Decizia penală nr. 260/5. Amenințare

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA cod operator-2618

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ nr. 260/R Ședința publică din 5 noiembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: A. C. RUS -vicepreședintele

T. ui M.

JUDECĂTORI: A. S. -F.

C. B.

GREFIER: E. B.

MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin procuror : P. R.

din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Maramureș

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI și partea civilă O. S.

E. , domiciliat în S. M., str. B. V. nr. 4/21, județul M. împotriva

sentinței penale nr. 369 din_ a J. ecătoriei S. M. pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunea de amenințare prev. și ped. de art. 193 C.penal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-parte vătămată O. S. E., lipsă fiind intimatul-inculpat Ș. V. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:

Recurentul-parte civilă O. S. E. depune la dosar un înscris, în sensul că fata lui a primit consiliere psihopedagogică urmare a faptelor inculpatului. Menționează faptul că urmare a stării sale de sănătate urmează să fie internat în spital la C. .

Instanța arată că nu s-a executat mandatul de aducere emis pe seama inculpatului și îi solicită recurentului-parte civilă O. S. E. să menționeze ce probe solicită să fie administrate.

Recurentul-parte civilă O. S. E., consideră că sunt suficiente probe administrate în cauză, nu consideră necesar a fi audiați martori.

Instanța le solicită recurentului-parte civilă și reprezentantului parchetului să precizeze dacă există chestiuni prealabile.

Recurentul-parte civilă arată că nu are alte cereri de formulat. Reprezentantul parchetului arată că nu are chestiuni prealabile.

Neexistând chestiuni prealabile dezbaterii recursurilor, instanța trece la soluționarea acestora.

Recurentul-parte civilă O. S. E. își menține toate declarațiile date și probațiunea administrată, consideră dosarul bine instrumentat. Solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului. Prin fapta inculpatului și-a considerat amenințată viața.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea recursului parchetului și a recursului părții civile, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza în rejudecare solicită condamnarea inculpatului. Apreciază că raportat la probele administrate hotărârea primei instanțe este greșită, fapta de amenințare s-a produs și a adus o temere puternică.

Instanța reține cauza în pronunțare.

Asupra recursului de față,

Prin sentința penală nr. 369 din 8 august 2013, Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 alin.1 lit.d Cod procedură penală din Codul de procedură penală coroborat cu art. 48 Codul penal, a dispus achitarea inculpatului Ș. V. I. , născut la data de 22 iunie 1969 în localitatea B. M., județul M., fiul lui I. și al Annei, cetățean român, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP 1., cu domiciliul în localitatea S. M., str. M. E. bloc 3, ap.12, județ M. și locuința efectivă în localitatea S. M., str. B. V., bloc 4, ap.6 cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 cod penal în raport de partea vătămată O. S. E. , cu domiciliul în localitatea S.

M., str. B. V. bloc 4, ap.21, județ M. .

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 191 alin.

1 Cod proc. pen. pentru acordarea cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că prin echizitoriul din data de_ emis de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 2482/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. V. I. , născut la data de 22 iunie 1969 în localitatea B. M.

, județul M., fiul lui I. și al Annei, cetățean român, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP 1., cu domiciliul în localitatea S.

M., str. M. E. bloc 3, ap.12, județ M. și locuința efectivă în localitatea S. M., str. B. V., bloc 4, ap. 6, județul M., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 (parte vătămată O. S. E. ).

În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

La data de_, în jurul orelor 1800, inculpatul Ș. V. I., aflându- se sub influența băuturilor alcoolice și având în mână o secure s-a îndreptat spre parterul blocului în care locuiește atât el cât și partea vătămată O. S.

E., și plasându-se în dreptul ferestrei apartamentului acestuia din urmă, în exteriorul blocului, inculpatul a început să adreseze cuvinte jignitoare și amenințări la adresa părții vătămate, gesticulând cu toporul și afirmând că o va omorî.

În locuința părții vătămate se afla fiica acestuia, respectiv martora O. Andrada I. a în vârstă de 18 ani, care l-a anunțat telefonic pe tatăl său despre comportamentul vecinului lor, iar de frică aceasta s-a ascuns în sufragerie după niște obiecte de mobilier.

Partea vătămată a sosit imediat acasă, având o temere serioasă în privința consecințelor conduitei agresive a inculpatului, împrejurări în care în momentul imediat următor a sosit și un echipaj de poliție.

Anterior, cu câteva minute înainte de fapta descrisă, inculpatul a făcut scandal și în locuința personală, amenințând-o cu un cuțit și pe soția sa, care nu a formulat plângere și ieșind pe casa scărilor blocului a lovit cu cuțitul în balustradă și în ușa locuinței proprii, astfel că la controlul corporal efectuat de organul de poliție a fost găsit asupra sa acel cuțit, nu și toporul, (f.35).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut

următoarele aspecte:

În scopul verificării întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de amenințare, se impun scurte considerații privind relevanța și semnificația juridică atribuită mijloacelor de probă administrate.

În cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila

6 d.u.p) se face referire la împrejurarea identificării inculpatului, aflat în posesia unui cuțit, în imobilul situat în strada B. V. din localitatea S. M.

, manifestând un comportament irascibil și violent ( concluzie ce se desprinde din mențiunea "avea un cuțit în mâna dreaptă pe care îl agita provocator în aer fiind vizibil enervat căutând motiv de a riposta";).

Sub aspectul relevanței procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, este de menționat că nu se identifică un subiect pasiv concret al acțiunii exercitate de către inculpat, conferind însă suport manifestării unei atitudini violente din partea inculpatului.

Această din urmă constatare își extinde aplicabilitatea și în privința procesului verbal de intervenție (fila 7 d.u.p) întocmit în data de 18 noiembrie 2012, ce dezvăluie, în esență împrejurările indicate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 322 din 21 noiembrie 2012 (fila 15) întocmit de Serviciul de Medicină Legală M., atestă că inculpatul se confruntă cu o tulburare de personalitate instabil-emoțională tip impulsiv, dipsomanie.

În speță, acțiunea penală s-a declanșat la plângerea părții vătămate O.

S. E. (fila 11 d.u.p), în cuprinsul căreia, s-a precizat că, inculpatul, aflat sub imperiul băuturilor alcoolice și în posesia unei securi, a proferat injurii, expresii jignitoare și acte de amenințare cu moartea, atitudine ce a insuflat părții vătămate și membrilor familiei acesteia, o stare reală de teamă și neliniște.

Declarația părții vătămate conține elemente suplimentare (în raport de plângerea formulată), de natură a circumstanția și individualiza modalitatea concretă de comitere a acțiunii specifice elementului material al faptei incriminate de art. 193 cod penal.

Astfel, se menționează că, în data de_, partea vătămată a fost anunțată telefonic de fiica acestuia (martora O. Andrada I. a) că inculpatul, aflat în dreptul ferestrei apartamentului (aparținând familiei O. ) situat la parterul blocului și în posesia unei securi, a proferat acte de amenințare cu moartea la adresa părții vătămate O. S. E. .

S-a susținut că această atitudine a provocat o reală temere nu doar numitei O. Andrada I. a (aceasta sub imperiul sentimentului de teamă insuflat de conduita inculpatului, ascunzându-se după mobilierul din apartament) dar și părții vătămate O. S. E., care cunoscând firea violentă a inculpatului și împrejurarea consumului frecvent de băuturi alcoolice de către acesta din urmă, nu a ignorat amenințările ci dimpotrivă i s-a întărit convingerea că inculpatul va trece la înfăptuirea actelor, obiect al amenințării.

Afirmațiile părții vătămate au primit confirmare prin depoziția fiicei acesteia, martora O. Andrada I. a.

În privința actelor de amenințare exercitate la adresa părții vătămate O.

S. E., în faza de urmărire penală, martorii T. I. și Anghelescu Constantin, au învederat că dețin cunoștințe privind manifestarea acestora nu în mod direct ci din informațiile comunicate de vecini. Referitor la martorul Anghelescu Constantin, este de menționat că, în etapa cercetării judecătorești, a precizat că nu-și amintește detalii privind fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată (fila 33).

Depozițiile martorilor Ștefănică A., Ștefănică Sebastian C., Hotea I. Gheorghe prezintă relevanță sub aspectul probării unui comportament agresiv din partea inculpatului, fără însă să aducă vreun aport informațional referitor la condițiile concrete de proferare a actelor de amenințare la adresa părții vătămate.

Starea de fapt mai sus expusă implică elucidarea a două aspecte, calitatea părții vătămate de subiect pasiv al infracțiunii de amenințare și respectiv întrunirea elementelor constitutive ce caracterizează latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 193 cod penal.

Necesitatea stabilirii subiectului pasiv survine din împrejurarea specifică stării de fapt, conform căreia, partea vătămată O. S. E., s-a confruntat cu

o reală temere, în urma informațiilor comunicate telefonic de fiica acesteia, martora O. Andrada I. a.

În condițiile în care actele de amenințare cu moartea s-au proferat la adresa părții vătămate O. S. E., se impune a se stabili în mod concret și a se identifica ceea ce a generat și insuflat temerea reală cu care partea vătămată s-a confruntat. Astfel, devine util a se clarifica dacă părții vătămate i s-a declanșat o reală temere privind propria persoană (în condițiile în care actele de amenințare l-au vizat pe numitul O. S. E. și nu pe fiinca acestuia) sau temerea cu care s-a confruntat a avut în vedere pericolul iminent cu care, în reprezentarea sa, s-a aflat numita O. Andrada I. a.

În raport de afirmațiile inserate în cuprinsul declarațiilor părții vătămate, instanța a apreciat că, în realitate, temerea inculcată părții vătămate a vizat persoana fiicei sale, numita O. Andrada I. a, fiind greu de imaginat că, părții

vătămate, de profesie polițist, i -a fost teamă pentru propria viață și convins că

actele ce formau obiectul amenințării sunt susceptibile de co nsumare, s-a

grăbit să ajungă la locul săvârșirii faptei . Această concluzie este sprijinită de afirmația părții vătămate din faza de urmărire penală, conform căreia, "întrucât îl cunoșteam pe Ș. V. I. foarte bine și știam că este o persoană violentă care aproape zilnic consumă alcool și mai ales fata mea care era

lipsită în acel moment de orice sprijin, m-au speriat foarte tare afirmațiile și gesturile sale, mi-an dat seama că sunt cât se poate de reale producându-mi instantaneu o stare de teamă, panică și neliniște, care aproape m-a paralizat, pur și simplu am înghețat de spaimă.";

Întrucât inculpatul nu s-a prevalat de dreptul la tăcere și în faza de urmărire penală, instanța a reținut precizările acestuia (fila 16 d.u.p) conform cărora, a proferat amenințări privind săvârșirea unor acte de violență fizică la adresa numitului O. S., iar securea pe care o avea asupra sa era destinată pentru tăiatul lemnelor, fără a avea intenția de a folosi securea în scopul aducerii la îndeplinire a actelor de amenințare.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, instanța a apreciat că, în realitate, partea vătămată O. S. E. nu deține calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de amenințare.

În opinia instanței, chiar dacă amenințările au vizat pe numitul O. S.

E., în realitate, persoana amenințată a fost fiica acestuia, numita O. Andrada I. a.

Scurte considerații teoretice asupra infracțiunii de amenințare sprijină concluzia formulată în paragraful precedent.

Conform art. 193 cod penal, infracțiunea constă în fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.

Latura obiectivă a infracțiunii impune ca fapta producătoare de prejudicii materiale sau infracțiunea ce reprezintă obiectul amenințării, să fie

îndreptată împotriva persoanei amenințate, a soțului acesteia ori a unei rude apropiate.

În speță, nu există o identitate între persoana amenințată și persoana împotriva căreia se îndreaptă fapta producătoare de prejudicii materiale sau infracțiunea ce reprezintă obiectul amenințării.

Deși inculpatul a intenționat ca persoana amenințată să fie numitul O.

S. E. (faptele sale pornind de la reprezentarea mentală a împrejurării aflării persoanei vizate în apartament), în realitate, amenințarea și efectele acesteia s- au produs în raport de numita O. Andrada I. a, căreia, i s-au adus la cunoștință, indirect, consecințele negative ce urmau a se produce împotriva tatălui său, provocându-i o reală stare de temere.

De asemenea, se necesită aptitudinea faptei de a-l alarma pe cel amenințat. Amenințarea este de natură să alarmeze atunci când este aptă să inspire celui amenințat o temere gravă și temeinică.

Întrucât răul cu care s-a amenințat l-a vizat pe numitul O. S. E., care nu era prezent, în momentul comiterii faptei, în opinia instanței, acest rău, a produs o temere reală numitei O. Andrada I. a și nu părții vătămate (căreia, în lumina considerațiilor mai sus prezentate nu avea cum să -i inspire o teamă privind săvârșirea actelor de violență împotriva propriei persoane). Pe

de altă parte, chiar dacă s -ar putea vorbi de o eventuală temere privind

siguranța fiicei sal e, probele administrate nu trădează intenția inculpatului ca

faptele ce reprezintă obiectul amenințării să fie îndreptate împotriva acesteia

din urmă .

În concordanță cu aceste constatări și concluzii, instanța a apreciat că partea vătămată indicată în actul de sesizare nu deține calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de amenințare.

Lipsa probării calității părții vătămate de subiect pasiv a infracțiunii de amenințare (calitate ce nu se analizează disparat de elementele specifice laturii obiective) și împrejurării aptitudinii faptelor ce reprezentau obiectul amenințării de a inspira o temere reală persoanei vizate de inculpat, echivalează cu nedovedirea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 193 cod penal.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeul art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. d din Codul de Procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată O. S. E. .

P. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului Ș. V. I. pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev.de art. 193 Cod penal.

În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată printr-o apreciere eronată a probelor, ceea ce a condus la o aplicare greșită a legii. S-a susținut că în privința părții vătămate

S. E. amenințarea a fost comisă indirect, întrucât acesta a luat la cunoștință telefonic de fapta inculpatului. Faptul că partea vătămată nu s-a aflat în imobil în momentul săvârșirii faptei de către inculpat nu are relevanță, deoarece pentru existența laturii obiective a infracțiunii nu este necesar ca amenințarea să fie făcută în prezența subiectului pasiv sau printr-un mijloc de comunicare directă, fiind suficient să ajungă la cunoștința acestuia ca să-și exercite efectul intimidant.
Cu privire la cel de-al doilea element, respectiv ca amenințarea să fi fost de natură să alarmeze partea vătămată, s-a arătat că aceasta trebuie apreciată în raport cu toate împrejurările ce rezultă din probele administrate. In acest sens trebuie avute în vedere declarațiile tuturor martorilor audiați, care au subliniat comportamentul deosebit de violent al inculpatului, de natură să genereze panică și frică.
S-a criticat, de asemenea, reținerea incidenței art. 48 Cod penal, care reglementează una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea, împrejurare care nu are suport probator în cauză și care, oricum, ar fi trebuit coroborată cu disp.art. 10 lit.e C.pr.penală.
În concluzie, s-a susținut că analizându-se în mod just probele de la dosar se poate aprecia fără dubii că subzistă cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare și că nu există nici o cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
Partea vătămată O. S. E. a solicitat casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, amenințările fiindu-i adresate lui exclusiv, iar prin conținutul lor violent i-au indus o stare de teamă și neliniște.
Procedând la judecarea recursurilor, tribunalul constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a dispus achitarea inculpatului Ș. V. I. reținând, în esență, lipsa probării calității părții vătămate de subiect pasiv al infracțiunii de amenințare și că faptele ce reprezentau obiectul amenințării nu au fost apte să inspire o temere reală persoanei vizate de inculpat, ceea ce echivalează cu nedovedirea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art. 193 Cod penal.
Soluția a fost argumentată pornind de la considerații teoretice asupra infracțiunii de amenințare, analizându-se elementele constitutive ale infracțiunii în raport de modalitatea concretă de comitere a acțiunii, circumstanțiată pe baza probelor administrate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că starea de fapt nu a fost suficient lămurită pentru a se conchide asupra realizării elementelor constitutive ale infracțiunii.
Pentru temeinica soluționare a cauzei și în vederea stabilirii unei stări de fapte exacte se impune clarificarea aspectelor criticate în recurs prin administrarea directă de către instanța de recurs a probelor esențiale în cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite recursurile declarate de
de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată O. S.

E., în temeiul art. 38515pct.2 lit.d, art. 38516Cod procedură penală va casa în totalitate hotărârea atacată și va reține cauza spre rejudecare.

Se va fixa termen la data de_ pentru rejudecarea cauzei, termen la care se vor cita recurentul-parte vătămată și intimatul-inculpat, precum și martorii Ștefănică Sebastian C. și O. Andrada I. a care vor fi audiați în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată O. S. E., domiciliat în S. M., str. B.

V. bl. 4 ap. 21, județul M., împotriva sentinței penale nr. 369 din 8 august 2013 a J. ecătoriei S. M. pe care în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d, art. 38516C.pr.penală o casează în totalitate și reține cauza spre rejudecare.

Fixează termen pentru rejudecare la data de_, pentru cînd se citează recurentul-parte vătămată O. S. E. și intimatul inculpat Ș. V. I. .

Dispune audierea martorilor Stefănică Sebastian C. și O. Andrada

I. a și citarea lor pentru termenul din_ . Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2013.

	PREȘEDINTE		JUDECĂTORI		GREFIER
A.	C. Rus A. S.	F.	;C. B. E.	B.

Red. A.S-F./ T-red. E.B.

_ /2 ex.

J. ecător la fond: P. M. R.

Tribunalul Maramureș cod operator 2618

Dosar nr._ Minuta

D.P. 260/R/_

Decide:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată O. S. E., domiciliat în S. M., str. B.

Fixează termen pentru rejudecare la data de_, pentru cînd se citează recurentul-parte vătămată O. S. E. și intimatul inculpat Ș. V. I. .

Dispune audierea martorilor Stefănică Sebastian C. și O. Andrada

I. a și citarea lor pentru termenul din_ . Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Dosar nr._ COPIE - Minuta

D.P. 260/R/_

Decide:

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și partea vătămată O. S. E., domiciliat în S. M., str. B.

Fixează termen pentru rejudecare la data de_, pentru cînd se citează recurentul-parte vătămată O. S. E. și intimatul inculpat Ș. V. I. .

Dispune audierea martorilor Stefănică Sebastian C. și O. Andrada

I. a și citarea lor pentru termenul din_ . Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

s.s.indesc. s.s.indesc. s.s.indesc.

pt. conf.

← Sentința penală nr. 107/2013. Amenințare		Decizia penală nr. 702/2013. Amenințare →

Decizia penală nr. 260/5. Amenințare

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 260/5. Amenințare