Decizia penală nr. 3/2013. Contestatie la executarea pedepsei

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 3/A/2013

Ședința publică de la 23 Octombrie 2013 Completul compus din:

PREȘEDINTE A. -L. I.

Judecător I. N. B. Grefier M. B.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către revizuenții M. L. și DS împotriva sentinței penale nr.297 din_ a Judecătoriei D., având ca obiect revizuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. Măciucă Prodan.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, tribunalul constată că a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienții M. L. și DS, pentru revizuirea sentinței penale nr.449 din_ a Judecătoriei D., dată în dos. nr._, rămasă definitivă prin decizia penala nr.1538/R/2011 din_ dată de Curtea de Apel C. in dos. nr._ .

În temeiul art.192 alin.2 Cod proc.penală, revizuienții au fost obligați la plata sumei de 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare în folosul statului .

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că în cauză nu sunt întrunite cerințele speciale prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri precum cea formulată de către cei doi revizuenți.

Împotriva sentinței au declarat apel revizuenții, solicitând admiterea cererii lor, pe considerentul că este vorba de o nulitate absolută, deoarece nu a fost verificată competența instanței de fond, s-a încălcat dreptul lor la apărare, iar din probele dosarului rezultă clar faptul că au fost aduse noi probe care vin în sprijinul lor, pentru ca în final soluția să fie cea de achitare a ambilor revizuenți.

Analizând apelurile declarate în cauză, tribunalul apreciază că sunt nefondate și în temeiul art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen., le va respinge. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.

Astfel s-a reținut că prin cererea formulată de revizuienții M. L., D.

S. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr.449 din_ a Judecătoriei

D., data in dos. nr._, rămasă definitivă prin decizia penala nr.1538/R/2011 din_ data de Curtea de Apel C. in dos. nr._, arătând că sunt întrunite condițiile privind revizuirea.

În susținerea cererii lor au depus procesul verbal al organului de urmărire penală nr. 18119/NSA/2012 din_ prin care au fost restituite o sumă de acte contabile în speță scrisori de trăsură, avize de expediție pe CFR prin care au dovedit realitatea operațiunilor comerciale, proces verbal al organului de urmărire penală prin care au fost ridicate actele contabile la începutul urmăririi penale, perioadă în care urmărirea s-a realizat atât pentru evaziunea fiscală cât și pentru fals și uz de fals, arată că cercetarea infracțiunilor a fost disjunsă și s-au creat două dosare iar pentru fals și uz de fals au fost scoși de sub urmărirea penală, lista intrări încheiate între SC.DRASIL ȘI EUROACCENT prin care se efectuează un punctaj comun între societăți, punctajul privind livrările de lemn recepționate de beneficiar, respectiv au intrat la SC.Someș SA fiind trecute prin intermediarul Euroaccent, în susținerea împrejurării că operațiunile comerciale au avut loc efectiv, marfa fiind ridicată de aceștia, intermediată de Euroaccent și depusă la beneficiarul Someș SA fiind o operațiune reală și nu fictivă, facturier care atestă livrarea mărfii, încheierea nr. 314/C/2006 prin care se atrage răspunderea personală a acestora în procedura de lichidare a SC.DRASIL SRL, decizia de impunere ANAF alături de actele de executare prin care ANAF dublează executarea.

Au arătat că toate scriptele depuse au calitatea de probe noi, probe pe care le-au putut aduce doar ulterior condamnării, fiind scripte pe de o parte reținute de organul de urmărire penală și pe de altă parte fiind scripte care s-au aflat la o terță persoană aflată în lichidare respectiv SC.SOMEȘ SA sau scripte care au fost emise după condamnare, respectiv decizia de impunere care arată executarea de două ori a prejudiciului, facturile depuse, listele de intrări de la Someș SA, avizele de expediție pe CFR, dovedesc realitatea operațiunilor comerciale, consideră că toate aceste împrejurări se circumscriu revizuirii, facturile, avizele de expediție CFR intrările la Someș SA a mărfii, sunt împrejurări reale care dovedesc operațiuni realizate și de asemenea se modifică și cuantumul prejudiciului, de asemenea există două titluri executorii pentru una și aceeași sumă, astfel că sunt îndeplinite condițiile de revizuire.

Prima instanță a reținut corect faptul că prin sentința penală nr. 449/_ dată de Judecătoria Dej în dos. nr._ s-a dispus condamnarea inculpaților

DS la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/_ cu aplic. art.41, art.42 Cod penal art.13 cod penal și M. L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/_ cu aplic. art.41, art.41 Cod penal ,art.13 cod penal. În temeiul art.81,82 cod penal s- a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani. În temeiul art.71 cod penal s-a interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 lit.a teza II cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepselor. În temeiul art.71 alin. ultim Cod penal s-a suspendat pe durata executării pedepsei închisorii executarea pedepselor accesorii. S-a a tras atenția inculpaților asupra disp. art.83 cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor. În temeiul art.65 cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a,c cod penal pe durata de 1 an. În temeiul art.14 lit.b și a ret.346 cod proc.penală cu aplic. art.998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar să plătească cu titlu de despăgubiri părții civile Agenția Națională de Administrare fiscală- D. G. a F. P. a Județului C. suma de 264.432 lei cu majorările de întârziere aferente TVA-ului până la data plății conform art.120 din OG.92/2003. În temeiul art.191 cod proc.penală au obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.

Prin Decizia penală nr.1538/R din_ dată de Curtea de Apel C. în dos. nr._ s-a admis recursul declarat de partea civilă S. Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de D. G. a F.

P. C. împotriva sentinței penale 449 din_ care s-a casat în parte cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecându-se cauza au fost obligați inculpații

DS, M. L. în solidar să plătească părții civile S. Român prin ANAF reprezentat de D. G. a F. P. C. suma de 264.432 lei TVA cu toate accesoriile aferente debutului în funcție de modificările legislative intervenite de la data scadenței debitului și până la data plății acestuia și la plata sumei de 290.393 lei impozit pe profit, împreună cu accesoriile aferente acestui debit de la scadență și până la data plății, s-au menținut celelalte dispoziții, decizia fiind definitivă.

Astfel, s-a reținut că, revizuienții DS și M. L., la începutul anului 2002 au luat hotărârea de a obține venituri prin derularea unor acte de comerț cu material lemnos fără a plăti către bugetul de stat taxa pe valoarea adăugată. În vederea punerii în executare a acestei hotărâri, în luna mai 2002 revizuintul, M. L. pe baza Actului adițional nr. 1/_ a achiziționat de la numitul Vaida M. n I. părțile sociale ale S.C. NELSIM - S.R.L. din D. extinzând prin același act adițional obiectul de activitate al societății și la

"Intermedieri în comerțul cu material lemnos și construcții". Cei doi revizuienți în calitate de administratori de fapt au derulat operațiuni comerciale pe această societate comercială în perioada iulie 2002 - ianuarie 2003 fără a înregistra la Oficiul Registrului Comerțului schimbările intervenite în privința asociațiilor și administratorilor firmei. Începând din luna februarie 2003 cei doi revizuienți au înființat S.C. DRASIL - S.R.L. din D., ambii devenind asociați și administratori

ai acestei societăți care a avut ca obiect de activitate principal achiziționarea și comercializarea materialului lemnos.

În luna aprilie 2004 organele de poliție din cadrul IPJ - C. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că cei doi revizuienți achiziționau material lemnos din județele Harghita și Mureș în mod ilicit folosind însă pentru transport și contabilitate documente contabile false.

La sesizarea organelor de cercetare penală în cursul anului 2004 inspectorii Gărzii Financiare Comisariatul Regional C. au efectuat un control privind realitatea și legalitatea achizițiilor de masă lemnoasă efectuată de S.C. DRASIL - S.R.L. în perioada februarie 2003 -_, în urma verificărilor încrucișate efectuate privind documentele contabile prezentate de reprezentanții societății, organele de control au constatat că firma s-a aprovizionat cu material lemnos de pe raza județelor Harghita și Mureș, în baza unor facturi fiscale emise în numele unor societăți comerciale, care s-au dovedit a fi fictive (neînregistrate la O.R.C.), ori în numele unor societăți comerciale care nu au derulat tranzacții comerciale cu S.C. DRASIL SRL, iar facturile fiscale în litigiu nu le aparțin.

Astfel, în evidențele contabile ale S.C. DRASIL - S.R.L. din D. au fost înregistrate 9 facturi fiscale emise de S.C. GOMRE - S.R.L din Târgu Mureș, 6 facturi fiscale emise în numele S.C. LUD BRAD - S.R.L. din Răstolița, jud. Mureș, însă aceste societăți nu există, nefiind înregistrate la O.R.C, iar potrivit adreselor emise de RNP D. Silvică Mureș, cele două societăți nu au ridicat documente cu regim special pentru activități de exploatare și comercializare a materialului lemnos. Organele de control au găsit evidențiate în contabilitatea

S.C. DRASIL - S.R.L., 4 facturi fiscale emise în numele S.C. ALL PROD LEMN - S.R.L. din Deda, jud. Mureș; 7 facturi fiscale emise în numele S.C. DAMLIV TRANS EXP - S.R.L. din Răstolița, jud. Mureș; 7 facturi fiscale emise în numele S.C. FORESTA - S.R.L. din Lunca Bradului, jud. Mureș, fără ca aceste societăți să fi desfășurat tranzacții comerciale cu societatea administrată de inculpați și fără ca facturile emise în numele lor să aparțină acestor societăți.

Tot în evidențele contabile ale S.C. DRASIL - S.R.L. au fost înregistrate 23 facturi fiscale emise în numele S.C. ROM AIS MEDIA GROUP - S.R.L. din Târgu Mureș; 6 facturi fiscale emise în numele S.C. VILAMOURA - S.R.L. din Târgu Mureș; 22 facturi fiscale emise în numele S.C. VA. BISTRA CARPATIV - S.R.L. din Bistra Mureșului și 5 facturi fiscale emise în numele

S.C. PRODPLUS - S.R.L din C. - N., Sucursala Toplița, societăți care la data emiterii facturilor ori nu funcționau la sediul lor social, ori nu desfășurau nici o activitate în perioada respectivă, ori erau deja radiate. În cazul facturilor emise de S.C. PRODPLUS - S.R.L, 4 din cele 5 facturi au fost emise cu date anterioare, chiar și datei achiziționării formularelor.

Totalizând valorile menționate pe aceste documente fiscale emise în fals, organele de control fiscal din cadrul Gărzii Financiare C., au stabilit prin Nota de constatare nr. 101864/CJ/_, că S.C. DRASIL - S.R.L D. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prezumtiv în cuantum de 1.834.562.075 lei ROL

- reprezentând valoarea TVA-ului menționată în facturile fiscale în litigiu, care nu a fost înregistrată și implicit colectată de către societățile comerciale în

numele cărora au fost emise aceste facturi. Organele de control fiscal au stabilit de asemenea, că în urma activităților frauduloase descrise mai sus, bugetul de stat a fost afectat și în ceea ce privește impozitul de profit datorat de S.C. DRASIL - S.R.L D. . În condițiile în care aceste documente fiscale nu au fost întocmite în concordanță cu realitatea, organele de control au considerat că valorile fără TVA specificate pe ele și trecute în contabilitate la compartimentul

"cheltuieli", nu puteau fi deduse fiscal. Astfel, în urma calculelor efectuate, echipa de control a stabilit că S.C. DRASIL SRL D., datorează bugetului statului, un impozit pe profit în cuantum total de 2.411.230.863 lei ROL. Totalizându-se valorile stabilite de către organele fiscale, rezultă că revizuienții

DS și M. L., în calitate de administratori ai S.C. DRASIL - S.R.L.

D., prin săvârșirea faptelor mai sus menționate, au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 4.245.729.938 lei ROL.

În completarea constatărilor de mai sus organele de control financiar în cursul anului 2005, au efectuat un control suplimentar privind realitatea și legalitatea tranzacțiilor cu masă lemnoasă efectuate de S.C. DRASIL - S.R.L, ocazie cu care au descoperit noi facturi fiscale false, înregistrate în contabilitate. Mai precis, cu această ocazie au fost identificate 4 facturi fiscale emise în numele S.C. GOMRE - S.R.L. din Tg. Mureș, 10 facturi fiscale emise de S.C. PRESTO SERV - S.R.L. din Arad și 3 facturi emise în numele S.C. TYAN SERHI - S.R.L. Neamț. Din verificările încrucișate efectuate în cauză rezultă că prima societate nu există iar celelalte două au avut activitate doar până în anul 2003. Prin înregistrarea în evidența contabilă a acestor facturi revizuienții au dedus TVA înscrisă în facturile emise, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în sumă de 37.646,33 RON și de la plata impozitului pe profit în cuantum total de 49.269,87 RON.

Totalizând rezultatele celor două constatări s-a stabilit că revizuienții s-au sustras de la plata TVA în sumă de 2.211.025.375 lei ROL și impozit pe profit în sumă de 2.903.929.563 lei ROL. Organele de control fiscal au concluzionat în Nota de constatare nr. 101866/CJ/_, că valoarea totală a facturilor menționate anterior este în sumă de 2.280.558.600 lei ROL, la care se adaugă TVA în sumă de 433.306.134 ROL. Astfel, prin înregistrarea în evidența contabilă a S.C. NELSIM - S.R.L. D. și implicit prin deducerea TVA înscrisă pe facturile fiscale emise în neconcordanță cu realitatea, această societate comercială reprezentată de către revizuienții DS și M. L., a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prezumtiv în valoare totală de 433.306.134 ROL (reprezentând TVA), acest lucru datorându-se faptului că TVA înscrisă în aceste facturi nu a fost înregistrată și implicit colectată de către societățile comerciale în numele cărora au fost emise facturile în litigiu. În condițiile în care organele de control fiscal au constatat că S.C. NELSIM - S.R.L. D. este plătitoare de impozit pe venit, s-a considerat că majorarea cheltuielilor prin aceste documente fiscale fictive, nu a afectat bugetul de stat cu privire la acest impozit.

Cei doi revizuienți cu toate că se consideră nevinovați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală au recunoscut că s-au ocupat amândoi de administrarea celor două societăți comerciale respectiv de achiziționarea materialului lemnos și că nu au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu

firmele de la care au cumpărat marfa, nu au cerut acestora să prezinte certificatul de plătitor de TVA și că nu au insistat nici măcar asupra identificării corecte a delegațiilor firmelor de la care au cumpărat marfa. O altă dovadă privind intenția infracțională a celor doi revizuienți o constituie faptul că aceștia nu au plătit contravaloarea materialului lemnos achiziționat prin virament bancar ci au preferat efectuarea unor plăți în numerar pentru a șterge eventualele dovezi privind neplata TVA-ului. Astfel deși firmele care cumpărau marfa de la cei doi revizuienți virau banii în conturile societăților administrate de aceștia, aceștia ridicau banii în numerar sau îi transferau pe conturile de card ale unor persoane fizice prin care ridicau sumele tot în numerar în localitățile de unde achiziționau materialul lemnos. Prejudiciul total cauzat de cei doi revizuienți bugetului de stat este în valoare de 264.432 lei adică în sumă de 65.240,12 euro având în vedere cursul mediu anual al euro din 2004, anul epuizării activității infracționale.

Prin suplimentul de expertiză efectuat în cauză, expertul a precizat că facturile ce au constituit materialul documentar de expertiză contabilă au valori mai mari de 5ooo lei, iar pentru a deduce TVA-ul înregistrat în aceste facturi, cumpărătorul era obligat să solicite anexarea la factură a certificatului de plătitor de TVA. La nici una din aceste facturi, nu s-au identificat aceste certificate. Cu privire la impozitul pe profit și TVA se precizează că din punct de vedere legal sunt doi vectori fiscali distincți .Impozitul pe profit, este un impozit direct și se aplică ca și cotă procentuală la diferența dintre veniturile și cheltuielile care generează veniturile respective stabilindu-se că numai atunci cheltuielile sunt deductibile când acestea au generat veniturile respective. Se precizează că aceste cheltuieli de achiziție a materialului lemnos au generat venit ca urmare a vânzării materialului respective cu acte legale și prin urmare cheltuielile respective sunt deductibile.

Cu privire la TVA ce reprezintă un impozit indirect datorat la bugetul statului, expertul reiterează obligația revizuienților de a avea anexată la fiecare factură certificatul de plătitor de TVA astfel, că menține concluziile în ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile ca fiind în sumă de 264.432 lei.

Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei si a contribuției, apreciata a constitui evaziune fiscala, a fost inițial prevăzută ca infracțiune prin dispozițiile art.13 din Legea 87/1994, în forma sa inițială, aplicabila între octombrie 1994 - august 2003, iar declararea fictiva făcută de contribuabili sau împuterniciții acestora, cu privire la sediul unei societăți comerciale sau la schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, a fost inițial prevăzută ca infracțiune prin dispozițiile art.16 din Legea 87/1994, în forma sa inițială, aplicabila între octombrie 1994 - august 2003.

Textele de lege menționate au fost preluate, cu modificarea limitelor de pedeapsa, în dispozițiile art.11 lit. a si c si art.12 lit. b din Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994, republicata, pentru combaterea evaziunii fiscale, act normativ aplicabil între august 2003 - august 2005 (sustragerea de la plata obligațiilor

fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate, în scopul obținerii de venituri; omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția; sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictiva cu privire la sediul unei societăți comerciale, la sediile subunităților sau la sediile punctelor de lucru, precum si la schimbarea acestora fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, efectuata în acest scop).

Ulterior, prin Legea nr.241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, au fost preluate, cu modificarea limitelor de pedeapsa, textele de lege anterior indicate prin dispozițiile art.9 lit. b si f din lege (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate).

Faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 (fostul art. 11 pct. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994) cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 din Cod penal.

De asemenea prin decizia nr.4 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că fapt de omisiune în tot sau în parte ori evidențierea în actele contabile, documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, nefiind incidente disp. art.43 din Legea nr.82/1991, legea contabilității raportat la art.289 Cod penal, a ceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutive al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

În art.29 pct.b lit.a din Legea nr.345/2002- privind taxa pe valoarea adăugată, persoanele fizice sau juridice impozabile au obligația să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa, codul fiscal al furnizorului, prestatorului și după caz a beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, cantitățile după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor serviciilor fără taxă pe valoarea adăugată iar potrivit art.29 pct.b din Legea 345/2002 lit.b

persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori prestatori facturi fiscale și documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora. Primirea și înregistrarea în contabilitate de facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care nu conțin datele prevăzute a fi completate în mod obligatoriu la litera a, determină pșierder4a dreptului de reducere a taxei pe valoare adăugată aferentă. În perioada iulie 2001- mai 2004 în contabilitatea acestor firme au fost înregistrate facturi de aprovizionare care provin de la furnizori inexistenți au înregistrat în contabilitate facturi care nu întrunesc calitatea de document justificativ, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit și a taxei pe valoarea adăugată.

Factura fiscală Seria MS ACB nr.8975220 din f_ (f.22) vol.3 emisă de SC.VA. BISTRA CARPATIV SRL apare la rubrica numele delegatului prin corespondență, expedierea fiind făcută din depozit -gară se atestă că, SC.DRASIL SRL ar fi achiziționat deșeuri, lemn rășinoase 206 mc.,în valoare de 113.990.100 lei, iar plata acestei facturi s-a efectuat în zilele de_ - 28.500.000 lei,_ - 28.500 lei,_ - 28.500.000 lei,_ -28.490.100 lei,

chitanțele de plată având ștampila furnizorului. Prin urmare factura s-a expediat prin corespondență, marfa s-a livrat în gară, iar plata s-a efectuat pe parcursul a patru zile cu chitanțele de la filele 76-79 începând cu_, delegatului societății SC.VA. BISTRA CARPATIV SRL administrată de G. I. V. în condițiile în care această societate a fost radiată din evidențele ORC la_ iar reprezentantul societății a declarat că nu a avut niciodată relații comerciale cu SC.DRASIL SRL. Este evident că în ipoteza în care plata contravalorii materialului lemnos achiziționat se efectua prin virament bancar nu ar fi existat aceste neconcordanțe care argumentează explicit ideea că achiziția nu a fost reală și implicit înregistrările în contabilitate au fost fictive. Trimiterea în judecată a revizuienților pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală s-a bazat pe acuzația că aceștia au înregistrat în contabilitate operațiuni nereale, respectiv achiziții nereale de mărfuri iar prin acestea și-ar fi mărit cheltuielile și ar fi diminuat veniturile, astfel că s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale. Prin urmare s-a făcut dovada că achiziția de marfă în baza facturilor nu este reală, atât din actul de control cât și din conținutul expertizei contabile judiciare efectuate rezultă că facturile fiscale în cauză au fost înregistrate, însă marfa achiziționată în baza acestor facturi nu a intrat în patrimoniul societății.

Este de precizat faptul că, deși revizuienții au depus la dosarul cauzei facturi fiscale și acte justificative de transport, acestea nu constituie împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să aibă legătură cu cauza. Aceasta deoarece trimiterea în judecată s-a efectuat tocmai pe baza unor facturi fiscale și care existau la dosarul cauzei, ca atare facturile fiscale depuse în cadrul cererii de revizuire nu au relevanță juridică sub aspectul existenței infracțiunii de evaziune fiscală. Pe de altă parte documentele de transport fac doar dovada transportării materialului lemnos în timp ce la trimiterea în judecată nu s-a contestat existența unor aprovizionări cu astfel de materiale ci s-a apreciat că operațiunea comercială în sine a fost fictivă, ori sub acest aspect sunt relevante nu existența actelor de transport ci realitatea operațiunii comerciale legată prin însăși lipsa documentelor contabile din

evidențele furnizorilor. De asemenea orice împrejurări legate de executarea hotărârilor judecătorești nu pot face obiectul unor cereri de revizuire ci cel mult a unor contestații la executare.

Astfel, deși ambii revizuienți prin cererea lor au indicat faptul că ar fi intervenit împrejurări noi care nu au fost a vute în vedere la soluționarea cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, nu s-a arătat modul în care a cestea ar putea influența starea de fapt reținută și nici în ce măsură s-ar putea modifica rezultatele expertizelor tehnico contabile efectuate în cauză.

Prin urmare, nu au rezultat date că cele susținute de către revizuienți se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art.394 lit.a,e cod proc.penală, respectiv nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, nu s-a stabilit că un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cerere, nu a fost declarat fals un înscris ce a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, nu s-a stabilit că un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și nu s-a stabilit existența a două sau mai multe hotărâri care nu se pot concilia.

În cauză s-a făcut dovada că achiziția de marfă în baza facturilor nu este reală ci atât din actele de control cât și din conținutul expertizei contabile judiciare rezultă că, facturile fiscale în cauză au fost înregistrate însă marfa achiziționată în baza a cestor facturi nu a intrat în patrimoniul societății, iar împrejurările noi arătate de revizuienți nu se încadrează în prevederile art.394 lit.a-e Cod proc.penală, deși revizuienții au depus la dosar facturi fiscale și alte acte justificative de transport, acestea nu constituie împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar documentele de transport fac dovada transportării materialului lemnos în timp ce la trimiterea în judecată nu s-a contestat existența aprovizionării cu astfel de materiale ci s-a constatat că operațiunea comercială în sin a fost fictivă,astfel că, sunt relevante nu existența actelor de transport ci realitatea operațiunii comerciale negată prin însăși lipsa documentelor contabile din evidențele furnizorilor.

Raportat la deținerea a două titluri executorii cu privire la aceeași sumă orice împrejurări legate de executarea hotărârilor judecătorești nu pot face obiectul unor cereri de revizuire ci cel mult a unor contestații la executare, iar aspectele invederate în apărare legate de competența instanței de fond nu își au suport probator în cauză, deoarece prima instanță era competentă în soluționarea prezentului dosar.

Pe cale de consecință, tribunalul va menține întrutotul sentința pronunțată pe fond. În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., fiecare dintre apelanți va fi obligat să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de revizuenții M. L., dom.în C. -N. C. F. nr.3 ap.98 și

DS, dom.în D. str.M. cel B. nr.2 ap.25, împotriva sentinței penale nr.297 din_ a Judecătoriei D. .

În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., obligă pe fiecare dintre apelanți să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu partea civilă și pronunțare cu ambii apelanți.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	GREFIER
A. I.	I.	B.	M. B.

Red.A.I./Dact.A.I 3 ex.,_ .

Jud.fond Cătinean C.L.

← Decizia penală nr. 225/2013. Contestatie la executarea pedepsei		Decizia penală nr. 197/2013. Contestatie la executarea pedepsei →

Decizia penală nr. 3/2013. Contestatie la executarea pedepsei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 3/2013. Contestatie la executarea pedepsei