Decizia penală nr. 73/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a5
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Decizia penală Nr. 73/2013 Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. T.
Judecător: S. M. Judecător: B. D. Ț. Grefier: M. J. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul P. F., fiul lui F. și al lui S., născut la data de_, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z., cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, asistat de av. Bolog Roberth, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul inculpatului o cerere de strigare a cauzei pentru ora 12:00.
La apelul făcut în cauză la ora 12:00, se prezintă inculpatul, asistat de av.
Bolog Roberth.
La solicitarea instanței, părțile arată că nu sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Având cuvântul asupra recursului formulat, apărătorul inculpatului av. Bolog Roberth, solicită instanței, în temeiul art. 305, ind. 15, pct. 2, lit. d Cod procedură penală admiterea recursului formulat, rejudecarea cererii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a învederat de către prima instanță, arată apărătorul inculpatului că prin liberarea provizorie a inculpatului s-ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Inculpatul P. F., a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală, pronunțarea fiind amânată în cauză pentru data de_ .
Se susține, arată apărătorul inculpatului, de către Judecătoria Zalău că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată prin punerea în libertate a inculpatului, lucru care este doar o simplă supoziție, neexistând date și probe în acest sens. Punerea inculpatului în libertate nu poate să influențeze soluția în acest dosar. Nu există nici un motiv care să influențeze și să împiedice buna desfășurare a procesului. S-a arătat de către prima instanță, că inculpatul odată pus în libertate
s-ar sustrage de la executarea pedepsei, învederează apărătorul inculpatului. Acesta nu se va sustrage, arată acesta, mai mult decât acesta a recunoscut judecarea cauzei având loc în conformitate cu prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală. Faptul că s-a judecat fondul cauzei, nu înseamnă că nu se poate admite cererea de liberare provizorie formulată. Mai mult decât atât în dosarul Judecătoriei Z., la fila 9 se află încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, prin care inculpatul P.
F. a fost pus în libertate înlocuindu-se măsura arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, însă aceasta a fost respinsă prin recursul formulat de parchet. În momentul înlocuirii măsurii arestării preventive s-a apreciat de către acel complet că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Inculpatul a solicitat judecarea în conformitate cu prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală, iar acest lucru nu mai poate fi influențat. Menținerea stării de arest ar veni în contradicție cu art. 5, paragraf 3 din CEDO. Natura și gravitatea faptei se are în vedere la individualizarea pedepsei pe fond. În practica judiciară natura și gravitatea faptei nu pot constitui temeiuri de respingere a cererii formulate.
Pentru aceste considerente solicită, apreciază ca întemeiat recursul formulat, solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public, procuro B. R. învederează instanței că în cauză nu sunt îndeplinite cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului P. F., motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat.
Raportat la persoana inculpatului, la antecedentele acestuia, faptul că acesta este în executarea pedepsei, prima instanță a rămas în pronunțare pe fond a cauzei.
Referitor la persoana inculpatului, la activitatea sa infracțională reiese că acesta a avut cea mai mare contribuție, ceilalți inculpați fiind judecați doar pentru complicitate, astfel încât prima instanță lăsarea în libertate ar exista riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată și să comită din nou alte infracțiuni, mai ales că nu are un loc de muncă care să-i asigure existența. Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru eliberarea condiționată a inculpatului. Raportat la cele susținute de apărătorul inculpatului, învederează că inculpatul a fost pus în libertate cu obligarea de a nu părăsi localitatea de către un complet al primei instanței, soluție care a fost respinsă de către completul de recurs al T. ui Sălaj.
Pentru aceste considerente solicită instanței respingerea recursului formulat. La un scurt cuvânt în replică, apărătorul inculpatului, av. Bolog Roberth,
solicită instanței a nu se confunda cererea de liberare provizorie cu executarea pedepsei. Inculpatul poate fi pus în libertate sub control judiciar până la soluționarea recursului pe fond. Faptul că tribunalul a admis recursul parchetului, formulat împotriva încheierii instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, nu determină respingerea recursului formulat.
Având ultimul cuvânt inculpatul P. F. arată că își însușește concluziile apărătorului său și solicită instanței să fie judecat în stare de libertate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin incheierea penala din data de_ a Judecatoriei Z. in temeiul art.1608aalin.6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. F. zis « OLTEANU », fiul lui F. și S., născut la data de _
, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str. Ialomiței, nr.53, jud. Sălaj, CNP 1. .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe și depusă în ședința publică din data de_ inculpatul P. F. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că în momentul de față nu există date din care să rezulte că odată lăsat în libertate inculpatul ar fi predispus la săvârșire de noi infracțiuni și nici că acesta va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, întrucât poziția procesuală a inculpatului a fost aceea de recunoaștere a săvârșiri tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa. De asemenea s-a aratat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, ordinea publică nu mai este efectiv amenințată, privarea de libertate a inculpatului nu mai este necesară fiind suficientă pentru buna desfășurare procesului penal restrângerea libertății inculpatului prin instituire controlului judiciar.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de_ din dosarul de urmărire penală 208/P/2013, inculpatul P. F. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a
C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p . În sarcina inculpatului s-a reținut în actul de sesizare urmăoare stare de fapt: în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații K. V. G. ,
P. S. și C. M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z. pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C.
M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. Se mai reține că tot în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. a amenințat-o pe partea vătămată K. A. cu acte de violență pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita P. Terezia.
Cauza a fost înregistrata pe rolul primei instanțe la data de_ sub nr._, la termenul de judecată din data de_ a fost admisă cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201C.p.p, iar la termenul din data de_ a fost acordat cuvântul în dezbateri cauza rămânând în pronunțare, fiind amânată pronunțarea la data de_ .
Măsura arestării preventive a inculpatului P. F. a fost luată prin Încheierea penală 31/A din data de_ a Judecătoriei Z. pentru o perioadă de 29 de zile de la data de_ până la data de_ inclusiv. Prin Încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z. definitivă prin Decizia penală 52/_ a T. ui Sălaj a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului constatându-se menținerea temeiurilor avute în vedere la momentul luării măsurii
arestului preventiv. De asemenea fiind verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive pe parcursul fazei de judecată prin încheierea penală din data de_ a fost menținută măsurare arestării preventive a inculpatului.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii, respectiv menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului P. F. au fost cele prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. d) și f) Cod procedură penală.
S-a reținut incidența temeiului prev. de art. 148 alin.1 lit. d C.p. motivat pe faptul că a existat o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni: inculpatul P. F. a mai fost condamnat anterior la 2 pedepse rezultante cu închisoarea și la data comiterii faptelor ce fac obiectul cauzei era cercetat în dos.nr.189/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Ș. S. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, în acest dosar fiind începută urmărirea penală la data de _
Prima instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciat prin raportare la activitatea infracțională desfășurată de acesta, circumstanțele personale ale inculpatului, rezonanța faptei și sentimentul de insecuritate și indignare produs în rândul opiniei publice. Instanța a reținut că inculpatul P. F., prin modul în care a acționat și amenințările aduse părților vătămate se dovedește a fi o persoană extrem de agresivă, fără scrupule în desfășurarea activității infracționale, exprimându-se în cadrul convorbirilor telefonice în care a și proferat amenințările că nu se teme de justiție sau de organele legii. Mai mult, acesta are și antecedente penale, inclusiv pentru alte infracțiuni comise cu violență.
În ce îl privește pe inculpatul P. F. s-a reținut că din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta in mod frecvent se ocupa cu asemenea activități de ,,recuperare";, starea de teamă produsă părții vătămate S. Z. fiind accentuată de faptul că aceasta cunoștea atitudinea răzbunătoare a inculpatului.
Instanța de fond a mai reținut că neexistând nici un fel de dovadă a obținerii unor venituri din desfășurarea de activități licite de către inculpații, există reale bănuieli că, odată pus în liberate, inculpatul va urma aceeași cale.
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, după completarea acesteia de către inculpat cu mențiunile obligatorii, prima instanță a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibila în principiu.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă din coroborarea celor două texte menționate anterior rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p. Cu prilejul aprecierii temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se analizează dacă se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ci doar dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. În verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie instanța trebuie să pornească de la una din premisele esențiale
ale liberării provizorii și anume subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în consecință instanța pentru a constata temeinicia liberării provizorii trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care să justifice convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului este oportună, nu implică riscurile de la art.1602alin.2. C.p.p. și poate asigura realizarea scopurilor măsurilor preventive prev. de art. 136 alin.1 C.p.p.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea
organelor de poliție, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 178 alin.2 C.p., art. 86 alin.1 și art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mică de 18 ani, s-a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea trebuie reținută și condiția ca prin liberarea provizorie să fie asigurată realizarea scopurilor măsurilor preventive: a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei. Având în vedere condițiile de mai sus, pentru verificarea îndeplinirii acestora și soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, prejudiciul produs, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni, riscul sustragerii inculpatului de la judecată sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
Având în vedere stadiul procedurii și atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală nu poate fi reținut un risc real privind încercarea inculpatului de zădărnicire a aflării adevărului în cauză prin influențarea părților martorilor, distrugerea sau ascunderea probelor, un asemenea temei nici nu a fost reținut la momentul menținerii măsurii arestării preventive.
Pornind de la premisa că liberarea provizorie sub control judiciar presupune menținerea temeiurilor arestării preventive, instanța de fond a analizat, prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și a garanțiilor oferite de acesta, dacă riscul sustragerii inculpatului de la judecată /executarea pedepsei și pericolul social concret reprezentat de lăsarea acestuia în libertate pot fi contracarate prin măsurile de control judiciar.
În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului și garanțiile oferite prin prisma acestor circumstanțe personale, instanța de fond a avut în vedere conduita anterioară a inculpatului și antecedentele penale ale acestuia, perseverența în comiterea de fapte cu violență fizică sau psihică, faptul că nu au fost o atenționare pentru acesta condamnările anterioare, iar așa cum rezultă din procesele verbale de transcrierea a convorbirilor telefonice, inculpatul manifestă dispreț față de normele legale și autorități, manifestându-și convingere că nu i se pot aplica rigorile legii și că poate continua în comiterea de acte ilegale și antisociale.
Nu este de neglijat nici atitudinea procesuală a inculpatului care inițial a negat comiterea faptelor și abia în fața probelor administrate a recunoscut faptele, aspect ce prezintă relevanță cu privire la conștientizarea gravității faptelor și intenția de a se sustrage de la răspunderea penală.
Nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, de altfel recunoscute de inculpat, și modul de comitere al acestora, din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă perseverență și preocuparea inculpatului pentru comiterea de fapte de "recuperare";, înclinația spre violență verbală, amenințare și presiune.
Recunoașterea formală a faptelor de către inculpat -intervenită ulterior, după cunoașterea probatoriului administrat în cauză și solicitarea judecării cauzei în procedură simplificată nu prezintă relevanță în condițiile atitudinii sale de sfidare a legii și a autorităților statului și în contextul în care, datorită antecedenței penale acesta poate prefigura posibilitatea aplicării unei pedepse, este crescut riscul ca acesta să se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Raportat la persoana inculpatului, circumstanțele personale reținute anterior, perseverența infracțională și comportamentul violent al acestuia, lipsa unei surse licite de venituri, faptul că pedepsele aplicate anterior nu au avut nici un rol de reeducare a acestuia și nu au fost măcar un avertisment pentru inculpat creează convingerea că odată pus în libertate poate recurge la fapte contrare ordinii de drept sau chiar fapte penale similare, perioada de detenție și recunoașterea formală a faptelor nu sunt apreciate de instanță că au fost în măsură să înlăture pericolul social reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului.
Pornind de la aspectele reliefate anterior, prima instanță a apreciat că există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, împrejurare de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, iar odată lăsat în libertate există riscul ca acesta să comită din nou infracțiuni, în condițiile date nefiind întrunite condițiile acordării liberării provizorii.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 din CEDO care prevăd nu numai dreptul de a fi judecat intr-un interval rezonabil și de a fi eliberat in cursul procesului, ci și că eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces. Având în vedere jurisprudența CEDO în acest sens (c. Khudoyorov c. Rusiei) chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut faptele, tocmai în acest context, inculpatul poate prefigura iminența aplicării unei pedepse și pentru a evita acest lucru există posibilitatea să se sustragă de la judecată și executarea unei eventuale pedepse. O asemenea presupunere este susținută de atitudinea inculpatului ulterioară săvârșirii faptei, așa cum a fost argumentat anterior.
Întrucât din considerentele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că
există riscul sustragerii inculpatului de la judecată, dar în același timp odată pus în libertate există riscul ca acesta să aducă încălcări normelor de conviețuire socială, apreciază că măsurile de control judiciar prev. de art. 1602 alin.31și alin.31C.p.p. nu sunt în măsură să înlăture producerea unor asemenea riscuri.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2
C.p.p. și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p, si anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. În consecință, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. F. .
Constată că asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul ales av. Crihan Tudor.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei de cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul solicitand admiterea cererii, casarea hotararii si punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar.
In motivarea cererii s-a aratat ca inculpatului în libertate nu poate să influențeze soluția în acest dosar. Nu există nici un motiv care să influențeze și să împiedice buna desfășurare a procesului. S-a arătat de către prima instanță, că inculpatul odată pus în libertate s-ar sustrage de la executarea pedepsei, învederează apărătorul inculpatului. Acesta nu se va sustrage, arată acesta, mai mult decât acesta a recunoscut judecarea cauzei având loc în conformitate cu prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală. Faptul că s-a judecat fondul cauzei, nu înseamnă că nu se poate admite cererea de liberare provizorie formulată.
Examinând motivele de recurs invocate tribunalul a retinut ca recursul declarat este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a
C.p. și art. 37 lit. a C.p. și de art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p inculpatul P. F. și inculpatul K. V. G. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a C.p.
S-a retinut in fapt ca in cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. ajutat prin acte de complicitate morală și materială de inculpații K. V. G., P.
S. și C. M. P., a amenințat-o telefonic cu acte de violență pe partea vătămată S. Z. pentru a o determina pe aceasta să îi restituie inculpatului C.
M. P. suma de 5000 euro, despre care acesta din urmă pretinde că a acordat-o cu împrumut părții vătămate. Se mai reține că tot în cursul lunii mai 2013 inculpatul P. F. a amenințat-o pe partea vătămată K. A. cu acte de violență pentru a o determina să îi restituie suma de 1100 lei și 100 euro reprezentând o datorie a părții vătămate către învinuita P. Terezia.
Masura arestarii preventive a fost luata prin incheierea penala nr. nr.31/A din data de_ din dosar_ Judecătoria Zalău, temeiul de drept al arestarii preventive constituindu-l dispozitiile art. 143,148 lit.d) si f) c.p.p.
Cu ocazia solutionarii cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanta de fond a analizat, pe de o parte subzistenta conditiilor care au determinat luarea masurii arestarii preventive, iar pe de alata parte oportunitatea unei astfel de cereri prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și a garanțiilor oferite de acesta, urmand a stabili dacă riscul sustragerii inculpatului de la judecată
/executarea pedepsei și pericolul social concret reprezentat de lăsarea acestuia în libertate pot fi contracarate prin măsurile de control judiciar. Or, raportandu-se la persoana inculpatului, la condamnarile sale anterioare, s-a concluzionat in mod corect ca acesta nu prezinta garantii suficiente care sa constituie alternative pentru starea de detentie, liberarea sub control judiciar nefiind oportuna.
Temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive subzista si in prezent, cum de altfel in mod corect a retinut si instanta de judecata investita cu solutionarea cererii.
Apararile inculpatului referitoare la recunoasterea faptelor si la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate constituie elemente ce vor fi avute in vedere la solutionarea pe fond a dosarului, neavand nici o relevanta in solutionarea prezentei cereri.
Pentru aceste considerente,in baza art.385/15 pct.1 lit.b) c.p.p. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. zis « OLTEANU », fiul lui
F. și S., născut la data de_, în localitatea Motru, jud.Gorj, domiciliat în localitatea Ș. S., str. Ialomiței, nr.53, jud. Sălaj, CNP 1., .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inc. P. F. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inc. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | ||
C. T. | S. | M. | B. D. | Ț. |
Grefier,
M. J. D.
Red.T.C/_
Dact.MJD/_
Com. 3 ex.
| ← Sentința penală nr. 176/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
