Decizia penală nr. 274/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA PENALĂ NR. 274/R/2013
Ședința publică din data de 14 august 2013 Instanța constituită din:
Președinte R. M. Judecător M. L. Judecător A. Ț. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul N. M. împotriva încheierii penale f.n. din data de_ pronunțată de Judecătoria Huedin prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul N. M. aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Sârb A. S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
La întrebarea instanței, inculpatul N. M., arată că își menține recursul formulat.
Instanța procedează la identificarea inculpatului N. M. care arată că este fiul lui N. și Petra, născut la data de_ în Alexandria, jud. Teleorman.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a fi asistat de un apărător ales, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu.
Inculpatul N. M., arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța solicită inculpatului N. M. să precizeze dacă a fost prezent la pronunțarea Încheierii din data de_ prin care s-a menținut măsura arestului preventiv.
Inculpatul N. M., arată că nu a fost prezent la pronunțare, însă copia minutei i-a fost comunicată la Arest în data de_ seara, dată la care a și formulat recurs împotriva încheierii.
Instanța constată că în recursul formulat de către inculpat se consemnează data redactării_, iar înscrisul a ajuns prin fax la Judecătoria Huedin în data de_ . Față de acest aspect și având în vedere aspectele pe care le-a învederat inculpatul, instanța pune în discuție la acest termen de judecată, tardivitatea recursului însă va acorda și cuvântul pe fond.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. M., având în vedere aspectele pe care le-a învederat inculpatul, consideră că recursul a fost formulat în termenul legal de 24 ore, inculpatul arătând faptul că, comunicarea încheierii s-a făcut
în data de 2 august 2013, dată la care el a și formulat recurs în cauză. Chiar dacă înscrisul a ajuns prin fax în data de 5 august 2013, nu este culpa sa, ci eventual culpa celor de la penitenciar. În consecință, solicită instanței să respingă excepția tardivității.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere aspectele relatate de inculpat, în sensul că a primit comunicarea în data de_ seara și a declarat recurs, care a fost înregistrat în mod normal în data de_, solicită instanței respingerea excepției tardivității.
Instanța unește excepția invocată cu fondul cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul participanților în susținerea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. M., arată că susține recursul declarat de către inculpat, solicitând instanței să îl admită, să caseze încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Huedin și rejudecând cauza să pronunțe o nouă hotărâre prin care să dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Prin încheierea penală atacată, instanța, la primirea dosarului, a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat, încheiere pe care o consideră că este netemeinică și nelegală.
Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv temeiul prev. de art. 148 lit. a, d și f C.p.p.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. a C.p.p., consideră că s-a făcut o interpretare greșită a conduitei și a comportamentului inculpatului, că s-a ignorat faptul că, practic, el a fost depistat pe raza aceluiași județ unde a fost și comisă fapta. Pe baza probelor administrate nu se poate concluziona că acesta s-a ascuns și că s-a sustras de la urmărirea penală, pe de altă parte, la dosar nu există probe din care saă rezulte că acest inculpat, odată lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată.
În ce privește cel de al doilea temei prev. de art. 148 lit. d C.p.p., apreciază că acesta nu a existat nici la momentul luării măsurii arestării preventive și nu există nici în prezent. Apreciază că acest temei nu poate fi luat în considerare decât în cazul existenței unei condamnări ori după cum se observă din actele de la dosar inculpatul nu a mai fost condamnat. Chiar în ipoteze în care acesta mai este cercetat în alte dosare, câtă vreme nu există o soluție de condamnare el beneficiază de prezumția de nevinovăție și acest aspect nu poate să fie ignorat.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., apreciază că nici acesta nu mai subzistă, nu sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În opinia sa, acest pericol concret pentru ordinea publică nu a fost motivat corespunzător de către instanță, nu a fost dovedit, ci a fost prezumat din gravitatea faptelor pe care le-a săvârșit inculpatul, însă gravitatea faptelor nu justifică menținerea arestării preventive. În opinia sa, pericolul concret pentru ordinea publică trebuia să fie examinat și în raport de persoana inculpatului, prima instanța nu a ținut seama de faptul că acesta nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul urmăririi penale, că a recunoscut toate faptele, ceea ce denotă un pericol social redus.
Mai mult, în motivarea încheierii penale instanța reține greșit toate aspectele legate de situația personală a inculpatului, antecedența sa penală precum și comportamentul avut de acesta în cursul urmăririi penale vor fi analizate abia la finalul
procesului. Din punctul său de vedere, în analizarea subzistenței temeiului prev. de art.
148 lit. f C.p.p, instanța nu putea să facă abstracție de persoana și conduita inculpatului.
Inculpatul a fost arestat la data de_, între timp urmărirea penală a fost finalizată, apreciind că scopul măsurii a fost atins, astfel că nu mai este nici legală, nici temeinică menținerea acestei măsuri.
Întrucât nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, apreciază că judecata se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, în situația în care instanța va considera că pentru buna desfășurare a procesului penal sunt necesare unele garanții, are posibilitatea să ia față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, să stabilească obligațiile prevăzute de lege și pe care inculpatul de la respecta.
Pentru aceste motive, solicită instanței să admită recursul declarat de inculpat. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită instanței să respingă recursul declarat de inculpat și să mențină hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În opinia sa, instanța de fond corect a constatat că subzistă în continuare temeiurile pentru care această măsură s-a luat față de inculpat. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat și a două infracțiuni la legea circulație, infracțiunea de furt calificat fiind săvârșită la data de_ și a a avut ca urmare un prejudiciu însemnat, iar infracțiunile la legea circulației la data de_ .
Pericolul pentru ordinea publică este dovedit de modalitatea și de împrejurările în care a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și faptul că acesta nu are antecedente penale nu împiedică luarea acestei măsuri față de el.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Inculpatul N. M., având ultimul cuvânt, solicită instanței să fie cercetat în stare de libertate, arătând că de la momentul luării măsurii arestării preventive, concubina sa a rămas fără loc de muncă. De asemenea, arată că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Huedin, în baza art. 3001alin 1 Cod.proc.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul N. M. - fiul lui N. și Petra, născut la data de_ în municipiul Alexandria, jud. Teleorman, posesor al P.C. nr. 0., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C. - Napoca, str. Prof. Ciortea nr. 42, ap.18, jud. C., în prezent deținut în arestul IPJ C.
În baza art. 160/b alin. 1 și 3 C.p.p . rap. la art. 300/1 al.3 C.Pr.Pen., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul N. M. - fiul lui N. și Petra, născut la data de_ în municipiul Alexandria, jud. Teleorman, posesor al P.C. nr.
0., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente
penale, domiciliat în C. -Napoca, str. Prof. Ciortea nr. 42, ap.18, jud. C., în prezent deținut în arestul IPJ C.
În baza art. 192 alin 3 Cod.proc.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta încheiere au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 7 din_ a Judecătoriei Huedin pronunțată în dosar nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. M. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
La luarea măsurii s-a reținut în esență că prin Ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin dată în dosarul nr. 730/P/2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin. 1 lit, i Cod Penal (parte vătămată Rostaș M. ), pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 și pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e Cod Penal ( parte vătămată Ponț P. A. ).
Instanța a reținut astfel că din probele administrate până la acel moment a rezultat că în data de_ inculpatul a pătruns prin escaladare și dislocarea tavanului, în locuința părții vătămate Rostaș M., situată în Huedin, str. Avram Iancu nr. 53, de unde a sustras sumele de 8.600 lire sterline, 300 euro, 4 telefoane mobile și o cameră video, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 70.000 lei, după care la scurt timp, și-a cumpărat un autoturism marca FORD MONDEO, înmatriculat în Irlanda, cu care s-a deplasat până în C. -Napoca și apoi în județul Teleorman, deși nu poseda permis de conducere. De asemenea la data de_ inculpatul a sustras din localitatea Aghireș-Fabrici, de pe autoturismul marca Dacia 1310 aparținând părții vătămate Ponț
P. A., autoturism care era parcat în apropierea părții vătămate, plăcuțele cu numerele de înmatriculare_ .
S-a considerat că dreptul la libertate al persoanei, astfel cum este acesta prevăzut, ca principiu, în cuprinsul art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și cum este preluat și în legislația internă, are un caracter relativ, astfel încât poate cunoaște limitări, în situații legitime, legale și obiectiv determinate, când persoana poate fi lipsită de libertate.
În practica instanței europene s-a statuat în mod constant că existența bănuielilor plauzibile pe care trebuie să se întemeieze o arestare presupune prezența unor fapte sau a unor informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată. De asemenea, faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute. (cauza Murray c/Royaume - Uni; Erdagoz c/Turquie).
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În materia lipsirii de libertate, în legislația și practica europeană s-a impus noțiunea de ,,privare de libertate licită"; conform căreia orice privare de libertate este
necesar a fi cuprinsă, în orice moment, într-una dintre categoriile definite în paragraful 1, lit. a-f ale art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În lumina jurisprudenței CEDO există 4 motive fundamentale acceptabile pentru plasarea unei persoane în arest preventiv: riscul ca lăsată în libertate să comită noi infracțiuni, riscul de a tulbura ordinea publică, riscul de a influența negativ ancheta prin împiedicarea aflării adevărului și pericolul ca acuzatul să fugă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. a, d și f C.Pr.Pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art. 143 și inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, respectiv a săvârșit o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 148 alin. 1 lit. d C.Pr.Pen., poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.Pr.Pen. și inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, iar potrivit art. 148 alin. 1 lit. f C.Pr.Pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.Pr.Pen. și inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiuni pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există indicii că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Dispozițiile legale citate sunt o reflectare în dreptul intern a dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, conform cărora se poate dispune măsura arestării preventive față de o persoană facă există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice să se creadă în necesitatea de a-l împiedica s-o săvârșească sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Raportat la dispozițiile art. 148 lit. f C.Pr.Pen., legislația și practica CEDO permit luarea unei măsuri preventive împotriva inculpatului, în cadrul unei proceduri penale, dacă există motive temeinice de a se crede că măsura are a fi luată spre a-l împiedica pe acesta să comită o nouă infracțiune. Acest fapt reprezintă, practic, un
,,pericol concret pentru ordinea publică,, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului în accepțiunea literei f., teza finală a textului legal anterior menționat.
În aprecierea gradului de pericol social concret instanța a avut în vedere faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală declanșată împotriva sa în cazul furtului comis în dauna părții vătămate Rostaș M. din Huedin, iar în data de_ și a fost reținut de către organele de poliție după o urmărire în zona centrală a municipiului C. - Napoca, anterior acesta fiind dat în urmărire și consemn. Prin conduita și modul în care a acționat, comițând într-o perioadă relativ scurtă mai multe infracțiuni, manifestând în mod vădit dispreț față de normele de conduită socială, instanța a apreciat că se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv. S-a mai reținut și împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și poate fi tentat în a comite alte fapte de natură penală pentru a-și asigura cele necesare.
Prin încheierea penală nr. 69 din_ a T. ului C. s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de arestare preventivă.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin în dosar nr. 730/P/2013 înregistrat la această instanța sub nr._ s-a dispus trimiterea în
judecata, În stare de arest preventiv, a inculpatului N. M. pentru a două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. e Cod penal, a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.Pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. dosar_ .
Potrivit art. 300¹ C.Pr.Pen. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în considerare la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, măsura fiind dispusă în acord cu dispozițiile legale incidente în materie, neexistând elemente care să justifice punerea în libertate a inculpatului, astfel încât în temeiul art. 160/b alin. 1 și 3 C.Pr.Pen. rap. la art.300/1 al. 3 C.Pr.Pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Instanța de fond a reținut astfel că probele administrate până în prezent reprezintă suficiente ,,indicii temeinice"; în accepțiunea art. 68/1 C.Pr.Pen. și art. 5 paragr. 1 lit. c CEDO că inculpatul N. M. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, motiv pentru care instanța constată că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 C. Pr. Pen.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că există temerea justificată că, lăsat în libertate, inculpatul se va sustrage în continuare de la cercetare și va continua să comită astfel de fapte antisociale, raportat la perseverența inculpatului în activitatea infracțională.
Nu se poate omite în stabilirea pericolului concret, pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă, precum și impactul negativ în comunitatea locală a faptelor inculpatului, comunitatea locală așteptând o reacție fermă a organelor de anchetă penală în aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a autorului.
Instanța a apreciat că, în faza actuală a procesului, este nevoie de menținerea inculpatului în stare de detenție, iar aspectele legate de circumstanțierea faptelor, situația personală si familială a inculpatului, antecedența penală și comportamentul avut de acesta în cursul anchetei penale vor fi avute în vedere de instanța de judecată la finalul procesului.
Față de aceste considerente instanța a considerat că nu poate fi acceptată cererea formulată de reprezentanta inculpatului de înlocuirea a măsurii arestului preventiv cu măsura interdicției de a nu părăsi localitatea sau țara, neexistând certitudinea că inculpatul nu se va sustrage de la cercetare și nu va săvârși alte infracțiuni, neexistând nicio dovadă că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive s- au schimbat.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 160/b alin. 1 și 3 C.p.p. rap. la art. 300/1 al.3 C.Pr.Pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N. Constantin.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul N. Constantin, prin apărător de a se dispune măsura înlocuirii arestului preventiv cu măsura interdicției de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul N. M. solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza să se dispună cercetarea sa în stare de libertate.
Analizând recursul formulat pe baza actelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Prin Încheierea penală f. nr. din data de 02 august 2013 a Judecătoriei Huedin pronunțată în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe s-a constatat, în temeiul art.3001C.pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N.
M., acesta fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. e Cod penal, a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.Pen.
Față de mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune și în prezent menținerea arestului preventiv dispus față de inculpat și, pe cale de consecință, recursul declarat în cauză, față de motivele invocate, este nefondat.
Astfel, raportat la mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, tribunalul constată că față de acesta există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele de comiterea cărora este învinuit, constând în aceea că în data de_ inculpatul a pătruns prin escaladare și dislocarea tavanului, în locuința părții vătămate Rostaș M., situată în Huedin, str. Avram Iancu nr. 53, de unde a sustras sumele de 8.600 lire sterline, 300 euro, 4 telefoane mobile și o cameră video, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 70.000 lei, după care la scurt timp,
și-a cumpărat un autoturism marca FORD MONDEO, înmatriculat în Irlanda, cu care s-a deplasat până în C. -Napoca și apoi în județul Teleorman, deși nu poseda permis de conducere. De asemenea, la data de_ inculpatul a sustras din localitatea Aghireș-Fabrici, de pe autoturismul marca Dacia 1310 aparținând părții vătămate Ponț
P. A., autoturism care era parcat în apropierea părții vătămate, plăcuțele cu numerele de înmatriculare_ .
Având în vedere aceste mijloace de probă administrate, în special declarațiile inculpatului atașate filei 75 d.u.p, coroborate cu declarațiile martorei Bran E. - concubina acestuia (f. 46-47 d.u.p.), dar și cu mențiunile din cuprinsul procesului- verbal de depistare atașat filelor 5-6 d.u.p., care sunt deosebit de relevante sub aspectul sustragerii inculpatului de la cercetare penală, tribunalul constată ca fiind pe deplin incidente în cauză dispozițiile art. 148 lit. a C.pr.pen.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că la data de_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta în dosarul penal 3343/P/2010 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, astfel că în cauză este incident și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în mod corect prima instanță a reținut că este incident în cauză.
Astfel, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de comiterea căreia este învinuit inculpatul - furt calificat -, modalitatea de comitere a faptelor - prin efracție, pe timp de zi, profitând de încrederea părții vătămate care îl angajase pentru efectuarea unor lucrări, -, prejudiciul cauzat părților vătămate, de o valoare însemnată, nerecuperat. De asemenea, la aprecierea pericolului social concret pe care îl prezintă inculpatul prin lăsarea acestuia în stare de libertate, o deosebit de mare relevanță o prezintă datele referitoare la persoana inculpatului care nu are un loc de muncă și care este cercetat și în alte cauze penale, aspect ce denotă pe de o parte disprețul față de organele judiciare și ordinea de drept și, pe de altă parte, perseverența sa infracțională, aspect cu relevanță și din perspectiva art. 136 al.1 C.pr.pen.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului declarat în cauză, tribunalul urmează a dispune respingerea acesteia, având în vedre că din actele de la dosarul cauzei nu rezultă data predării memoriului de recurs la administrația locului de deținere, coroborat cu data consemnată pe acesta -_ respectiv cu împrejurarea că memoriul a fost comunicat de la arest, pe fax, la dat de_ ( prima zi lucrătoare, de după pronunțarea încheierii penale recurate), ora 8,28.
Față de aceste considerente, tribunalul reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond cu privire la existența în mod evident a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în stare de libertate a inculpatului N.
M. și constatând că Încheierea penală f.nr. din data de 02 august 2013 a Judecătoriei Huedin este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul va respinge ca nefondat recursurile declarate de către acesta.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul N. M. fiul lui N. și Petra, născut la data de_, aflat în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Gherla împotriva Încheierii penale f.nr. dim data de_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Huedin .
În temeiul art. 192 al.2 C.pr.pen. obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în sumă de 150 lei, din care în suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului C. - d-nei av.Sârb A. S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. M. L. A. Ț.
GREFIER
B.
Red. 3 ex./R.M./D.M.,
Jud.fond: L. E. M.
| ← Decizia penală nr. 1018/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 17/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
