Decizia penală nr. 240/2013. Vătămare corporală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 240/R/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V. ,Judecător
: P. A. D. ,Președinte secția penală
: G. A., Judecător
GREFIER: C. M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penale declarat de inculpații C. M. I. și
C. I. O. C., împotriva sentinței penale nr. 1969 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Recursul s-a judecat la termenul de judecată din 10 septembrie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că:
Prin sentința penală nr. 1969 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._, s-a dispus în baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.63 al.3 Cod penal, art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului N. M. B. , fiul lui I. și D. - M., născut la data de 14 septembrie 1982, în B., județul B. -Năsăud, CNP 1., domiciliat în B.
, cartier U. nr.257, județul B. -Năsăud, cetățean român, studii medii, SMN, căsătorit, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de lovire, în dauna părții vătămate C. I., la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art.63 ind.1 Cod penal.
În baza art.181 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. I.
, fiul lui M. și S., născut la data de 20 noiembrie 1957 în Rebrișoara, județul B.
-Năsăud, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, SMS, căsătorit, reabilitat, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate N. M. B., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art.82 Cod penal.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.181 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. O.C. , fiul lui I. și O., născut la data de04 octombrie 1984 în B., județul B.
-Năsăud, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, SMN, necăsătorit, reabilitat, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate N. M. B., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art.82 Cod penal.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpații C. I. și
C. O. C. bâtele utilizate la comiterea faptei.
În baza art.14 Cod procedură penală rap.la art.346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. B. împotriva inculpaților C. I. și C. O. C. și au fost obligați inculpații să plătească în solidar acesteia suma de 6.350 lei despăgubiri civile, din care 6.000 lei reprezintă daune morale și 350 lei despăgubiri materiale.
În baza art.14 alin.5 rap. la art.346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. împotriva inculpatului N. M.
B. și a fost obligat acesta din urmă să plătească părții civile suma de 2.500 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenții civile ca neîntemeiate (nedovedite).
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 rap. la art.1003 Cod civil, au fost obligați inculpații C. I. și C. O. C. să plătească în solidar părții civile-S. de U.
B., cu sediul în B., str.General Gr.B., nr.43, suma de 920 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată N. M. B., internat în Secția Chirurgie în perioada 21-23 aprilie 2011.
În baza arat.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul C. I. să plătească părții vătămate N. M. B. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, iar inculpatul C. O. C. a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu același titlu.
S-a respins cererea inculpaților C. I. și C. O. C. privind obligarea inculpatului N. M. B. la plata cheltuielilor de judecată (nefiind dovedite).
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul N.
M. B. să plătească, în favoarea statului, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar ceilalți doi inculpați au fost obligați să plătească fiecare cu același titlu câte 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 613/P/2011, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, a fost trimis în judecată inculpatul N. M. B. pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal. Prin același act de sesizare au fost trimiși în judecată inculpații C. I. și C. O. C. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 din Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de_, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului B. au fost sesizate prin plângere de către partea vătămată N. M.
, cu privire la faptul că în data de_ a fost lovit de către inculpații C. I. și
O. C., în timp ce se afla la stâna de oi situată pe raza localității U., loviturile fiindu-i aplicate cu bâtele în zona capului. Partea vătămată a arătat că în acele împrejurări ar fi fost amenințat cu toporul de către cercetatul C. I. Viorel. Urmare agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-24 zile de îngrijiri medicale și a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților C. I. și C. O. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev de art. 181 Cod penal sau tentativă de omor, prev de art.20 Cod penal rap la art. 174 Cod penal.
La data de_ la Poliția Municipiului B. a fost înregistrată și plângerea penală a părții vătămate C. I., cu privire la faptul că în data de_, pe fondul unor neînțelegeri, a fost lovit de către inculpații N. M. B. și Lingurari Puiu C.
, loviturile fiindu-i aplicate cu pumnul în zona feței și respectiv cu un par, iar primul inculpat ar fi luat o oaie. La plângerea penală a fost anexat certificatul medico-legal prin care se atestă că leziunile suferite au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale
Cele două sesizări au fost conexate.
Urmare a cercetărilor efectuate, parchetul a reținut, în esență, că la data de 21 aprilie 2011, inculpatul - parte vătămată C. I. păștea turma sa de oi ajungând cu turma până aproape de stâna inculpatului - parte vătămată N. M. B. care, văzând poziția turmei familiei - C., a luat o oaie din turma acesteia pe care a pus-o în staulul stânei sale cu scopul de a demonstra că turma s-ar fi aflat pe pășunea sa.
Inculpatul - parte vătămată C. I. a venit spre N. M., 1-a întrebat de ce a luat oaia, purtând un schimb de replici cu acesta, în urma cărora inculpatul - parte vătămată C. I. 1-a lovit cu bâta pe inculpatul - parte vătămată N. M. B., situație în care acesta a ripostat, lovindu-1 cu pumnul în față.
Inculpatul C. O. C. 1-a lovit și el pe partea vătămată N. M. B., cu bâta în cap, astfel încât acesta a căzut jos, după care ambii inculpați C. I. și C.
O. C. i-au aplicat alte lovituri cu bâta părții vătămate care a strigat după ajutor și care a încercat să se apere cu mâinile, timp în care a fost mușcată și de un câine care se implicase și el în agresiune.
Partea vătămată N. M. B. a fost transportată la S. Județean B. unde a fost internată în Secția Chirurgie, în perioada 21-23.04.20.11, suferind leziuni care au necesitat 23-24 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul -parte vătămată C. I. a suferit leziuni care au necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată N. M. B. , s-a constituit parte civilă față de inculpații
C. I. și C. O. C., solicitând obligarea acestora, în solidar la plata sumei de
25.500 lei din care: 10.000 lei reprezintă daune materiale, constând în venitul nerealizat ca urmare a imposibilității prestării activităților lucrative în care era anterior angrenat (desfășurarea lucrărilor în agricultură, prin folosirea tractorului și a
utilajelor agricole aflate în dotare: plug, cositoare, remorcă, etc) timp de 3 luni de zile și 15.500 lei reprezentând daune morale suferite, având în vedere complexul de prejudicii nepatrimoniale cauzate: estetic, de agrement, dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate, privarea de posibilitatea de a desfășura anumite activități, stările de depresie, prin raportare la vârsta tânără și la situația socio-familială (f.112- 113).
Partea vătămată C. I. , s-a constituit parte civilă față de inculpatul N. M.
B., cu suma de 20.000 lei, din care 10.000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale, arătând că a suferit leziuni vindecabile în 13-14 zile îngrijiri medicale în perioada de debut a muncilor agricole, care l-au restricționat în prestarea activităților lucrative de zi cu zi la stâna sa, el fiind factorul de decizie pentru toate activitățile specifice ce se întreprind, astfel că a fost nevoit să angajeze un băiat la stână pentru a suplini lipsa sa, relevând totodată că a pierdut mai multe zile la cabinetele stomatologice pentru tratarea danturii afectată de violențele exercitate asupra sa, circa 2 luni, fapt ce a determinat un prejudiciu material de câte 5.000 lei în fiecare din cele două luni. Partea vătămată a mai susținut că a ajuns de râsul satului, lumea povestind că a fost bătut la vârsta sa de 55 ani de un băiat de 30 ani (f.114- 115).
S. Județean de U. B. , s-a constituit parte civilă cu suma de 920 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată N. M. B., internat la Secția Chirurgie în perioada 21-23 aprilie 2011(f.106).
Inculpatul N. M. B., a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.320 ind.1 Cod procedură penală . Audiat în instanță, a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, declarând că starea de fapt corespunde adevărului, că l-a lovit pe C. I. cu pumnii, după ce acesta l-a lovit cu bâta și că după acest moment a fost lovit cu bâtele de ambii inculpați(f.116).
Inculpatul C. I., audiat în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, declarând că atât el, cât și N. M. au stânele în locuri apropiate, mejdia fiind trasată de un reprezentant al primăriei. În ziua respectivă se afla cu Mihalca Liviuț pe un teren situat nu departe de stâna lui N. . La un moment dat, acesta a venit, însoțit de un cumnat și a luat o oaie din turmă, fără a spune ceva și a dus-o în staulul lui. S-a dus după el și l-a întrebat pe N. M. motivul pentru care a luat oaia, iar acesta i-a spus că a încălcat hotarul, lucru neadevărat. A declarat că în continuare N. M. s-a năpustit asupra sa, lovindu-l cu pumnii și picioarele, fără însă ca el să fi ripostat. A mai declarat că era plin de sânge când Lingurar Puia, de la stâna lui N., s-a apropiat în fugă înarmat cu un par, pe care-l smulse din pământ, cu intenția de a-l lovi, că acesta a ridicat parul însă s-a ferit, astfel că probabil l-a lovit pe N. M. . A mai precizat inculpatul că fiul său, C. O. C., nu a fost de față la cele petrecute, ci a sosit peste 20-30 minute, când N. și Lingurar erau deja plecați la stâna lor. Ca urmare, inculpatul C.
I. a afirmat că inculpatul C. O. C. nu avea cum să-l lovească pe N. M. . A menționat că nu l-a văzut pe acesta din urmă căzut la pământ și că N. M. i-a aplicat lovituri cu picioarele, făcând totodată precizarea că incidentul a avut loc la aproximativ 200 metri de pârâu (f.117-118).
Inculpatul C. O. C., audiat în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a fost prezent la incidentul petrecut între N. M. B. și C. I. . A susținut că a ajuns la locul faptei mai
târziu, când tatăl său avea sânge pe față și pe o mână. A mai declarat că N. M. era în apropierea stânii lui și că l-a întrebat de la distanță de ce a luat oaia, acesta răspunzândui că a încălcat hotarul cu turma. În fața instanței inculpatul C. O. C. a mai declarat că nu l-a lovit cu bâta pe N. M. și că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile. (f.119).
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 613/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud ( plângerile părților vătămate f.5-9, rezoluția de începere a urmăririi penale-f.10, declarațiile părților vătămate-f. 12-14, raportul de constatare medico-legală nr.2568/II/a/102/17 octombrie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud - f17-18, certificatele medico-legale ale părților vătămate N. M. și C. I. f.l9-20, 22-23, precum și al martorului Lingurar C. (f.21), declarațiile inculpaților -f.24- 45, declarațiile martorilor-f.46-57, caziere judiciare-f.58-62, copii ale actelor de închiriere a pășunii și de autorizare de pășunat încheiate de C. I. cu Primăria Bistrița-f.71-77), declarațiile inculpaților date în fața instanței (f.116-119), referatul de evaluare întocmit inculpatului N. M. B. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud (f.149-152), depozițiile martorilor date în fața instanței: Lingurar Puia C. ( f.155-156), N. I. (f.157), Ani D. (f.158), B. Gheorghe (f.159), C. I. Viorel (f.160), Halostă T. I. (f.161), Mihalca Liviuț (f.162), Bozbici Gheorghe (f.175-176), Rebrean G. (f.177-178), Ciot Sorin (f.179),
P. Ionel (f.189-190); Moțoc Gheorghe (f.191-192), Șot Gheorghe (f.199-200), Furdui I. (f.201), instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Familia inculpatului - parte vătămată C. I. deținea de mai mulți ani o stână de oi pe pășunea din " Dealul Cocoșul";, din cartierul U., închiriată de la Primăria Municipiului B. .
Începând din primăvara anului 2011 inculpatul - parte vătămată N. M. B. împreună cu tatăl său au discutat cu reprezentanții primăriei pentru a beneficia de pășunat în aceeași zonă.
Deoarece în anul 2011 au intervenit modificări față de anul precedent cu privire la repartizarea suprafețelor de pășunat din domeniul public, aflate în administrarea Ocolului Silvic B., datorită modului de organizare a turmelor de oi din pășunea
"Cocoș";, întrucât una din turme s-a divizat, respectiv cea care aparținea numiților N.
I. și Cîrje Ionel, s-a impus modificarea, sub aspectul întinderii, a pășunilor.
În săptămâna sărbătorilor pascale, de comun acord, reprezentanții primăriei și organizatorii de turme, au decis să se respecte aceleași limite ca în anul 2010, urmând ca după Paște să se stabilească noile limite, aspect confirmat de martorul Moțoc Gheorghe, inginer agronom, angajat al Ocolului Silvic B. (f.191)
Potrivit depoziției martorului, cei care s-au divizat i-au solicitat în data de 21 aprilie 2011 să se deplaseze la fața locului, acesta dând curs cererii lor, precizând că pășunea se învecinează cu râul B. și că limita între cei doi utilizatori în anul 2010 era stabilită pe un pârâu.
Așadar, inculpatul - parte vătămată N. M. B. împreună cu tatăl său și- au așezat stâna lângă respectivul pârâu, iar pe partea opusă acestuia la oarecare distantă se afla stâna familiei C. .
La data de 21 aprilie 2011, în jurul orei 15,15, inculpatul - parte vătămată C.
I. păștea turma sa de oi ajutat de martorul Mihalca Liviuț, ajungând cu turma până aproape de stâna inculpatului - parte vătămată N. M. B., o parte dintre oi
trecând limita de hotar, astfel cum confirmă probele testimoniale administrate în cauză.
Drept urmare, inculpatul-parte vătămată, N. M. B. a venit în grabă și a luat o oaie din turma familiei C. ,( aparținând martorului Halostă T. I. ) pe care a pus-o în staulul stânei sale, ca zălog, cu intenția de a demonstra că turma a trecut pe pășunea sa, conform obiceiului locului.
Văzând gestul acestuia, inculpatul - parte vătămată C. I. s-a deplasat spre el, cerându-i explicații, între cei doi având loc un schimb de replici. Auzindu-le, inculpatul C. O. C., fiul lui C. I., a venit și el la fața locului.
Inculpatul - parte vătămată C. I. 1-a lovit cu bâta pe inculpatul - parte vătămată N. M. B. iar acesta a ripostat, aplicându-i o lovitură cu pumnul în față, astfel că, în favoarea tatălui a intervenit inculpatul C. O. C. care, la rândul său, i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap lui N. M. B., astfel încât acesta a căzut jos. Ulterior acestui moment ambii inculpați C. I. și C. O. C. au continuat să aplice lovituri cu bâta părții vătămate, în timp ce aceasta, căzută la sol, striga după ajutor și încerca să se apere cu mâinile, fiind și mușcată de un câine care se implicase și el în agresiune.
Martorul Lingurari Puiu C. a sărit în ajutorul lui N. M. B., 1ovindu- l cu un par în spate pe C. I., care a ripostat și 1-a lovit pe acesta cu bâta peste cotul stâng, existența leziunilor din zona respectivă fiind atestate prin certificatul medico-legal nr.881/I/a/233 din 27 aprilie 2011, eliberat martorului de către Serviciul Județean de Medicină Legală B. -Năsăud, necesitând pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale (f.21).
După lovitura primită, martorul Lingurari Puiu C. a fugit speriat de agresivitatea inculpaților C. I. și C. O. C., incidentul între părți finalizându-se.
La scurt timp, alertați de cele întâmplate, la fața locului au venit martorii N.
I., Ani D., C. I. Viorel și Halostă T. ( a cărui oaie fusese luată de N. M.
B. ).
Martorii Bozbici G., B. Gheorghe și Mihalca Liviuț care au văzut agresiunea, au susținut că oaia luată ca zălog a sărit din staul și a revenit la turma din care făcea parte.
În cele din urmă, partea vătămată N. M. B. a fost transportată la S. Județean de U. B., fiind internată în Secția Chirurgie, în perioada 21-23 aprilie 2011, astfel cum rezultă din adresa unității spitalicești, cât și din certificatul medico- legal nr.880/I/a/232/27 aprilie 2012, precum și din raportul de constatare medico- legală întocmite de Serviciul Județean de Medicină-Legală B. -Năsăud, stabilindu- se dgs. "TCC. Comoție cerebrală. Fractură minimă T-P stg. fără modificări cerebrale posttraumatice. Plagă contuză regiunea, parietală dr. Contuzie toracică posterioară. Contuzie braț și cot dr. Plăgi excoriate prin mușcătură de câine și hematom - fata post coapsa stg. Agresiune."(f.17-18,22-23)
Potrivit certificatului medico-legal nr.880/I/a/232 din_, emis de către SML BN, partea vătămată N. M. B. a prezentat leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită (bâtă, bâț) și mușcătură animală, ce au necesitat 23-24 zile de îngrijiri medicale, iar conform concluziilor consemnate în raportul de constatare medico-legală nr.2568/II/a/102/ 17 octombrie 2011, leziunile părții vătămate N. M. "B. nu. întrunesc
caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții. Cu privire la leziunile de la brațe, s-a concluzionat că acestea pot sugera acțiunea de apărare a părții vătămate, însă ele nu erau apte să producă decesul în cazul în care nu se apăra, intenția inculpaților C. I. și C. O. C. fiind de a-i aplica o corecție, nu de a- i suprima viața, considerente pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpații C. I. și C. O. C., sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor.
Partea vătămată C. I. s-a prezentat la rândul său la medicul legist întrucât în altercație i-a fost afectată dantura, fiind diagnosticat cu " 3.1.; 4.1..luxație dentară pe fond de dinți parodontotici, posibil post-traumatic";, astfel cum rezultă din completarea la certificatul medico-legal nr.843/I/a/214/_ din_, leziunile traumatice fiind vindecabile în 13-14 zile de îngrijiri medicale.(f.20).
Deși inculpatul C. O. C. a negat că l-ar fi agresat pe N. M. B., susținând că în momentul în care a ajuns la locul faptei incidentul era finalizat, iar inculpatul C. I. a susținut că martorul Lingurari Puiu C. l-a lovit în cap din greșeală, în momentul în care el s-ar fi ferit de lovitura care îl viza, instanța de fond a constatat că afirmațiile celor doi nu sunt confirmate prin depozițiile martorilor oculari Bozbici G. și B. Gheorghe, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
Prima instanță a observat susținerea reciprocă a celor doi inculpați, având în vedere relația de rudenie apropiată, tată-fiu, însă a apreciat că atâta timp cât declarațiile acestora sunt total lipsite de fundament probatoriu, mai mult, chiar infirmate de restul dovezilor, se conturează ideea nesincerității acestora.
Fapta inculpatului N. M. B. de a exercita acte de violență fizică asupra părții vătămate C. I., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 13-14 zile îngrijiri medicale, recunoscută de către acesta, săvârșită cu vinovăție, în forma intenției -sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal, pentru care prima instanță, procedând la aplicarea disp.art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, a dispus condamnarea la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, reduse potrivit disp.art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală, disp.art.63 alin.3 Cod penal, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, urmările acesteia, precum și împrejurarea că cel in cauză se află la prima interferență cu legea penală și a manifestat o atitudine sinceră în decursul procesului penal, de recunoaștere și regret.
Faptele inculpaților C. I. și C. O. C., de a aplica mai multe lovituri cu bâta părții vătămate N. M. B., cauzându-i astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-24 zile îngrijiri medicale, săvârșite cu vinovăție, în forma intenției -sub aspectul laturii subiective, întrunesc fiecare în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 Cod penal, pentru care instanța de fond a dispus condamnarea la pedepse de câte 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social
concret al faptelor, persoana inculpaților, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, împrejurarea concretă în care au fost săvârșite, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, perioada de spitalizare a acesteia, dar și atitudinea nesinceră a celor doi inculpați, care nu au recunoscut că au agresat-o pe partea vătămată, precum și aspectul că ambii au mai fost condamnați prin SP nr. 1296/2007 a Judecătoriei B. la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală, cu suspendare condiționată pe timp de un an, pentru comiterea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal ( fapte raportat la care a intervenit reabilitarea de drept)-f.59 și 61.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins chiar fără privare de libertate și constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art.82 Cod penal pentru fiecare inculpat. De asemenea, s-a pus în vedere inculpaților dispozițiile art.83 Cod penal. Prima instanță, a făcut aplicarea prevederilor art.71 alin.2 Cod penal raportat la art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii cu privire la cei doi inculpați.
În baza art.118 lit.b Cod penal, prima instanță a dispus confiscarea de la inculpații C. I. și C. O. C. a bâtelor cu care au agresat-o pe partea vătămată N. M. B. .
În latura civilă, instanța de fond, a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptelor ilicite comise de inculpați, vinovăția acestora, existența prejudiciului, legătura de cauzalitatea dintre fapte și rezultat, astfel că în baza art.14 Cod proc.penală rap.la art.346 Cod proc.penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. B. împotriva inculpaților C.
I. și C. O. C. și a dispus obligarea acestora la plata în solidar a sumei de
6.350 lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă, din care 6.000 lei reprezintă daune morale și 350 lei despăgubiri materiale.
De asemenea, pentru aceleași considerente, în baza art.14 alin.5 rap.la art.346 Cod procedură penală, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. împotriva inculpatului N. M. B. și l-a obligat pe acesta din urmă să plătească părții civile suma de 2.500 lei despăgubiri civile reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenții civile ca neîntemeiate (nedovedite).
La stabilirea cuantumului daunelor morale ce urmează a fi acordate părții civile
N. M. B., instanța de fond a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală căreia i s-a adus atingere prin faptele inculpaților C. I. și O. C.
, respectiv integritatea corporală-, intensitatea suferințelor fizice, dimensiunea durerilor de ordin psihic, concretizate în natura, localizarea, gravitatea leziunilor corporale, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate de vindecarea acestora (23- 24 zile), perioada spitalizării (3 zile), sentimentele de teamă, de umilință suportate, privarea desfășurării anumitor activități pe un interval de timp, dar a ținut seama și de împrejurarea că durerea umană nu poate fi cuantificată pecuniar, astfel că suma stabilită nu poate constitui o îmbogățire fără justă cauză, ci doar o compensare relativă a suferințelor îndurate.
În privința despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă N. M. B. referitoare la venitul nerealizat ca urmare a imposibilității prestării activităților
lucrative, prin folosirea tractorului și utilajelor agricole din dotare, pe timp de 3 luni, nu s-a putut stabili cu certitudine întinderea acestui prejudiciu și nici că acele venituri ar fi fost în mod sigur realizate, în ipoteza în care nu ar fi fost agresat de inculpați. Sub acest aspect prima instanță a considerat că nu poate fi prevăzut că cel în cauză ar fi muncit zi de zi, pe întreg intervalul respectiv și care ar fi fost sumele efective pe care le-ar fi câștigat, dat fiind că însăși condițiile atmosferice sunt imprevizibile, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a probat, fără putință de tăgadă, că partea vătămată ar fi executat lucrări agricole cu utilajele din dotarea familiei în permanență, raportat la sezonul în care au fost comise faptele.
S-a relevat că, probele testimoniale confirmă faptul că atât partea vătămată, cât și tatăl său lucrau pe tractor anterior incidentului, că partea vătămată muncea în gospodărie și că ar fi intenționat să plece în străinătate.
Potrivit depoziției martorului Rebrean G. ,"; M. se ocupa anterior incidentului cu treburile gospodărești, cu tractorul, cu tot ce avea pe acasă. Cu tractorul lucrează și pentru oamenii din sat, chiar și pentru mine a lucrat în schimbul unor servicii pe care i le-am făcut";, susținând apoi că " nu știe cât câștiga"; pentru serviciile pe care le presta cu tractorul, că "după incident aproximativ o lună de zile M. nu a lucrat pe tractor, stătea pe acasă"; și că la el la cosit a mers tatăl părții vătămate(f.177-178).
De asemenea martorul Ciot Sorin confirmă faptul că după incident nu a văzut-o pe partea vătămată pe tractor "însă cu tractorul a lucrat tatăl lui";, că înainte a văzut-o de multe ori cu tractorul, dar nu știe "dacă se ducea la muncă."; Același martor a relatat că partea vătămată, înainte de incident"; a fost de câteva ori în străinătate la muncă și că ar fi dorit să plece din nou (179-180).
Apoi, martorul Șot Gheorghe, în depoziția sa din fața instanței, a susținut că partea vătămată, anterior incidentului, "a lucrat în gospodărie";, că "lucra atât el, cât și tatăl său cu tractorul"; pentru oameni, dar că " ulterior incidentului, tatăl său era cel care a lucrat pe tractor";, menționând că lui personal i-a cosit un hectar de iarbă și a greblat în schimbul sumei de 250 lei (f.199-200).
Prima instanță a făcut referire și la declarația martorului Furdui I., care a susținut că a lucrat pentru partea vătămată la oi: "M. era un fel de stăpân de stână, venea și preda brânza oamenilor, așadar nu lucra la stână efectiv…până la incident M. lucra pe tractor pentru gospodăria lor, nu l-am văzut să fi prestat munci pentru alte persoane…după incident tatăl său lucra pe tractor…";(f.201).
Raportat la probele testimoniale administrate în cauză, instanța de fond a apreciat justificată doar suma de 350 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând: 100 lei, suma de bani pe care a achitat-o martorul Ciot Sorin, tatălui părții vătămate care i-a cosit iarba, după ce N. M. pe care-l chemase să presteze această activitate l-a refuzat, sub motivația că este lovit la cap (f.179), și suma de 250 lei, achitată de către martorul Șot Gheorghe, aceleași persoane, pentru cosirea unei suprafețe de 1 ha de iarbă (f.199).
Pentru aceste considerente, instanța de fond a procedat în consecință, obligându-i pe inculpații C. I. și C. O. C., în solidar, doar la plata sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri materiale, apreciind că restul pretențiilor civile pretinse cu acest titlu sunt neîntemeiate.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. I., instanța de fond a avut în vedere importanța valorii sociale ocrotită de legea penală
căreia i s-a adus atingere prin fapta inculpatului N. M. B., respectiv integritatea corporală, intensitatea suferințelor fizice determinate de luxația dentară pe fond de dinți parodontotici, urmare a loviturii aplicate de inculpat, confirmată prin completarea la certificatul medico-legal nr.843/I/a/214/_ din_, durerile psihice suportate, exprimate prin sentimentul de jenă și rușine față de comunitate, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor (13-14 zile) În fine, prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că durerea umană nu poate fi evaluată în bani, constituind doar un criteriu de compensare relativă a suferințelor, fără să conducă la o îmbogățire fără justă cauză, astfel că a apreciat suficientă suma de 2.500 lei în acest sens.
Cu privire la pretențiile civile formulate cu titlu de despăgubiri materiale în sumă de 10.000 lei, instanța de fond a apreciat că nu sunt dovedite, motiv pentru care le-a respins ca neîntemeiate. Astfel, susținerea părții vătămate C. I. în sensul că a pierdut multe zile la cabinetele medicale stomatologice pentru tratarea danturii afectată de violențele exercitate asupra sa, a fost apreciată total lipsită de suport probatoriu. S-a relevat în acest context că în afară de completarea la certificatul medico-legal nr.843/I/a/214/_ din_, prin care într-adevăr se confirmă luxația dentară, cu precizarea " pe fond de dinți parodontotici, posibil post- traumatic, nu există la dosar vreun document ori act medical, chitanță, bon, factură sau orice alt înscris care să ateste că s-au efectuat servicii medicale specifice și contravaloarea acestora, după cum nici un martor nu a făcut vorbire de asemenea tratamente. Apoi, cunoscând modul de manifestare a afecțiunii gingivale- paradontoza, având ca efect mobilitatea dinților, este greu de crezut că partea vătămată C. I., care ea însăși susține că " conducea"; stâna și era " factorul de decizie"; pentru toate activitățile specifice ce se întreprind, a lipsit efectiv două luni de la stână, angajând un băiat, ajutor care să-l suplinească (f.115), deoarece această afecțiune acționează în timp, chiar medicul menționând faptul că luxația dentară a intervenit "pe fond de dinți paradontotici";, de unde rezultă că partea vătămată suferea deja de această afecțiune și nu l-a împiedicat să presteze muncile la stână până atunci.
În sensul celor de mai sus s-a apreciat relevantă declarația martorului Bozbici Gheorghe, care a relatat că după incident:";în zilele următoare, atât pe C. I., cît și pe C. C. i-am văzut la oi. I-am văzut toată vara, însă nu știu dacă mergeau pe acasă sau nu";.(f.175). O declarație similară a dat și martorul Șot Gheorghe,: "; după bătaie …pe tânărul C. l-am văzut zi de zi la stână, dar pe tatăl său nu chiar zi de zi. Și înainte de incident și după, familia C. aveau oameni care lucrau pentru ei la stână";.(f200)
La soluționarea laturii civile a cauzei nu s-a avut în vedere declarația martorului P. Ionel, care a susținut că "înainte de incident turma era păzită de C. I. și cei doi fii ai săi, iar ulterior de către cei doi fii,… C. I. doar venea pe la stână,nu lucra și nu păzea oile";, plătindu-l pe el pe o perioadă de 20 zile cu câte 100 lei/zi, revenind apoi și susținând că "în cele 20 zile cât am lucrat la stână am fost doar eu și fiii inculpatului C. I. (f.190). Având în vedere contradictorialitatea propriilor susțineri, precum și împrejurarea că cea din urmă afirmație este infirmată de martorul Șot Gheorghe, care dimpotrivă relatează că atât înainte, cât și după incident, familia C. avea oameni care lucrau pentru ei la stână, instanța a înlăturat declarația martorului P. Ionel din cadrul probatoriului, fiind lipsită de forță juridică
probantă, atâta timp cât nu se coroborează cu nici o altă probă și poate fi apreciată drept subiectivă, întrucât oile sale se aflau în paza inculpaților C. .
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins pretențiile civile formulate de partea civilă C. I., cu titlu de despăgubiri materiale, ca neîntemeiate.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 rap.la art.1003 Cod civil, instanța de fond i-a obligat pe inculpații C. I. și C. O. C. să plătească în solidar părții civile-S. de U. B., cu sediul în B., str.General Gr.B., nr.43, suma de 920 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată N. M. B., internată în Secția Chirurgie în perioada 21-23 aprilie 2011.(f.106)
În baza arat.193 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpatul
C. I. să plătească părții vătămate N. M. B. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, iar pe inculpatul C. O. C. la plata sumei de 500 lei, cu același titlu.(f.215-216)
S-a respins cererea inculpaților C. I. și C. O. C. privind obligarea inculpatului N. M. B. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu au fost dovedite.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpatul N. M. B. să plătească, în favoarea statului, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe fiecare din ceilalți doi inculpați la plata a câte 250 lei, cu același titlu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații Cârcu I. și Cârcu O. C. .
Prin memoriul depus la dosar recurenții au solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod de procedură penală admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună referitor la inculpatul Cârcu I., achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art. 10 lit. e C procedură penala, iar în privința inculpatului Cârcu O. C. achitarea conform art. 10 lit. c Cod de procedură penală. Raportat la aceste soluții ce se solicită a fi pronunțate în latura penală, inculpații au solicitat să se dispună respingerea pretențiilor civile pretinse în cauză față de inculpatul Cârcu
O. C., conform art. 346 alin.3 Cod de procedură penală.
În subsidiar, recurenții au solicitat să se rețină în favoarea inculpatului Cârcu
I. circumstanța atenuanta a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod de procedură penală, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, menținându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In esență, inculpații au susținut că prima instanța nu a reținut corect starea de fapt, invocând că în realitate incidentul s-a derulat în modalitatea descrisă mai jos.
S-a relevat că faptele deduse judecății s-au petrecut înainte de Sărbătoarea de Paște 2011, când autoritățile locale nu procedaseră încă la stabilirea mejdiei între terenurile de pășunat alocate fiecărei stâne. În acest sens este declarația martorului Moțoc Gheorghe, inginer agronom la Ocolul Silvic B., care administrează pajiștile, care a relatat că în anul 2011 au intervenit modificări cu privire la repartizarea suprafețelor de pe pășunea Cocoș. Fiind în "Săptămâna Mare";, ciobanii fiind foarte ocupați cu valorificarea produselor de la stână, s-a stabilit de comun acord cu aceștia să se respecte limitele din anul 2010.
Recurenții au susținut că nu este exclus ca oile lor să fi intrat pe pășunea familiei N. ,dar cu toate acestea nu trebuia să li se rețină o oaie ce le aparținea cu
atât mai mult cu cât la acel moment nu era tranșată definitiv problema locurilor de pășunat. Au mai relevat că deși N. M. a încercat să demonstreze că exista un obicei al ciobanilor de a retine o oaie, drept dovadă că a fost încălcat hatul pășunii, în contextul situației existente la acel moment, când nu erau delimitate loturile de pășunat ale stânelor, aceasta a reprezentat o măsură disproporționată față de intratul oilor pe pășunea alocată acestuia. Recurenții au susținut că acest obicei al ciobanilor de a lua o oaie echivalează cu un furt și nu poate justifica gestul părții vătămate care, după ce a luat oaia din turma lor, l-a agresat pe inculpatul Cârcu I. cu pumnii în fața, profitând de diferența de vârstă și de greutate în favoarea sa .Inculpatul Cărcu I. a susținut că în momentul în care a fost agrest l-a contactat telefonic pe martorul Moțoc Gheorghe și i-a adus la cunoștință că N. M. i-a luat o oaie și l-a lovit, solicitându-i să se deplaseze la fața locului .
Recurenții au invocat că situația neplăcută a fost creată de partea vătămată N.
care a venit pus pe scandal la inculpatul Cârcu I., deși incidentul trecerii oilor a fost neînsemnat din punctul lor de vedere. Au susținut că afirmația lui N. M.
,că ar fi fost mușcat de câinii asmuțiți asupra sa de către Cârcu I. nu corespunde realității și că de fapt acesta a fost mușcat de un câine de la propria lui stâna.
Inculpatul Cârcu I. a susținut că incidentul a fost declanșat de N. M. care l-a și agresat năpăstuindu- se asupra sa și lovindu-l cu pumnul în față, situație în care, dată fiind constituția robustă a agresorului, a fost nevoit să se apere cu bâta ce o avea asupra sa. Inculpatul Cârcu I. a susținut că, atunci când s-a apărat, este posibil să-l fi lovit pe Nechita M. și a relevat că o parte a incidentului a fost surprinsă de martorul Mihalca Liviuț care a dat declarații în acest sens.
Inculpatul Cârcu O. C. a susținut că nu a fost de față la incident
,ajungând la fața locului când tatăl său era deja lovit și cu sânge pe fată și mâini. Cu aceiași ocazie N. M. i-a spus să nu se apropie de el că altfel îl va lovi și pe el.
Inculpatul Cârcu O. C. a susținut că nu a exercitat violențe asupra parții vătămate N. M. și că această împrejurare rezultă din declarația martorului Moțoc Gheorghe. Inculpatul a mai invocat că declarațiile martorilor B. Gheorghe și Bozbici G. sunt contradictorii în ce privește participarea sa la incident, afirmând totodată că, în realitate partea vătămată a fost cea care a început violențele fizice împotriva inculpatului Cârcu I., aspect confirmat de martorul Mihalca Liviuț.
În situația în care se va aprecia că nu există temeiuri pentru aplicarea în privința sa a dispozițiilor art.44 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul Cârcu I. a solicitat să se rețină că a săvârșit fapta în stare de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal. Sub acest aspect inculpatul a relevat că nu se justifica luarea oii din turma sa în condițiile în care, astfel cum a arătat și martorul Mihalca Liviu, cele 5 oi care ar fi trecut pârâul au fost alungate înapoi pe pășunea sa și nu au cauzat nici o pagubă familiei N. . Dacă partea vătămată și-ar fi exprimat pașnic nemulțumirea, pentru care a procedat la luarea oii, atunci conflictul s-ar fi aplanat imediat, fără alte consecințe cu atât mai mult cu cât problema hotarelor de pășunat nu era clarificata de autoritatea locală.
Inculpatul Cârcu I. susține că prin luarea oii și exercitarea de agresiuni fizice asupra sa a fost provocat de partea vătămată și a fost determinat să se apere, sens în care este posibil să-l fi lovit pe acesta. Inculpatul a relevat că gestul său a fost generat de atacul exercitat asupra sa de către partea vătămată și de brutalitatea cu care
a fost lovit în față dar și de intervenția angajatului familiei N., numitul Lingurar Puiu C., care avea asupra sa un par.
Inculpatul a subliniat faptul că lucrează la stână de mic copil și nu a avut niciodată diferende sau neînțelegeri cu alți ciobani ori alte persoane de natură să degenereze în procese penale, considerent pentru care a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Inculpații au criticat modalitatea de individualizare a pedepsei ,,apreciind că în mod eronat s-a reținut alături de criteriile de individualizare a pedepsei împrejurarea că au fost condamnați prin S.P. nr. 1296/2007 a Judecătoriei B. " deși referitor la această condamnare a intervenit reabilitarea. Sub acest aspect s-a invocat că ar fi nelegală hotărârea primei instanțe făcându-se referire la Decizia nr. 1031/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fine, inculpații au arătat că obțin venituri prin muncă cinstită, lucrând la stână încă de când erau copii și nu au avut conflicte cu alte persoane astfel că au solicitat aplicarea unor pedepse reduse, sub minimul special prevăzut de lege, prin prisma apărărilor expuse mai sus.
În latura civilă a cauzei, față de temeiul de drept în baza căruia solicită achitarea, inculpații au solicitat respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă
M. .
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fii respinse cu motivarea de mai jos:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în care s-a pronunțat sentința atacată se constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt si vinovăția inculpaților pe baza unor probe concludente, legal administrate și temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptelor săvârșite de inculpați li s-a dat o legală încadrare juridică iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate in raport de toate criteriile prevăzute de art . 72 Cod penal și nu există temeiuri pentru reducerea lor.
Susținerea inculpatului recurent Cârcu I. că a săvârșit fapta în legitimă apărare, prevăzută de art 44.alin.1 și 2 Cod penal, nu va fi înșușită de tribunal, având în vedere că probele administrate în cauză demonstrează fără echivoc că nu s-a aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, venit din partea- intimatului parte vătămată N. M. B., atac de natură a-i pune în pericol grav persoana ori bunurile sale și care să justifice agresarea acestuia. Dimpotrivă, la originea incidentului a stat conduita inculpaților Cârcu I. și Cârcu O. C., care nu au depus toate diligențele pentru ca oile de la stâna lor să nu ajungă în hotarul alocat familiei N. iar ulterior, faptul că nu a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a situației care a dus la luarea oi drept zălog pentru dovedirea încălcării mejdiei, obicei care era cunoscut de ciobani și care nu-i putea lua prin surprindere pe recurenți.
Inculpații-recurenți nu au săvârșit faptele nici în stare de provocare, tribunalul apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 73 lit. b Cod penal. Raportat la acest text de lege, tribunalul apreciază ca un anumit act ilicit poate fi considerat provocator numai dacă nu este dependent, într-un fel sau altul, de conduita autorului infracțiunii. Când însă acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării pentru că, în realitate, provocatorul propriu-zis este el însuși.
Examinând modalitatea concretă în care s-au derulat faptele, descrisă în detaliu în considerentele sentinței atacate, tribunalul constata că incidentul dintre
părți a fost declanșat de inculpatul C. I. care nu și-a supravegheat corespunzător turma, după care, l-a lovit violent pe partea vătămată N. M. B., care îi luase o oaie drept "zălog";, continuând agresiunea asupra acestuia împreună cu inculpatul C.
C. . Din probele dosarului rezultă fără echivoc că reacția părții vătămate N.
M. B. a intervenit după ce a fost lovit cu bâta de inculpatul Cârcu I. . Pe de altă parte, sub aspect subiectiv, nu se poate aprecia că inculpați au fost puternic tulburați de faptul că partea vătămată le-a luat o oaie, întrucât fiind ciobani, cunoșteau că semnificația acestui gest era de a dovedi că turma familiei C. a intrat pe hotarul alocat părții vătămate. În acest context este de menționat că în declarația dată la urmărire penală inculpatul C. I. a relatat că deși nu poate preciza cu exactitate " motivul și scopul"; pentru care partea vătămată N. M. B. i-a luat oaia, a recunoscut că: " Exista și posibilitatea ca să-mi fi luat oaia în scopul de a dovedi ceea ce susțineau ei, adică că eu mă aflam cu oile pe pășunea lor.";( f. 29 dosar urmărire penală). O declarație similară în acest sens a făcut și inculpatul Cârcu O.
C.: "… cred că a luat oaia pentru a avea dovada că tatăl meu a fost cu turma până lângă stâna lor " ( f. 35 dosar de urmărire penală). Raportat la declarațiile inculpaților, care fiind ciobani, cunoșteau acest obicei al luării oii, nu se poate aprecia că în momentul comiterii actelor de agresiune se aflau sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții produse de partea vătămată, ci mai degrabă că au ripostat conștient și voit în scopul de-ai aplica o corecție acesteia, aspect care rezultă din faptul că au continuat să o lovească si după ce era căzută la pământ și striga după ajutor.
Față de circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele, împrejurarea că inculpații nu recunosc comiterea lor, ținând seama si de datele existente la dosar care caracterizează persoana acestora, tribunalul apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul apreciază că a fost soluționată legal, despăgubirile civile fiind stabilite în conformitate cu probațiunea administrată sub acest aspect. De altfel, inculpații nu au criticat cuantumul despăgubirilor civile, ci au susținut fără temei că nu le datorează, invocând fie legitima apărare sau starea de provocare, în cazul inculpatului C. I., fie că nu a comis fapta dedusă judecății, în cazul inculpatului C. O. C. .
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații C. I. și C.
O. C. împotriva S.P. nr. 1969 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistriț în dosar nr._ .
În temeiul art. 193 Cod de procedură penală inculpații recurenți vor fi obligați să plătească fiecare câte 750 lei intimatului N. M. B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpații vor fi obligați să plătească fiecare câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații C. I. și C. O. -C.
, împotriva sentinței penale nr. 1969 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare intimatului N. M. B. câte 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||
L. M. V. | P. | A. | D. | -G. A. C. M. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE Nr. 240/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații C. I. și C. O. -C.
, împotriva sentinței penale nr. 1969 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare intimatului N. M. B. câte 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||
L. M. V. | P. | A. | D. -G. A. C. M. |
Pentru conformitate cu originalul,
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 240/R/2013
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații C. I. și C. O. -C.
, împotriva sentinței penale nr. 1969 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare intimatului N. M. B. câte 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă inculpații-recurenți să plătească fiecare în favoarea statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. | M. V. | P. | A. | D. -G. A. |
| ← Decizia penală nr. 221/2013. Vătămare corporală | Decizia penală nr. 1587/2013. Vătămare corporală → |
|---|
