Decizia penală nr. 271/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 271/R/2013
Ședința publică din 31 Iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: A. I.
Judecător: L. -A. C. Judecător: L. F.
Grefier: D. -P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de inculpatul T. L. A., arestat, împotriva sentinței penale nr. 883/_ a Judecătoriei C. -Napoca, cauza având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de către apărătorul ales, av. D. a Vomir Bizo cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. MĂCIUCĂ PROD. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care la întrebarea instanței inculpatul arată că își menține recursul formulat.
Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei copia xerox a unei chitanțe (seria GMA nr.4351694) din care rezultă că inculpatul a achitat o parte din prejudiciu către Groupama Asigurări S.A., aceasta fiind asiguratorul părții vătămate.
La întrebarea instanței părțile arată că nu au cereri de formulat ori excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul art.160 ind.8 alin.2 C.pr.penală, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond nu corespunde cerințelor referitoare la instituția liberării sub control judiciar întrucât judecătorul instanței de fond nici măcar nu s-a pronunțat pe cererea de liberare provizorie sub control judiciar, arătând doar că subzistă în prezent dispozițiile art.148 lit.f C.pr.penală care rezultă din pericolul faptei, din prejudiciul cauzat și din faptul că inculpatul a acționat organizat iar pe cale de consecință se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apreciază că motivarea instanței de fond ar fi corespunzătoare dacă în speță ar fi vorba despre o prelungire, o menținere a măsurii arestării preventive, ori chiar o arestare, ori instituția liberării provizorie potrivit disp. art.160 ind.2 C.pr.pen. presupune alte condiții, una referitoare la pedeapsă ce nici nu intră în discuție în cauză de față, iar cea de a doua, se arată că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Apreciază că instanța de nu fond nu a arătat și nu a motivat în ce măsură, dacă i s-ar acorda acest beneficiu inculpatului, ar putea să influențeze buna desfășurare a urmării penale. Practic instanța de fond nu a analizat întrunirea condițiilor necesare pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Din momentul în care s-a soluționat cererea de liberare provizorie și până în prezent s-a prezentat materialul de urmărire penală, acesta fiind trimis în judecată, iar în cursul săptămânii s-a făcut deja și aplicarea disp. art.300 ind.1 C.pr.penală inculpatul fiind menținut în stare de arest preventiv.
Raportat la atitudinea inculpatului în cursul urmării penale, la lipsa antecedentelor penale, apreciază că nu există riscul ca acesta să comită noi infracțiuni, el neavând antecedente penale lucru ce rezultă din cazierul său. Consideră că nu se poate prezuma că inculpatul odată lăsat în libertate va încerca să comită noi infracțiuni, iar la dosarul cauzei nu există probe în acest sens.
Referitor la cea de a doua condiție, a zădărnicirii aflării adevărului, în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu vede în ce măsură, în acest moment inculpatul ar putea să influențeze vreo parte din acest proces deoarece singura parte vătămată din proces este BRD-ul, aceasta fiind o instituție.
Arată că au fost depuse la dosarul cauzei două caracterizări ale inculpatului, una din partea Primăriei Lupeni (de unde rezultă faptul că inculpatul este o persoană cunoscută în societate, nu a creat probleme, având de asemenea o familie legal constituită), precum și un script ce cuprinde 11-12 caracterizări de la persoane care îl cunosc, acestea arătând faptul că inculpatul este o persoană care nu a creat niciodată probleme în societate. Apreciază că aceste aspecte ar trebui avute în vedere de către instanță în situația admiterii unei astfel de cereri.
Potrivit Deciziei nr.17/2011 pronunțată de I.C.C.J. - în recurs în interesul legii, arată în mod clar faptul că instanța care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în libertate a inculpatului. Apreciază că la dosarul cauzei nu există nici un indiciu și nici o probă din care să rezulte că odată lăsat în libertate, inculpatul al împiedica bunul mers al procesului penal.
Face referire la practica CEDO, arătând că s-au statut 4 motive pentru se poate menține starea de arest a unei persoane, respectiv riscul ca inculpatul să nu se prezinte la proces, apreciind că în speța de față nu poate fi reținut deoarece una dintre obligațiile pe care instanța le va fixa, va fi aceea ca inculpatul să se prezinte la proces, pe lângă alte obligații pe care dacă nu le respectă se poate dispune revocarea liberării provizorii; riscul de a împiedica buna desfășurare a procesului penal, ori de a comite infracțiuni, arătând ca acest risc nu există deoarece inculpatul nu a comis o altă infracțiune până la această vârstă și nici nu va mai comite, raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind o persoană cunoscută, onestă ce nu a creat probleme în societate și și-a câștigat existența prin mijloace oneste; riscul de a tulbura ordinea și liniștea publică, arătând că acest risc trebuie demonstrat și nu doar prezumat.
În ceea ce privește latura civilă solicită a se avea în vedere că s-a achitat o parte din prejudiciu, acesta fiind de 8000 de lei, în cauză existând 3 inculpați, ceea ce înseamnă că pentru fiecare ar veni de achitat două mii și ceva de lei, iar deși răspunderea este solidară, pentru a început este de remarcat că inculpatul a reușit să achite 500 de lei către partea civilă.
Arată că inculpatul va face eforturi pentru a recupera prejudiciul, dar acesta trebuie să fie liber, întrucât din penitenciar nu are cum să obțină venituri. Consideră că dacă inculpatul va fi pus în libertate va putea să muncească și să achite acest prejudiciu.
Mai arată faptul că inculpatul regretă fapta, iar la dosar există suficiente argumente din care instanța să tragă concluzia că odată pus în libertate, nu există riscul ca acesta să obstrucționeze bunul mers al procesului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat în cauză de inculpat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, apreciind că aceasta este legală și temeinică, în mod corect respingându-se cererea de liberare sub control judiciar formulată pe considerentul că nu există garanții din care să rezulte că odată lăsat în libertate inculpatul nu va mai comite alte fapte de natură penală.
Solicită a se avea în vedere că temeiurile de arestare subzistă în continuare, iar pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât recunoaște fapta.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penala nr. 883 /2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. _
, în baza art. 160/8a, pct. 6 C.pr.penala, a fost respinsă ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul T. L. A. ;
- în baza art. 192 C.pr.penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 100 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză subzistă toate temeiurile ce au impus arestarea preventivă a inculpatului, și acestea impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, cu consecința respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs inculpatul T. L. A., declarația de recurs fiind formulată oral la data de_, imediat după pronunțarea minutei sentinței recurate.
În motivarea recursului inculpatul a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond s-a mărginit la a arăta că subzistă temeiurile de arestare preventivă, fără să analizeze condițiile concrete ce sunt necesar a fi verificate pentru soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Așa fiind, dacă ar fi procedat de această manieră, instanța de fond ar fi realizat că sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea provizorie a inculpatului, în sensul că pedeapsa pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este mai mică de 18 ani închisoare, iar inculpatul nu ar influența aflarea adevărului dacă ar fi pus în libertate, și nici nu ar exista riscul să comită alte fapte penale.
T. ul constată că recursul a fost promovat în termenul de 24 de ore prev. de art. 1609al. 2 Cod Procedură P. ă, termen ce a curs pentru inculpatul recurent aflat în stare de arest dar prezent la pronunțare, din acest moment procesual, fructificat de altfel de către inculpat, care imediat după pronunțarea soluției, a declarat recurs împotriva acesteia.
Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de recurs invocate de către inculpat, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, chiar dacă motivarea soluției, este extrem de lapidară. Deși instanța de fond nu a arătat, în mod expres și în concret, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ca cererea de liberare provizorie să fie admisă, din evidențierea pericolului pentru ordinea publică, generat de cercetarea inculpatului în stare de libertate, reiese foarte precis că admiterea cererii de liberare provizorie, nu este oportună.
Deși instanța de fond nu a realizat o analiză punctuală a condițiilor necesare pentru ca cererea de liberare provizorie să fie admisă, vom suplini această lipsi, făcând o trecere în revistă a acestora.
Astfel, potrivit art. 1602al. 1 și 2 Cod Procedură P. ă, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă
necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Putem constata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, nesuscitând nici un fel de discuții.
În privința celei de a două condiții, sunt necesare unele discuții. Astfel apreciem că la dosar există unele date din care ar rezulta necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte fapte penale, în condițiile în care din luna decembrie 2012 nu mai are un loc de muncă, și s-a deplasat din localitatea de domiciliu, aflată la sute de kilometri distanță, în județul C., tocmai în ideea de a comite fapte penale. Ori din această din urmă perspectivă, apreciem că inculpatul dat dovadă de multă abilitate infracțională, încercând în acest fel să își asigure un "incognito";, tocmai pentru a-și crea terenul propice pentru noi fapte. Dar acceptând că și această condiție este îndeplinită în speță, nu vom mai face analiza subzistenței temeiurilor de arestare ale inculpatului, deoarece acestea sunt în ființă, cu atât mai mult cu cât inculpatul recunoaște fapta, ci vom analiza oportunitatea admiterii cererii inculpatului.
În sensul verificării acestei cerințe, vom aminti Decizia nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Apreciem că în cauza de față, ținând seama de impactul social al unor fapte de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând și notând alarmată, înmulțirea faptelor de această natură, în detrimentul unei majorități a populației care respectă toarte normele sociale.
Ori ținând seama de faptul că urmărirea penală abia a fost finalizată, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al acestor fapte, care se bucură de o mediatizare intensă, având în vedere și limitele de pedeapsă pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul, și implicit pedeapsa pe care acesta o riscă, persoana sa, care de ceva timp nu este încadrată în muncă, vârsta inculpatului, care este o persoană tânără, la vârsta deplinei afirmări profesionale și evoluții spirituale, de stare sa perfectă de sănătate, precum și de perioada petrecută în arest preventiv, care abia a depășit 30 de zile, apreciem, în consonanță cu instanța de fond că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar.
Mai este necesar să subliniem că nu sunt de natură a impresiona instanța de recurs caracterizările depuse pentru inculpat la dosarul cauzei, câtă vreme acestea subliniază că inculpatul nu este cunoscut de vecini ca săvârșind acte sociale în zonă, câtă vreme și infracțiunile cercetate în prezența cauză a avut grijă să le comită departe de casă.
Sintetizând argumentele de mai sus, în temeiul art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură
P. ă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. L. A., împotriva sentinței penale nr. 883/_ a Judecătoriei C. Napoca, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, ale cărei dispoziții vor fi menținute întocmai.
În baza art.192 al.2 Cod Procedură P. ă va obliga inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În temeiul art. 38515al. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură P. ă, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. L. A. , fiul lui A. și M., născut la data de_, în mun. Lupeni, jud. Hunedoara, CNP 1., aflat în A. I. C., împotriva sentinței penale nr. 883/_ a Judecătoriei C. Napoca, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus.
În baza art.192 al.2 Cod Procedură P. ă obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |
A. | L. I. L. A. | C. L. M. F. |
Red. L.A.C./C.B./3 ex./_
Jud. fond: Chirilă O.
GREFIER
DP O.
| ← Încheierea penală nr. 164/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 1034/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
