Decizia penală nr. 245/2013. Contestatie la executarea pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 245/R/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. D., judecător
: G. A., judecător
: L. M. V., judecător
GREFIER: R. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin procuror: SÎNGEORZAN ANGELA.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul A. M. împotriva Sentinței penale nr. 1285 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, având ca obiect contestație la executare (art.461 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul A. M., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Chiorean Grigore.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul A. M. arată că își retrage recursul declarat.
Avocat Chiorean Grigore solicită să se ia act de retragerea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită de asemenea, să se ia act de retragerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința penală nr. 1285 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul penal nr._, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată persoana privată de libertate A. M. , fiul lui P. și V., născut la data de_, CNP 1., actualmente deținut în Penitenciarul Bistrița.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu pentru dl. avocat Chiorean Grigore.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 461 C.pr.pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Menționează că toate considerentele petentului prin care solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., în sensul de reducere cu o treime a pedepsei, nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare, unde nu se pune în discuție cuantumul pedepsei, ci instanța are posibilitatea să analizeze doar anumite incidente la executare prevăzute de art. 461 C.pr.pen., care nu se regăsesc în speța dedusă judecății. De altfel, dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen. se referă la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cursul judecării cauzei și inculpatul poate beneficia de aceste dispoziții doar ca urmare a unei declarații în acest sens dată înainte de citirea actului de sesizare a instanței, nicidecum ulterior condamnării sale.
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 853/ 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens, după cum urmează:
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ, în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritate de lucru judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări si schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, daca erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor masuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitiva. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse in executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Dreptul la un proces echitabil in fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, trebuie sa fie interpretat in lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999 pronunțată in cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive si executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei si o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie sa își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât daca o impun motive substanțiale si imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009 pronunțată in cauza Stanca P. escu împotriva României, paragraful 99, si Hotărârea din 24 iulie 2003 pronunțată în cauza Ryabykh împotriva R. iei, paragraful 52).
Așa cum s-a arătat mai sus, Constituția statuează cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Fiind o construcție teoretică, principiul constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau lege de bază, o axiomă. Aceasta din urma este însă valabilă în anumite limite și, prin
ea însăși, constituie cadrul si măsura aplicabilității sale. Astfel, în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile, deoarece aceasta este, prin ipoteza, legea nouă, singura aplicabilă. Spre deosebire de situațiile tranzitorii propriu-zise, numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsa prevăzute în cele doua legi și la cauzele legale de modificare a acestor limite. Or, art. 320/1 C.pr.pen. nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate de art. 14 si art. 15 C.pen. referitoare la aplicarea obligatorie ori facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Prin urmare, numai în măsura în care dispozițiile legale criticate ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art.15 alin. 2 din Constituție reflectat în art. 14 sau, eventual, în art. 15 C.pen.
Textul art. 320/1 C.pr.pen. are în vedere o judecată aparținând numai fondului și care trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile.
În consecință, având în vedere că petentul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă, instanța a constatat că cererea acestuia nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 461 C.pr.pen., motiv pentru care se va respinge contestația la executare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul A.
M., solicitând admiterea recursului, deoarece are o situație familială critică.
Dat fiind faptul că la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, prezent fiind în instanță, recurentul A. M., asistat de avocat din oficiu, a declarat că își retrage recursul declarat împotriva Sentinței penale nr. 1285 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, tribunalul, în baza art. 385/4 raportat la art. 369 Cod procedură penală va lua act de această manifestare de voință, cu obligarea recurentului, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata către stat, a sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. Chiorean Grigore.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/4 rap. la art. 369 Cod procedură penală:
Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul A. M. împotriva Sentinței penale nr. 1285/2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. Chiorean Grigore.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. | D. G. | A. -L. | M. V. R. M. |
Red/dact G.A./R.M.
_
Jud. fond M. L.C.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 245/R/2013
În baza art. 385/4 rap. la art. 369 Cod procedură penală:
Ia act de retragerea recursului formulat de recurentul A. M. împotriva Sentinței penale nr. 1285/2013 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr._ .
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. Chiorean Grigore.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
B. | D. G. | A. -L. | M. V. R. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
| ← Sentința penală nr. 491/2013. Contestatie la executarea pedepsei | Sentința penală nr. 341/2013. Contestatie la executarea pedepsei → |
|---|
