dosarul penal nr. 1339/P/2010, în care coautorul Iștvan Robert a fost condamnat penal prin Sentința penală nr. 1303/_ (f. 24-26), rămasă definitivă prin neapelare, respectiv acest inculpat
a fost obligat la plata sumei de 10.407 lei daune materiale pretinse de partea civilă S.C. P. SS B. M. . Așa fiind, cu privire la prejudiciul cauzat părții civile, s-a dispus recuperarea în totalitate a acestuia prin plată de către unul din autori, respectiv cel major.
Așadar, admiterea cererii de acordare a acelorași despăgubiri părții civile ar echivala cu o dublă reparație, inadmisibilă sub acest aspect. De altfel, pentru eventuala obligare în solidar a inculpatului cu numitul Iștvan Robert, separat de existența hotărârii definitive și deci a autorității de lucru judecat, instanța a reținut că procedural acesta din urmă nici nu are calitatea de parte în cauză, privitor la latura civilă a cauzei.
Obligarea inculpatului la despăgubiri civile în favoarea aceleiași părți civile, (în condițiile în care în faza de urmărire penală a dispus disjungerea lucrării penale), și în prezentul cadru procesual în situația rămânerii definitive a hotărârii, s-ar crea situația în care partea civilă ar avea două titluri executorii, și până la o eventuală anulare a unui titlu având forță executorie, conform legii civile, ambele pot fi eventual executate în paralel, având în vedere că vizează prejudiciul total cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în prima lucrare penală, în prezenta pricină, neputând fi așadar nici chiar acordat în parte, pentru cele ce preced.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
În susținerea recursului a fost criticată sentința pe motiv că inculpatul minor nu a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile; s-a considerat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea civilă cu argumentarea că un alt inculpat coautor a fost obligat prin hotărârea penală definitivă la plata despăgubirilor civile .
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit (f.32).
S-a stabilit că inculpatul minor intimat P. C. Z. în luna martie 2010 a pătruns pe timp de noapte împreună cu Istvan Robert în depozitul unei societăți comerciale de pe str. Iazului din B. M. de unde au sustras bunuri în valoare de
10.407 lei.
Justificat s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g și i
pen., cu aplic. art. 99 rap. la art. 3201C. pr. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
Prima instanță a procedat însă greșit la soluționarea acțiunii civile, deoarece existența unei hotărâri definitive prin care un alt autor al prejudiciului a fost obligat la plata acestuia nu exonerează pe ceilalți autori de răspunderea civilă delictuală.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. d C. pr. pen. va admite recursul parchetului, iar în baza art. 998 cod civil raportat la art. 1000 alin.2 Cod. civil va obliga pe inculpatul minor, în solidar cu părinții săi, părțile responsabile civilmente, la repararea prejudiciului prin plata contravalorii de 10.407 lei a bunurilor sustrase.
Văzând și disp. art. 191 alin. 1 și 3 C. pr. pen. va obliga pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente inclusiv la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat la fond.
Văzând și disp. art. 192 alin 3, C. pr. pen. aplicabile în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE împotriva sentinței penale nr.2767/_ a Judecătoriei B. M. pe care o casează cu privire la modul de soluționare a laturii civile și obligarea la cheltuieli judiciare în favoarea statului și rejudecând:
Obligă pe inculpatul P. KAROL Z. în solidar cu părțile responsabile civilmente P. C. și P. R. la plata sumei de 10.407 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată SC P. SS B. M., precum și la cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond în sumă de 700 lei, din care 400 lei onorariul pentru apărători din oficiu (câte 200 lei av. Sabou A. I. și av. I.
).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește onorariu avocat oficiu 200 lei în favoarea Baroului C., onorariu ce se va suporta din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. I. C. M. C. I.
G. | , | |
A. | B. | H. |
Red.C.V./dact.V.R. 2 ex./19.0.
J. .fond: I. B.
| ← Decizia penală nr. 1502/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 424/2013. Furt calificat → |
|---|
