Decizia penală nr. 28/2013. Cerere de contopire a executarii pedepsei
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 28/R/2013
Ședința publică din 16 Ianuarie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: I. N. B.
Judecător: A. -L. I. Judecător: SS
Grefier: Dan-P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de petentul condamnat
V. S. împotriva sentinței penale nr.1495/_ a Judecătoriei G., cauza având ca obiect cerere de contopire a executării pedepsei .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, aflat în stare de deținere asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Călbăjos R. cu delegație la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror
: G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, petentul arată că, își menține recursul formulat și că, este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu. Arată că, are 2 pedepse de executat, respectiv una de 6 ani închisoare și una de 9 luni închisoare, iar Tribunalul București i-a adunat cele două pedepse, având de executat în total 6 ani și 9 luni de închisoare. Solicită contopirea celor două pedepse.
Față de împrejurarea că, nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul petentului solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, apreciind că, sentința penală atacată este legală și temeinică, în mod corect stabilindu-se că petentul are de executat o pedeapsă de 6 ani și 9 luni închisoare.
Recunoașterea celor două hotărâri pronunțate în Italia, a fost făcută de către Curtea de Apel București, unde s-a aplicat cumulul aritmetic și nu cel juridic, astfel că, nu se poate dispune contopirea celor două pedepse.
Petentul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului formulat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 1495/_ a Judecătoriei G. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, s-a respins cererea
petiționarului V. S. , fiul lui G. și M., născut la data de_ în localitatea Borșa, jud. Maramureș, domiciliat în orașul Borșa, strada A. I. Cuza, nr. 239, jud. Maramureș, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, având ca obiect contopirea pedepselor.
A fost obligat petiționarul să achite 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate B. M. -Melinda.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de către petiționarul V. S., se solicită contopirea unui mandat de 9 luni pentru ultraj cu mandatul de 6 ani pe care îl execută.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii. Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare,
instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 539/_ a Curții de Apel București, secția a II- a penală, rămasă definitivă, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentințelor nr. 3408/2006 RG din_ și nr. 1373/2007 RG, definitivă la_ pronunțate de T. ul din Monza, prin care condamnatul V. S., fiul lui G. și M., născut la_ în Borșa, județul Maramureș, cu domiciliul în Borșa, str. A. loan Cuza nr.239, județul Maramureș, CNP 1., în prezent deținut în P. ul Milano- Bollate - Italia, a fost condamnat la:
6 ani închisoare - pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 609 bis din Codul penal italian ;
9 luni închisoare pentru infr. prev. de art.337, art.582-585 raportat la art.576 pct.1 și 61 pct.2, art.651 din codul penal italian, art.186 alin.2 cod rutier, art. 186 al.7 cod rutier.
S-a precizat că, faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art.239 alin.2 Cod penal, art.87 alin.1 și 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicat și art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de_ s-a opus plutonierului L. e Davide și carabinierului Mastrullo Pasquale, care procedau la identificarea sa; a lovit cu piciorul pe plutonierul L. e la mâna dreaptă cu tocul pantofului și cu un pumn la mâna dreaptă pe carabinierul Mastrullo, provocându-le răni considerate vindecabile în 4 zile; nu a respectat ordinul unui funcționar public de a-și prezenta datele personale, a condus un autovehicul în stare de ebrietate și a refuzat să se supună etilotestului. La data de_ a constrâns-o prin violență pe Cornea M. să întrețină relații sexuale. S-a dispus transferarea condamnatului V. S. în România în vederea continuării executări pedepselor de 9 luni închisoare, respectiv 6 ani închisoare.
În baza sentinței de mai sus a fost emis mandatul de executare a pedepsei numărul 627/_ (fila 13).
O primă problemă ridicată în speță este aceea a instanței competente să se pronunțe asupra cererii de contopire (cumul juridic) a unor pedepse din hotărâri penale pronunțate de instanțe străine.
Conform articolului 449 alineatul 2 din Codul de procedură penală, atunci când condamnatul se află în stare de deținere, competența de a se
pronunța asupra cererii de contopire revine instanței de la locul de deținere corespunzătoare în grad instanței de executare a ultimei hotărâri.
În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat în mod constant că este competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor,
,,… numai instanța în raza căreia se află locul de deținere în care se găsește condamnatul în momentul introducerii cererii’’, cu precizarea că ,,Transferarea ulterioară a condamnatului în alt loc de deținere nu modifică însă competența mai sus arătată, cererea de contopire fiind rezolvată de instanța în a cărei rază teritorială se află locul unde se găsea condamnatul la data formulării cererii.’’ (a se vedea I. N. u Tratat de procedură penală, Editura ,,Pro’’, 1997, pagina 676;
T. ul Suprem, secția penală, completul militar, decizia nr._, în Revista Română de Drept nr. 8/1973, pagina 170; T. ul Suprem, secția penală, decizia nr.1353/1971,, în Revista Română de Drept nr. 12/1971, pagina 152;
ul Suprem, secția penală, decizia nr. 1710/1973, în Repertoriu 1, pagina 110; I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 1737 din 17 martie 2006, www.scj.ro).
Prin încheierea penală numărul 4942 din 30 august 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Peală, s-a stabilit că Dacă ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, care a dispus condamnarea pentru infracțiuni ce se judecă în primă instanță, potrivit legii române, de tribunal, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, chiar dacă recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate în străinătate a fost dispusă, conform legii, de curtea de apel.
Prin decizia nr. 34/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizările Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, stabilindu-se următoarele:
Curtea de Apel București este instanța competentă exclusiv, teritorial și material, să soluționeze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, în condițiile art. 145 alin. 3 din Legea nr. 302/2004.
Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. (citat după sursa: http://www.scj.ro/RIL%2014dec09.htm).
Examinând infracțiunile pentru care numitul V. S. a fost condamnat prin cele două sentințe din Italia, raportat la dispozițiile articolului 25 și
articolului 27 punctul 1 din Codul de procedură penală, se constată că judecarea tuturor acestor infracțiuni este de competența judecătoriei.
În speță, condamnatul se afla la data formulării cererii în Penitenciarul Gherla (fila 12). Potrivit anexei la Hotărârea Guvernului României numărul_ (modificată prin Hotărârea Guvernului României numărul 362/2007) Penitenciarul Gherla se află în municipiul G., județul Cluj. Conform Hotărârii Guvernului României numărul 337/1993, municipiul G. din județul se află în raza teritorială a Judecătoriei G. . Instanța corespunzătoare în grad instanței competente să judece infracțiunile pentru care petiționarul a fost condamnat în Italia și în raza căreia contestatorul se afla în momentul formulării cererii, este Judecătoria Gherla, astfel că, instanța de fond a reținut că este competentă să judece prezenta cauză și a procedat la soluționarea pe fond a cauzei.
O a doua problemă ce se ridică în speță este admisibilitatea pe fond a cererii de contopire a pedepselor. În acest caz, a avut loc transferul petiționarului V. S. în România pentru a executa pedepselor aplicate în Italia. Conform articolului 157 din Legea numărul 302/2004, în caz de transfer al unui condamnat în România, (1) Autoritățile competente ale statului român sunt obligate:
fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condițiile enunțate la art. 158;
fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art. 159.
Din mandatul de executare emis de Curtea de Apel București reiese că, în speță s-a optat pentru transferul condamnatului în vederea continuării executării pedepselor aplicate în Italia (astfel că nu se poate pune problema modificării pedepselor aplicate de instanța străină) însă, chiar dacă s-ar fi optat pentru conversia condamnării, în cazul în care instanța s-ar fi oprit asupra cumului juridic (iar nu cel aritmetic), acest lucru trebuia stabilit expres în hotărârea instanței din România. Așa cum reiese în mod neîndoielnic din decizia numărul 23/2009 a Înaltei Curți, citată anterior, o eventuală contopire a pedepselor stabilite în străinătate, trebuie decisă de instanța care recunoaște hotărârile (și, eventual efectuează conversia), ceea ce, în speță Curtea de Apel București nu a făcut, dispunând executarea în întregime a fiecărei pedepse.
Un argument în plus că acest petiționar trebuie să execute pedepsele cumulat, este și faptul că, din situația juridică de la fila 3 reiese că, pedeapsa aplicată este de 6 ani 9 luni închisoare. Același aspect reiese și din actul de la fila 6.
Mai trebuie arătat că, prin decizia numărul 23/22009 pronunțată de (Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii se arată că: În interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se stabilește că:
Instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului
aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.
La termenul din data de azi, instanța a ridicat din oficiu excepția de autoritate de lucru judecat a prezentei cauze față de sentința penală numărul 539/2011 a Curții de Apel București-secția a II-a penală.
Având în vedere faptul că problematica autorității de lucru judecat nu are o reglementare amănunțită în legislația procesual penală și nici în literatura de specialitate procesual penală sau în practica judiciară procesual penală nu s-au formulat opinii ferme în legătură cu acest aspect, instanța va apela și la dispozițiile de procedură civilă și la practica judiciară procesual civilă, în temeiul articolului 721 din codul de procedură civilă și articolului 5 alineatul 2 din Legea numărul 303/2004.
Conform articolului 137 din Codul de procedură civilă, Instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform articolului 166 din Codul de procedură civilă Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
În speță, nu avem două cereri identice formulate de petiționar dar, așa cum s-a arătat în practica judiciară, în cazul examinării autorității de lucru judecat ,,esențial fiind ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acțiune reclamantul nu urmărește același scop, ca în primul proces.’’(T. ul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1457/1957, în I. Mihuță, A. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a T. ului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1952-1969, Editura Științifică, București, 1970, pagina 876).
Curtea de Apel București a arătat în sentință că recunoaște cele două hotărâri pronunțate în Italia împotriva petiționarului din prezentul dosar și a dispus executarea cumulată a pedepselor stabilite prin acele hotărâri, emițând și mandat de executare în acest sens. Este evident că, dacă Judecătoria Gherla ar admite cererea petiționarului, s-ar ajunge la două hotărâri contradictorii, respectiv una care dispune executarea (pentru aceleași fapte) a unei pedepse totale de 6 ani 9 luni închisoare și una care dispune executarea unei pedepse mai mici (6 ani plus un spor).
Având în vedere cele arătate și în temeiul articolului 10 litera j) din Codul de procedură penală, văzând și dispozițiile articolului 343 alineatul 3, articolului 357 alineatul 2 litera f) și articolului 460 alineatele 5 și 6 din Codul de procedură penală, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererea condamnatului privind contopirea pedepselor.
Într-o cauză similară Judecătoria Gherla a pronunțat aceeași soluție (sentința penală numărul 657/2010), care a fost menținută prin decizia penală numărul 358/R/2010 a T. ului Cluj.
Conform articolului 5 alineatul (3) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 113928/2008, în cazurile în care, asistența juridică din oficiu se acordă în zilele nelucrătoare, onorariile avocaților din oficiu se majorează cu 100%. Prin urmare, având în vedere că, potrivit articolului 139 alineatul 1 din Codul muncii (modificat prin Legea numărul 147/2012), ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare legală în care nu se lucrează, instanța de fond a procedat la majorarea onorariului pentru avocatul din oficiu cu 100%.
În temeiul articolului 189 și ale articolului 192 alineatul 2 din Codul de procedură penală, petiționarul a fost obligat să achite 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul V. S., fără a arăta în scris motivele.
Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins cererea condamnatului V. S., prin admiterea excepției autorității de lucru judecat raportat la S.P. 539/_ a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare la data de_, prin care s-a recunoscut și pus în executare S.P. 3408/2006 RG/_ și S.P. 1373/2007 RG, pronunțate de Trib. din Monza, Italia, dispunându-se totodată transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate V. S., pentru continuarea executării pedepselor de 6 ani și 9 luni închisoare, cumulate aritmetic, deci pedeapsa finală de executat fiind de 6 ani și 9 luni închisoare.
Față de considerentele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art. 38515pc.1 lit.b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V.
S. împotriva sentinței penale nr. 1495/_ a Judecătoriei G. .
Potrivit art.189 C.p.p., onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Călbăjos R., se va suporta de la F.M.J.
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga pe condamnat să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 38515pc.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V. S. (f. lui G. și M., n. la_, deținut în Penitenciarul Gherla) împotriva sentinței penale nr. 1495 din_ a Judecătoriei G. .
Potrivit art.189 C.p.p., onorariul avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, cuvenit av. Călbăjos R., se suportă de la F.M.J.
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă condamnatul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
I. | N. B. | A. | -L. | I. | S. | S. |
GREFIER Dan P. O.
Red.3 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: G. I.
| ← Sentința penală nr. 268/2013. Cerere de contopire a executarii... | Decizia penală nr. 169/2013. Cerere de contopire a executarii... → |
|---|
