Decizia penală nr. 1034/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1034/R/2013
Ședința publică din data de 14 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H. JUDECĂTORI: M. Ș.
: I. C. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. - reprezentat prin PROCUROR - L. T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul I. A. L.
, împotriva încheierii penale nr.47/CC/_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. A. L., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Iordăchescu Eugen, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.R. Cecilia, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, arată ca motivația pentru care s-a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar este aceea că inculpatul este în ultimul an de facultate iar în luna septembrie urmează să susțină licența și mai are un examen restant. Al doilea motiv pentru care inculpatul are această poziție, este faptul că este unicul sprijin pentru mama sa care prezintă afecțiuni, respectiv este o persoana diabetica și realizează tratament cu insulină de 4 ori pe zi. Un ultim motiv pentru care s-a insistat în formularea cererii este acela că faptele care îi sunt imputate nu prezintă acel grad de pericol social pentru ordinea publică care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază că încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii este neîntemeiată. Sub aspectul fondului cauzei, respectiv a faptei prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, solicită a se avea în vedere că probațiunea vizează fapte comise în 2011, fapta este susținută ca unică probațiune prin depoziția unui martor denunțător pentru că alte probe nu există, martor care se află într-o situație similară și care este interesat în a formula denunțul. În ceea ce privește cealaltă infracțiune, prev.de art.16 alin.1 din Legea 194/2011, este interesant că faptele sunt localizate pe parcursul anului 2012 și acestea vizează cinci acte materiale, fiind vorba de o cantitate de 2,6 grame de produse care conține acea substanță interzisă. Aceste fapte sunt imputate inculpatului și sunt probate cu actele întocmite de investigatorul sub acoperire, considerând că acestea au fost
comise în condițiile stării de provocare. Nu contestă faptul că măsura preventivă poate fi dispusă în baza unor indicii și că nu este necesar să existe probe dar, raportat la situația concretă, este ciudată modalitatea în care s-a decis luarea unei măsuri atât de severe față de inculpat. Inculpatului i se impută că ar fi cumpărat de la denunțător 10 grame de hașiș în anul 2011. În aceste condiții se pune problema dacă o măsură atât de severă este necesară pentru a se realiza scopul procesului penal, în ce măsură nu erau incidente disp.art.136 alin.2 C.pr.pen., care stabilește că măsura liberării provizorii sub control judiciar poate să concure la atingerea scopului procesului penal în condițiile în care s-a luat o măsură preventivă restrictivă de libertate. Față de aceste împrejurări, față de datele concrete ale presupusei fapte comise de inculpat, de situația personală a inculpatului, se pune întrebarea dacă nu este necesar a fi reevaluată întreaga lui situație. Susține că starea de normalitate este aceea ca fiecare să poate beneficia de o judecată în stare de libertate, excepția fiind situația în care se dispune arestarea preventivă. La dosar nu există nici o dovadă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Consideră că este criticabilă, sub aspectul temeiniciei, încheierea instanței de fond. Inculpatul, pe parcursul vieții, a suportat diferite încercări și probabil că în acest context a ajuns să fie suspicionat și de comiterea unor fapte de natură infracțională în condițiile în care el plătește un preț pentru nesăbuința de ași alege anturajul, inculpatul fiind crescut doar de mamă întrucât tatăl acestuia a decedat. Cu toate acestea, inculpatul a reușit să termine cursurile unei facultăți. Din păcate, inculpatul nu a realizat că este la limita infracționalității iar teribilismul vârstei l-au adus în această situație. Inculpatul a primit lecția necesară, a conștientizat tot ceea ce a făcut și care trebuie să fie mersul vieții sale, astfel că solicită să i se dea o șansă să-și termine facultatea. Inculpatul va încerca să se reinsereze în societate și să-și susțină familia.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să se stabilească obligațiile în raport de disp. art. 160 indice 2 C.p.p. cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. În mod temeinic s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, constatând pe baza actelor dosarului că, deși cererea întrunește condițiile prev.de art.160/2 alin.1 C.pr.pen., constatând că nu ne aflăm în nici una din ipotezele prev.de art.160/2 alin.2 C.pr.pen. care ar putea acorda acest beneficiu, cu toate acestea, examinând întregul context al cauzei, prin prisma naturii și circumstanțelor în care au fost comise faptele reținute în sarcina inculpatului, în raport cu persoana acestuia și în raport cu subzistența temeiurilor arestării preventive, măsură care a fost luată față de inculpat la 5 iulie 2013, în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că cererea este nefondată.
Inculpatul Uioraș A., având ultimul cuvânt, solicită instanței a se avea clemență față de el și să i se permită să fie judecat în stare de libertate pentru ași termina facultatea. Susține că detenția îl afectează foarte tare, atât fizic cât și psihic. Solicită a se avea în vedere că mama lui este foarte grav bolnavă de diabet iar el este singurul sprijin al ei.
C U R T E A
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 47/CC din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală:
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat I. A. L., zis "Pava";, fiul lui Pavel și V. -M., născut la 13 iunie 1989 în mun.Bistrița, județul Bistrița-Năsăud,
cu același domiciliu, str.U. lui nr.2, CNP 1., f.f.l. mun.C. -Napoca, str.Decebal nr.73, ap.7, jud.C., fără antecedente penale, cetățean român student, necăsătorit, fără copii minori, deținut în Arestul I.P.J.Bistrița-Năsăud.
A fost obligat petentul-inculpat la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, petentul I. A. L., a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prin care a solicitat să se dispună punerea în libertate provizorie în baza disp. art. 160/8a al. 2 c. proc. pen., cu stabilirea în baza disp. art. 160/8a al. 3 c. proc. pen. a obligațiilor ce urmează a fi respectate potrivit disp. art. 160/2 al. 3 și 3/1 cod proc. pen. Menționează că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
În motivarea cererii arată că este cercetat în dosarul de urmărire penală nr. 129D/P/2012 al DIICOT BT BN sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din legea 143/2000 cu aplic art. 41 al. 2 cod penal și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev. de art. 16 al. 1 din legea 194/2011 cu aplic art. 41 al. 2 cp., ambele cu aplic. art. 33 lit. a cp. A fost reținut în cauză pentru 24 ore, în intervalul_, ora 16,35 -_, ora 16,35, iar prin încheierea penală nr. 44/CC/_ pronunțată de Tribunalul BN în dosarul nr._, s-a dispus arestarea sa pentru o perioadă de 29 zile, încheierea penală rămânând definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. . Mandatul de arestare emis a fost pus în aplicare prin prezentarea sa benevolă la arestul IPJ în data de_ .
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii: este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar cererea cuprinde mențiunile prev. de art. 160/6 al. 2 c proc. pen..
În temeiul disp. art. 160/8a al. 2 cod proc. pen., solicită să se constate că cererea este întemeiată și să fie admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art. 160/2 alin. 1 și 2 c. proc. pen., condițiile de fond ale liberării provizorii sub control judiciar sunt următoarele: infracțiunea să fie săvârșită din culpă, iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai mare de 18 ani închisoare;
liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, la care România este parte contractantă, statuează prin art. 5 pct. 3 că orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, sub titlul - scopul și categoriile măsurilor preventive, se statuează astfel: în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a
se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea; obligarea de a nu părăsi localitatea; obligarea de a nu părăsi țara; arestarea preventivă (alin. 1).
Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune (alin. 2).
Mai mult, jurisprudența Curții Europene a statuat că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservării probelor; împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității; necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente (cazul Jablonski c/Polonia, hotărârea din 21 decembrie 2000). Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă (cazul Wemhoff c/Germania, hotărârea din 27 iunie 1968). Limita rezonabilă a detenției preventive se apreciază in concreto, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele proprii. Intervalul de timp prevăzut de art. 5 pct. 3 din Convenție cere o diligentă sporită și se deosebește de intervalul prevăzut de art. 6 din Convenție (cauza Stogmuller c/Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969). Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a vedea în ce măsura există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cazul Labila c/Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000).
In analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că liberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică. In afară de acestea, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată; continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate (cazul Letellier c/Franței). în aceiași cauză instanța comunitară a mai statuat asupra motivelor ce vizează riscul presiunii asupra martorilor, riscul sustragerii petiționarei și insuficiența unui control judiciar, toate motivele fiind invocate de instanțele naționale franceze pentru a justifica respingerea cererilor de liberare provizorie. Astfel, relativ la riscul presiunii asupra martorilor (la care se adaugă, ratione legis, victima, părțile și experții), Curtea Europeană a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, astfel încât să se constate dacă acesta s-a atenuat sau chiar a dispărut. Referitor la riscul de fugă al petiționarei, aceiași instanță declară că un atare risc nu poate fi apreciat doar pe baza gravității pedepsei la care se expune persoana cercetată, ci el trebuie analizat în funcție de ansamblul de elemente suplimentare pertinente proprii, astfel încât fie să i se confirme existența, fie să îl facă atât de redus încât să nu mai poată justifica o detenție preventivă. în sfârșit, motivul relevat de insuficiența unui control judiciar, a fost analizat de Curtea Europeană astfel: când o detenție nu se prelungește decât ca urmare a temerii de a vedea că acuzatul se sustrage prin fugă de la prezentarea sa în fața judecătorilor, se
încearcă eliberarea celui interesat dacă el poate să furnizeze garanții adecvate de prezentare.
În speță, în ceea ce privește desfășurarea în continuare a procesului penal în fața organelor de urmărire penală, solicită să se constate în conformitate cu disp. art. 160/2 al. 2 cod proc. pen. următoarele:
Referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni (alin. 2 teza I), actele și lucrările dosarului de urmărire penală nu relevă nici un fel de date în acest sens. Astfel, arată că nu are antecedente penale, iar în raport de faptele ce i se impută nu sunt motive verosimile de a se crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc, solicită să se constate că este acuzat că ar fi săvârșit această infracțiune în luna februarie 2011, fără ca de la acel moment să i se impute că ar fi continuat în vreun fel acest tip de activitate infracțională. Prin urmare, dacă nu este nici măcar acuzat că în perioada martie 2011 până în prezent ar fi săvârșit astfel de infracțiuni, cu atât mai puțin poate fi suspectat că ar putea săvârși astfel de infracțiuni în viitor. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, solicită să se observe că la perchezițiile efectuate la domiciliul său din Bistrița și la reședința din C. nu au fost depistate substanțe care să justifice prezumția posibilității continuării săvârșirii acestei infracțiuni.
În consecință, se solicită să se aprecieze că nu există date de natură a fi verificate de către instanță, care să ateste pericolul că ar putea săvârși o nouă infracțiune, și drept urmare, nu există temeiuri de a crede că este necesară împiedicarea de a săvârși alte fapte penale.
Referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, solicită de asemenea să se constate că astfel de date, de natură a fi verificate de către instanță nu pot fi relevate de actele și lucrările de urmărire penală (alin. 2 teza a-Il-a). Astfel, zădărnicirea aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor. Pe de altă parte, influențarea unor subiecți ai procesului penal, în acest context, trebuie să se sprijine pe date reale și nu pe eventuale bănuieli fără suport probator. Recurgerea sa la distrugerea sau alterarea unor mijloace de probă, ar trebui să vizeze în această cauză, probele deja administrate (declarații ale martorilor, ale celorlalți inculpați, a rapoartelor de constatare științifică sau a înregistrărilor audio-video), care se află în păstrarea organului de urmărire penală, iar în cazul trimiterii în judecată, toate aceste mijloace de probă se vor afla în custodia instanței sesizată cu judecarea pe fond a cauzei.
Dimpotrivă, pe parcursul procesului penal până în acest stadiu, a dovedit o bună colaborare cu organele de anchetă și instanțele de judecată: deși măsura reținerii preventive a expirat de drept și a fost pus în liberate, a ales să rămână în sala de judecată, să dea declarație în fața judecătorului, să rămână în sală până la închiderea dezbaterilor. A doua zi s-a prezentat la sediul instanței pentru a lua cunoștință personal de soluția pronunțată în cauză și ulterior s-a predat benevol la Arestul IPJ, mandatul de arestare emis nemaifîind necesar a fi pus în executare prin forță publică.
Se desprind două consecințe: până în prezent nu există date care să releve obiectiv că are în antecedență astfel de intervenții, nefiind de altfel cunoscut cu antecedente penale, și este în afara oricărei îndoieli că mijloacele de probă se află tot timpul sub paza juridică a autorităților judiciare, ceea ce înlătură într-o
proporție covârșitoare posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.
În consecință se solicită să se constate că nici ipoteza susținută de art. 160/2 alin. 2 teza a-II-a Cod procedură penală pentru a respinge cererea de liberare provizorie, nu are aplicațiune în această cauză, astfel că toate condițiile de legalitate și temeinicie a cererii sunt întrunite în speță.
Se mai arată că potrivit art. 136 alin. 1 și 2 c. proc. pen., scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justificând luarea unor măsuri preventive, se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune. Prin această dispoziție, legiuitorul a intenționat să asigure realizarea acelorași finalități prin măsuri diferite, și anume: măsuri principale de restrângere a unor drepturi și libertăți, cum sunt cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. a), b), c) și d) Cod procedură penală; măsuri alternative de restrângere a unor astfel de drepturi și libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, prevăzută de art. 160/1 Cod procedură penală.
Opțiunea între cele două categorii de măsuri, aparține numai instanței, în raport de circumstanțele specifice ale cauzei. In acest sens, s-a pronunțat Curtea Europeană când a decis că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai mari a sancțiunilor penale și al celor civile care îl amenințau pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Neumeister c/Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
Sub acest aspect, solicită să se constate că este proaspăt absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Dimitrie Cantemir C. (urmând a susține examenul de licență) și are deja o ofertă concretă pentru un loc de muncă. Are un domiciliu stabil, beneficiază de suportul moral, afectiv și material oferit de mama sa (tatăl fiind decedat), nu a avut niciodată atitudini periculoase sau violente, are o bună comportare în familie și societate, conform caracterizărilor anexate, iar prelungirea stării de detenție semnifică și întreruperea legăturilor de familie.
Considerată în sens larg, liberarea provizorie este o măsură constituțională, prevăzută de legea procesual penală pentru a da posibilitate instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive. Liberarea provizorie constituie totodată un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă.
Apreciată in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, art. 160/2 alin. 3, 3/1 și 3/2 Cod procedură penală, dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie.
O asemenea măsură nu are, prin ea însăși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim. Dar nici asupra autorităților judiciare de urmărire penală nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Este motivul pentru care legiuitorul român, începând cu anul 1992, a preluat din legislațiile
europene această instituție, perfecționând-o în timp, prin modificări aduse în anii 2003 și 2006.
Protejarea opiniei publice nu se confundă cu prezervarea ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice, care apare periclitată datorită prezenței acestei persoane și activităților sale infracționale. Mediatizarea unui caz penal are menirea de a informa publicul cu privire la aspecte ale anchetei sau judecării cauzei, ceea ce este de natură să contribuie într-un mod specific la protejarea comunității publice. Aceste aspecte nu pot fi invocate ca motive legale pentru neacordarea unui beneficiu legal.
Cu privire la infracțiunea "principală" și "actuală" pentru care este cercetat, aceea de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, solicită să se observe și faptul că legislația internă nu îndeplinește exigența "previzibilității", așa cum este ea desprinsă din art. 7 CEDO, astfel încât este aproape imposibil pentru un cetățean să își poată regla conduita în mod corespunzător și apoi să poată anticipa efectele pe care eventuala încălcare a legii le poate avea asupra sa.
Dispozițiile legii 194/2011 nu sunt clare și precise. Dacă în cazul infracțiunii de trafic de droguri legea este precisă în sensul înscrierii în tabelele anexă la lege a substanțelor care sunt interzise prin lege, legea 194/2011 dă definiții extrem de largi și neclare ale infracțiunii. Potrivit definiției de la art. 2 lit. e din lege, cu siguranță efectuarea de operații cu cafea (cofeină) sau băuturi energizante (cofeină + taurină) poate fi interpretat ca fiind infracțiune (s-a stabilit cu certitudine prin studii științifice că, cofeina singură sau potențată de taurină, are efecte de stimulare a sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică). Prin urmare, cetățeanul este pus în imposibilitatea de a prevedea de la bun început care sunt consecințele faptelor sale, dacă ele reprezintă sau nu o încălcare a legii. Acuzarea susține în prezentul dosar că substanțele cu care ar fi efectuat operațiuni sunt cu certitudine producătoare de efecte psihoactive întrucât compusul 4MEC este calificat în raportul EMCDDA din 2010 ca făcând parte dintre cele 41 noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010. În primul rând, în raportul EMMCDA nu apare nici un tabel anexă, acest tabel apare abia în sinteza Europol a raportului, ca fiind introdus în tabel de organele de poliție din Marea Britanie (UK). Tabelul respectiv a fost găsit de profesioniști ai dreptului după căutări specializate, astfel că invocarea lui este un motiv pentru a se susține lipsa de previzibilitate și claritate a legii. În al doilea rând, substanța 4MEC a fost calificată ca având efecte psihoactive în baza definiției legale dată de normele de drept ale Marii Britanii, și nu ale României. În al treilea rând, raportul reprezintă un act administrativși el nu poate fi introdus "forțat" în legislația internă. Scopul editării lui este de a informa legiuitorul național cu privire la noile tendințe în domeniu, astfel încât legiuitorul național să ia măsurile ce se impun, ceea ce legiuitorul român nu a binevoit să facă. La urmă, dar cel mai important, substanța pretins cumpărată, conform rapoartelor de constatare tehnico- științifice de la dosar, nu este 4MEC, ci un compus cu spectru de masă asemănător acestuia, despre care nu se știe ce fel de efecte produce. Comercializarea acestui tip de substanțe este atât de generalizată și în mod public pretins a fi legală, încât este cu neputință a prevedea că în situația în care chiar ai efectua operațiuni cu astfel de substanțe ai putea fi arestat (cum ar părea incredibil să fi arestat pentru efectuarea de operațiuni cu cafea, substanță cu efecte psihoactive). În speța de față, pe de o parte, raportat la faptul că deja a petrecut efectiv un număr mare de zile în Arestul IPJ, s-a tras un semnal de
alarmă (atât la nivel personal dar și public) cât se poate de clar asupra consecințelor pe care eventuala săvârșire în viitor a unor astfel de fapte le-ar putea avea, iar pe de altă parte, raportat la efectul benefic pe care permiterea, ca să finalizeze studiile universitare le-ar avea comparativ cu deținerea sa în arest, apreciază că este dezirabilă luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 44/CC/0_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr._, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. A. L. , zis
"Pava";, fiul lui Pavel și V. -M., născut la 13 iunie 1989 în mun.Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, cu același domiciliu, str.U. lui nr.2, CNP 1., f.f.l. mun.C. -Napoca, str.Decebal nr.73, ap.7, jud.C., fără antecedente penale, cetățean român student, necăsătorit, fără copii minori, cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic.art.41 al.2 C.p. și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev.de art.16 al.1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p. ambele cu aplic.art.33 lit.a C.p. și a inculpaților Varga A. Nicolaie, Kilin Robert Attila, Adam Arpad, Lingurar I. ,
C. V. Gelu, Nădășan Mihai V., Petruț I. C. , pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data și ora punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Prin aceeași încheiere penală s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de procurorul de la Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, față de inculpații: Blenche A. I., și Bența R. Dan, iar în baza art.145 Cod procedură penală s-a luat față de acești inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv C. -Napoca, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce îl privește pe inculpatul I.
A. L., tribunalul a reținut următoarele:
Prin Rezoluția din data de_, procurorul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a dispus începerea urmăririi penale față de numitul I.
A. L. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (modificată) aplic.art.41 al.2 C.p. și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev.de art.16 al.1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p. (f.179 vol.I dosar urmărire penală).
S-a reținut că inculpatul I. A. L. este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplic.art.41 al.2 C.p., constând în aceea că într-o zi din perioada februarie - martie 2011, învinuitul s-a deplasat în loc.Șieu Măgheruș unde a cumpărat de la numitul Hojdea Darius A. (născut la_ ) o cantitate de cca 10 grame cannabis cu prețul de 300 lei, drog de risc pe care l-a deținut fără drept în scop de comercializare sau oferire altor persoane, iar după cca 7-14 zile săptămâni s-a deplasat din nou în loc.Șieu Măgheruș și i-a cerut din nou denunțătorului Hojdea Darius A. să îi vândă o cantitate de cannabis, iar în contul prețului să accepte să primească de la învinuit o cantitate din drogul «sare de baie », tranzacție care însă nu s-a finalizat deoarece denunțătorul nu voia alt drog în schimbul celui pe care-l vindea, ci voia bani.
Din același « lot« de cannabis din care a vândul învinuitului I. A. L. cele 10 grame, denunțătorul Hojdea Darius A. a vândut ulterior, dar în aceeași perioadă de la sfârșitul lunii martie 2011 și numitului Borgovan Cosmin D., o cantitate de cca 170 grame cannabis pe care acesta l-a ambalat în 2 colete diferite pe care le-a pus în geanta prietenei sale Ghib Lidia Brigitte.
În data de_, numitul Borgovan Cosmin D. a plecat din Bistrița spre Budapesta încercând să scoată din țară cantitatea de drog de risc menționată anterior, dar pe traseu autoturismul în care se afla acesta (marca BMW cu nr.BX498KJ) a fost oprit întâmplător de o patrulă de poliție din cadrul Poliției orașului Beclean care a descoperit cele 2 pachete în geanta de voiaj și respectiv în poșeta prietenei numitului Borgovan Cosmin D., (asupra căruia s-a găsit încă o cantitate de cannabis și un cântar electronic de mare precizie), care în urma analizelor de laborator, iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr.383159/_ al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul
B.C.C.O. C. -Napoca s-a stabilit că probele ridicate erau compuse din cantitățile de 1,9 grame cannabis, 62,6 grame cannabis și 99 grame cannabis, drog care s-a evidențiat și pe cântarul electronic.
De asemenea este cercetat și pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prev. de art.16 al. 1 din Legea 194/2011, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., constând în aceea că începând de după data de_ și până la data de 0_, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cumpărat sau a procurat în scop de comercializare sau oferire, diferite cantități din substanța susceptibilă de a produce efecte psihoactive 4 MEC; la data de_, învinuitul a vândut cu prețul de 100 lei un pliculeț cu substanța denumită "sare de baie"; colaboratorului cu numele de cod "Scurtu O. ";. La scurt timp după ce s-a despărțit de făptuitorul care i-a vândut pliculețul cu "sare de baie";, colaboratorul autorizat cu numele de cod "Scurtu O. "; s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod "I. O. "; căruia i-a predat proba obținută pe care la rândul său investigatorul sub acoperire a predat-o ofițerului de poliție anume desemnat din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud.
Cu privire la această probă s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico- științifice de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul
B.C.C.O. C. -Napoca. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.2345435/_ al acestui laborator s-a concluzionat că proba ridicată de la învinuit, în cantitate de 0,2 grame, substanță cristalină de culoare albă, nu conține substanțe stupefiante ori psihotrope care cad sub incidența Legii nr.143/2000, dar că substanța în cauză, în cantitate de 0,2 grame (care s-a consumat în procesul analizelor de laborator) constituie substanța denumită 4- MEC (4-metiletcatinonă) care figurează în lista celor 41 de substanțe cu efecte psihoactive raportată de Europol prin raportul anual EMCDDA din 2010 privind implementarea deciziei nr.2005/387/JHA a consiliului UE, anexa 2, poz.15.
La data de_, învinuitul i-a oferit un pliculeț din plastic cu sistem de închidere zip lock care conținea substanța denumită "sare de baie"; colaboratorului cu numele de cod "Ordace V. ";. La scurt timp după ce s-a despărțit de făptuitorul care i-a oferit pliculețul cu "sare de baie";, colaboratorul autorizat cu numele de cod "Ordace V. "; s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod "M. iu A. "; căruia i-a predat proba obținută pe care la rândul său investigatorul sub acoperire a predat-o ofițerului de poliție anume desemnat din cadrul S.C.C.O. Bistrița-Năsăud.
Cu privire la această probă s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico- științifice de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul BCCO
C. -Napoca. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.18125001/_ al
acestui laborator s-a concluzionat că proba ridicată de la învinuit, în cantitate de 0,6 grame, substanță cristalină de culoare crem, nu conține substanțe stupefiante ori psihotrope care cad sub incidența Legii nr. 143/2000, dar că substanța în cauză, în cantitate de 0,6 grame (care s-a consumat în procesul analizelor de laborator) constituie substanța denumită 4-MEC (4-metiletcatinonă) care figurează în lista celor 41 de substanțe cu efecte psihoactive raportată de Europol prin raportul anual EMCDDA din 2010 privind implementarea deciziei nr.2005/387/JHA a consiliului UE, anexa 2, poz.15.
În data de_, prin ordonanța procurorului s-a dispus autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu numele de cod "P. escu Ion"; și a colaboratorului autorizat cu numele de cod "Cocoșilă M. "; pentru a procura drogul de mare risc "4Metilmetcatinonă"; (denumit popular "sare de baie";) sau orice alte tipuri de droguri de la făptuitori, iar la data de_, în timp ce se afla în mun.C. -Napoca, investigatorul sub acoperire cu numele de cod "P. escu Ion"; a obținut prin cumpărare cu prețul de 100 lei, cu titlu de probă, cantitatea de 0,4 grame, prin intermediul colaboratorului autorizat cu numele de cod "Cocoșilă M. ";, un pliculeț cu substanța denumită "sare de baie"; de la numitul I. A. L.
, care în urma analizelor de laborator efectuate la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C. - Napoca s-a dovedit a fi substanța 4MEC (4-metiletcatinonă), care este calificată în raportul anual EMCDA Europol pe anul 2010 privind implementarea Deciziei nr.2005/287/JHA a Consiliului UE, în anexa 2, la poz.15, ca făcând parte din cele 41 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010, conform Raportului de Constatare tehnico-științifică nr.1812503/_ .
La data de_, în timp ce se afla în mun.C. -Napoca, investigatorul sub acoperire nu numele de cod "M. Robert";, autorizat de procuror prin ordonanța din data de_, a obținut prin cumpărare cantitatea de 0,9 grame cu prețul de 100 lei, cu titlu de probă, prin intermediul colaboratorului autorizat cu numele de cod "Chira Mihai"; un pliculeț cu substanța denumită "sare de baie"; de la numitul I. A. L., care în urma analizelor de laborator s-a dovedit a fi, conform Raportului de Constatare tehnico-științifică nr.1812610/_ emis de Laboratorul de analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. C. - Napoca, substanța 4MEC (4-metiletcatinonă), calificată în raportul anual EMCDA Europol pe anul 2010 privind implementarea Deciziei nr.2005/287/JHA a Consiliului UE, în anexa 2, la poz.15, ca făcând parte din cele 41 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010.
La data de_, investigatorul sub acoperire nu numele de cod "M. Robert";, autorizat de procuror prin ordonanța din data de_, a procurat prin intermediul colaboratorului autorizat cu numele de cod "Chira Mihai"; un pliculeț cu o substanță despre care numitul I. A. L. a afirmat că este "sare de baie"; pe care i-o oferă spre consum, care în urma analizelor de laborator s-a dovedit a fi, conform Raportului de Constatare tehnico-științifică nr.1812611/_
emis de Laboratorul de analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. C. - Napoca, cantitatea de 0,5 grame din substanța 4MEC (4-metiletcatinonă), calificată în raportul anual EMCDA Europol pe anul 2010 privind implementarea Deciziei nr.2005/287/JHA a Consiliului UE, în anexa 2, la poz.15, ca făcând parte din cele 41 de noi substanțe psihoactive raportate pentru prima dată în anul 2010.
În perioada ulterioară, începând din luna martie 2013 și până în prezent, învinuitul a cumpărat în mai multe rânduri substanțe cu efecte psihoactive denumite CM21, Crank, BMB, ș.a., de la diferiți traficanți de astfel de substanțe din mun.C. -Napoca, precum Varga A. N. zis "Calu";, Galiș Vicențiu D. zis "Dani";, C. V. Gelu (ambii utilizatori ai postului telefonic nr.0742462002,
ca de ex. în_, ora 1,29 și_, ora 21,31), AN S., ș.a., substanțe din care a oferit spre consum și altor persoane din anturajul său precum sunt: o persoană pe nume P. ce utilizează postul telefonic nr.0744203267, o altă persoană ce utilizează postul telefonic nr.0754957091 (convorbirea din_, ora 13,14 în care ea îi cere "două de ălea";), o persoană care utilizează postul telefonic nr.0753337158 (în data de_, ora 17,04 și ora 18,44 și în data de_, ora 23,59 - când el o invită la un "ceai";).
În raport de cele reținute prin hotărârea de arestare preventivă, hotărâre ce a rămas definitivă, prin respingerea recursului inculpatului, cererea de liberare provizorie formulată de petent apare ca neîntemeiată și, în consecință, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca atare.
În analiza cererii deduse judecății s-a pornit de la premisa că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă - fapt statuat cu consecvență în practica instanțelor naționale -, că aceasta întrunește condițiile legale cuprinse în disp. art. 160/2 alin. 7 C.pr.pen. și că în cauză nu este dat niciunul din cazurile legale menționate în alin. 2 al textului precizat, care să
împiedice acordarea liberării provizorii.
Cu toate acestea, s-a apreciat că cererea este lipsită de temeinicie, ținând seama de elementele concrete ale speței, referitoare la natura infracțiunilor comise, la gravitatea acestora și de persoana inculpatului, care a dovedit o perseverență infracțională nedorită și manifestă carențe etice, în convorbirile interceptate acesta declarând cu infantilă emfază că "a făcut de toate la limita legalității";.
Pe de altă parte, este de reținut că, în instrumentarea unor astfel de cauze, trebuie păstrat justul echilibru între reacția organelor judiciare și manifestarea expresiei drepturilor procedurale ale persoanei cercetate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare în administrarea probelor, în desfășurarea procesului în bune condiții.
Or, în atari condiții, admiterea unei astfel de cereri, la doar o săptămână de la momentul la care măsura preventivă a fost confirmată prin respingerea recursului promovat de petent, ar goli de conținut riposta judiciară a autorităților.
Celelalte aspecte invocate de petent, legate de discuțiile pe marginea infracțiunii prev. de art. 16 din Legea 194/2011 vizează alt cadru procesual, motiv pentru care nu vor fi analizate la acest moment.
Având în vedere soluția preconizată și, văzând și disp. art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ]n termenul legal inculpatul I. A. L. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să se stabilească obligațiile în raport de disp. art. 160 indice 2 C.p.p. cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În recursului se arată că motivul pentru care s-a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar este aceea că inculpatul este în ultimul an de facultate iar în luna septembrie urmează să susțină licența și mai are un examen restant. Al doilea motiv pentru care inculpatul are această poziție, este faptul că este unicul sprijin pentru mama sa care prezintă afecțiuni, respectiv este o persoana diabetica și realizează tratament cu insulină de 4 ori pe zi. Un ultim motiv pentru care s-a insistat în formularea cererii este acela că faptele care îi sunt imputate nu prezintă acel grad de pericol social pentru ordinea publică care să justifice menținerea măsurii arestării preventive .Se apreciază că încheierea
prin care s-a dispus respingerea cererii este neîntemeiată. Sub aspectul fondului cauzei, respectiv a faptei prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, solicită a se avea în vedere că probațiunea vizează fapte comise în 2011, fapta este susținută ca unică probațiune prin depoziția unui martor denunțător pentru că alte probe nu există, martor care se află într-o situație similară și care este interesat în a formula denunțul. În ceea ce privește cealaltă infracțiune, prev.de art.16 alin.1 din Legea 194/2011, este interesant că faptele sunt localizate pe parcursul anului 2012 și acestea vizează cinci acte materiale, fiind vorba de o cantitate de 2,6 grame de produse care conține acea substanță interzisă. Aceste fapte sunt imputate inculpatului și sunt probate cu actele întocmite de investigatorul sub acoperire, considerând că acestea au fost comise în condițiile stării de provocare. Nu se contestă faptul că măsura preventivă poate fi dispusă în baza unor indicii și că nu este necesar să existe probe dar, raportat la situația concretă, este ciudată modalitatea în care s-a decis luarea unei măsuri atât de severe față de inculpat. Inculpatului i se impută că ar fi cumpărat de la denunțător 10 grame de hașiș în anul 2011. În aceste condiții se pune problema dacă o măsură atât de severă este necesară pentru a se realiza scopul procesului penal, în ce măsură nu erau incidente disp.art.136 alin.2 C.pr.pen., care stabilește că măsura liberării provizorii sub control judiciar poate să concureze la atingerea scopului procesului penal în condițiile în care s-a luat o măsură preventivă restrictivă de libertate.. La dosar nu există nici o dovadă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Consideră că este criticabilă, sub aspectul temeiniciei, încheierea instanței de fond. Inculpatul, pe parcursul vieții, a suportat diferite încercări și probabil că în acest context a ajuns să fie suspicionat și de comiterea unor fapte de natură infracțională în condițiile în care el plătește un preț pentru nesăbuința de ași alege anturajul, inculpatul fiind crescut doar de mamă întrucât tatăl acestuia a decedat. Cu toate acestea, inculpatul a reușit să termine cursurile unei facultăți, însă, inculpatul nu a realizat că este la limita infracționalității, iar teribilismul vârstei -au adus în această situație.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani , iar alin. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru ca inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării sub control judiciar, art 160 indice 2 C.p.p prevede în alin.1 o condiție pozitivă, iar în alin. 2 o condiție negativă.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1 C.p.p. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p. ,nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai vocație, instanța având posibilitatea de refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Adică ,îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p și art. 160 indice 4 alin 1 și indice 5 alin. 2 și 3 C.p.p. nu conduce automat la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, în speță, fiind lăsată la latitudinea instanței soluționarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta și nu o obligație.
La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel cum s-a decis și prin recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 17 /_ a ÎCCJ, verificându-se totodată și în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că inculpatl I. A. L. este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 (modificată) aplic.art.41 al.2 C.p. și de efectuare fără autorizație de operațiuni cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive prev.de art.16 al.1 din L.194/2011 cu aplic. art.41 al.2 C.p. (f.179 vol.I dosar urmărire penală), fiind luată măsura arestării preventive față de inculpat, în baza art 148 lit. f C.p.p. prin Prin Încheierea penală nr. 44/CC/0_ pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul penal nr._ .
Art. 148 lit. f) C.p.p. implică existența cumulativă a două condiții, și anume, că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive și ulterior a menținerii arestării preventive s-a procedat la o analiză obiectivă a acestor condiții motiv pentru care s-a și dispus arestarea inculpatului.
Nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal.
Durata rezonabilă a arestării preventive trebuie apreciată în raport cu motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, complexitatea cauzei, iar durata detenției în raport de infracțiunea comisă, conduita inculpatului, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, conduita organelor judiciare, dar mai ales durata detenției din momentul arestării - în speță 0_ și până în prezent, deci o lună și 9 zile .
În contextul celor expuse mai sus și în raport și de împrejurările că pe lângă gravitatea faptei, motivul invocat pentru luarea măsurii arestării preventive și ulterior a menținerii acestei măsuri a fost acela al protejării ordinii publice, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat după intervalul de timp scurs de la momentul arestării inculpatului.
CEDO a apreciat (cazul Tomasi c/a Frantei) că se poate considera că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit un anumit timp și totodată (cazul Letellier c/a Frantei) prin gravitatea deosebită și prin reacția publică la săvârșirea unor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp însă totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Raportat la aceste considerente, Curtea va constata că intervalul de timp de o lună și 9 zile ce a trecut de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent nu a diminuat pericolul social reglementat de art.148 lit.f C.pr.pen., temei care mai subzistă- și ca atare și rezonanța socială negativă produsă în comunitate în acest moment procesual își păstrează actualitatea .
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului, cum ar fi că acesta nu are antecedente penale, are o conduită corespunzătoare în familie și societate sau situația sa familială și profesională și finalizarea studiilor superioare, acestea
vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție conform art. 345 C.p.p.
Ca atare ,Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit. b( C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul I. A. L., împotriva
încheierii penale nr.47/CC/_ a Tribunalului Bistrița Năsăud.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul I. A. L.
, fiul lui Pavel și V. M., născut la_, aflat în prezent în Arestul IPJ Bistrița Năsăud, împotriva încheierii penale nr.47/CC/_ a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
L. | H. | M. | Ș. | I. | C. | M. |
GREFIER,
L. C.
Red.I.C.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: P. A. D.
| ← Decizia penală nr. 271/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 147/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
