Decizia penală nr. 3/2013. Omor deosebit de grav

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.3/A/2013

Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror: V. TRĂISTARU

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și inculpatul R. S. împotriva sentinței penale nr.151 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art.239 al.1,2 și 5 C.pen. și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174 C.pen. și art.176 al.1 lit.f C.pen., cu aplic.art.33 lit.b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. S., în stare de arest, asistat de către apărătorul ales, av.Ceoarec D. S., din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată P. I. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul M. ui P. susține apelul așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar, primul motiv fiind în favoarea inculpatului sub aspectul reținerii corectei încadrări juridice a activității infracționale reținute în dosar, ce a făcut obiectul primei judecăți, iar în cel de al doilea motiv, solicită a se aplica inculpatului o pedeapsă pentru infracțiunea ce urmează a o reține în final, aceea de tentativă de omor deosebit de grav, fără reținerea circumstanței atenuante judiciare prev

.de art.74 lit.a C.pen., care solicită a fi înlăturată pentru considerentele ce urmează :

În primul rând, sub aspectul încadrării juridice, așa cum se remarcă și în memoriul depus la dosar, probabil datorită unei greșite interpretări legate de faptul că, în realitate întreaga stare de fapt dedusă judecății prezintă și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, s-a procedat atât la trimiterea în judecată cât și la condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni. Este real că datorită modificărilor legislative, latura obiectivă a infracțiunii de ultraj este practic absorbită legal prin introducerea textului art.176 lit.f C.pen., care se

referă tocmai la situația premisă a infracțiunii de ultraj, astfel că această formă a ultrajului este reținută în infracțiunea de omor deosebit de grav.

Prin urmare, solicită a se face cuvenita schimbare de încadrare juridică reținând că activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive doar a unei singure infracțiuni prev. de art.20 rap.la art.174 cu rap. la art.176 al.1 lit.f C.pen., înlăturând disp.art.239 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.

Refăcând însă procesul de individualizare a pedepsei pentru această infracțiune, solicită a se înlătura disp.art.74 lit.a C.pen., pe care în opinia sa, prima instanță l-a reținut netemeinic. Remarcă mai întâi că starea de fapt a fost reținută corect de către instanță, inculpatul a recunoscut în parte elementele de natură infracțională, negând însă aspectele legate de intenția sa de suprimare a vieții părții vătămate, poziție infirmată de restul probelor administrate, toți martorii audiați în fața instanței confirmând starea de fapt reținută prin rechizitoriu.

Prin urmare, corect s-a reținut că această activitate infracțională cuprinde datele la care s-a făcut referire și în actul de sesizare, respectiv atitudinea agresivă a inculpatului manifestată în mod repetat prin atacarea părții vătămate, la început cu moto-fierăstrăul pornit, apoi cu un topor și în final, folosindu-se de forța sa fizică prin aplicarea unei lovituri cu pumnul. Față de această stare de fapt, instanța a considerat însă că se impune a se reduce cuantumul pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de textul de lege reținut inițial. Pentru ambele texte de lege, solicită a se avea în vedere infracțiunea efectiv comisă, reținându-se o singură circumstanță, respectiv starea de ebrietate pe care prima instanță a interpretat-o ca fiind o circumstanță de natură atenuantă, cu precizarea făcută de instanță în motivare că raportat și la concluziile din referatul de evaluare, în genere, inculpatul are o conduită corespunzătoare în societate, cu excepția situațiilor în care consumă băuturi alcoolice când inculpatul are o conduită agresivă față de concubina sa și cum s-a dovedit, și față de alte persoane.

Prin urmare, apreciază că datorită complexului de circumstanțe și datorită semnificației, pe care ar trebui să o aibă această împrejurare legată de consumul de alcool, ca stare a inculpatului temporară care generează o conduită agresivă, în opinia sa, starea de ebrietate reținută în speță ar fi trebuit să fie apreciată ca o circumstanță agravantă, pentru că este evident că ori de câte ori consumă alcool, inculpatul se manifestă agresiv. S-a făcut și dovada că partea vătămată a sancționat contravențional inculpatul anterior pentru acte de agresiune pe fondul consumului de alcool față de concubina sa și, nu în ultimul rând, nu se poate echivala în nici un caz conduita agresivă indiferent din ce considerent, cu elementele în care legiuitorul a înțeles să reliefeze buna conduită anterioară, din perspectiva art.74 lit.a C.pen.

Altfel spus, nu se poate spune că o persoană care frecvent consumă băuturi alcoolice și devine agresiv, producând diverse urmări datorită acestei stări, are o bună conduită socială, cu atât mai mult cu cât, și din această perspectivă, minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru această infracțiune devine 7 ani și 6 luni închisoare. Prima instanță a apreciat că această circumstanță de natură atenuantă este atât de justificată, încât permite reducerea pedepsei până la 2 ani închisoare, așa cum i s-a și aplicat, pedeapsă ce s-a apreciat că realizează reeducarea și prevenția generală și Specială. Dar, și potrivit referatului de evaluare socială, nu există astfel de premise, întrucât se subliniază că există într-adevăr posibilități de reeducare și reinserție socială, dar pentru inculpat se arată că ea este

posibilă doar dacă va apela la ajutor de specialitate tocmai pentru realizarea unui management corect al acestor ipoteze. Ori, nu există un motiv substanțial pentru care instanța ar presupune că acest lucru se va și întâmpla și va avea rezultatul la care se referă referatul și nu în ultimul rând, legiuitorul.

Prin urmare, consideră că reducerea pedepsei la un cuantum atât de mic, sub minimul special, în condițiile în care fapta apare ca fiind în concret extrem de gravă, nu justifică reținerea circumstanței atenuante menționate, sens în care solicită a fi înlăturată. Solicită a se menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Apărătorul ales al inculpatului R. S. , susține apelul formulat de către inculpat și, pe cale de consecință, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, având în vedere disp.art.379 pct.2 lit.a rap.la art.382 și art.345 al.3 C.pr.pen., a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., apreciind că fapta nu există, fie lit.a fie lit.d, apreciind că infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei îi lipsesc elemente esențiale, respectiv latura obiectivă și subiectivă a acesteia, iar în subsidiar, a se dispune diminuarea cuantumului pedepsei la 1 an și 6 luni închisoare, astfel încât, perioada deja executată de 1 an, 1 lună și 1 săptămână să fie suficientă pentru formularea unei cereri de liberare condiționată.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, așa cum este prevăzută de art.239 al.1 C.pen., solicită a se aplica o condamnare îndreptată sub minimul special al acesteia.

Având în vedere chiar aprecierea primei instanțe, în sensul că această condamnare la 2 ani cu executare efectivă este ca un avertisment aplicat inculpatului în vederea reanalizării comportamentului acestuia și a prevenirii săvârșirii în viitor a altor fapte antisociale, permite și susține a se învedera faptul că între hotărârea atacată și probele administrate în dosar, doctrina în materie și jurisprudență, există un real contrast, așa cum l-a semnalat în scris.

Apreciază că infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei îi lipsește latura obiectivă, deoarece latura obiectivă ca unic temei al răspunderii penale, în materialitatea ei, trebuie să fie o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare. De aceea, susține că această latură nu există, nici nu s-a probat în dosar și invocă trei motive pe care le consideră de esență .

În opinia sa, însăși partea vătămată, polițistul din comună care a

intervenit la acea dată, are un certificat medico-legal în care se semnalează că buza inferioară i-a fost lezată, motiv pentru care i s-au acordat 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a i se pune în pericol viața sau integritatea acestuia. De altfel, partea vătămată, conform declarației aflată în dosar, nu a acuzat inculpatul de lovire cu vreun obiect, chiar el avea dubii apreciind că probabil l-a atins cu pumnul sau cu palma când se împingeau în curte, ținând amândoi de rangă.

De asemenea, solicită a se reține statura fizică a inculpatului și statura polițistului aflat în haină militară, care trezindu-l brusc din somn, i-a produs o tulburare negativă puternică.

În opinia sa, faptele au egalat această tulburare cu o provocare din partea părții vătămate, care deși a fost încunoștiințat că inculpatul se află în stare de mahmureală (declarația martorului Țăgșoreanu D. V. ), care l-a rugat de două ori în mod expres în curtea sa, să nu se ducă la casa

inculpatului pentru că este băut și se știe că este mai agitat, totuși acesta

exprimându-se "mă duc, să-i arăt eu bătaie";, s-a deplasat la locuința inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă, arată că nu s-a dovedit în nici un fel intenția de a lovi partea vătămată. Este real că inculpatul, neajutorat fiind în propria casă, a pus mâna pe acel moto-fierăstrău aflat lângă ușă, însă la statura lui, este imposibil să-l fi putut ridica deasupra capului. Dimpotrivă, susține că partea vătămată a primit o rangă de la martora directă Rașca Terezia, cumnata inculpatului, cu care a lovit atât moto- fierăstrăul cât și pe inculpat în mâna și piciorul stâng.

Așadar, solicită a se face aplicarea disp.art.72 C.pen., și a se reține gradul redus de pericol social, chiar partea vătămată caracterizând inculpatul ca fiind un om cu viitor, respectuos și cu care niciodată nu a avut nici un fel de discuție contradictorie.

Apreciază de asemenea, că partea vătămată fiind avertizată că inculpatul este agitat și băut, trebuia să aibă o altă atitudine și nu să provoace o stare conflictuală, care nu exista la momentul sosirii la domiciliul inculpatului.

Referitor la persoana inculpatului, solicită a se reține că acesta are o conduită bună în societate, aspect care rezultă din datele de la primăria comunei și caracterizările depuse la dosar.

Solicită a se reține că în faza de urmărire penală inculpatului nu i-a fost respectat principiul egalității în fața legii, așa cum acesta este recunoscut oricărui cetățean prin art.16 din Constituție. În acest sens, arată că inculpatul a fost intimidat, fiind ținut peste 10 ore în baia rece a postului de poliție Bunești, pe întuneric, în jurul său fiind trei procurori și șase polițiști. De asemenea, susține că nu se poate aprecia că declarațiile inculpatului au fost diferite, întrucât prima declarație a fost dată în stare de mahmureală și tulburare psihică, semnând declarația fără a o citi. Totodată, solicită a se observa că din declarația martorului M. O. rezultă că la reconstituirea faptei, inculpatul a fost ținut în dubă. Mai mult, în cauză nu a fost efectuată o confruntare între inculpat și partea vătămată, având în vedere declarațiile contradictorii ale acestora.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, așa cum a fost formulat în scris.

Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că în mod neîntemeiat acesta face referire la o infracțiune săvârșită în anul 2002, faptă pentru care a intervenit reabilitarea.

De asemenea, susține că dacă partea vătămată evita acest conflict, având posibilitatea de a-i lăsa inculpatului o citație pentru a doua zi, la acest moment, inculpatul nu s-ar fi aflat în fața instanței.

În ceea ce privește încadrarea greșită a faptelor, arată că nu se invocă un temei de drept, ci se face raportare doar la literatură și practica judiciară. În opinia sa, se impune a fi reținute în sarcina inculpatului cele două infracțiuni, întrucât inculpatul a recunoscut că a adresat părții vătămate cuvinte jignitoare, însă toate le-a făcut cu singurul scop de a determina partea vătămată să părăsească proprietatea sa.

Reprezentantul M. ui P. , referitor la apelul declarat de inculpat, apreciază că l este inadmisibil din perspectiva pct.1 din memoriul de apel, respectiv pentru că s-a solicitat schimbarea încadrării juridice și înlăturarea agravantei prev. de art.33 lit.a C.pen., întrucâ, în mod evident,o astfel de schimbare este favorabilă inculpatului.

În ceea ce privesc celelalte aspecte, consideră că apelul este nefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că s-a reținut și solicită a fi condamnat inculpatul pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de textele de lege invocate în forma realizării unui atac efectiv, de natură a suprima viața părții vătămate, purtat cu această intenție, aspect care a rezultat din probațiunea din dosarul cauzei, iar împrejurarea că acest atac nu s-a finalizat, este datorată unor împrejurări nelegate de conduita inculpatului.

Solicită a se observa că întreaga probațiune, atât constând în procese verbale de cercetare a locului faptei, dar mai ales, din declarațiile persoanelor audiate și de altfel, chiar inculpatul recunoaște în esență derularea conflictului cu partea vătămată, că inculpatul a fost cel care a generat acest atac, nu a fost provocat de partea vătămată și nu se poate vorbi de provocare atunci când un polițist se deplasează la solicitarea concubinei pentru a aplana un conflict. Inculpatul a fost cel care a determinat acest atac, încercând să-l lovească, cu acceptarea posibilității de suprimare a vieții, cu un fierăstrău mecanic pornit. Această acțiune a fost oprită datorită acțiunii de apărare al părții vătămate, care s-a înarmat cu un obiect contondent din fier, pe care l-a folosit lovind lama în mișcare a moto- fierăstrăului, moment în care inculpatul a continuat activitatea agresivă, înarmându-se cu un topor, după care, de asemene, dezarmat, a încercat să-l atace. S-a făcut dovada că partea vătămată a solicitat ajutorul colegilor săi, și-a pierdut chiar și telefonul datorită acestei urmăriri de către inculpat și mai mult, chiar cu ocazia cercetării locului faptei realizat în prezența unor polițiști și a procurorului de caz, inculpatul a continuat să amenințe cu moartea, partea vătămată. Consideră că această activitate infracțională dovedită, întrunește elementele constitutive al infracțiunii arătate. Faptul că această acțiune a rămas fără urmarea, pe care, evident, a avut-o cel puțin în vedere, iar instanța a apreciat că nu a urmărit-o direct, nu face ca fapta să nu întrunească elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor. În ce privește infracțiunea de ultraj, arată că aceasta a fost recunoscută de către inculpat, astfel că elementele constitutive ale

infracțiunii există ca atare, dar sunt preluate de legiuitor printr-o tehnică legislativă, ca agravantă în noua infracțiune, ceea ce nu face ca activitatea infracțională să fie în materialitatea sa diferită.

Pe de altă parte, prima instanță a făcut verificări ample cu privire la probațiunea efectuată în faza de urmărire penală, nu există nulități nici absolute, nici relative cu privire la administrarea probelor, iar aspectele legate de cercetarea efectivă și alte aspecte de natură administrativă ale stării de arest preventiv a inculpatului, consideră că nu sunt relevante sub aspectul activității infracționale deduse judecății.

În ceea ce privește circumstanța atenuantă, nu insistă asupra motivației pentru care membrii unei comunități, după stingerea unui conflict, își revizuiesc opinia și evidențiază cu precădere aspecte pozitive ale unei persoane aflate în arest preventiv.

Inculpatul este o persoană care a mai generat situații conflictuale pe fondul consumului de alcool, astfel că nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

În consecință, solicită a se dispune ca atare.

Apărătorul ales al inculpatului R. S. , în replică, arată că nu înțelege la ce martori se referă parchetul. Există două martore directe, care au participat la generarea acestui conflict până în momentul în care inculpatul a ridicat moto-fierăstrăul, după care acestea au fugit.

Solicită a se observa că doctrina în materie nu reține stricto senso doar existența unei agresivități pentru a se putea reține tentativa de omor, ci are în vedere organele care au fost lezate, dacă aceste organe au fost vitale, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare, etc.

În acest sens a detaliat doctrina și a invocat jurisprudență.

Inculpatul R. S. , având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.151 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului R. S.

• fiul lui S. și I., născut la data de_ în comuna Cătina, județul C.

  , cetățenia română, 8 clase, agricultor, concubinaj, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna B., sat Țagu, nr. 252, județul Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, având CNP - 1., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea :

  • infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, 176 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 2( doi ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani;

  • infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin.1,2 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 alin.1 lit. e Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în forma concursului ideal, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

În conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani

înch iso are ș i pede ap s a co mple men tar ă a in terz icer ii drep tur il or prev. de ar t.

64 al in. 1 l it. a,b Cod pen al pen tru o per io ad ă de 2 an i.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal cu privire la pedepsele accesorii.

În conformitate cu art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv, începând cu 7 decembrie 2011 la zi.

În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În conformitate cu disp. art. 118 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea toporului corp delict folosit la comiterea faptei și s-a dispus restituirea celorlalte corpuri delicte inculpatului, cu excepția motofierăstrăului marca Stihl MS 271, care se va restitui proprietarului, R. Iosif, domiciliat în Bistrița, Aleea Tihuța nr. 4 sc. C, ap. 42, C.I. seria XB nr. 126 424 eliberată la_, CNP 1. .

În conformitate cu art. 14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală, rap. la art. 1391 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale către partea vătămată P.

I., în cuantum de 1.000 lei.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 644 lei în favoarea statului, din care 544 lei pentru urmărirea penală și suma de 100 lei pentru fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 20 ianuarie 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr.749/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. S. - fiul lui S. și I., născut la data de_ în comuna Cătina, județul C., cetățenia română, 8 clase, agricultor, concubinaj, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna B., sat Țagu, nr. 252, județul Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, având CNP - 1., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunilor de: ultraj, prev. de art. 239 alin. 1,2 și 5 Cod penal și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, art. 176 alin. 1 lit. f Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.

În fapt, s-au reținut următoarele :

Partea vătămată P. I. este încadrată în muncă în cadrul M.A.I., având calitatea de funcționar public cu statut special, cu grad profesional de agent principal Poliție în Secția 3 Rurală Sînmihaiul de Câmpie, care arondează Postul de Poliție B., de care aparține și localitatea Țagu.

Inculpatul R. S., împreună cu concubina sa, Rașca M., locuiesc în localitatea Țagu, dar într-o zonă mai izolată, între cei doi concubini existând neînțelegeri și certuri și anterior, datorate consumului de alcool al inculpatului, situație în care acesta este violent și din cauza acestor manifestări ale inculpatului, concubina a fost nevoită să se refugieze în mai multe rânduri la locuința fratelui său, Rașca I. sau sorei sale, Hălăstăuan

Ana. Din cauza comportamentului inculpatului, partea vătămată P. I. l-a și amendat pe acesta, la data de_ cu suma de 200 lei pentru contravenția prev. de art. 2 pct. 30 din Legea nr. 61/91.

În ziua de 6 decembrie 2011, inculpatul R. S. a consumat băuturi alcoolice și a întârziat să vină acasă, iar pentru a evita un scandal cu inculpatul, concubina sa, Rașca M., a dormit în noaptea de 6/7 decembrie 2011 la sora ei, Hălăstăuan Ana, din aceeași localitate, Țagu.

Rașca M. a revenit la domiciliul său în dimineața zilei de 7 decembrie 2011, găsindu-l pe inculpat sub influența băuturilor alcoolice. Temându-se, a ieșit din locuință, dar a fost urmată la scurt timp de inculpat care a lovit-o cu pumnii și picioarele de mai multe ori, mai ales în zona capului, determinând-o să cadă.

După acest incident inculpatul a intrat în imobil, iar concubina sa Rașca M., s-a deplasat la locuința fratelui ei, din aceeași localitate, Rașca

I., comunicându-i cele întâmplate lui și soției acestuia, Rașca Terezia.

Concubina inculpatului a apelat de pe telefonul său mobil pe agentul șef de Poliție P. I., solicitându-i să intervină și să ia măsurile ce se impun. După apelarea telefonică, agentul de poliție s-a deplasat imediat cu mașina de serviciu spre locuința inculpatului. Pe traseu, în timp ce se deplasa cu autoturismul, partea vătămată P. I. a fost oprit de martorul Țăgșorean D. (ginerele lui Rașca I., fratele concubinei inculpatului) și care i-a comunicat că Rașca M. se află la locuința lui Rașca I. . Partea vătămată P. I. a intrat la locuința lui Rașca I. unde a găsit-o pe concubina inculpatului, iar apoi, însoțit de ea și de Rașca Terezia, cumnata lui Rașca M. (și soția lui Rașca I. ) s-a deplasat la locuința inculpatului și

a concubinei acestuia, deplasarea făcându-se cu mașina de serviciu a părții vătămate.

După parcarea mașinii în curtea casei inculpatului, cei trei s-au deplasat spre intrarea în locuință, fiind întâmpinați în târnațul casei de către

inculpat, care a proferat injurii și amenințări cu moartea la adresa părții vătămate P. I. .

Inculpatul a reintrat în locuință de unde a ieșit având asupra sa un motofierăstrău ( drujbă) care era în funcțiune și s-a îndreptat spre cele trei persoane. Inculpatul a ridicat motofierăstrăul deasupra capului, amenințându-l pe polițist că-l va omorî dacă nu pleacă din curtea sa; acesta a sesizat că în curte, în apropierea lui se aflau o rangă și o bâtă, după ce a luat ranga metalică cu ambele mâini, s-a apărat de loviturile inculpatului lovind cu ranga în lama de la motofierăstrău și făcând să se rupă și să sară lanțul de la motofierăstrău, acesta în mișcare lovind pe inculpat (peste cap, mâna stângă și coapsa stângă). Ulterior, inculpatul a scăpat motofierăstrăul jos, în curtea casei, în fața portiței de acces în târnațul casei, oprindu-se din funcționare. Înainte de a scăpa motofierăstrăul din mână, inculpatul a dat spre polițist cu cealaltă mână, atingându-i buza superioară. Inculpatul a încercat să o prindă pe partea vătămată de haine, nu a reușit și s-a deplasat spre tăietorul de lemne din curte, de unde a luat un topor cu care s-a îndreptat din nou spre partea vătămată, încercând s-o lovească. Partea vătămată s-a apărat cu aceeași rangă metalică pe care a ridicat-o deasupra capului, inculpatul lovind cu toporul în ranga metalică. Inculpatul a încercat să-l lovească pe polițist în zona picioarelor cu securea, dar nu a reușit pentru că acesta s-a tot retras, ajungând spre ieșirea din curtea imobilului. După ce l-a tot urmărit pe polițist, la un moment dat, inculpatul s-a oprit, a lovit cu toporul în stâlpul metalic de la gard, afirmând că "așa îi va crăpa capul"; părții vătămate.

Partea vătămată a încercat pe parcursul derulării evenimentelor menționate anterior să apeleze pe ceilalți polițiști ai secției de care aparținea, nu a reușit să vorbească efectiv la telefon, fiind preocupat să fie atent la acțiunile inculpatului și să se apere de loviturile lui, dar telefonul i-a rămas deschis, o parte din discuția dintre inculpat și partea vătămată fiind înregistrată de agentul de poliție Grama Iustin.

Cele două femei care l-au asistat pe polițist, au asistat la incidentul dintre părți, descris mai sus, iar apoi, după momentul agresiunii cu motofierăstrăul, concubina inculpatului, Rașca Meria, a fugit din curte, ulterior, după incidentul cu toporul și martora Rașca Terezia a părăsit curtea, deplasându-se spre locuința ei, strigând după ajutor la locuința martorului Chiciudean A. zis Duțu.

După ce a lovit cu toporul în stâlpul porții, inculpatul a renunțat să-l mai agreseze sau amenințe pe P. I. intrând în casă, iar partea vătămată a lăsat ranga cu care s-a apărat în curtea imobilului și s-a deplasat cu autoturismul cu care venise spre postul de poliție.

Pe traseu, polițistul s-a oprit la locuința lui Rașca Terezia de unde l-a văzut pe inculpat că se deplasa, având o bâtă asupra sa, pe drum spre centrul localității. Polițistul a evitat să discute cu inculpatul pentru a nu da naștere unui nou incident. Inculpatul a intrat la locuința numitului Rician

1. Alin, iar partea vătămată P. I. s-a deplasat cu mașina spre postul de poliție, dar pe drum s-a întâlnit cu echipajul de poliție de la secție, care i- a venit în ajutor, s-au întors spre casa unde inculpatul trebuia să se afle, dar l-au găsit pe drumul public, cu bâta în mână.

   Ulterior, lucrătorii de poliție au oprit mașinile de serviciu și împreună cu inculpatul s-au deplasat spre Postul de poliție B. .

   Potrivit constatărilor medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale asupra părții vătămate P. I., inculpatului și concubinei acestuia a rezultat că :

   • partea vătămată P. I. prezenta leziuni corporale în zona buzei superioare care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a fi întrunite caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții ;

   • concubina inculpatului, Rașca M., prezenta leziuni corporale în zona periorbitar stâng care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără a fi întrunite caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții ;

   • inculpatul R. S. prezenta leziuni corporale în zonele: vertex, fața dorsală a mâinii stângi, articulația interfalangiană proximală degat IV mâna stângă și fața laterală a coapsei stângi, care s-au putut produce prin lovire și frecare cu elementele metalice ale unui motofietrăstrău, fără a putea exclude cu desăvârșire posibilitatea unei lovituri cu corp dur, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale, fără a întruni caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții.

Concubina inculpatului, Rașca M., nu a formulat plângere prealabilă împotriva acestuia pentru lovire.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric, rezultând că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului (f.1-13), procesul verbal de examinare criminalistică a corpurilor delicte la fața locului (f. 15-24), adresa IPJ Bistrița-Năsăud privind calitatea și gradul profesional al părții vătămate (f.46-47), certificatele de constatare medico-legală (f.49-54), raportul de expertiză psihiatrică nr. AI/13377/2011 al I.M.L Mina Minovici București (f.63-65), rapoartele agenților de Poliție Grama Iustin, A. ca V. și Scridonesi Viluț (f. 78-80), procesul verbal de sancționare al inculpatului din_ (f.109), cazierul inculpatului (f. 129-132), toate din dosarul de urmărire penală, precum și adeverința nr. 153/ 03.o2.2012 eliberată de Primăria comunei B. (f. 27), actele doveditoare cu privire la proprietatea motofierăstrăului (f. 29- 32), adresa nr. 1186/8 mai 2012 eliberată de Primăria comunei B. (f. 100), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (f. 189 și urm.), toate din dosarul de fond, coroborate cu declarațiile părții vătămate și raportul acesteia (f.66-71 u.p. și

f. 48 și urm. în dosar fond), declarațiile inculpatului (f. 73-77 u.p. și f. 43 fond), declarațiile martorilor Rașca M., Rașca Terezia, Rașca I., Țăgșorean Ana, Țăgșorean D. V., Chiciudean A., Rician V. Alin, Hălăstăuan Ana, M. I. (f.81-108 dos.u.p. și f. 103-109, 137-146, 152-155. 185- 189, 210-215, 242-243 dosar fond,) instanța a reținut în fapt următoarele :

La data de 6 decembrie 2011, în cursul după amiezii, inculpatul R. S. a consumat băuturi alcoolice ajungând acasă în stare de ebrietate. În acea noapte, concubina lui, Rațca M., a dormit la sora ei, Hălăstăuan Ana, preconizând că atunci când urma să se întoarcă acasă inculpatul va fi în stare de ebrietate și dorind să evite un scandal, deoarece, când inculpatul era băut, era deseori violent cu ea, potrivit susținerilor acesteia.

În dimineața de 7 decembrie 2011, pe la orele 7,00-8,00, Rașca M. a revenit la domiciliu și l-a găsit pe inculpat dormind. A insistat ca el să se trezească, acesta a refuzat, replicând că nu se simte bine, apoi, când Rașca

M. a ieșit din casă, a urmat-o și a lovit-o peste față și peste corp cu pumnii și picioarele, din cauza loviturilor aceasta căzând la pământ.

După acest incident, inculpatul a intrat în casă, iar Rașca M. s-a deplasat la grajd unde a muls vaca, apoi a rămas acolo până în jurul orelor 10,00. Aici a fost apelată de către martora Răcean Ana, care i-a solicitat să se deplaseze pentru a plăti contribuția pentru Casa de asigurări de sănătate, concubina inculpatului replicându-i că nu poate, pentru că " este zdrobită în grajd"; sau "este lovită în grajd"; și solicitând martorei să anunțe poliția ( "sună, să vină sus !";). Pe cale de consecință, martora a apelat pe partea vătămată P. I. și i-a comunicat că Rașca M., concubina inculpatului, este căzută într-o anexă (sau magazie) de la locuința acesteia. Imediat ce a primit apelul ( după aproximativ 20 de minute, potrivit susținerilor părții vătămate ), P. I. s-a deplasat cu autoturismul de serviciu în localitatea Țagu, trecând inițial pe la domiciliul celei care făcuse sesizarea pentru a discuta amănunte legate de sesizare, ocazie cu care Rician Ana i-a comunicat cele pe care le știa și ea din apelul făcut de Rașca

M. .

După ce și-a continuat drumul spre locuința inculpatului, P. I. a trecut pe lângă locuința lui Rașca I. din Țagu (fratele lui Rașca M. ), ocazie cu care a fost văzut de martorul Țăgșorean D. V., ginerele lui Rașca I., care se afla afară din locuință și a fost anunțat că Rașca M. se află la ei. Potrivit declarației date în instanță de acest martor (f. 154 și urm.), el i-ar fi spus părții vătămate " să nu mai meargă la deal, că omul e băut";. După ce a intrat în casă, partea vătămată P. I. a discutat cu Rașca M., care i-a relatat că în acea zi fusese bătută de inculpat, P. I. sesizând personal

loviturile de pe fața lui Rașca M. . La cele sesizate, partea vătămată P. I. i-a comunicat lui Rașca M. intenția de a se deplasa la locuința inculpatului pentru a-i aplica o amendă pentru comportamentul lui violent, intenție pe care Rașca M. a dezaprobat-o, replicând că tot ea va fi cea care va plăti amenda. Partea vătămată, însoțită de Rașca M. și Rașca Terezia, cumnata ei, s-au deplasat la locuința inculpatului, tot cu autoturismul de serviciu al polițistului. Scopul deplasării a fost acela de "a-l speria pe inculpat"; (să-l avertizeze cu privire la comportamentul său), potrivit declarației martorului Țăgșorean D. V. (f. 154), de a purta o discuție cu

inculpatul, potrivit declarației date de martora Țăgșorean Ana (fila 152) și deplasarea s-a făcut la solicitarea expresă a concubinei inculpatului. Deși în declarația dată în instanță, Rașca M. (f. 138 și urm.) a precizat că atunci când a sosit partea vătămată la locuința fratelui său, unde ea se afla, s-a exprimat în sensul că ar fi bine ca polițistul să nu se mai deplaseze la ei acasă, apreciind că deplasarea nu mai avea rost, câtă vreme polițistul nu a sosit la fața locului în timpul desfășurării scandalului dintre ea și inculpat, dorind astfel să acrediteze ideea că deplasarea s-a făcut la inițiativa și insistența părții vătămate, în declarațiile inițiale, date la urmărirea penală, ea nu a susținut această versiune, declarând (f. 85) că, după ce P. I. a sosit la casa fratelui său, i-a comunicat ce a pățit și " l-a rugat să vină cu ea acasă";, versiune care este susținută și de declarațiile martorilor Rașca Terezia, Țăgșorean D. V. și Țăgșorean Ana, persoane care se aflau la locuința unde P. I. a găsit-o pe Rașca M. . În acest sens, martora Rașca Terezia a declarat că, după ce Rașca M. a relatat polițistului că a fost lovită în zona feței și a fost călcată în picioare, concubina inculpatului a insistat ca

" P. să meargă acasă la ei, pentru că ea nu se mai putea apropia de casă ca să-și isprăvească animalele";.

După ce au ajuns la locuința inculpatului și au parcat mașina în curtea casei (care nu e împrejmuită), cele trei persoane care au făcut deplasarea au coborât din autoturism și s-au îndreptat spre portița de acces în târnațul casei. Inculpatul a ieșit din casă (fiind atenționat, probabil, de zgomotul mașinii), după ce a văzut cine îl vizita, a reintrat în casă și a ieșit având asupra sa o drujbă, pe care a pus-o în funcțiune îndreptându-se spre partea vătămată P. I., avertizându-l să iasă din curte. Partea vătămată a fost ajutat de femeile în compania cărora se afla să se înarmeze cu o rangă de fier, găsită în curte imobilului, cu care a reușit să pareze încercările inculpatului de a-l lovi, lovind în lama drujbei. La un moment dat, deoarece lanțul drujbei sărise, inculpatul a abandonat-o în curtea casei. Potrivit declarației date de partea vătămată în instanță, aceasta a fost lovită în toiul evenimentelor peste față (în zona gurii) de către inculpat. Văzând că drujba nu mai funcționa, inculpatul s-a deplasat la tăietorul de lemne aflat în curte, de unde s-a înarmat cu un topor, intenționând din nou să îl lovească pe polițist, acesta apărându-se și de această dată cu ranga de fier, în care inculpatul a lovit de mai multe ori.

Potrivit propriei declarații date de inculpat la urmărirea penală (f. 73 și urm.), nu a reușit să-l lovească pe polițist nici cu drujba și nici cu toporul

"deși a încercat";, pentru că el s-a apărat cu ranga mereu. Referitor la adresarea unor amenințări cu moartea părții vătămate, inculpatul a declarat

: " e posibil să-i fi zis că-l omor";. În timpul altercației, polițistul parte vătămată s-a deplasat mergând cu spatele spre poarta de intrare în curte, unde inculpatul a lovit cu toporul în stâlpul de la poarta de intrare în curte și apoi, atât inculpatul cât și partea vătămată au lăsat obiectele pe care le aveau în mâini jos, inculpatul intrând în casă și partea vătămată plecând de la fața locului.

În timpul altercației celor doi cu obiectele contondente sus-menționate, atât Rașca M. cât și Rașca Terezia au plecat de la locul incidentului, deplasându-se pe trasee diferite la locuința lui Rașca I. .

Potrivit declarațiilor părții vătămate, după ce inculpatul a luat toporul și a încercat să-l lovească cu acesta pe polițist, cel din urmă a reușit să apeleze numărul de telefon de la Postul de poliție Sînmihaiu de Câmpie și a încercat să vorbească cu Grama Iustin, colegul său, nereușind, dar telefonul a rămas deschis, astfel că martorul Grama Iustin a reușit să înregistreze parte din discuția dintre inculpat și partea vătămată, aspect ce este confirmat de declarația martorului sus-menționat, precum și de conținutul înregistrării audio a conversației purtate de inculpat și partea vătămată (f. 25-26 dosar urmărire penală).

După ce incidentul efectiv a luat sfârșit, partea vătămată s-a deplasat la locuința martorei Rașca Terezia, care ajunsese la locuința ei cu puțin înaintea părții vătămate, după ce anterior îl rugase pe martorul Chiciudean

A. să-l anunțe pe ginerele ei, Țăgșorean D. despre incidentul dintre inculpat și partea vătămată.

Din locuința în care se afla, partea vătămată l-a văzut pe inculpat deplasându-se spre centrul localității, pe drumul din fața casei, având o bâtă asupra sa, proferând injurii la adresa părții vătămate și aruncând cu ceva în mașina parcată în curtea lui Rașca Terezia, iar ulterior, a văzut că a intrat la familia Rician. Partea vătămată urcat în autoturismul de serviciu și s-a deplasat spre Sînmihaiu de Câmpie, pe drum întâlnindu-se cu echipajul de poliție ce-i venea în ajutor, ambele mașini deplasându-se în localitatea Țagu, unde l-au întâlnit pe drum pe inculpat și l-au condus la Secția de poliție B. .

Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul soluționării cauzei cu privire la faptele deduse judecății, la modalitatea derulării evenimentului obiect al sesizării instanței și implicit la vinovăția sa referitoare la acuzațiile din actul de sesizare.

Astfel, în declarația inițială dată la Postul de poliție B. (f. 77 dosar urmărire penală) inculpatul a recunoscut că și-a lovit concubina cu pumnul în față, după ce ea îi reproșase că bea alcool. Apoi, inculpatul a adormit, fiind trezit de partea vătămată care a venit în locuința sa însoțit de concubina și cumnata ei și deoarece partea vătămată l-a înjurat și l-a lovit cu pumnul în față, inculpatul s-a enervat și s-a înarmat cu o drujbă pe care a pus-o în funcțiune, după ce a văzut că partea vătămată se înarmase cu o rangă metalică. Inculpatul a mai arătat că i-a solicitat părții vătămate să părăsească curtea și să-l lase în pace, îndreptându-se spre partea vătămată care l-a lovit cu ranga în cap și apoi a lovit cu ranga în lanțul drujbei, determinând ca lanțul să sară și drujba să se oprească din funcțiune. Apoi, inculpatul s-a înarmat cu o secure aflată în curte și cu ea în mână, i-a solicitat părții vătămate să părăsească curtea, dar a precizat că nu la-a amenințat cu securea și nici nu a ridicat-o asupra părții vătămate.

În această declarație, inculpatul a mai arătat și că despre cele întâmplate la locuința sa pot confirma concubina și cumnata lui, precum și că ulterior, a aruncat securea și a intrat în casă, iar partea vătămată a plecat cu autoturismul cu care venise, reîntorcându-se în compania colegilor săi de la secția de poliție și a procurorului, procedând la efectuarea de cercetări cu privire la cele petrecute.

Cu ocazia primei declarații, inculpatul a menționat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale, pentru că el a fost cel care a fost

" atacat și lovit de d-nul P. în curtea locuinței";.

În declarația dată în aceeași zi (_ ) la procuror, asistat de apărător (f. 73 și urm.) inculpatul a declarat că stă de 22 de ani în concubinaj cu Rașca M., apreciind că s-a înțeles " și bine și rău cu aceasta";, deoarece, uneori, când consuma alcool o bătea, motiv pentru care a mai fost sancționat de mai multe ori de organele de poliție. A precizat că a consumat alcool și în data de_, când Rașca M. a părăsit domiciliul lor și a dormit la sora ei, Hălăștăuan Ana, din aceeași localitate, reîntorcându-se acasă doar la_, în jurul orei 7.00. A mai declarat că Rașca M. a intrat în casă, inculpatul a urmat-o imediat ce aceasta a ieșit din nou afară, a ajuns-o în curte, a lovit-o puternic în zona ochiului stâng, determinând-o să cadă. Inculpatul a declarat că nu i-a mai aplicat și alte lovituri, a intrat în casă, iar concubina sa a plecat spre casa fratelui său, Rașca I. . La scurt timp, în timp ce se afla în locuință, a sesizat că în curte intră mașina poliției și a ieșit în târnațul casei. Imediat, polițistul P. I. i-a reproșat scandalul avut cu concubina, replica inculpatului fiind aceea că a bătut-o fiindcă era băut. Inculpatul a mai declarat, în continuare, că polițistul i-a dat 2 palme peste față, motiv pentru care el a ieșit în curte, s-a repezit la o anexă de lângă casă de unde a luat o drujbă pe care a pus-o în funcțiune și s-a apropiat de polițist, avertizându-l să iasă din curte. Inculpatul a mai arătat că este posibil să fi ridicat drujba cu ambele mâini deasupra capului, vrând să-l lovească pe polițist. Pentru a se apăra polițistul a luat o rangă de metal cu care a lovit în lanțul de la drujbă, determinându-l să se desprindă de drujbă, situație în care drujba a sărit din mâna inculpatului pe gard, apoi a căzut în fața casei, oprindu-se din funcționare. Polițistul l-a lovit cu ranga pe care o avea asupra lui peste cap și într-un picior, motiv pentru care inculpatul s-a îndreptat spre tăietorul de lemne, de unde a luat toporul cu

care s-a îndreptat spre polițist, intenționând din nou să îl lovească. Polițistul s-a apărat din nou cu ranga, parând loviturile date de inculpat cu toporul.

Inculpatul a mai declarat că în conflictul dintre el și partea vătămată

P. I. el nu a atins-o pe aceasta deloc, deși a încercat acest lucru, nereușind pentru că partea vătămată s-a apărat mereu cu ranga. Inculpatul nu și-a amintit dacă a amenințat-o pe partea vătămată, arătând că "e posibil să-i fi zis că-l omor";.

În timp ce inculpatul vroia să-l lovească pe polițist cu toporul, acesta s-a retras spre poartă. Inculpatul a mai declarat că "este posibil"; să fi vrut să-l lovească pe polițist la picioare și că, într-un moment, când ambii se aflau în zona de ieșire din curte, inculpatul a lovit cu toporul în stâlpul metalic de la gard, fără să știe de ce. După aceea, inculpatul s-a refugiat în casă, aruncând toporul la poartă.

Polițistul a plecat imediat ce incidentul a luat sfârșit, inculpatul s-a îmbrăcat și a ieșit în drum, fără să știe unde voia să meargă. În mână a luat o botă, spre a se apăra de câini, la scurt timp fiind depistat de organele de poliție.

Inculpatul a precizat și că menține prima declarație dată la organele de poliție.

În completarea declarației date la_ (f.75 dosar urmărire penală) inculpatul a precizat, menținând declarațiile anterioare, că la sosirea organelor de poliție a fost lovit cu palmele peste față, apoi el l-a agresat pe polițistul P. I. cu motofierăstrăul aflat în funcțiune, cu pumnul (doar

crede, din greșeală ) și cu toporul, cu precizarea că toate acțiunile sale s-au datorat consumului de băuturi alcoolice. A mai precizat și că, alături de concubina sa și de partea vătămată, posedă și el certificat medico-legal, deoarece a fost lovit cu ranga peste cap și corp de către polițist. În finalul acestei declarații, inculpatul a apreciat că organele de poliție au abuzat și au intrat pe proprietatea lui fără drept, motiv pentru care a formulat plângere penală față de P. I. pentru purtare abuzivă și violare de domiciliu.

Audiat în instanță (f. 43 și urm.) inculpatul a precizat că menține doar în parte declarațiile pe care le-a dat anterior.

Acesta a arătat că a consumat băuturi alcoolice la 6 decembrie 2011, în cursul serii, la un prieten și apoi, în drumul său spre casă, a mai cumpărat o sticlă de vin. Ajuns acasă s-a culcat, concubina lui nefiind la domiciliu.

Inculpatul a mai declarat că la 7 decembrie 2011, dimineața, a fost trezit de concubina lui pentru a se ocupa de treburile gospodărești. Deoarece se simțea rău, inculpatul nu s-a putut trezi și a insistat să fie lăsat în pace, dar concubina a insistat să se trezească și după ce s-a ridicat din pat, Rașca

M. a ieșit din casă, el a urmat-o și a lovit-o cu palma sau pumnul peste față, vătămând-o la un ochi.

Apoi s-a reîntors în casă și s-a culcat, după ce a mai băut din vinul pe care-l cumpărase cu o zi înainte.

S-a trezit, în aprecierea sa, după două ore, când a auzit portița de la intrarea în târnațul casei. A ieșit în grabă, doar în indispensabili și cu

cizmele de cauciuc trase în picioare și a văzut în fața casei mașina poliției. L- a văzut pe șeful de post P. I., care se afla în târnațul casei, iar în spatele mașinii de poliție a văzut-o pe cumnata sa, Rașca Terezia.

La întrebarea inculpatului adresată celor două persoane în legătură cu motivul vizitei, inculpatul a declarat că partea vătămată P. I. i-a replicat: ";am venit să-ți arăt bătaie!"; Rașca Terezia nu a răspuns nimic la întrebarea inculpatului și a observat că avea în mână un ibric sau un castron.

În continuare, inculpatul a declarat că a fost prins de piept de către P.

I. care a intenționat să-l lovească cu palma, dar nu a reușit, pentru că inculpatul s-a retras din calea lui. Inculpatul s-a întors cu spatele la polițist intenționând să intre în casă, moment în care a fost lovit cu castronul (sau ibricul) pe care-l avea Rașca Terezia, în zona spatelui.

Inculpatul nu a mai intrat în casă, s-a întors și din târnațul casei a luat un motofierăstrău, s-a deplasat spre Rașca Terezia și P. I., spunându-le să-l lase în pace și să părăsească curtea casei pentru că a băut cu o zi înainte și se simțea rău. Inculpatul a mai precizat că dorește să fie chemat a doua zi la post. Deoarece cei doi nu au dat curs cererii lui, a pus în funcțiune motofierăstrăul și s-a îndreptat spre P. I., care se găsea mai aproape, spunându-i să părăsească curtea și să-l lase în pace. Inculpatul a menționat că nu a avut intenția să-l lovească pe polițist pentru că nici nu avea spațiul necesar ca să ridice drujba, deoarece cei doi se aflau în târnaț. Partea vătămată l-a amenințat și înjurat pe inculpat, apoi a observat că în mâna părții vătămate a apărut o rangă metalică, ce-i aparținea inculpatului, cu care, partea vătămată a lovit în lama drujbei o dată, aceasta căzând, sărindu-i lanțul. Inculpatul a încercat să fugă din calea părții vătămate și să treacă în curtea casei, dar nu a reușit pentru că a fost lovit cu ranga peste piciorul stâng, iar apoi, în timp ce era aplecat, a fost zgâriat cu ranga la cap (din cauză că spațiul era strâmt). Inculpatul s-a îndreptat spre portița de la târnaț pentru a ieși în curte, moment în care a fost lovit cu aceeași rangă metalică peste mâna stângă. Ajuns în curte, inculpatul a văzut-o pe cumnata sa, Rașca Terezia, care avea și ea în mâna o bâtă de lemn. Inculpatul s-a împiedicat și a căzut, s-a ridicat, s-a îndreptat spre tăietorul de lemne, de unde a luat un topor. A observat că partea vătămată P. I. și Rașca Terezia se îndreptau spre el, inculpatul i-a înjurat și le-a spus să-l lase în pace, întrebându-i ce au cu el, cei doi nu au răspuns și inculpatul a lovit cu securea în pământ, îndreptându-se spre poarta de ieșire din curte. Aici inculpatul a mai lovit o dată cu toporul în stâlpul porții de metal, înjurându-i pe cei doi pentru a fi lăsat în pace. Apoi, inculpatul a aruncat toporul și a intrat în casă, partea vătămată plecând la rândul ei.

Inculpatul a precizat că nici el nu a lovit cu toporul în ranga pe care o avea polițistul și nici acesta nu a lovit cu ranga în topor. Totodată, a susținut că nu a lovit partea vătămată și că nici nu a avut intenția să o lovească, nu l-a amenințat cu moartea, doar l-a înjurat, argumentând că dacă avea intenția să lovească partea vătămată putea să facă acest lucru,

până ce ea s-a înarmat cu ranga metalică.

După ce a intrat în casă, a observat că este lovit la cap și s-a deplasat la vecinii din apropiere să anunțe la 112 că a fost bătut la el în casă. În deplasarea sa, a observat în curtea familiei Rașca I. mașina poliției,

inculpatul și-a continuat drumul și a ajuns la familia Rician V., unde a cerut o pereche de pantaloni și 50 de lei pentru a se deplasa la o ocazie. După ce a parcurs 100-150 de metri a fost ajuns de mașina poliției și a fost condus la secție. Ajuns la postul de poliție din localitate, inculpatul a declarat că a fost lovit cu pumnul în stomac de către o persoană pe nume Dinu, fost ajutor al șefului de post. Și partea vătămată, aflată în încăpere a dorit să-l lovească, dar a fost oprită de ceilalți agenți de poliție aflați acolo.

Pentru comportamentul avut anterior ( cu mai mult timp în urmă) față de concubina sa, inculpatul a precizat că a fost sancționat cu amendă contravențională, la sesizarea concubinei, organele de poliție solicitându-i să se prezinte la post și nu s-au deplasat la el acasă, ca în acest caz.

Inculpatul a mai precizat că în timpul conflictului avut cu polițistul acesta i-a adresat cuvinte injurioase, totodată, că i s-a părut deplasată sosirea organelor de poliție la domiciliul său, raportat la conflictul conjugal avut cu Rașca M. . Inculpatul a apreciat că ar fi trebuit să i se pună în vedere să se prezinte la post pentru a lămuri comportamentul său față de concubină.

În ce privește prezența concubinei sale pe perioada derulării conflictului, inculpatul a mai arătat că și aceasta a sosit, împreună cu polițistul și cumnata sa, rămânând în curte și fiind un simplu spectator al incidentului, la un moment dat dispărând din locația respectivă.

În ce privește leziunile părții vătămate, inculpatul a declarat că în timp ce se întorcea spre casă (după ce a lăsat toporul lângă poarta de acces în curte), partea vătămată se găsea cu ranga în mână în fața sa, inculpatul a prins de rangă și au tras ambii de ea, fără ca inculpatul să fie lovit de rangă, el a lovit pe polițist cu pumnul în buză, fără a intenționa să-l lovească, lovitura fiind aplicată accidental, din modul în care cei doi trăgeau de rangă.

Starea de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.

Se reține că prin declarațiile date în instanță de inculpat și de Rașca

M., concubina sa, aceștia au încercat să acrediteze ideea că partea vătămată a fost cea care a insistat să facă deplasarea la domiciliul

inculpatului, precum și că ea a fost cea care a provocat pe inculpat, lovindu- l și jignindu-l, astfel că, pentru a determina partea vătămată să părăsească curtea locuinței și să înceteze agresiunea, inculpatul a fost nevoit să se

folosească de drujbă și de secure.

Susținerile acestora nu pot fi primite deoarece, în primul rând, nici

inculpatul și nici concubina sa nu sunt constanți în modul de descriere al evenimentelor deduse judecății, declarațiile de la fond fiind diferite de cele

inițiale. Cu privire la modificările aduse declarațiilor sale în instanță inculpatul nu a oferit nici o justificare, apreciind că, în mare, el a avut aceeași versiune în descrierea faptelor și la urmărirea penală. Cu privire la modificările declarațiilor inițiale, date de concubina inculpatului cu prilejul audierii în instanță, aceasta nu a putut să aducă o justificare, afirmând că nu-și mai aduce aminte de cele declarate la parchet sau pe parcursul urmăririi penale, deși a recunoscut semnăturile de pe declarațiile anterioare.

Declarațiile date de martora Rașca Terezia (martoră care a asistat la incident) în faza de urmărire penală și în instanță se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate, cât și cu declarațiile inițiale ale inculpatului R.

S. și ale martorei Rașca M. referitoare la modalitatea de desfășurare a incidentului dedus judecății.

Potrivit acestora rezultă cu certitudine că partea vătămată și cele două femei au rămas în curtea imobilului și că inculpatul, atunci când a observat cine-l vizitează, l-a atacat pe polițist, inițial cu drujba și ulterior cu securea, încercând să-l lovească în zone vitale (cap și picioare)și exprimându-se în sensul că-l va omorî, doar faptul că partea vătămată s-a apărat cu ranga și a parat loviturile inculpatului, determinând ca partea vătămată să nu fie lezată vital sau mai grav decât s-a întâmplat în realitate.

Pe de altă parte, din conținutul procesului-verbal de consemnare a înregistrării audio cu privire la parte din discuția purtată de inculpat și partea vătămată la_, când partea vătămată s-a deplasat la locuința inculpatului, rezultă cu claritate atitudinea agresivă a inculpatului față de partea vătămată, atât din punct de vedere fizic, cât și verbal, R. S. fiind

indignat de faptul că polițistul s-a amestecat în conflictul dintre el și concubină.

În drept, s-a stabilit că acțiunile inculpatului, care a încercat la_ să-i aplice lovituri părții vătămate P. I., agent șef principal de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor se serviciu, cu drujba și toporul, în zone susceptibile de a produce suprimarea vieții (în zona capului), de a-i aplica lovituri cu pumnul în zona gurii, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și de a-l amenința cu moartea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. f Cod penal și ultraj prev. de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal, faptele fiind comise în concurs ideal.

Din punct de vedere al laturii subiective, faptele inculpatului au fost săvârșite cu intenție directă, aspect care rezultă din modalitatea în care inculpatul a acționat: s-a înarmat cu drujba și cu toporul lovind în ranga cu care partea vătămată se apăra, i-a adresat amenințări cu moartea și injurii părții vătămate, agent de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 345 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, 176 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit.a Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1,2 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, respectiv: gradul de pericol social al infracțiunilor, reflectate și în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitățile și împrejurările în care faptele s-au comis, de atitudinea de regret a inculpatului cu privire la faptele sale, de împrejurarea că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate, de comportamentul anterior în comunitatea sa, concretizat în lipsa antecedentelor penale, fiind cunoscut atât în localitatea Țaga, cât și în familia concubinei ca un om harnic, gospodar, respectuos și pașnic ( cu excepția cazurilor când consuma alcool și când avea manifestări de agresivitate doar față de concubină), astfel cum rezultă și din adresa nr. 1186/8 mai 2012 emisă de primarul din comuna B. (f.100), de concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (f.132), potrivit cărora, inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială în condițiile în care ar beneficia de o intervenție specializată pe evaluarea și stoparea consumului de alcool, pe creșterea capacității de autocontrol și de gestionare corespunzătoare a impulsurilor de agresivitate, în paralel cu menținerea suportului afectiv și moral din partea concubinei și stabilității

locative și materiale.

S-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în forma concursului ideal, prev. de art. 33 lit. b Cod penal și în conformitate cu art. 34 alin. 1 lit. b, art. 35 alin. 1 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, menționate anterior, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal pentru o perioadă de 2 ani.

În alegerea pedepsei complementare aplicate, respectiv a drepturilor interzise, s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, cu privire la care pedeapsa complementară s-a aplicat (infracțiune îndreptată împotriva vieții).

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a,b Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii.

La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate s-a ținut seama și de împrejurarea că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu 7 decembrie 2011 și până în prezent, la data soluționării cauzei în fond, apreciindu-se că executarea în regim de detenție a unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare este de natură să constituie un avertisment pentru

inculpat, să asigure reeducarea acestuia, determinându-l să nu mai săvârșească fapte de natură penală, precum și conștientizarea gravității faptelor comise, formarea unei noi atitudini cu privire la modalitatea de soluționare a problemelor familiale și cu privire la gestionarea situațiilor în care consumă alcool.

În conformitate cu disp. art. 350 alin.1 Cod pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu 7 decembrie 2011 la zi.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea toporului corp delict folosit la comiterea faptei, dispunând restituirea celorlalte obiecte ridicate de la fața locului inculpatului. În ce privește motofierăstrăul folosit, de asemenea, de inculpat la comiterea faptelor în modalitatea arătată anterior, s-a dispus restituirea lui proprietarului R. Iosif, domiciliat în Bistrița,Aleea Tihuța nr. 4 sc. C, ap. 42, C.I. seria XB nr. 126 424 eliberată la_, CNP 1., proprietatea acestui obiect rezultând din actele depuse la dosar (f. 29-32 dosar fond).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă la fond cu suma de 1.000 lei reprezentând daune morale (f. 33), instanța apreciind că acestea se impun a fi acordate, în conformitate cu art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 1391 Cod civil, fiind justificate de sentimentul de jenă și umilință resimțit de partea vătămată pentru acțiunile inculpatului exercitate asupra sa, prin care s-a lezat autoritatea statului, reprezentată de către P. I., agent de poliție, de suferința fizică și morală resimțită pentru leziunile ce i s- au cauzat, ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Raportat la soluția de condamnare a inculpatului, s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 644 lei în favoarea statului (sumă din care, 544 lei reprezintă cheltuielile judiciare pentru urmărirea penală și diferența reprezintă cheltuielile judiciare pentru fondul cauzei).

Împotriva acestei hotărâri,în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și inculpatul R.

S. .

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate, sub aspectul încadrării juridice a faptelor și, respectiv, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că soluția

instanței este nelegală, respectiv, netemeinică, sub cele două aspecte.

În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit, instanța a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de ultraj, întrucât, conținutul constitutiv

al acesteia este absorbit de forma agravantă a tentativei la omor deosebit de grav.

Apoi, neîntemeiat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, instanța neavând în vedere totuși că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, ci a mai avut condamnări în anul 2002.

De asemenea, în raport de comportamentul frecvent violent al inculpatului, dar și de circumstanțele concrete în care avut loc incidentul din prezenta cauză, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță nu corespunde criteriilor prev. de art.72 C.pen. și scopului pedepsei prev. de art.52 C.pen.

Inculpatul R. S. a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, achitarea inculpatului pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, atât pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, cât și pentru infracțiunea de ultraj.

În motivarea apelului, s-a arătat că în speță, tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav nu există, toate probele administrate confirmând această împrejurare. Jurisprudența în materie reține că pentru existența acestei infracțiuni, trebuie avute în vedere nu numai agresiunile exercitate asupra victimei, ci și alte elemente: organele lezate și importanța acestora pentru viață, nr. de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, etc.

Ori, în condițiile în care inculpatul, aflat în curtea casei sale, fără a exista un motiv ca organul de poliție să intervină la acel moment, a folosit o drujbă și un topor, doar pentru a-l determina pe polițist să plece - nu se poate susține că inculpatul a intenționat suprimarea vieții părții vătămate, neexistând nici măcar urmarea imediată, concretizată în punerea în primejdie a vieții acesteia.

Tentativa de omor presupunea în speță, ca acțiunile inculpatului să fi creat posibilitatea obiectivă, concretă și reală ca polițistul să înceteze din viață.

S-a mai arătat în motivarea apelului că există și nereguli ale urmăririi penale, în sensul că s-au încălcat principiile egalității în fața legii și a contradictorialității, respectiv: cercetarea la fața locului s-a făcut cu inculpatul în mașina poliției, partea vătămată fiind singura care a indicat derularea evenimentelor; nu s-a făcut o reconstituire în cauză și nici o confruntare a inculpatului cu partea vătămată; înregistrarea audio, chiar fără autorizare, confirmă poziția inculpatului - că a încercat evacuarea polițistului din propria gospodărie; inculpatul a solicitat îngrijiri medicale, ce nu i s-au acordat, ca de altfel și în prezent, la locul de detenție.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară, s-a arătat că se poate aplica o pedeapsă redusă, pentru fiecare din cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, având în vedre: lipsa gradului de pericol social al faptei, raportat la circumstanțele concrete ale comiterii - refuzul polițistului de a părăsi curtea inculpatului, lipsa agresiunii concrete, ci doar folosirea unor obiecte cu care să-l determine pe polițist să plece din curtea sa; sosirea polițistului abia la 2 ore de la primirea apelului telefonic, când era liniște, inculpatul dormea în casă; starea de ebrietate în care se afla inculpatul, de care polițistul nu a ținut seama; atitudinea provocatoare și sfidătoare a polițistului, care i-a spus: "am venit să-ți arăt eu ție bătaie, gunoiule";; persoana inculpatului - un om muncitor, respectuos, care nu a creat

probleme în comunitate - așa cum rezultă din declarațiile martorilor, dar și din referințele de la primărie.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar apelul parchetului, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește sub aspectul stării de fapt reținute, voma arăta în continuare motivele pentru care sunt întemeiate solicitările parchetului și nefondate criticile inculpatului apelant.

Astfel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că la data de 0_, inculpatul R. S. a amenințat cu moartea pe agentul șef principal de poliție P. I., sosit la locuința

inculpatului din sat Țagu, comuna B., jud. Bistrița-Năsăud și aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după care a încercat să-i aplice lovituri cu un motofierăstrău și un topor în zona capului, fără a reuși să aplice lovituri la acest nivel, partea vătămată parând loviturile cu o rangă de metal, reușind aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona feței, ce a produs părții vătămate o leziune la nivelul buzei superioare, ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt a fost dovedită cu toate probele indicate în hotărâre,

judicios analizate și interpretate de instanță, inclusiv declarațiile inculpatului care, recunoaște faptele în materialitatea lor, chiar dacă le prezintă nuanțat și corespunzător propriei percepții.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în mod greșit însă, instanța a apreciat că este vorba în cauză de două infracțiuni - ultraj prev. de art.239 al.1,2 și 5 C.pen. și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C.pen. rap.la art.174 C.pen. și art.176 al.1 lit.f C.pen.

Aceasta, deoarece, agresiunile prevăzute de textul de lege care reglementează ultrajul contra unui polițist - art.239 alin.2,3,4 C.pen. - sunt practic, absorbite în conținutul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă asupra unui polițist prev. de art.20 C.pen. rap. la art.176 alin.1 lit.f C.pen., oricare din formele de agresiune prev. la alin.2,3 sau 4 de la art.239 C.pen. îmbrăcând forma tentativei la omor deosebit de grav asupra unui polițist, atunci când, ca și în speța de față, sunt incidente toate elementele care să dovedească intenția de suprimare a vieții polițistului și, respectiv, încercarea în acest sens, indiferent de nr. de zile de îngrijiri medicale pe care l-ar necesita leziunile cauzate; în schimb, leziunile, într- una din aceste variante, în lipsa calității speciale a subiectului pasiv al

infracțiunii ar determina doar existența uneia din infracțiunile prev. de art.180, art.181 sau art.182 C.pen., iar în prezenta calității speciale a subiectului pasiv al infracțiunii, dar în lipsa intenției de suprimare a vieții acestuia, ar determina existența infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2, art.239 alin.3 sau art.239 alin.4 C.pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativa la omor deosebit de grav, Curtea apreciază că, deși instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art.72 C.pen. și, întemeiat a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.pen. - lipsa antecedentelor penale ( pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea ) a dat o eficiență nejustificat de mare

acestei împrejurări, coborând pedeapsa mult sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, ajungând la un cuantum derizoriu, care nu poate asigura realizarea corespunzătoare a scopului prev. de art.52 C.pen. Aceasta în condițiile în care, pe de o parte, lipsa antecedentelor penale reprezintă, în fapt, o stare de normalitate, firească și nu un motiv de recompensă, iar pe de altă parte, față de condițiile concrete de violență în care a avut loc atacul asupra polițistului, dar și față de atitudinea agresivă a inculpatului față de concubina sa, anterior incidentului din prezenta cauză (chiar dacă agresiunile de până acum s-au mărginit la mediul familial) - nu reflectă nicidecum o persoană pașnică, cu un comportament ireproșabil, care să justifice o clemență atât de mare a organelor judiciare.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că nu există infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, pe motiv că: nu s-a dovedit intenția inculpatului de suprimare a vieții părții vătămate; nu au existat urmările specifice - partea vătămată suferind doar o leziune minoră ce a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; nu au fost afectate organe vitale; inculpatul a folosit o drujbă și un topor, doar pentru a-l determina pe polițist să plece, iar instrumentele nu au creat posibilitatea obiectivă, concretă și reală ca polițistul să înceteze din viață.

Aceasta deoarece, chiar dacă, într-adevăr, în concret, partea vătămată nu a suferit decât o leziune le nivelul buzei superioare, care a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și care, nu i-a pus în pericol viața, intenția - chiar și numai indirectă - de suprimare a vieții, rezultă, așa cum a arătat și apărarea, și din alte elemente, printre care, practica a evidențiat și natura instrumentelor folosite - apte sau nu, a determina moartea.

Ori, în cauză inculpatul a folosit un motofierăstrău în funcțiune și un topor, instrumente, care, fără nici un dubiu, sunt apte a determina suprimarea vieții, mai ales în condițiile în care, au fost îndreptate spre organe vitale - spre capul părții vătămate. Doar reacția fermă și promptă a părții vătămate, care a parat loviturile cu o rangă de fier, a făcut ca acestea să nu-și producă finalitatea, să-și atingă scopul pentru care au fost aplicate.

Nu sunt fondate apărările inculpatului nici în privința stării de provocare în care ar fi acționat - pe fondul prezenței nejustificate a părții vătămate în curtea sa și atitudinea sfidătoare și jignitoare a acesteia.

Astfel, atitudinea jignitoare și sfidătoare a părții vătămate nu a fost dovedită în cauză, nu există dovezi în acest sens, iar prezența acesteia la domiciliul inculpatului a fost pe deplin justificată, ea aflându-se acolo în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a solicitării concubinei inculpatului, agresată anterior de acesta, iar faptul că situația putea fi lămurită și la postul de poliție, cum de altfel, inculpatul recunoaște că s-a mai întâmplat - nu prezintă relevanță, câtă vreme polițistul trebuia să ia măsurile legale, la solicitarea expresă a unui cetățean ce formulase o plângere cu privire la comportamentul inculpatului.

Nici celelalte critici formulate în apărare nu pot fi primite, acestea neverificându-se în acuză și, oricum, neavând relevanță asupra legalității și valabilității actelor de urmărire penală.

Astfel, s-a invocat că inculpatul a stat în mașina poliției cu ocazia cercetării la fața locului, partea vătămată fiind singura care a indicat derularea evenimentelor. Pe de o parte, acest lucru nu este dovedit în cauză, procesul verbal întocmit în acest sens consemnând prezența inculpatului și purtând semnătura acestuia, fără nici un fel de obiecțiuni, iar pe de altă

parte, potrivit dispoz. art.129 alin.2 C.pr.pen. prezența părților nu este obligatorie, fiind la latitudinea organului de cercetare penală dacă este necesar acest lucru.

Apoi, faptul că în cauză nu s-a făcut o reconstituire sau confruntare a inculpatului cu partea vătămată nu afectează cu nimic valabilitatea urmăririi penale, atât timp cât aceste mijloacele de probă nu au fost considerate necesare în cauză, în economia ansamblului probator, dispoz. art.87 C.pr.pen. și art.130 C.pr.pen. fiind în sensul că acestea pot fi efectuate dacă se consideră necesar pentru lămurirea cauzei ori pentru verificarea și precizarea unor date - ceea ce în speță nu s-a considerat, în raport de restul probelor existente și valoarea lor pentru lămurirea cauzei.

În ceea ce privește criticile privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră, Curtea le apreciază neîntemeiate, pentru motivele arătate anterior, în argumentarea necesității majorării pedepsei ce trebuia stabilită în cauză pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud împotriva sentinței penale nr.151 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, care va fi desființată în parte, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului

1. S. și a conținutului pedepselor complementare și accesorii.

   Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art.334 Cod procedură penală, din două infracțiuni prev. de art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal și prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174, art.176 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, într-o singură infracțiune prev. de art. 20 Cod penal rap. la art.174, art.176 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal se va dispune condamnarea inculpatului R. S. la pedeapsa de 4 ani

   închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.

   În baza art.71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal.

   În ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii și complementare, acesta s-a stabilit atât în baza art.71 alin. 2 și 3 Cod penal și art.64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza Sabou și Pârcălab contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii sau complementare a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art.3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr.74/2007.

   În baza art.383 alin.1/1 și 2, art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive începând cu data de_ și până la zi.

   Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

   În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. S. împotriva aceleiași sentințe.

   În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură va fi obligat inculpatul R. S. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

   Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen. privind restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel,

   PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

   1. În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud împotriva sentinței penale nr. 151 din_ a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o desființează în parte, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului R. S. - fiul lui S. și I., născut la data de 2 mai 1962, aflat în Penitenciarul Gherla - și a conținutului pedepselor complementare și accesorii.

      Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art.334 Cod procedură penală, din două infracțiuni prev.de art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal și prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174, art.176 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, într-o singură infracțiune prev.de art. 20 Cod penal rap.la art.174, art.176 lit.f Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul R. S., fiul lui S. și I., născut la data de 2 mai 1962, aflat în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2

      ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.

      În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

      În baza art.383 alin.1/1 și 2, art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive începând cu data de_ și până la zi.

      Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

   2. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. S. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură obligă pe inculpatul R. S. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR
ANA C.	L.	M.

GREFIER

M. B.

Red.A.C./Dact.A.C.

3 ex./_

Jud. fond: Berbedariu D.

← Sentința penală nr. 114/2013. Omor deosebit de grav		Sentința penală nr. 522/2013. Omor deosebit de grav →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Sentința penală nr. 5/2013. Omor deosebit de grav Decizia penală nr. 43/2013. Omor deosebit de grav Sentința penală nr. 77/2013. Omor deosebit de grav Sentința penală nr. 114/2013. Omor deosebit de grav Sentința penală nr. 522/2013. Omor deosebit de grav Decizia penală nr. 251/2013. Omor deosebit de grav Decizia penală nr. 126/2013. Omor deosebit de grav Decizia penală nr. 194/2013. Omor deosebit de grav