Decizia penală nr. 32/2013. Omor

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 32/A/2013

Ședința publică din 15 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR: I. A C. M.

G.: A. B. H.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul T. F. și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr.648 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., privind pe inculpatul T. F. trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 338/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul T. F. asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Micu Georgiana Diana, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, partea civilă C. I., lipsă fiind părțile civile S. J. de U. "D. C. O. "; B. M. și S. J. de A.

M. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că inculpatul T. F. menține apelul formulat în cauză și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar memoriu prin care solicită admiterea apelului.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Reprezentantul M. ui P. arată că în cauză a promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, cât și inculpatul T. F. .

Susține apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, solicitând admiterea acestuia în temeiul art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen., urmând a se dispune desființarea sentinței penale nr.648 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată în de Tribunalul Maramureș, pentru motive de netemeinicie în legătură cu greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de gravă și pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune condamnarea inculpatului T. F. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.pen., cu înlăturarea art.74 lit. a C.pen., la pedeapsa închisorii, în limitele legale, respectiv de la 15 la 25 ani, cu executare în regim de detenție.

Totodată, solicită aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., precum și aplicarea pedepselor accesorii.

Conform art.350 C.pr.pen. solicită menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, deducând perioada reținerii și arestului preventiv începând cu

data de_ la zi. De asemenea, solicită a se menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Referitor la motivele de apel, apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit. a C.pen., pentru că inculpatul nu a avut o conduită care să fie un exemplu pentru comunitatea din care face parte, respectiv comuna Botiz, unde în seara de_, a suprimat viața unui tânăr în vârstă de 22 ani, cu o lovitură de cuțit, aplicată în inimă, care la scurt timp a decedat.

Motivul aplicării loviturii a fost unul pueril, iar probele administrate demonstrează o premeditare a infracțiunii, dar și o răzbunare a inculpatului a cărui acțiune a determinat suprimarea vieții victimei. Apreciază că vinovăția inculpatului nu poate fi pusă la îndoială, deși inculpatul a susținut că victima s-a autoagresat, probele confirmând că inculpatul a fost cel care a cerut cuțitul de la fratele său, cu care i-a aplicat victimei o singură lovitură.

Pentru realizarea scopului pedepsei, instanța de control judiciar este îndreptățită să admită apelul și să aplice inculpatului o pedeapsă stabilită în limitele legale cuprinse între 15 și 25 ani închisoare, circumstanțele atenuante fiind excluse.

Apărătorul inculpatului, în temeiul art.379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., solicită admiterea apelului promovat de către inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.648 din data de 21 decembrie 2012 a T. ui M., desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se procedeze la reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, reținând ca circumstanțe atenuante, atât dispozițiile art.74 lit. a C.pen., cât și art.74 lit. c C.pen.

În fața instanței de fond, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a legitimei apărări prev. de art.44 C.pen., însă prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru incidența acestor dispoziții. Cu toate acestea, arată că inculpatul a relevat aceeași împrejurare de comitere a faptei, respectiv existența unui conflict anterior și agresivitatea victimei

cunoscută în comunitate, faptul că din cauza acesteia din urmă s-a ajuns la conflictul în cadrul căruia a efectuat doar o acțiune de apărare, victima fiind aceea care a scos cuțitul. Aceste aspecte sunt susținute și de declarațiile martorilor care relevă ideea de apărare a inculpatului și care se impune a fi valorificată la individualizarea judiciară a pedepsei.

De asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi avut asupra sa vreun cuțit sau că i-ar fi fost dat de către cineva, din contră, din declarațiile martorilor I. V. și Sidău I. rezultă că victima purta de obicei un cuțit asupra sa, mai ales când mergea după ciuperci, așa cum se întâmplase în ziua respectivă.

Susține incidența circumstanțelor atenuante și învederează poziția procesuală de regret a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că nu este cunoscut ca fiind o persoană agresivă (în acest sens existând caracterizările de la dosar întocmite de către preotul din sat și angajatorul inculpatului), vârsta inculpatului, posibilitatea de reeducare a acestuia și împrejurarea că infracțiunea a fost comisă pe fondul unui conflict anterior, intenția inculpatului nefiind aceea de a suprima viața victimei. Apreciază că se impune reținerea tuturor acestor aspecte și a se admite apelul declarat de inculpat.

Referitor la apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, în temeiul art.379 al.1 lit. b C.pr.pen., solicită respingerea acestuia ca nefondat și acordarea onorariului din fondul M. ui Justiției.

Reprezentantul M. ui P., având cuvântul asupra apelului declarat de către inculpat, solicită respingerea lui ca nefondat și obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, ocazionate cu procedura soluționării apelului.

Raportat la cererile apărării, apreciază că în speță se poate solicita fie reținerea legitimei apărări, situație în care vinovăția inculpatului ar fi exclusă fiind incident unul din cazurile care înlătură caracterul penal al faptei, fie se recunoaște vinovăția, situație în care pot fi invocate circumstanțele atenuante.

Apreciază că în cauză nu se poate reține incidența art.44 C.pen. privind legitima apărare, deoarece probele administrate în cauză relevă că inculpatul și fratele său au urmărit victima și au inițiat agresiunea asupra acesteia.

De asemenea, face referire la declarația martorului ocular Dolca I. (fila 35 din dosarul de urmărire penală) care a arătat că a văzut când inculpatul a lovit victima cu cuțitul, după ce l-a cerut de la fratele său. Ulterior, în fața instanței de fond, acesta a revenit asupra declarației și a dat o ușoară nuanță susținerilor sale, arătând că a auzit când inculpatul i-a cerut cuțitul fratelui său și l-a văzut când a lovit victima cu pumnul (fila 111).

În susținerea lipsei legitimei apărări, face referire și la concluziile raportului de expertiză medico-legală care confirmă existența unei lovituri active aplicată de către inculpat direct în inima victimei, iar dacă ar fi fost o autoagresare a victimei, nu se explică motivul pentru care inculpatul a scos cuțitul din corpul victimei și l-a aruncat în râul din apropiere. Într-o atare situație, era firesc să-i acorde primul ajutor sau să anunțe salvarea.

Concluzionând, solicită a se aplica inculpatului o pedeapsă mai severă, în limitele prevăzute de lege.

Curtea constată o contradicție între concluziile apărătorului inculpatului expuse în fața instanței de fond referitoare la reținerea legitimei apărări și motivele de apel referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante, reținerea acestor aspecte atrăgând soluții diferite.

Apărătorul inculpatului precizează că în principal solicită achitarea inculpatului având în vedere legitima apărare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai reduse.

Partea civilă C. I. solicită aplicarea pedepsei maxime față de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de înmormântare în sumă de 5000 lei. Apreciază întemeiat apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și solicită respingerea apelului inculpatului.

Inculpatul T. F., având ultimul cuvânt, este de acord cu plata sumei solicitată de către partea civilă reprezentând cheltuieli de înmormântare după punerea în libertate și achiesează la concluziile apărătorului său în ceea ce privește solicitarea principală de achitare, iar subsidiară de reducere a pedepsei.

C U R T E A

Deliberând reține că prin sentința penală nr.648 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în temeiul art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal raportat la art.76 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.

F., la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, scade din durata

pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de_ la zi.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia in SNDGJ.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă C. I., domiciliat în comuna B. nr.837, județ M., a sumei de 5000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

S-a luat act că părțile vătămate V. V. și V. G., domiciliați în comuna Peștera, sat I. M., str. B. nr.25, județul Constanța, nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume:

- 649,01 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către partea civilă S. de A. J. M. ;

- 144,85 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către partea civilă S. J. de U. "D. C. O. "; B. M. .

În temeiul art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime totală de 16,5 cm și lama de 7,3 cm, înregistrat la poziția nr. 48/2012 din Registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul

T. F., în vârstă de 27 de ani și victima V. Ionuț, în vârstă de 20 de ani, locuiau în comuna B., jud. M. și între aceștia a existat o stare conflictuală, cauzată de relațiile pe care le aveau cu o persoană de sex feminin din aceeași localitate.

La data de_, victima V. Ionuț s-a aflat la un bar din centrul localității B., unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii Dolca I.

, Bobocea V. I., Sidău I. și Sidău V. I. și unde se afla și martorul T.

M., fratele inculpatului.

În jurul orei 2200, victima V. Ionuț a părăsit barul și s-a îndreptat pe jos spre locuința sa, fiind urmat la scurt timp de martorul T. M. . În timpul deplasării, martorul T. M. s-a întâlnit cu fratele său, inculpatul T. F. și când l-au observat pe V. Ionuț au început să îi adreseze cuvinte injurioase și amenințări.

Inculpatul T. F. s-a apropiat de victima V. Ionuț și au început să se lovească reciproc, iar la un moment dat, inculpatul i-a spus martorului T.

M. - "M., dă cuțitul!"; și imediat i-a aplicat victimei o lovitură în partea stângă a pieptului.

Ca urmare a loviturii, victima V. Ionuț a căzut pe marginea șanțului, iar inculpatul T. F. după ce a scos cuțitul din rană s-a îndepărtat, fiind însoțit de martorul T. M. . Pe drumul spre locuința sa, inculpatul T. F. a aruncat cuțitul în apa râului B., unde a fost descoperit ulterior de organele de poliție.

Deși martorii Dolca I. și Sidău V. I. au încercat să îi acorde victimei primul ajutor și au solicitat prezența unei ambulanțe care a transportat-o de urgență la spital, V. Ionuț a decedat la data de_ .

Situația de fapt expusă a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor audiați în cauză și mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar.

Astfel, din declarațiile martorului Sidău I. a rezultat că la momentul când victima V. Ionuț a părăsit barul, l-a văzut pe martorul T. M. că a pornit după el și că "a început să fugă după Ionuț"; (fila 39 dosar urmărire penală). În acest context, întrucât era de notorietate că între victimă și inculpat existau conflicte, martorii Sidău I. și Dolca I. au pornit cu un scuter în direcția în care plecase victima pentru a o ajuta în cazul în care era agresată.

Martorii Dolca I. și Sidău I. au precizat că au observat că victima V. Ionuț era agresată de inculpatul T. F. și de martorul T. M. și l-au auzit pe inculpat spunând "M., dă cuțitul!"; (filele 36, 39 dosar urmărire penală și filele 84 și 111). De asemenea, martorul Dolca I. a precizat că imediat după ce inculpatul i-a cerut fratelui său să îi dea cuțitul, acesta i-a aplicat o lovitură de pumn în piept victimei V. Ionuț. Martorul a susținut însă că nu a văzut dacă

inculpatul avea sau nu în mână un cuțit. La rândul său, martorul Sidău I. a precizat că doar a auzit când inculpatul i-a cerut fratelui său un cuțit, însă nu a văzut dacă acesta a lovit victima, întrucât s-a întors la bar pentru a-l aduce pe martorul Bobocea V. I. .

Din declarațiile martorilor Sidău I., Bobocea V. I. și Sidău V. I. zis

"T. u"; a rezultat că la momentul când au ajuns la locul incidentului au observat că victima V. Ionuț era înjunghiat în piept, iar inculpatul T. F. și martorul T. M. se îndepărtau. Martorul Sidău V. I. a declarat că victima nu i-a spus ce i s-a întâmplat însă martorul Dolca I. i-a povestit că inculpatul T. F. l-a lovit cu un cuțit în piept, după ce i-a cerut fratelui său să îi dea cuțitul.

Martorul T. M. a susținut prin declarațiile date că victima a fost cea care inițial le-a adresat injurii și că inculpatul T. F. l-a lovit pe V. Ionuț cu palma în zona capului. Martorul a susținut că nu este adevărat că inculpatul i-ar fi cerut un cuțit și a afirmat că nu a văzut ce s-a întâmplat întrucât "era cu spatele"; și doar a auzit victima strigând "m-a tăiat";. Ulterior, în timp ce se îndreptau spre domiciliul lor inculpatul i-a arătat că avea un cuțit în mână, i-a spus că era al victimei și l-a aruncat în apa râului din localitatea B. (fila 47 dosar urmărire penală și fila 85 dosar urmărire penală).

Inculpatul T. F. a susținut că fiind înjurat de victimă, s-a apropiat și l- a lovit cu pumnul în zona capului, moment în care a văzut că V. Ionuț avea în mâna dreaptă un cuțit cu care a încercat să îl lovească. Inculpatul a precizat că l-a prins pe V. Ionuț de mână și a încercat că îi smulgă cuțitul și din cauza acestei mișcări, victima s-a lovit singură cu cuțitul în piept (fila 30 dosar urmărire penală și fila 56).

Susținerile inculpatului sunt însă infirmate prin declarațiile martorilor Sidău I. și Dolca I., aceștia precizând că l-au auzit pe inculpat strigându-i fratelui său "M., dă cuțitul"; și imediat după aceasta i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în piept. Deși martorii au susținut că nu au văzut dacă inculpatul a avut un cuțit în mână și că acesta a lovit victima cu pumnul, din coroborarea afirmațiilor privind faptul că inculpatul a cerut un cuțit, cu împrejurarea că imediat după lovitură victima și-a dat jos haina și a început să sângereze abundent în zona pieptului rezultă cu certitudine că lovitura a fost aplicată cu instrumentul vulnerant menționat. De asemenea, în raport de afirmațiile martorilor privind succesiunea actelor materiale realizate de inculpat

rezultă că acel cuțit nu aparținea și nu s-a aflat asupra victimei, ci cel mai probabil a fost înmânat inculpatului de către fratele său, martorul T. M. .

Potrivit mențiunilor procesului verbal aflat la fila 17 din dosarul de urmărire penală, ca urmare a indicării de către inculpatul T. F., în albia râului din localitatea B. a fost găsit un cuțit cu lama în lungime de 7,3 cm, pe care acesta a recunoscut că l-a aruncat după producerea incidentului.

Inculpatul a susținut că după ce victima "încercând să se smucească, i-a intrat cuțitul în piept";, i-a scos acesteia cuțitul din rană și la îndemnul fratelui său, martorul T. M., l-a aruncat în albia râului (fila 56 verso).

Deși inculpatul a susținut în mod constant că acel cuțit îi aparținea victimei, din declarațiile martorului I. V. a rezultat că acesta a avut un cuțit similar în perioada cât au fost colegi de muncă, precizând după ce i-au fost prezentate planșele fotografice aflate la dosar că era identic cu cel descoperit în albia râului din localitatea B. (fila 56 dosar urmărire penală și fila 113).

Potrivit mențiunilor raportului de expertiză medico-legală nr. 534/_ al

S. ui de Medicină Legală B. M. "1. Moartea numitului V. Ionuț a fost violentă. 2. Ea s-a datorat șocului hemoragic post plagă tăiată-înțepată penetrantă pulmonar și cardiac, operată. 3. Leziunea tanatogeneratoare (având corespondent la examenul extern la leziuni traumatice) s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător în cadrul unei heteroagresiuni. 4. Există legătură de cauzalitate între leziunea de la examenul extern și deces. 5. Poziția victimă-agresor a fost mai probabil în ortostatism, față în față. 6. Direcția de lovire a fost dinspre anterior spre posterior. 7. Grupa sangvină și Rh-ul susnumitului - AII - Rh pozitiv. 8. Alcoolemia susnumitului a fost la momentul autopsiei de 1,10 grame la mie. Făcând un calcul retrospectiv al alcoolemiei se poate aprecia că în jurul orelor 2300a zilei de_ când a fost agresat, susnumitul prezenta o alcoolemie de cel puțin 2,20 grame la mie (1,10 grame la mie + 7x0,15 %) ținând cont și de faptul că în timpul supraviețuirii susnumitul a primit atât perfuzii cât și sânge. 9. Leziunea traumatică constatată la victimă s-a putut produce cu un corp tăietor înțepător - posibil corpul delict descris (lățimea corpului delict a fost de 1,5 cm, lungimea plăgii la tegument a fost de 2 cm - posibil să fi fost 1,5 cm, dar trebuie ținut cont de faptul că susnumitul a fost operat și marginile acestei plăgi au fost toaletate chirurgical. 10. Moartea datează din 13 iunie 2012";.

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului T. F., care la data de_, pe un drum public din localitatea

B., județul M., i-a aplicat victimei V. Ionuț o lovitură în piept cu un cuțit cu lama în lungime de 7,3 cm, cauzându-i o plagă tăiată-înțepată penetrantă pulmonar și cardiac care a condus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzură de art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal.

La încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, cu referire la susținerea inculpatului că sunt incidente dispozițiile art. 44 Cod penal privind starea de legitimă apărare, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 44 Cod penal, starea de legitimă apărare presupune ca făptuitorul să comită fapta prevăzută de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa ori a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

În cauza de față, din probele administrate în cauză a rezultat că victima V. Ionuț a fost urmărită de fratele inculpatului, T. M., în timp ce se îndrepta spre locuința sa. La un moment dat, s-au întâlnit și cu inculpatul T. F. și pe fondul unor injurii reciproce, inculpatul a agresat-o pe victimă. Atât martorul T.

M. (fratele inculpatului), cât și martorii Sidău I. și Dolca I. au precizat că

inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona capului și au început să se îmbrâncească. În acest context, inculpatul i-a cerut fratelui său să îi dea un cuțit și i-a aplicat o lovitură în zona pieptului victimei V. Ionuț, provocându-i leziunea tanato-generatoare.

Or, în raport de succesiunea actelor de agresiune nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta pentru a se apăra împotriva unui atac declanșat de victimă, în realitate acesta, împreună cu martorul T. M. fiind cei care au inițiat agresiunea, mai întâi verbal și apoi fizic. Astfel, inculpatul T. F. a fost cel care a exercitat acte de violență fizică, respectiv a lovit victima cu pumnul în

zona capului și i-a solicitat fratelui său să îi dea cuțitul cu care l-a lovit apoi pe V. Ionuț, susținerile sale privind faptul că acesta din urmă a fost cel care a scos un cuțit și a vrut să îl lovească fiind infirmate prin probele administrate în cauză.

Având în vedere aspectele expuse, instanța de fond a reținut că nu sunt operante în cauză dispozițiile art. 44 Cod penal privind starea de legitimă apărare, nefiind îndeplinite condițiile privind existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului.

Instanța de fond a reținut însă în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior și nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanța de fond a avut în vedere că potrivit înscrisurilor depuse la dosar și declarațiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul T. F. era cunoscut ca o persoană cu o conduită corespunzătoare în societate, fiind integrat în câmpul muncii și nu a fost cercetat pentru comiterea altor fapte prevăzute de legea penală (filele 81, 82, 86, 116).

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și art. 76 lit.a Cod penal instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul T. F. la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin prisma dispozițiilor legale evocate, instanța de fond a constatat că este necesar ca în plus față de elementele care privesc gradul de pericol, urmarea produsă și împrejurările comiterii infracțiunii să fie examinate și premisele reeducării și reintegrării în societate a persoanei condamnate.

Astfel, în prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate faptul că infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social concret deosebit, fiind îndreptată împotriva unei valori sociale fundamentale - dreptul la viață, iar prin rezultatul produs, respectiv decesul unei persoane, presupune aplicarea unei sancțiuni severe, privative de libertate.

Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în contextul unui conflict anterior, legat de presupuse relații ale inculpatului și victimei cu aceeași femeie, iar agresiunea s-a produs în mod spontan, pe stradă. De asemenea, escaladarea actelor de violență a implicat folosirea unui instrument vulnerant ad-hoc, iar nu a unuia pregătit dinainte, ceea ce subliniază că intenția indirectă a inculpatului a fost una spontană și supravenită, suprapusă peste intenția inițială doar de a agresa victima. Nu este lipsit de relevanță în același sens faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul și victima s-au mai certat și

anterior, iar V. Ionuț a mai avut conflicte și cu alte persoane din localitate (fila 111, 112 și 116).

Totodată, în considerarea conduitei corespunzătoare avută de inculpat anterior comiterii infracțiunii, a comportării relativ sincere adoptată pe parcursul procesului și a regretului manifestat față de fapta penală și urmarea acesteia, instanța de fond a apreciat că reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special este de natură să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare prevăzute de art. 52 Cod penal, existând și premisele reeducării și reintegrării în societate a acestuia.

În temeiul art. 71 Cod penal instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, apreciind că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică și însușirea valorilor fundamentale ocrotite de lege, pe care le implică exercitarea acestor drepturi.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de_ la zi.

Instanța de fond în temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia in SNDGJ.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 15 Cod procedură penală constituirea în calitate de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

În mod evident, în raport de modalitățile alternative prevăzute de textul legal evocat, declarația neechivocă a persoanei interesate în sensul constituirii în calitate de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale nu este condiționată sub aspectul valabilității de reiterarea ei în fața instanței de judecată anterior citirii actului de sesizare și nici de o eventuală eroare privind citarea sa.

În cauza de față, numitul C. I. a precizat în mod expres prin declarația aflată la fila 48 din dosarul de urmărire penală că a suportat cheltuielile de înmormântare a victimei și că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 lei. Din eroare, numitul C. I. a fost menționat în cuprinsul rechizitoriului în calitate de martor, astfel încât acesta nu a fost citat în fața instanței de judecată la momentul citirii actului de sesizare și audierii inculpatului. La următorul termen de judecată, constatându-se eroarea legată de calitatea sa procesuală, C. I. a fost citat în calitate de parte civilă și întrebat fiind în mod expres, a precizat că nu solicită reluarea actelor procedurale întocmite în lipsa sa și își menține constituirea de parte civilă făcută în cursul urmăririi penale.

În consecință, având în vedere că partea civilă C. I. s-a constituit în această calitate încă din faza de urmărire penale conform art. 15 Cod procedură penală, iar sumele solicitate de acesta cu titlu de despăgubiri au fost confirmate prin declarația martorului C. I., instanța de fond a admis acțiunea civilă

formulată.

Instanța de fond a reținut că martorul menționat a confirmat efectuarea unor cheltuieli de înmormântare de 5000 lei, din care 1000 lei a reprezentat prețul plătit pentru groapă și înhumarea, iar restul cheltuielile cu pomana și prohodul. În marea majoritate a cazurilor, cheltuielile determinate de obiceiul locului privind înmormântarea nu pot fi cuantificate exact și nici susținute prin înscrisuri doveditoare, astfel încât instanța de fond a apreciat că sumele solicitate de partea civilă și confirmate de martorul menționat au un caracter rezonabil, astfel încât urmează că le acorde în cuantumul menționat, fiind

întrunite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, conform art. 1357 și urm. Cod civil.

De asemenea, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fon l- a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume:

În temeiul art.118 lit. b Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime totală de 16,5 cm și lama de 7,3 cm, înregistrat la poziția nr. 48/2012 din Registrul corpurilor delicte al instanței, iar în temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul T. F. .

În motivarea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, se arată că în mod nejustificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a C.pen., pentru că inculpatul nu a avut o conduită care să fie un exemplu pentru comunitatea din care face parte, respectiv comuna Botiz, unde în seara de_, a suprimat viața unui tânăr în vârstă de 22 ani, cu o lovitură de cuțit, aplicată în inimă, care la scurt timp a decedat. Motivul aplicării loviturii a fost unul pueril, iar probele administrate demonstrează o premeditare a infracțiunii, dar și o răzbunare a inculpatului a cărui acțiune a determinat suprimarea vieții victimei. Apreciază că vinovăția inculpatului nu poate fi pusă la îndoială, deși inculpatul a susținut că victima s-a autoagresat, probele confirmând că inculpatul a fost cel care a cerut cuțitul de la fratele său, cu care i-a aplicat victimei o singură lovitură.

Ca atare se solicită admiterea apelului desființarea sentinței penale nr.648 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată în de Tribunalul Maramureș, pentru motive de netemeinicie în legătură cu greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de gravă și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului T. F. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.pen., cu înlăturarea art.74 lit. a C.pen., la pedeapsa închisorii, în limitele legale, respectiv de la 15 la 25 ani, cu executare în regim de detenție și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În motivarea apelului inculpatului T. F. , se arată că acesta a solicitat reținerea în favoarea sa a legitimei apărări prev. de art.44 C.pen., însă prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru incidența acestor dispoziții, deși inculpatul a relevat aceeași împrejurare de comitere a faptei, respectiv existența unui conflict anterior și agresivitatea victimei cunoscută în comunitate, faptul că din cauza acesteia din urmă s-a ajuns la conflictul în cadrul căruia a efectuat doar o acțiune de apărare, victima fiind aceea care a scos cuțitul. Aceste aspecte sunt susținute și de declarațiile martorilor care relevă ideea de apărare a inculpatului și care se impune a fi valorificată la individualizarea judiciară a pedepsei. Incidența circumstanțelor atenuante este susținută de poziția procesuală de regret a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că nu este cunoscut ca fiind o persoană agresivă (în

acest sens existând caracterizările de la dosar întocmite de către preotul din sat și angajatorul inculpatului), vârsta inculpatului, posibilitatea de reeducare a acestuia și împrejurarea că infracțiunea a fost comisă pe fondul unui conflict anterior, intenția inculpatului nefiind aceea de a suprima viața victimei.

Ca atare se solicită admiterea apelului promovat de către inculpatul T. F. împotriva sentinței penale nr.648 din data de 21 decembrie 2012 a T. ui M.

, desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se procedeze la reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, reținând ca circumstanțe atenuante, atât dispozițiile art.74 lit. a C.pen., cât și art.74 lit. c C.pen. și reducererea pedepsei aplicate.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul parchetului este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în teren și planșa foto context în care s-a ridicat și cuțitul corp delict, raportul de expertiză medico- legală și concluziile medico-legale provizorii declarațiile martorilor Dolca I., Sidău I., Sidău V. I., Bobocea V. I., T. M., Brumar I., Petruș G.

, I. V., Glodean I. precum și declarațiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică privind testul poligraf și declarația părții civile C.

I. a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infr. de omor calificat prev. și ped. de art.174alin.1rap. la art.175 alin.1 lit.i) C.p.

Astfel ,în esență s-a reținut că inculpatul T. F., în vârstă de 27 de ani și victima V. Ionuț, în vârstă de 20 de ani, locuiau în comuna B., jud. M. și între aceștia a existat o stare conflictuală, cauzată de relațiile pe care le aveau cu o persoană de sex feminin din aceeași localitate.

La data de_, victima V. Ionuț s-a aflat la un bar din centrul localității B., unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii Dolca I.

, Bobocea V. I., Sidău I. și Sidău V. I. și unde se afla și martorul T.

M., fratele inculpatului.

Inculpatul T. F. s-a apropiat de victima V. Ionuț și au început să se lovească reciproc, iar la un moment dat, inculpatul i-a spus martorului T.

M. - "M., dă cuțitul!"; și imediat i-a aplicat victimei o lovitură în partea stângă a pieptului.

Potrivit mențiunilor raportului de expertiză medico-legală nr. 534/_ al

ui de Medicină Legală B. M. "1. Moartea numitului V. Ionuț a fost violentă. 2. Ea s-a datorat șocului hemoragic post plagă tăiată-înțepată penetrantă pulmonar și cardiac, operată. 3. Leziunea tanatogeneratoare (având corespondent la examenul extern la leziuni traumatice) s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător în cadrul unei heteroagresiuni. 4. Există legătură de cauzalitate între leziunea de la examenul extern și deces. 5. Poziția victimă-agresor a fost mai probabil în ortostatism, față în față. 6. Direcția de lovire a fost dinspre anterior spre posterior. 7. Grupa sangvină și Rh-ul susnumitului - AII - Rh pozitiv. 8. Alcoolemia susnumitului a fost la momentul autopsiei de 1,10 grame la mie. Făcând un calcul retrospectiv al alcoolemiei se poate aprecia că în jurul orelor 2300a zilei de_ când a fost agresat, susnumitul prezenta o alcoolemie de cel puțin 2,20 grame la mie (1,10 grame la mie + 7x0,15 %) ținând cont și de faptul că în timpul supraviețuirii susnumitul a primit atât perfuzii cât și sânge. 9. Leziunea traumatică constatată la victimă s-a putut produce cu un corp tăietor înțepător - posibil corpul delict descris (lățimea corpului delict a fost de 1,5 cm, lungimea plăgii la tegument a fost de 2 cm - posibil să fi fost 1,5 cm, dar trebuie ținut cont de faptul că susnumitul a fost operat și marginile acestei plăgi au fost toaletate chirurgical. 10. Moartea datează din 13 iunie 2012";.
Este superfluă solicitarea inculpatului de se constata incidența cazului de legitimă apărare prev. de art.44 C.p.
Pentru a se acorda eficiență disp. art. 44 C.p.referitor la legitima apărare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții să existe un atac - material, direct, imediat și injust -, să existe un pericol grav, creat pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia și să existe necesitatea de a
înlătura atacul.
Probele administrate în cauză așa cum in mod pertinent a constatat și instanța de fond -relevă că victima V. Ionuț a fost urmărită de fratele inculpatului, T. M., în timp ce se îndrepta spre locuința sa. La un moment dat, s-au întâlnit și cu inculpatul T. F. și pe fondul unor injurii reciproce, inculpatul a agresat-o pe victimă. Atât martorul T. M. (fratele inculpatului), cât și martorii Sidău I. și Dolca I. au precizat că inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona capului și au început să se îmbrâncească. În acest context, inculpatul i-a cerut fratelui său să îi dea un cuțit și i-a aplicat o lovitură în zona pieptului victimei V. Ionuț, provocându-i leziunea tanato-generatoare.
Ca atare, în raport de succesiunea actelor de agresiune nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta pentru a se apăra împotriva unui atac declanșat de victimă, în realitate acesta, împreună cu martorul T. M. fiind cei care au
inițiat agresiunea, mai întâi verbal și apoi fizic. Astfel, inculpatul T. F. a fost cel care a exercitat acte de violență fizică, respectiv a lovit victima cu pumnul în zona capului și i-a solicitat fratelui său să îi dea cuțitul cu care l-a lovit apoi pe V. Ionuț, susținerile sale privind faptul că acesta din urmă a fost cel care a scos un cuțit și a vrut să îl lovească fiind infirmate prin probele administrate în cauză.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 Cod penal privind starea de legitimă apărare, nefiind îndeplinite condițiile privind existența unui atac care să fie material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, urmările produse, precum și persoana inculpatului care deși nu are antecedente penale și conduita bună anterioară, însă instanța de fond în mod eronat a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Numai lipsa antecedentelor penale și comportarea bună anterioară a inculpatului, singurele date pozitive dintre criteriile de apreciere reținute de către instanța de fond nu sunt de natură să conducă la reținerea circumstanțe atenuante care sunt o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul
individualizării pedepsei.
Reeducarea inculpatului - în contextul celor expuse mai sus- și apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor fapte similare atât de grave de către alte persoane se pot realiza numai prin redozarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării- așa cum a solicitat parchetul - și nu a reducerii pedepsei așa cum a solicitat inculpatul .
Ca atare, Curtea în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.648/_ a T. ui M., pe care o va desființa cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului T. F. și cuantumul pedepsei aplicate și judecând va dispune condamnarea inculpatului
F., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infr. comise urmarea faptei sale, precum și faptul că nu a depus dililgențe pentru recuperarea prejudiciului cauzat părții civile, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oprtună.

În temeiul art.71 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului,având în vedere că temeiurile care au determinat arestare inculpatului subzistă și în prezent, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost deja condamnat în primă instanță pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, probele confirmând vinovăția acestuia.

În baza art. 88 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de_ la zi.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, de altfel apelul inculpatului a vizat doar latura penală a cauzei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Raportat la cele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit.b) C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. F. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Micu Georgiana, sumă ce se va plăti din FMJ.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.- va obliga pe inculpat să plătească suma de

500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.648/_ a T. ui M., pe care o desființează cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului T. F. și cuantumul pedepsei aplicate și judecând:

Condamnă pe inculpatul T. F., fiul lui I. și I., născut la data de_ în Sighetu Marmației, județ M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în comuna B. nr.356, județ M., CNP 1., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal.

În temeiul art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de_ la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

2. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. F. împotriva aceleiași sentințe.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Micu Georgiana, sumă ce se va plăti din FMJ.

Obligă pe inculpat să plătească 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul T. F. și partea civilă C. I. și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.

C. I. I. A C. M. A. B. H.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond.A. R.

← Sentința penală nr. 84/2013. Omor		Sentința penală nr. 326/2013. Omor →

Decizia penală nr. 32/2013. Omor

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 32/2013. Omor