Decizia penală nr. 1232/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.1232/R/2013
Ședința publică din data de 27 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: C. I.
: DP GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. I. împotriva încheierii penale f.n. din data de 18 septembrie 2013 a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. I., în stare de arest asistat de apărător ales - avocat C. Ccu Gianina C. din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului formulat și casarea încheierii penale prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave respectiv cea de omor, iar cercetarea judecătorească este pe punctul de a fi finalizată. Față de această împrejurare nu există nici un pericol ca inculpatul să impieteze desfășurarea cercetării judecătorești, să influențeze sau să aibă contact cu martorii ce urmează a fi audiați, cu atât mai mult cu cât aceștia în faza de urmărire penală au dat declarații în favoarea inculpatului.
Totodată la dosarul cauzei nu există probe sau indicii că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârșit alte infracțiuni. Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 1 an de zile, solicită admiterea recursului formulat și punerea în libertate a acestuia, urmând ca la momentul la care instanța se va pronunța și va aplica acestuia o pedeapsă să o execute.
R. ul M. ui P. , solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare față de stat.
Motivele pentru care a fost menținută măsura arestului preventiv, sunt reținute convingător în considerentele încheierii penale pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud. Există indicii că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni reținute
în sarcina sa, este vorba de infracțiunea de omor săvârșit în plină stradă comisă împreună cu un alt inculpat judecat în baza procedurii simplificate și o tentativă la infracțiunea de omor săvârșită împotriva unei alte persoane.
Apreciază că, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, poziția
inculpatul de nerecunoaștere a faptelor, precum și faptul că probatoriul nu a fost epuizat la prima instanță justifică și au și îndreptățit prima instanță să mențină măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului în baza art.148 lit.f C.pr.pen.
Inculpatul D. I. , având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu se face vinovat de moartea victimei.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin încheierea penală f.nr.din 18 septembrie 2013, Tribunalul B. -Năsăud în temeiul disp.art. 3002C.pr. pen. a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D. I., fiul lui D. și M., născut la data de_ în orașul Năsăud, județul B. -Năsăud, domiciliat în comuna Leșu, sat
L. L., nr. 227, județul B. -Năsăud, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI seria XB nr. 2., CNP - 1., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud sub nr. 725/ 7 septembrie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D. I., fiul lui D. și M., născut la data de 31 august 1975 în orașul Năsăud, județul B. -Năsăud, domiciliat în comuna Leșu, sat L. L., nr. 227 A, județul B. -Năsăud, CNP-1., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal (asupra victimei S. I. ) și tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal (asupra părții civile B.
T. ) și D. T., fiul lui D. și M., născut la data de 15 octombrie 1987 în comuna Leșu, județul B. -Năsăud, domiciliat în comuna Leșu, sat L. L., nr. 227, județul B. -Năsăud, CNP-1., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal (asupra victimei S. I. ).
În fapt s-a reținut că noaptea de 20/21 iulie 2012 victima S. I. se afla într- un bar din localitatea Leșu, județul B. -Năsăud și la un moment dat a intervenit într-o altercație dintre inculpați și numitul S. G. Cornel, cu precizarea că toate persoanele implicate se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Intervenția victimei nu a fost de natură a potoli persoanele în cauză, dimpotrivă, iar la un moment dat victima i-a dat o palmă inculpatului D. I. .
Din cauza scandalului inculpații au fost scoși din local de o parte din cei prezenți acolo, însă inculpații au rămas în apropierea localului cu intenția chiar mărturisită de a se răzbuna pe S. I. . În acest scop inculpații și-au procurat niște pari lungi de circa 1-1,5 m și în grosime de circa 5-6 cm și au așteptat în apropierea podului de peste râul Leștior, loc pe unde ar fi plecat cu autoturismul său spre casă
S. I. . Ei nu au ezitat la un moment dat să oprească autoturismul condus de prietenul martorei B. Tonica pentru a vedea dacă în mașină nu se află și numitul
S. I. .
Când numitul S. I. împreună cu numiții B. T. și B. N. au plecat cu autoturismul primului din local, inculpații i-au blocat deplasarea prin poziționarea mașinii lor în fața celei condise de S. I., apoi cele două autoturisme au colizionat, iar după ce inculpații și victima au ieșit din autoturisme, primii l-au lovit cu bâtele peste corp pe numitul S. I. care nu a apucat să riposteze în vreun fel, victima continuând să fie agresată de către inculpați chiar și după ce a căzut la pământ, în stare de inconștiență.
În apărarea victimei a intervenit partea vătămată B. T. care i-a luat bâta din mâini inculpatului Dragortă T., dar inculpatul D. I. a venit lângă partea vătămată și a ridicat bâta pentru a lovi de sus în jos în capul acesteia, numai prezența se spirit a părții vătămate făcând ca aceasta să pareze lovitura cu brațul drept, lovitura aplicată fiind atât de puternică încât a produs fracturarea antebrațului părții vătămate. Ambulanța sosită la fața locului a transportat atât pe numitul S. I., cât și pe numitul B. T. la S. J. de U. B., dar din cauza stării grave în care se afla, numitul S. I. a fost transportat de urgență la S. C. J. de U. T. -M., loc unde a decedat la data de 30 iulie 2012.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2322-446 din 24 august 2012 emis de Institutul de Medicină L. ă T. -M. s-a concluzionat că decesul victimei
S. I. a fost violent, s-a datorat stopului cardio-respirator de origine centrală indusă pe fondul traumatismului cranio-cerebral cu plăgi epicraniene, fractură temporo-parietală dreaptă extinsă la baza craniului, hematom subdural acut de emisferă dreaptă, hemoragie subarafnoidiană bilaterală, edem cerebral cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral; s-a mai stabilit prezența unor fracturi costale în partea dreaptă, în linia scapulară, echimoze și excoriații vechi de 10 zile la nivelul hemitoracelui drept și complicații infecțioase bronho-pulmonare.
Totodată, s-a statuat și că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri directe repetate cu corpuri dure de formă alungită, aplicate din direcții diferite, posibil și cu victima culcată la sol, precum și că acestea pot data din 20
iulie 2012 și că au legătură directă cu decesul victimei S. I. .
Partea vătămată B. T. a fost internată în perioada 21 iulie-3 august 2012 în cadrul S. ui J. de U. B. -Năsăud și potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1833/II/a/73 din 14 august 2012, emis de Serviciul J. de Medicină L. ă B. -Năsăud, leziunile suferite de către aceasta s-au putut produce în cursul nopții de 20/21 iulie 2012 prin lovire cu un corp dur de formă alungită și necesită pentru vindecare 75/80 zile de îngrijiri medicale, neîntrunind caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții și fiind specifice unui mecanism de autoapărare.
Raportat la modul de acționare al inculpatului D. I., la puterea loviturii aplicate, prin care s-a produs fracturarea ambelor oase ale antebrațului drept al părții vătămate B. T., prin actul de sesizare s-a apreciat că fapta săvârșită împotriva acesteia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Ambii inculpați au fost reținuți la 21 iulie 2012 și, prin Încheierea penală nr. 48/CC/2012 a Tribunalului B. -Năsăud, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile, hotărâre rămasă definitivă la 25 iulie 2012, prin încheierea penală nr. 1080/R a Curții de Apel C. . La 14 august 2012, Tribunalul B.
-Năsăud a prelungit cu 30 de zile durata arestului preventiv a inculpaților, prin încheierea penală nr. 53/CC/2012, hotărâre menținută în recurs de către Curtea de Apel C., prin încheierea penală nr. 11133/R/17 august 2012.
După înregistrarea dosarului pe rolul instanței, starea de arest s-a menținut ca legală și temeinică până în prezent, cu precizarea că la termenul din 13 februarie 2013 s-a disjuns cauza, cu privire la latura penală în ce-l privește pe inculpatul D.
I. și cu privire la întreaga latură civilă a cauzei, instanța pronunțând o soluție pe latura penală cu privire la inculpatul D. T., de condamnare a acestuia. Prin urmare, dosarul disjuns a fost reînregistrat sub nr._ (dosarul inițial având nr._ ).
Tribunalul a reținut că în cauză, în baza probelor ce s-au administrat până în prezent, există bănuiala rezonabilă că inculpatul D. I. ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat. Totodată, s-a apreciat că subzistă și în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului și că privarea lui de libertate se justifică și în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, dată fiind natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, urmările acestora, modalitatea și împrejurările în care se prezumă că s-au săvârșit.
Nu poate fi ignorat sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice în situația în care s-ar dispune ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, dat fiind faptul că infracțiunile deduse judecății vizează fapte îndreptate
împotriva vieții, care au produs o reală tulburare în rândul comunității în care s-au produs, pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că de la data comiterii presupuselor fapte și până în prezent a trecut un interval de timp relativ scurt( 1 an, astfel că ecoul lor în sânul comunității din care părțile provin nu s-a stins).
În plus, luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi justificată nici pentru buna desfășurare a procesului penal(cercetarea judecătorească), atâta vreme cât probațiunea testimonială nu a fost integral administrată, inculpatul nu a recunoscut învinuirea, existând posibilitatea ca, lăsat în libertate, să influențeze depozițiile martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, cu atât mai mult cu cât între
familiile părților implicate în incident există o stare conflictuală accentuată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 300 indice 2 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv cu privire la inculpatul D. I., menținând-o.
Pentru aceleași considerente arătate anterior, s-a apreciat că nu este întemeiată cererea formulată de apărătorul inculpatului, de revocare a măsurii arestului preventiv și luarea unei măsuri preventive mai blânde, apreciindu-se că măsura preventivă dispusă este în concordanță cu disp. art. 136 alin. 8 Cod procedură penală.
Nu a putut fi ignorată nici împrejurarea că instanța de recurs, Curtea de Apel C., prin decizia penală nr. 906/20 iunie 2013, a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului ca urmare a revocării măsurii arestării preventive, raportat la împrejurarea că a trecut o perioadă de 1 an de la data luării măsurii preventive, concluzionând că termenul rezonabil nu s-a împlinit în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. I. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât la o perioadă de aproximativ 1 an de zile de la luarea măsurii arestării preventive, nu se mai poate reține că inculpatul ar prezenta
un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate și nici nu-i va influența martorii ce urmează a fi audiați, sau buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prima instanță în mod corect a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului D. I. subzistă în continuare, în sensul că indiciile care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și anume cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, nu s-au modificat, iar raportat la gravitatea faptei, persoana inculpatului și împrejurările concrete în care se reține că fapta s-ar fi săvârșit, lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 20/21 iulie 2012 împreună cu fratele său D. T. ar fi lovit, în timp ce se aflau în loc public, pe victima S. I., în mod repetat, cu un corp dur, în diferite zone ale corpului cauzându-i traumatisme multiple ce au condus în cele din urmă la decesul victimei și că în aceeași noapte și în aceleași împrejurări a aplicat o lovitură părții vătămate
B. T. cu un par, lovitură care a fost îndreptată înspre capul acestuia însă a fost parată de brațul drept al victimei cauzându-i-se astfel fracturarea ambelor brațe ale antebrațului drept fiind o leziune specifică unui mecanism de auto apărare.
Această stare de fapt a rezultat din declarațiile inculpaților, de actele medico- legale întocmite în cauză, de declarațiile martorilor D. Augustin, S. G. - Cornel, P. Nicu-D., Bălăjan L. -S., Pralea N., Avram G., L. te G., B. Tonica, Folfa D., Berende Lazăr I., Bozbici Anuța, Todică Emil-M. el, din procesele-verbale și planșele foto judiciare de examinare a corpului și hainelor
inculpaților și declarațiile părților vătămate.
Având în vedere că probele și actele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost întărite prin alte dovezi care ulterior au servit la trimiterea în judecată, iar pe parcursul cercetării judecătorești, starea de fapt inițială nu s-a modificat, în mod corect s-a reținut că sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat.
Față de gravitatea faptei, de complexitatea cauzei, conduita inculpatului în cursul procesului, conduita organelor judiciare au manifestat celeritate în activitatea de judecată, după 1 an de zile de la luarea măsurii arestării preventive nu se poate considera că termenul rezonabil al arestării a fost depășit, iar pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta este încă de actualitate, astfel că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.
Pentru aceste considerente, se va reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. I., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 18 septembrie 2013 a Tribunalului B. Năsăud.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
V. | C. C. I. | D. | P. | G. I. B. |
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond.B. D.
| ← Decizia penală nr. 1720/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 121/24. Mentinere arest preventiv → |
|---|
