Decizia penală nr. 1018/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR.1018/R/2013
Ședința secretă din data de 7 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. M.
: M. B.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A. M.
, împotriva încheierii penale f.n., din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. N., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Pantea I. A., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A. M., arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Având în vedere natura cauzei, în temeiul art.290 C.pr.pen., Curtea declară ședința secretă.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. M., solicită admiterea recursului și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu au apărut temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate a inculpatului și nu există probe certe care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru considerentele arătate în motivare acesteia.
În susținerea poziției procesuale arată că verificarea măsurii a impus constatarea obiectivă a faptului că nu au intervenit modificări în ceea ce privește conținutul și natura temeiurilor de arestare ce au impus luarea acestei măsuri iar sub aspectul necesității acesteia în continuare, apreciază că subzistă aceleași considerente, date fiind amânările dispuse în cauză pe considerentele de luare de măsuri procedurale.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Inculpatul C. A. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât are trei copii minori pe care mama sa nu îi poate întreține. Se obligă să respecte toate obligațiile impuse în sarcina sa.
C U R T E A
Prin încheierea penală din_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M., fiul lui Petre și E., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. -N., domiciliat în comuna B. de Jos, nr. 106, jud. B. -N., căsătorit, 4 clase, recidivist, CI seria XB nr. 0., CNP-1.
, deținut în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr.11/CC/2013 a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art.
197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art.
202 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal prev. de art. 37 lit. b Cod penal și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
În motivare, s-a arătat că, fiind analizate actele și lucrările dosarului nr.74/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., s-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată, reținându-se că prin Rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.
A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, cu
încadrările juridice susmenționate, reținându-se că în perioada 5-24 decembrie 2012, acesta a întreținut, în trei ocazii, relații sexuale cu minora L. A. - R.
, în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, și prin amenințare cu acte de violență, acte ce au fost comise în prezența minorilor C.
C. - M. și C. A. - D., în vârstă de 7 și respectiv 9 ani, membri ai familiei.
Ulterior, prin Ordonanța din_, s-a dispus reținerea învinuitului C.
A. M. pentru 24 de ore iar apoi, prin Ordonanța nr. 74/P/2013 din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cel în cauză, pentru aceleași infracțiuni.
Examinând dosarul de urmărire penală, tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele disp.art. 143 Cod procedură penală, întrucât există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind considerate relevante, din acest punct de vedere, îndeosebi următoarele probe: procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A. ,
C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A.
și C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor comise de inculpat; de
ușurința cu care a comis infracțiunile și de caracterul repetitiv al actelor materiale componente; de perseverența infracțională a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu dar și de temerea justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni.
În raport de cele anterior menționate instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive nu se justifică, o atare măsură nefiind de natură a realiza scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea prevăzute în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală.
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. A. M. este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât în cauză există probe și indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor raportat la care este trimis în judecată (respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A., C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și
C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră), și că sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt mai mari de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor pretins comise de inculpat, de ușurința cu care se presupune că le-a comis, de caracterul repetitiv al actelor materiale componente, de perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, care este recidivist postexecutoriu, dar și de temerea
justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni, aspecte menționate prin hotărârea judecătorească prin care a fost luată măsura arestării preventive.
Date fiind aspectele reținute, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței unor elemente noi, care să determine aprecierea că se impune revocarea măsurii preventive sau luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) - considerată neadecvată la acest moment procesual, și că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M. ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A. .
Recurentul a criticat încheierea atacată pe motiv că se impunea revocarea de către prima instanță a măsurii arestării preventive, pentru că nu au apărut temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate a inculpatului și nu există probe certe care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi comis faptele imputate.
Personal, inculpatul a invocat faptul că arestarea se impune pentru a se întoarce acasă la cei trei copii minori ai săi.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat cu ocazia verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului recurent că există indicii temeinice în sensul că acesta, în cursul lunii decembrie 2012, a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R., aflată în grija sa, trei raporturi sexuale normale, la domiciliul acestora, în locuință aflându-se și frații săi minori, faptă ce este prevăzută ca fiind infracțiune de viol, prev de art. de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Contrar susținerii recurentului, la dosar există probe din care rezultă suficiente indicii în sensul că inculpatul ar fi comis actele materiale reținute în sarcina sa, printre care declarația părții vătămate minore, a fratelui acestuia, martor ocular la infracțiunea de viol, precum și raportul de constatare medico- legală nr. 177/II/c/3 din_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B.
-N. din care rezultă că la data examinării părții vătămate, respectiv la_, aceasta a prezentat o deflorare veche.
De asemenea, în cursul procesului penal au apărut temeiuri noi din care rezultă necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului; pe lângă amenințarea minorei și a mamei acesteia, soția inculpatului, de către inculpat, alte amenințări au fost aduse acestora de către fratele inculpatului dacă acesta
"va face pușcărie";.
Este de menționat că prezența inculpatului în locuință a determinat fuga minorei de acasă, astfel încât nu poate fi primită susținerea acestuia că lăsarea sa în libertate este necesară fiindcă are acasă trei minori de întreținut.
Așadar, arestarea preventivă nu poate fi înlocuită cu o măsură neprivativă de libertate; inculpatul are vârsta de 33 de ani și este recidivist, fiind condamnat definitiv anterior, de trei ori, ultima dată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat.
Ca atare, este evident că subzistă nu numai motivele ce au determinat arestarea inculpatului, ci și altele noi care denotă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru integriatea membrilor familiei sale și pentru comunitate, astfel încât, în mod legal, fiind întrunite condițiile art. 3002C. pr. pen. rap. la art. 160bC.pr.pen., prima instanță a menținut arestarea preventivă.
Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp art. 192 C. pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva încheierii penale din 17 iulie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 august 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. I. M. M. B.
Plecată în CO semnează președinte complet
GREFIER,
M. B.
Red.V.C./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: G. A.
| ← Decizia penală nr. 121/24. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 274/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
