Decizia penală nr. 1720/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1720/R/2013
Ședința publică din 16 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. A.
C. împotriva încheierii penale f.n. din data de 9 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. A. C., în stare de arest, asistat de către apărător ales, av. Maier M. Raul, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatului G. A. C. solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se reține că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi, care să impună arestarea preventivă a inculpatului, astfel că se poate dispune punerea acestuia în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului arată că, în motivarea hotărârii primei instanțe se menționează că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului este sesizabil și rezultă din pericolul încadrării juridice al faptei. Față de aceste aspecte, consideră că în continuare se face o motivare abstractă cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică și este confundat cu pericolul social al faptei. Ori, acest pericol social al faptei trebuie analizat pe fondul cauzei și nicidecum ca analiză pentru arestarea preventivă.
Un alt aspect criticat este faptul că în încheierea atacată se menționează că nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului, chiar dacă acesta a recunoscut toate faptele și este infractor primar, deși instanța arată că modalitatea în care acesta a săvârșit faptele nu este una foarte gravă.
Raportat la neaudierea inculpatului apreciază că sunt întrunite aspectele privind subsidiarul cererii de recurs, de obligare a acestuia de a nu părăsi localitatea, asigurându-se astfel prezența inculpatului în fața instanței de fond pentru a fi audiat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, invocă jurisprudența CEDO, potrivit căreia că arestarea nu trebuie să îmbrace forma unei pedepse anticipate.
Susține că, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază că perioada petrecută în arest preventiv este suficientă pentru a duce la concluzia că inculpatul nu va mai săvârși astfel de infracțiuni.
Raportat la aceste aspecte și față de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și are un minor în întreținere, apreciază că este oportună cercetarea sa în stare de libertate.
Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică, legală și corect motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă subzistă în cauză, respectiv că sunt întrunite cumulativ, atât condițiile prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și, de asemenea, sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc sunt mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea în stare de libertate a inculpatului, în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la art.143 C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății, a fost analizată în repetate rânduri.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și jurisprudența CEDO care arată că indiciile și probele necesare arestării preventive nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci doar la bănuiala rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune.
Referitor la dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., în mod evident prima condiție este realizată, pedepsele prevăzute pentru infracțiunile imputate inculpatului fiind mai mari de 4 ani închisoare.
Cu privire la cea de a doua condiție, apreciază că judecarea în stare de libertate a inculpatului, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Dincolo de pericolul social al infracțiunilor, materializat prin limitele mari de pedeapsă, solicită a se avea în vedere impactul negativ pe care săvârșirea unor astfel de infracțiuni îl are asupra conștiinței membrilor comunității.
Pentru aceste motive, consideră că cercetarea în libertate a unei persoane bănuite că a săvârșit astfel de infracțiuni, ar crea un sentiment de insecuritate și de neîncredere în instituțiile care trebuie să asigure climatul de ordine publică și a instituțiilor chemate să înfăptuiască justiția.
Pe de altă parte, având în vedere că inculpatul a fost arestat la data de_, apreciază că reacția publică nu poate fi considerată ca estompată la acest moment, raportat la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l- ar prezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Inculpatul G. A. C. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că va respecta toate obligațiile impuse în sarcina sa.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din data de 9 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, în temeiul art.3001al.3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. A. C., (fiul lui D. și M., născut la data de_ în mun. Turda, jud. Cluj, CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ Cluj), măsură ce a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul M. ui P. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, emis în dosarul de urmărire penală nr. 247/D/P/2013, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. A. C.
, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din L. 143/2000, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art. 4 al. 1 din L.143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că inculpatul G. A. C., în data de_, în jurul orelor 1:30, după ce a revenit în țară din Spania, cu autoutilitara Volkswagen Transporter LT cu nr. de înmatriculare_, ar fi introdus în țară, prin Vama Borș, cantitatea de 167,2 grame cannabis, care este drog de risc, conform tabelului anexă nr. III la L. 143/2000.
Același inculpat, în cursul anului 2013, ar fi vândut cannabis numiților Albu G. O. și B. S. C., iar la data de_, după ce a revenit în țară din Spania, ar fi deținut și transportat de la Vama Borș până la Turda, cantitatea de 167,2 grame cannabis, care este drog de risc, conform tabelului anexă nr. III la L. 143/2000.
Inculpatul mai sus amintit, în cursul anului 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi deținut fără drept, pentru propriul consum cannabis, drog de risc care se regăsește pe tabelul anexă nr. III la L. 143/2000.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea Penală nr. 107/C/_ a Tribunalului Cluj, pentru o durată de 29 de zile, aceasta urmând să expire la data de_ .
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 6 decembrie 2013, fiind înregistrată sub nr._, cauza fiind repartizată pentru termenul din 9 ianuarie 2014.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul G. A. C., respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile martorilor R. D. F. n, Albu G. O., B.
S. C., Mărginean O., Muntean D., L. V. a S., Boar A.
D., Suciu N. Mihai, proces verbal de prindere în flagrant și de efectuare a percheziției corporale, și planșe foto aferente, raport de constatare tehnico-științifică, procese verbale de confruntare, etc.
S-a apreciat că în cauză există date și informații, în sensul
jurisprudenței C.E.D.O., care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, bănuială ce planează în mod legitim asupra inculpatului.
La acest moment, aparent, și suficient pentru a fundamenta o soluție de menținere a măsurii arestării preventive, există indiciile necesare care să convingă un observator independent și imparțial că ar fi fost comise fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce este actual și sesizabil.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Pe de altă parte, inculpatul nu este la vârsta la care să poate motiva acțiunile sale, prin nechibzuință și necugetare, date de tinerețea sa, deoarece el este la o vârstă a deplinei maturități, ceea ce înseamnă că activitățile sale sunt deliberate și bine gândite.
Este real că în cauza de față, cel puțin aparent, inculpatul a traficat droguri de risc într-un context lipsit de amploare, în raport doar de persoane ce se aflau în cercul său de cunoștințe apropiate. Cu toate acestea, faptul că inculpatul este un consumator asumat de astfel de droguri, consumând în mod frecvent substanțe interzise, constituie un argument puternice care pledează pentru menținerea inculpatului în stare de arest. Pe de altă parte, introducând în țară droguri de risc, el era foarte conștient de riscurile pe care și le asumă, și conștiința sa nu a vegheat la respectarea normelor sociale ce aduc atingere relațiilor sociale încălcate.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal.
Instanța a apreciat, totodată că la momentul actual, când încă cercetarea judecătorească nu a fost declanșată și inculpatul nu a fost încă audiat, revocarea arestării preventive și luarea unei alte măsuri de această natură dar mai puțin severă, nu este oportună pentru buna derulare a procesului penal și pentru desfășurarea în condiții normale a anchetei penale, instanța apreciind că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar putea avea înrâurire asupra aflării adevărului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul G. A. C., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător a solicitat casarea acesteia și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, s-a arătat în primul rând, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi, care să impună privarea de libertate în continuare a inculpatului.
În cauză nu există probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, acest pericol fiind, în mod greșit, confundat în continuare cu pericolul social al faptei.
Nu s-a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut toate faptele și este infractor primar și, chiar dacă, până la acest moment nu a fost audiat de către instanță, buna desfășurare a procesului poate fi asigurată și printr- o măsură preventivă mai puțin severă - aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - în contextul în care însăși practica CEDO a statuat că arestarea nu trebuie să îmbrace forma unei pedepse anticipate și perioada detenției preventive se poate aprecia ca suficientă pentru a duce la concluzia că inculpatul nu va mai săvârși astfel de infracțiuni.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul G. A. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul M. ui P. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, emis în dosar nr. 247/D/P/2013 - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 al.1 din Legea nr. 143/2000, și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prev. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la_ prin încheierea penală nr.107/C/2013 a Tribunalului Cluj, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar la 6 decembrie 2013 a fost sesizată instanța cu judecarea cauzei.
Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin
încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul G. A. C. constatând întemeiat la
9 decembrie 2013, că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptelor pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată, mijloacele de probă avute în vedere fiind evidențiate și în încheierea recurată.
Aceste indicii, rezultând din probele menționate în încheierea atacată conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul G. A. C. în data de_, în jurul orelor 1:30, după ce a revenit în țară din Spania, cu autoutilitara Volkswagen Transporter LT cu nr. de înmatriculare_, ar fi introdus în țară, prin Vama Borș, cantitatea de 167,2 grame cannabis, care este drog de risc, conform tabelului anexă nr. III la L. 143/2000; că în cursul anului 2013, ar fi vândut cannabis numiților Albu G. O. și B.
S. C., iar la data de_, după ce a revenit în țară din Spania, ar fi deținut și transportat de la Vama Borș până la Turda, cantitatea de 167,2 grame cannabis, care este drog de risc, conform tabelului anexă nr. III la
L. 143/2000; că în cursul anului 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi deținut fără drept, pentru propriul consum cannabis, drog de risc care se regăsește pe tabelul anexă nr. III la L. 143/2000.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru faptele presupus comise, cât și de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise, natura și cantitatea de substanță presupus traficată), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere, ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat, în contextul în care, deși în cursul urmăririi penale a recunoscut faptele de care este acuzat și nu are antecedente penale - aspecte ce vor fi avute în vedere și valorificate de instanță odată cu soluționarea fondului cauzei - el nu a fost audiat încă, nu i s-a luat poziția procesuală, așa încât, față de motivele anterior arătate, privarea de libertate se impune în continuare, neidentificându-se în cauză nici un motiv, dintre cele prevăzute de art.139 C.pr.pen. pentru a fi înlocuită arestarea preventivă cu o altă măsură preventivă.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de
natură penală, dar și sub aspectul duratei detenției preventive, care este una redusă, de doar o lună, astfel că nu se poate aprecia că a depășit o anumită un rezonabilitate, raportat și la criteriile de care vorbește Curtea Europeană în această materie și, în virtutea cărora se observă că autoritățile au acționat cu diligența corespunzătoare în instrumentarea dosarului, rechizitoriul a fost întocmit la foarte scurt timp de la sesizarea organelor competente și de la arestarea inculpatului, în mai puțin de o lună, fiind făcută trimiterea în judecată.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din_ a Tribunalului Cluj fiind legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. A. C. - fiul lui D. și M., născut la_, aflat în Penitenciarul Gherla - împotriva încheierii penale din 9 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
Red./Tehnred.A.C. 3 ex./_
Jud. fond: L.A.C.
| ← Decizia penală nr. 193/27. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1232/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
