Decizia penală nr. 221/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
cod operator 2618
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 221/R
Ședința publică din 13 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător
JUDECĂTORI: S. L. R. M.
R. A. C. - vicepreședintele T. ui
M.
GREFIER: M. EVA
Ministerul Public reprezentat prin procuror: B. L.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul B. S.
V. (fiul lui I. și A., născut la data de_ în B. M., județul M., domiciliat în B. M., str.O., nr.2 ap.16, județul M. ) împotriva sentinței penale nr. 1594 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală prev.de art. 181 alin.1 Cod penal.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2013, toate susținerile și concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, ale apărătorului intimatului parte civilă și ale reprezentantei parchetului fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ apoi pentru data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1594 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ inculpatul B. S. V. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, după respingerea cererii apărătorului inculpatului de a se reține în favoarea acestuia art. 73 lit. b Cod penal.
În baza art. 81 C. Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, iar în baza art. 82 C. Penal a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. Penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și-l obligă pe inculpat la plata sumei de 10.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă C. D. F. domiciliat în B. M., B-dul R.
, nr. 17/70, jud. M., iar în baza art. 193 alin. alin. 2 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. D. F. a sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de acesta; în baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de_, în timp ce partea vătămată C. D. F. a urcat la volanul autoturismului său marca VW tipul Bora cu numărul de înmatriculare_ care se afla parcat pe strada Moldovei, a observat că inculpatul B. V.
S. și persoanele care-l însoțeau au ieșit din local.
În continuare, partea vătămată a intenționat să efectueze manevra de virare pe strada O., timp în care a auzit un strigăt și, uitându-se în oglinda retrovizoare l-a observat pe inculpatul B. V. S. care i se adresa fără a înțelege însă ceea ce i-a spus. În scurt timp, partea vătămată a deschis geamul portierei stânga față pentru a-l auzi pe inculpat, moment în care acesta a venit lângă autoturismul său și, prin geamul deschis, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și a umerilor.
Totodată, inculpatul a intrat în autoturismul părții vătămate unde a continuat să o agreseze. În interiorul autovehiculului, pentru a se apăra de inculpat, partea vătămată l-a împins, acesta căzând pe scaunul dreapta față a autoturismului. În continuare, inculpatul a ieșit pe portiera din partea dreaptă față și a venit din nou la partea vătămată care între timp ieșise din autoturism.
În acele împrejurări, partea vătămată i-a comunicat inculpatului faptul că este agent de poliție, arătându-i totodată legitimația de serviciu, însă inculpatul a replicat că nu îl interesează acest aspect, apoi i-a mai aplicat o lovitură cu
pumnul în zona nasului. În continuare inculpatul s-a îmbrâncit cu partea vătămată iar la intervenția verbală a martorului Loloș care i-a cerut inculpatului să înceteze, acesta s-a îndepărtat de partea vătămată și a plecat de la locul faptei.
În scurt timp, în zonă a intervenit un echipaj de poliție care, cu prilejul cercetării locului faptei, a ridicat din interiorul autoturismului părții vătămate un fragment de material textil de culoare gri, respectiv o brățară din piele, fragment despre care partea vătămată susține că provine din tricoul inculpatului, respectiv îi aparține inculpatului.
În urma loviturilor aplicate de către inculpat, partea vătămată C. D. F. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 536/_ .
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 de lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cotierei din interiorul autoturismului, care a fost dislocată în urma incidentului, 300 de lei costuri legate de îngrijirea medicală și 10.000 de lei daune morale.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu: plângerea și declarația părții vătămate (filele 19-23 din dosarul de urmărire penală, fila 32 din dosarul instanței), certificatul medico-legal nr. 536 din_ (fila 24 din dosarul de urmărire penală), mijloace materiale de probă (un fragment de material textil de culoare gri cu inscripția "Zara Men Sport Moda Made in India"; și o brățară din piele de culoare maro cu alb, ambalate în plicuri separate și sigilate - f. 8-9 și 10-11 dosarul de urmărire penală), procesul verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia verificării sesizării efectuat prin SNAUU 112 (f.6 dosarul de urmărire penală), înscrisuri, (f. 25-27 dosarul de urmărire penală) declarațiile martorilor Durac M. (filele 29 din dosarul de urmărire penală, filele 47 din dosarul instanței), Loloc Marius
A. (f. 33 dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 37 din dosarul de urmărire penală).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. V. S. care în_, în timp ce se afla pe str. Moldovei din municipiul B. M., a exercitat asupra părții vătămate C. D. F., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal .
La individualizarea și dozarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale generate prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 6 luni la 5 ani închisoare), împrejurările săvârșirii faptei (în loc public, fără un aparent motiv, prin aplicarea de lovituri părții vătămate care se afla în autoturism), urmarea imediată (leziunile traumatice produse în urma acțiunii de lovire au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 de zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente
penale, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată sau a organelor de urmărire penală pentru a da declarații.
La termenul de judecată din data de_, apărătorul inculpatului a solicitat a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Instanța poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) din Codul penal numai dacă din probele dosarului rezultă existența unei provocări din partea persoanei vătămate, aptă să-i declanșeze inculpatului o puternică tulburare psihică sau emoții necontrolate. Din ansamblul probelor administrate în cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi acționat sub imperiul unei puternice tulburări psihice care ar fi fost urmarea vreunei acțiuni a părții vătămate. Declarația inculpatului în sensul că partea vătămată l-ar fi întrebat " De ce te bosumfli? Poate vrei să mă dau jos la tine"; nu este susținută de martorii audiați în cauză, care au declarat că l-au văzut pe inculpat cum a aplicat lovituri părții vătămate, fără a auzi discuții între aceștia.
Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune, provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, condiții care nu rezultă din probele administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 181 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. V. S. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, după respingerea cererii apărătorului inculpatului de reținere în favoarea acestuia a dispozițiilor prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. Penal apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate instanța având in vedere că sunt întrunite condițiile din art. 81 C. Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal atrăgând inculpatului atenția asupra faptului că nerespectarea cerințelor legale din art. 83 C. Penal atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 1357 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care
este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către partea civilă, instanța l-a obligat pe inculpat să achite părții vătămate suma reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale. În ceea ce privește suma de 1000 de lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cotierei din interiorul autoturismului, care a fost dislocată în urma incidentului, instanța a constatat că față de inculpat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, considerent pentru care, a apreciat că acesta, nu poate fi obligat la plata acestor despăgubiri, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra integrității persoanei.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.1391 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În ceea ce o privește pe partea civilă C. D. F., instanța a avut în vedere împrejurarea în care aceasta a fost lovită, dar și leziunile suferite de aceasta, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-22 de zile de îngrijiri medicale și efectele incidentului asupra vieții personale a părții vătămate (fila 68 din dosarul instanței).
Orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este si cazul părții civile C. D. F. .
Oricât de dificilă ar fi însă operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.
Astfel, pe de o parte, se are în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă (leziunile corporale suferite de către partea
civilă au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte(le) medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.
De asemenea, instanța a luat în considerare și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate în speță de către partea civilă C. D. F. (10.000 de lei) este rezonabilă, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume.
În baza art. 191 al. 1 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B. S. V. solicitând admiterea căii de atac promovate și, pe latura penală a cauzei, a i se reține starea de provocare în care s-a aflat la data comiterii infracțiunii, iar cu privire la latura civilă a cauzei, a i se reduce despăgubirile la care a fost obligat.
Trecând la soluționarea recursului, în baza probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1594 din_ a J. ecătoriei B. M. s-a dispus condamnarea inculpatului B. S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.de art. 181 alin.1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 8 luni. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei instanța s-a orientat spre suspendarea condiționată dispusă în condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă C. D. F. .
S-a reținut ca stare de fapt că, la data de_ inculpatul B. V. S. ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate C. D. F. cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 21- 22 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt a fost corect stabilită în raport de probațiunea administrată, în principal pornind de la declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, probe testimoniale ce se coroborează cu certificatul medico-legal emis pe numele părții civile.
Toate această probațiune nu relevă însă existența vreunei stări de provocare determinată de partea civilă, astfel că, nereținerea dispozițiilor art. 73 lit.b din Codul penal reflectă o situație corespunzător stabilită de prima instanță. Pentru a fi incidente aceste dispoziții legale era necesară o gravă
atingere a demnității inculpatului sau o altă acțiune ilicită gravă, în prezența căreia acesta să fi ripostat la acțiunea de provocare. Or, in speță, declarațiile martorilor audiați în cauză nu relevă aspectele prezentate de inculpat privind provocarea sa de către partea civilă.
In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, împrejurările săvârșirii faptei, urmarea imediată a acesteia, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Cu privire la latura civilă a cauzei, constatând îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru răspunderea delictuală a inculpatului, prima instanță în mod corect l-a obligat la despăgubiri civile către partea civilă, cuantumul acestora fiind corespunzător infracțiunii săvârșite, de natură a acoperi prejudiciul cauzat.
Față de toate considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că, în cauză, judecătoria a pronunțat o soluție temeinică și legală, astfel că va respinge recursul declarat de inculpat și îl va obliga la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B. S. V. - domiciliat în B. M., str. O. nr. 2 ap. 16, județul M. - împotriva sentinței penale nr. 1594 din 27 iunie 2013 a J. ecătoriei B. M., pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 20 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Alb C. Violeta S. L. R. | M. R. A. C. | M. | Eva |
C.O. semnează președintele instanței
Proces-verbal din _
Prin încheierea din_ s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul D.P. nr.221/R/_
în sensul completării cu urm.alineat: "In baza art. 193
C.p.p. obligă pe recurentul-inc. să plătească int.-parte civilă C. D. F. suma de 500 lei chelt.judiciare
în recurs";.
Red. S.L.R.M./T.red.E.M._ /2 ex.
G. ier
Tribunalul Maramureș cod operator 2618 Secția Penală Copie - Minuta:
Dos.nr._ D.P. nr.221/R/_
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B. S. V. - domiciliat în B. M., str. O. nr. 2 ap. 16, județul M. - împotriva sentinței penale nr. 1594 din 27 iunie 2013 a J. ecătoriei B. M., pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 20 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte J. ecători
- pt.conformitate-
T.
| ← Decizia penală nr. 65/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 240/2013. Vătămare corporală → |
|---|
