Decizia penală nr. 350/2013. Infractiuni prevazute de legi speciale
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.350/R/2013
Ședința publică din 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător
JUDECĂTORI: V. G.
V. C.
G.: DS
D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror:
L. TINA CRĂCIUNESCU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de
DIICOT Biroul Teritorial Maramureș, inculpații M. M., M. E., P.
G. și partea civilă D. R. pentru A. și O. V. C., în nume propriu și pentru A. N. a V. B. împotriva sentinței penale nr.354 din 18 octombrie 2012 a Judecătoriei S. M., inculpații fiind trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.
26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 1 și art. 274 din Legea nr. 86-2006 privind Codul Vamal .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.354 din 18 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. M., în temeiul art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpații M. M. A., M.
E. I. și P. G. F., din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86- 2006, cu modificările ulterioare în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de Procedură Penală au fost condamnați inculpații:
1.M. M. A. , CNP 1., fiul lui A. și L., născut la data de 23 iulie 1982 în localitatea A., județul A. cetățenie română, studii medii, fără ocupație și fără loc de muncă, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în orașul P. str. 320 nr. 28, județul A., posesor al CI seria AR nr. 1. eliberat de SPCLEP P., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 74 literele a și c coroborat cu art. 76 litera e cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de două luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și două luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C. proc. pen, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
2. M. E. I. , CNP 2., nume anterior G., fiica lui G. și E., născut la data de 22 mai 1975 în comuna Plăieșii de Jos, județul Harghita, cetățenie română, studii 9 clase, fără ocupație căsătorită, doi copii minori, fără antecedente penale, cu domiciliul în localitatea P. str. 119 nr. 14, județul A., la pedeapsa de de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal, cu aplicarea art. 74 literele a și c coroborat cu art. 76 litera e cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de două luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și două luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C. proc .pen, instanța a obligat inculpata la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
3.P. G. F. , CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de
30 august 1970 în localitatea S. M., județul Maramureș, cetățenie română, studii medii, agricultor, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna Giulești sat B. nr. 440A, județ Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 2. eliberat de SPCLEP
S. M., la pedeapsa de cinci luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante de cinci luni închisoare pe un termen de încercare de doi ani și cinci luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C. proc. pen, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 118 litera a și e din Codul penal s-a dispus confiscarea cantității de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean (din care 1649 marca Viceroy, 7500 marca Chersterfield și 1000 marca LD) ridicate de organele IJPF Maramureș la data de 01 noiembrie 2009 din autovehiculul condus de inculpatul
M. M. A. potrivit dovezii seria P nr. 4. din data de 02 noiembrie 2009. În baza art. 118 alin. 1 litera d raportat la alin. 4 și 5 din Codul penal, s-a dispus confiscarea (de la inculpatul P. G. F. ) în folosul statului a sumei de 8.000 de euro, reprezentând prețul obținut de inculpat ca urmare a valorificării prin vânzare a cantității de 10.149 pachete de țigări cu timbru
ucrainean.
S-a respins solicitarea M. ui P. privind confiscarea contravalorii autoturismului marca Renault Trafic, înmatriculat în Ungaria sub nr. JAD 907, constatând inaplicabilitatea prevederilor art. 118 litera b și dispozițiilor art. 118 alin. 3 cod penal.
S-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă A. N. a V.
B., sector 1, str. M. M. ,nr.13, prin D. R. pentru A. și O.
V. C., cu sediul în O., str. A. R. nr.4, jud. Bihor, pentru Biroul Vamal
S. M. ,str. B. Vodă, nr.125 A, jud. Maramureș, în contradictoriu cu
inculpații, constatând neîndeplinită condiția unui prejudiciu cert sub aspectul existenței și întinderii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul P. G. cu mulți ani în urmă a ajutat la culesul porumbului în localitatea Munar, județul A.
, context în care s-a cunoscut cu inculpații M. M. A. și M. E. I. .
Anterior datei de_ inculpatul P. G. a luat telefonic legătura cu inculpata M. E. I., propunându-i să-i înstrăineze la un preț convenabil țigări de proveniență ucraineană, pe care le deține la propriul domiciliu din comuna B. .
Acceptând propunerea lansată, în data de 31 octombrie 2009, inculpații M.
M. A. și M. E. I., s-au deplasat cu autovehiculul marca Renault, înmatriculat în Ungaria sub nr. JAD 907, proprietatea unei firme de leasing, la domiciliul inculpatului P. G., din comuna B., județul Maramureș.
În noaptea de 30 octombrie-01 noiembrie 2009, inculpații M. au depozitat în interiorul autoturismului cantitatea de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean, cantitate cumpărată de la inculpatul P. G., cu prețul de
8.000 euro, în privința căreia aveau reprezentarea provenienței ilicite, cunoscând că pachetele de țigări au constituit rezultatul unei fapte de contrabandă, fiindu-le însă străine condițiile de comitere ale acestei fapte penale.
În scopul de a semnala prezența unor patrule de poliție, inculpatul P. G.
, s-a deplasat cu autovehiculul său, marca Mercedes Vito, cu număr de înmatriculare_ în direcția localității Baia Mare, circulând înaintea autoturismului condus de inculpatul M. M. A. .
Acest din urmă autoturism a fost oprit în trafic la ieșirea din localitatea Sat Șugatag, de organele poliției de frontieră, context în care, s-a depistat în interiorul acestuia cantitatea de 10.149 pachete de țigări de proveniență ucraineană.
Inculpații M. au recunoscut cumpărarea pachetelor de țigări, acțiune negată însă de inculpatul P. G. .
Audiat cu privire la faptele reținute în sarcina sa, inculpatul P. G. a negat orice implicare în activitatea infracțională constând în operațiunea de vânzare cumpărare a pachetelor de țigări de proveniență ucraineană ilicită, fără însă a contesta că l-a cunoscut pe tatăl inculpatului M. cu mult timp în urmă (fila 39 d.u.p).
În conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Plecând de la aceste dispoziții legale, instanța a înlăturat din ansamblul probator aserțiunile inculpatului P. G., acestea fiind în vădită neconcordanță cu aspectele susținute de inculpații M. M. A. și M.
E. I. .
Esențială pentru reținerea activității infracționale de vânzare-cumpărare a pachetelor de țigări de proveniență ilicită s-a dovedit a fi declarația inculpatului
M. M. A. (filele 36-37 dosarul instanței) prin intermediul căreia sunt dezvăluite condițiile în care l-a cunoscut pe inculpatul P. G., procedându-se la o descriere a domiciliului acestuia din urmă și a locului în care se aflau depozitate coletele de țigări.
Este de menționat că inculpatul M. M. A., a relatat cu prilejul declarației din faza de urmărire penală (fila 21) că soția acestuia, numita M.
M. A., a fost contactată telefonic de către inculpatul P. G., anterior datei de 31 octombrie 2009, fiind informată că în detenția acestuia se află pachete de țigări de proveniență ucraineană, testându-i disponibilitatea de a le
cumpăra la un preț convenabil; anterior datei de 31 octombrie 2009, inculpatul
P. G. a susținut doar că deține colete de țigări de proveniență ucraineană și nu că urmează să le introducă în țară prin alte locuri decât cele pentru control vamal.
Ansamblul probator administrat în cauză nu autorizează concluzia că în baza înțelegerii telefonice cu inculpata M., s-ar fi procedat ulterior la introducerea în țară în mod nelegal a țigărilor ulterior înstrăinate, astfel că se exclude chiar și posibilitatea unei complicități morale din partea inculpaților M.
.
Art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, incriminează fapta de "Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal ".
Neîndoielnic, momentul consumării infracțiunii de contrabandă se identifică cu momentul introducerii în țară a pachetelor de țigări prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
Instanța a reținut că în actul de sesizare nu se fac mențiuni privitoare la momentul consumării infracțiunii de contrabandă, autorul acestei infracțiuni, condițiile de loc și de timp ale săvârșirii faptei.
Din coroborarea declarațiilor inculpaților M., instanța a apreciat că la momentul în care a intervenit înțelegerea telefonică, infracțiunea de contrabandă era deja consumată. Către această teză conduce și întrebuințarea verbului
"deține";, atunci când se are în vedere redarea conținutului convorbirii telefonice cu inculpatul P. G., la timpul prezent și nu viitor. Afirmații similare au fost făcute și de inculpata M. E. I. (fila 32 d.u.p), conform cărora, anterior datei de 31 octombrie 2009, a fost înștiințată telefonic de inculpatul P. G. că acesta din urmă deținea țigări cu timbru fiscal ucrainean, pe care intenționează să le vândă la un preț convenabil.
Mai mult, instanța a reținut că inculpatul M. a indicat organelor de poliție domiciliul inculpatului P. G. și locul de depozitare a pachetelor de țigări (fila 2 d.u.p)
Cât privește poziția subiectivă a inculpaților M., sub aspect volitiv și intelectiv, relevantă a fost aserțiunea " știam faptul că numitul P. G. F. deținea ilegal țigările pe care mi le-a vândut, fiind provenite din contrabandă , dar nu știu dacă el are vreo implicație în trecutul țigărilor peste râul Tisa sau alte persoane"; (fila 21 d.u.p).
Această ultimă mențiune privind necunoașterea condițiilor concrete de
introducere în țară a pachetelor de țigări cu timbru ucrainean, a generat un dubiu serios în raport de calitatea inculpatului P. G. de autor sau chiar complice al săvârșirii infracțiunii de contrabandă în contextul absenței oricărui element, criteriu, indiciu de identificare a autorului și a momentului introducerii în țară în mod ilicit a coletelor de țigări, în sarcina acestuia din urmă putându-se reține, incontestabil, acțiunile de deținere și valorificare a bunurilor rezultate din contrabandă prin vânzare.
Însăși aplicarea principiului " in dubio pro reo"; pledează pentru concluzia prezentată în paragraful precedent.
Ulterior, s-au adus unele modificări declarației inițiale (fila 26) în sensul încercării de a conferi credit ideii conform căreia propunerea de achiziționare a țigărilor, a fost lansată nu anterior datei de 31 octombrie 2009 ci cu prilejul vizitei inculpaților M. la domiciliul inculpatului P. G. (fila 26).
Raportat la suma ce reprezintă prețul tranzacției de vânzare-cumpărare a țigărilor de proveniență ilicită, instanța a apreciat ca fiind verosimile declarațiile inițiale privind înțelegerea prealabilă referitoare la cumpărarea coletelor de țigări,
nu de introducere în țară a acestora, fiind greu de admis că suma de 8.000 euro ce reprezenta prețul de cumpărare se afla aleatoriu în posesia inculpaților M.
.
Inculpații M. nu au contestat operațiunea de cumpărare a coletelor de țigări de proveniență ilicită, acest aspect fiind veridic și din perspectiva conținutului procesului verbal de constatare (fila 3 d.u.p) în cadrul căruia s-a inserat împrejurarea identificării a 16 colete voluminoase de țigări de proveniență ucraineană în interiorul autoutilitarei marca Renault Trafic cu nr. de
înmatriculare JAD 907 specifice Ungariei, condusă de inculpatul M., împrejurare pe deplin confirmată prin depozițiile martorilor asistenți Petrasciuc
I. (fila 61) și Mihalca Petrică (fila 62).
Se impune a menționa că alin. 3 al art. 270 din Legea nr. 86/2006 ce prevede că "sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia"; a fost introdus prin OUG nr. 54/2010, cu modificările ulterioare, ulterior comiterii faptelor săvârșite de inculpați, astfel că principiul neretroactivității legii penale se opune reținerii aplicabilității acestor prevederi.
Raportat la aprecierea consumării infracțiunii de contrabandă și constatarea din paragraful precedent, instanța a schimbat, în temeiul art. 334 cod procedură penală, încadrarea juridică a faptei pentru cei trei inculpați care au fost trimiși în judecată din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86- 2006, cu modificările ulterioare în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 cod penal.
Pentru a dispune această schimbare a încadrării juridice, instanța a avut în vedere că prevederile art. 26 cod penal susțin o activitate a complicelui anterioară sau concomitentă săvârșirii faptei, această condiție temporală a exercitării activității fiind de esența complicității și reprezentând un criteriu de delimitare în raport de infracțiunea de tăinuire prevăzută de codul penal.
Întrucât, la momentul lansării propunerii de cumpărare a țigărilor de către inculpatul P. G., infracțiunea de contrabandă era deja consumată neexistând probe care să susțină contrariul, nu poate fi reținută în sarcina inculpaților M. nici măcar o complicitate morală, căci nu poate fi primită teza unei complicități posterioare.
În drept, fapta inculpatului P. G. F. , care a primit spre depozitare cantitatea de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă, pe care ulterior a valorificat-o prin vânzarea către inculpații M., urmărind pentru sine un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzute de art. 221 cod penal.
Art. 221 Cod penal, stipulează că reprezintă infracțiunea de tăinuire, primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de primire a celor 10.149 pachete de țigări cu timbru fiscal ucrainean, și de înlesnire a valorificării prin vânzarea către inculpații M., cunoscând că acestea provin din comiterea infracțiunii de contrabandă.
Pentru reținerea acestei infracțiuni, nu interesează dacă tăinuitorul a cunoscut sau nu încadrarea juridică a faptei din care provine bunul, împrejurările comiterii acestei fapte, autorul, dacă acesta răspunde sau nu pentru fapta săvârșită, ceea ce contează este ca tăinuitorul să fi știut în momentul dobândirii că acel bun provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală. Instanța a apreciat, că în speță, propunerea adresată inculpaților M.
de a cumpăra țigările (a căror cantitate nu este de neglijat) la un preț convenabil, redus în raport de prețul pieței constituie o împrejurare care îndreptățește ideea cunoașterii de către inculpatul P. G. F., a provenienței ilicite a pachetelor de țigări înstrăinate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal și calificată prin scopul urmărit de infractor de a obține un folos material pentru sine (însușirea diferenței între prețul de achiziție și cel de vânzare).
De altfel, instanța a reținut că nu interesează pentru consumarea infracțiunii dacă făptuitorii au realizat sau nu folosul urmărit, fiind suficient ca acest scop să fi existat în momentul săvârșirii faptei.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
În operațiunea de individualizare a sancțiunii penale, instanța a avut în vedere caracterul facultativ al aplicabilității prevederilor art. 74 litera a, sens în care instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă reprezentată de conduita anterioară săvârșirii faptei, și anume, lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, instanța a reținut conduita nesinceră manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal.
Luând în calcul ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de cinci luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 cod penal.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și urmează să suspende condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În drept, fapta inculpaților M. M. A. și M. E. I. care au dobândit, prin cumpărare, cu prețul de 8.000 euro, cantitatea de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă, urmărind pentru ei un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzute de art. 221 cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de dobândire a celor 10.149 pachete de țigări cu timbru fiscal
ucrainean, prin cumpărare, cu prețul de 8.000 euro de la inculpatul P. G.
F., cunoscând că acestea provin din comiterea infracțiunii de contrabandă (relevantă sub acest aspect fiind declarația inculpatului M. -fila 22 d.u.p și împrejurarea cumpărării la un preț atractiv).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal și calificată prin scopul urmărit de infractor de a obține un folos material pentru sine.
Referitor la scopul ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii, existența acestuia s-a impus a fi reținut în lumina afirmației inculpatului M.
M. A. (fila 22 d.u.p), conform căreia, în ipoteza în care s-ar fi reușit transportul țigărilor în localitatea de domiciliu, s-ar fi procedat la comercializarea acestora la un preț mai mare decât cel de achiziție. Pe de altă parte, folosul material a rezultat și din achiziționarea coletelor de țigări la un preț inferior prețului pieței (beneficul fiind reprezentat de diferența de preț).
De altfel, instanța a reținut că nu interesează, pentru consumarea infracțiunii dacă făptuitorii au realizat sau nu folosul urmărit, fiind suficient ca acest scopul să fi existat în momentul săvârșirii faptei.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpați există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpaților.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpații nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnați pentru alte fapte penale și au recunoscut săvârșirea faptei, reținând în beneficiul acestora circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, ca urmare a conduitei bune pe care au avut-o inculpații anterior comiterii faptei și pe parcursul procesului penal.
Având în vedere circumstanțele atenuante judiciare reținute, cât și limitele minime de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța a considerat justificată reducerea pedepsei ce a fost aplicată și a dat eficiență dispozițiilor art. 76 alin.1 lit. e din Codul penal la individualizarea pedepsei ce a fost aplicatî inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Luând în calcul ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat fiecare inculpat la pedeapsa de două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 cod penal.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpaților și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art.191 al.(1) C. proc. pen, instanța a obligat inculpații la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare, conform dispozitivului sentinței.
Cu privire la cantitatea de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean (din care 1649 marca Viceroy, 7500 marca Chersterfield și 1000 marca LD) ridicate de organele IJPF Maramureș la data de 01 noiembrie 2009 din autovehiculul condus
de inculpatul M. M. A. potrivit dovezii seria P nr. 4. din data de 02 noiembrie 2009, instanța a dat aplicare dispozițiilor art. 118 litera a și e din Codul penal, urmând a dispune confiscarea.
În baza art. 118 alin. 1 litera a din Codul penal, instanța a dispus confiscarea (de la inculpatul P. G. F. ) în folosul statului a sumei de
8.000 de euro, reprezentând prețul obținut de inculpat ca urmare a valorificării prin vânzare a cantității de 10.149 pachete de țigări cu timbru ucrainean.
Referitor la solicitarea reprezentantului M. ui P., de a se proceda la confiscarea contravalorii bunurilor (autovehiculului) folosite la săvârșirea infracțiunii, instanța a apreciat-o neîntemeiată pronunțând o soluție de respingere în lumina argumentelor mai jos prezentate.
Prevederile art. 118 litera b cod penal au în vedere confiscarea specială a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Art. 118 alin. 3 cod penal, dispune că, în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b și c, dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului (în speță autovehiculul utilizat de inculpații M. nefiind în proprietatea acestora din urmă), iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.
Neîndoielnic prevederile art. 118 alin. 3 cod penal, pornesc de la situația premisă reglementată de art. 118 alin. 1 lit. b, și anume folosirea bunului la săvârșirea infracțiunii.
În speță, s-a ridicat problema în ce măsură poate fi admisă teza folosirii autovehiculului mai sus identificat, utilizat de inculpații M., la comiterea infracțiunii de tăinuire.
Interpretând prevederile art. 118 lit. b cod penal, instanța a apreciat că pentru a fi confiscat, se impune ca bunul să servească efectiv la comiterea infracțiunii.
Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, instanța a considerat că autovehiculul cu care s-au transportat pachetele de țigări cumpărate, nu a servit efectiv la comiterea infracțiunii de tăinuire.
Astfel, instanța a apreciat că mijlocul de transport cu care inculpații s-au deplasat având asupra lor o cantitate de pachete de țigări de proveniență ucraineană, ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârșirea infracțiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost camuflate pachetele de țigări ce urmau a fi vândute, precum și mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse pachetele de țigări în interiorul acestuia, sunt supuse confiscării speciale. În speță, însă nu ne aflăm în prezența niciuneia din aceste ultime două situații mai sus expuse, aspect ce se desprinde facil din analiza procesului verbal de constatare a infracțiunii (pachetele de țigări fiind identificate în interiorul autoturismului).
Măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, ținându-se seama de prevederile art. 111 alin. 1 cod penal, în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuințarea pe care acesta a primit- o în săvârșirea unei infracțiuni sau din destinația care i s-a dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracțiunii.
În speță, nu a existat această stare de pericol.
O opinie similară celei din paragrafele precedente se regăsește și în conținutul Deciziei nr. 18/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 118 litera b din codul penal și ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143-2000 privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri.
Ori identitatea de rațiune implică identitatea de soluție.
Incontestabil, în condițiile în care, nu poate fi dispusă măsura confiscării autovehiculului mai sus identificat, pentru motivele expuse, a fortiori, nu s-a putut proceda la confiscarea contravalorii acestuia.
Raportat la aceste considerații, instanța a opinat în sensul inaplicabilității prevederilor art. 118 alin. 1 litera b și alin. 3 din codul penal, respingând solicitarea reprezentantului M. ui P. .
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, prevalându-se de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2913-92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal Comunitar, Regulamentul (CEE) nr. 2454-1993 a Comisiei din 2 iulie 1993, Codul fiscal, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului României nr. 44-2004 privind Normele de aplicare a codului fiscal, art. 206 indice 5 lit. b, 206 indice 6 și art. 206 indice 7 lit. d, art. 131 lit. a, art. 136 alin. 1 din Codul Fiscal, D. R. pentru A. și O. V. C. în reprezentarea Autorității Naționale a V., în cuprinsul adresei nr. 2599-J din_ (fila 13), a apreciat că prejudiciul cauzat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin din afara Uniunii Europene și au fost introduse ilegal în Comunitate se compune din taxe vamale, accize și TVA.
Partea civilă, în sprijinul pretențiilor deduse judecății, a făcut referire la Hotărârea din data de_, dată în Cauza C-459-7 de Curtea Europeană de Justiție, în cadrul căreia s-a statuat că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
S-a menționat de către partea civilă că datoria vamală care a luat naștere la introducerea ilegală a 10.149 pachete țigarete pe teritoriul vamal al României pentru activitatea infracțională desfășurată de către inculpații Mărcluescu M.
A., M. E. I. și Petr G. F., este de 76.941 lei, (compusă din taxe vamale-12.528 lei, accize-48.656 lei și TVA- 15.757 lei) conform adresei emisă de Biroul Vamal S., solicitându-se a se face aplicarea prevederilor art. 119, art. 120 și art. 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală.
S-au făcut referiri la dispozițiile art. 136 alin. 1 ce dispun că "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
Conform prevederilor art. 139 din Codul Fiscal "În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe comunitare";.
În conformitate cu art. 249 din Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), se stabilește că directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând autorităților naționale competența privind modalitatea de transpunere.
În speță, instanța a apreciat că se ridică problema calității procesuale active și pasive privind promovarea acțiunii civile.
Referitor la calitatea procesuală activă, instanța s-a raportat la specificul infracțiunii de tăinuire, infracțiune al cărei obiect juridic special este reprezentat de relațiile sociale cu caracter patrimonial. Ocrotirea penală se realizează însă, în cazul tăinuirii, prin asigurarea reîntoarcerii în patrimoniu a bunurilor care au fost scoase în mod ilicit din cadrul acestora.
Este esențial de precizat că subiectul pasiv al acestei infracțiuni se identifică cu persoana fizică-juridică, față de care s-a comis fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit.
Tratând aspectul calității procesual active din perspectiva constatării din paragraful precedent, instanța a apreciat că A. N. a V. -D. R. pentru A. și O. V. C., are calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de contrabandă și în calitate de persoană vătămată, vocația de a se constitui parte civilă.
Pe cale de consecință, nu se poate contesta calitatea procesuală activă.
Cât privește calitatea procesuală pasivă, care în contextul speței privește calitatea de debitori vamali a inculpaților, instanța a considerat că aceasta nu poate fi contestată, înlăturând pe această cale aserțiunea inculpaților M. prin apărător, conform căreia debitor vamal este doar persoana care a introdus ilegal mărfurile. Afirmația a fost în mod evident contrazisă de dispozițiile legale, art. 225 alin. 3 litera c din Legea nr. 86/2006, cu modificările ulterioare, stipulând că debitor vamal este inclusiv persoana care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse în mod ilegal (reglementare existentă la data comiterii faptei).
Mai mult, regulamentul vamal, definește în cadrul alin. 3 al articolului 203 noțiunea de debitor vamal în care se integrează orice persoană care a dobândit sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală.
În contextul în care, cunoașterea de către inculpați a introducerii ilegale a pachetelor de țigări a fundamentat antrenarea răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, nu se poate primi teza sustragerii inculpaților din sfera debitorilor vamali.
O altă chestiune deosebit de importantă în speță a fost reprezentată de împrejurarea consumării infracțiunii de contrabandă anterior lansării propunerii de achiziționare a pachetelor de țigări de către inculpatul P. G. inculpaților
M. .
Instanța a apreciat că în mod cert infracțiunea de contrabandă s-a consumat anterior comiterii faptei de către inculpați însă momentul efectiv al consumării infracțiunii de contrabandă este necunoscut.
Instanța a avut în vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr.2913/1992 al Comisiei de Instituire a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea și momentul în care se naște o datorie vamală. Dispozițiile legale sus menționate prevăd că o datorie vamală la import poate să ia naștere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
În cadrul alineatului doi al articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
Întrucât instanța a apreciat că introducerea ilegală în țară a pachetelor de țigări, s-a produs anterior comiterii faptelor (_ ), pentru argumentele mai sus prezentate care au constituit temeiul schimbării încadrării juridice, neîndoielnic constituirea de parte civilă, pornește de la o premisă greșită, reprezentată de nașterea datoriei vamale, la data de_ (fila 13).
În contextul necunoașterii momentului generării datoriei vamale, este incert regimul juridic aplicabil ( fiind dificil de identificat dispozițiile legale incidente în speță).
Necunoașterea momentului generării datoriei vamale face imposibilă determinarea și verificarea condițiilor instituției prescripției.
Pe de altă parte, nu este exclusă posibilitatea împlinirii termenului de prescripție, cunoscut fiind că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4687 din 28 octombrie 2009, a decis că datoria vamală, născută înainte de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, este supusă, în ceea ce privește recuperarea, termenului de prescripție de 5 ani, reglementat de dispozițiile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 86-2006 privind Codul Vamal al României, iar nu celui de 3 ani reglementat de art. 221 alin. 3 din Regulamentul CEE nr. 2913-1992.
Incertitudinea datei nașterii datoriei vamale (certitudinea purtând doar asupra anteriorității momentului de_ ), generează incertitudinea regimului juridic aplicabil și imposibilitatea verificării incidenței prevederilor legale invocate
de partea civilă, antrenând incertitudinea existenței (nefiind exclusă posibilitatea împlinirii termenului de prescripție) și întinderii prejudiciului (chiar presupunând neprescrisă acțiunea civilă nu se pot verifica aplicabilitatea dispozițiilor invocate și a fortiori calculul prejudiciului).
Nefiind în prezența unui prejudiciu cert sub aspectul existenței și întinderii, instanța a considerat că nu a fost corectă, legală și echitabilă admiterea acțiunii civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal DIICOT
Biroul Teritorial Maramureș, inculpații M. | M. | , M. | E., P. G. |
și partea civilă D. R. pentru A. | și O. | V. | C., în nume |
propriu și pentru A. N. a V. B. | . |
Primul recurent a criticat sentința ca nelegală și netemeinică atât sub aspectul încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 270 alin.1 și art. 274 din Legea nr.86/2006 în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. cât și sub aspectul aplicării unor pedepse neindividualizate corect în raport cu încadrarea juridică a faptei.
În esență, s-a motivat că art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 intrată în vigoare ulterior comiterii faptei acoperă exact sfera de infracțiuni pe care inculpații și-au axat activitățile ilicite în toată perioada anterioară modificării legislative, astfel încât toate actele materiale de tipul celor cuprinse ulterior în alin.3 sunt acte de complicitate la infracțiunea de contrabandă.
S-a motivat că inculpatul Petre G. F. la fel ca orice altă persoană implicată în acțiuni de contrabandă cu țigări nu ar fi preluat și nu ar fi păstrat la domiciliul său o cantitate mare de țigări cu timbru fiscal ucrainean întrucât aceste bunuri sunt destinate să circule rapid pentru a aduce venituri și este știut că nimeni nu riscă să pună la păstrare mii de pachete de țigări de origine infracțională.
S-a mai apreciat că este de la sine înțeles că inculpatul menționat s-a aflat în legătură cu contrabandiștii ucraineni el fiind locuitor al unei localități de frontieră, așa cum se prezintă scenariul infracțional în fiecare caz de contrabandă în parte; s- a precizat că evident el si-a vândut marfa unor persoane pe care nu le-a abordat circumstanțial, ci în deplină cunoștință de cauză știind că și acestea fac parte din angrenajul infracțional; s-a mai susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cereri părții civile de obligare a
inculpaților la plata sumei reprezentând datoria vamală deoarece acesta nu se stinge prin sechestrarea și confiscarea mărfurilor.
Inculpații recurenți M. M., M. E. au invocat motive comune de recurs arătând că fapta în cauză a fost comisă anterior modificărilor aduse infracțiunii de contrabandă, prev. art. 270 din Codul vamal, iar sarcina probei faptului că în momentul cumpărării țigărilor de la coinculpatul P. F. cunoșteau sau trebuiau să cunoască că țigările provin din săvârșirea unei infracțiuni revine acuzării; în situația în care țigările proveneau din comiterea unei
contravenții nu sunt întrunite condițiile legale pentru ca fapta să constituie infracțiune.
Sub aspectul laturii civile au precizat că din moment ce nu se reține în sarcina lor o infracțiune prevăzută de Codul vamal nu pot fi obligați la plata datoriei vamale.
Inculpatul recurent P. G. a criticat sentința susținând că se impune achitarea sa pentru că din probele administrate nu rezultă vinovăția lui; împrejurarea că a fost oprit în trafic însă nu s-au găsit asupra lui bani sau țigări trebuie să conducă la aplicarea principiului în dubio pro reo.
Partea civilă M. Finanțelor prin ANAF a considerat eronată soluționarea laturii civile pentru că o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal a mărfurilor supuse drepturilor de import iar debitor vamal este atât persoana care introduce mărfurile, precum și orice persoană care a dobândit sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele au fost introduse ilegal.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că anterior datei de_ inculpatul P. G. a luat legătura telefonic cu inculpata M. E. I. oferindu-i țigări de contrabandă pe care le deținea la domiciliul contra unui preț acceptabil; propunerea a fost primită iar inculpata cu sotul ei, M. M. A., s-au deplasat cu un autovehicul în comuna B., jud. Maramureș la domiciliul inculpatului P. G. ; noaptea următoarea au încărcat în autoturism 10.149 de pachete de țigări - 7.500 pachete Chersterfield, 1000 de LD și 1649 de Viceroy, cu timbru fiscal ucrainean.
La ora 07.00, în timp ce se deplasau spre Baia Mare cei doi soți inculpați au fost opriți în trafic de oganele de poliție; ulterior, în localitatea Derești, fiind oprit și inculpatul P. G., care circula ca și antemergător cu un alt autoturism.
Curtea își însușește starea de fapt și încadrarea juridică dată acesteia de către prima instanță împreună cu argumentele din motivarea sentinței atacate, argumente a căror reiterare nu este necesară.
Pe lângă considerentele primei instanțe, Curtea observă că în rechizitoriul s-a reținut că, în drept, fapta învinuiților M. E. I., M. M. A. și P.
G. F. care în perioada octombrie - 1 noiembrie 2009 au executat acte materiale infracționale, facilitând introducerea ilegală din Ucraina în România prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, constituie complicitate la infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin.1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006; atât din probele din cursul urmăririi penale, cât și din cele administrate în cursul judecății nu se poate desprinde niciun element concret referitor la data introducerii în țară a țigărilor, la actele materiale prin care inculpații au facilitat trecerea graniței sau cu privire la locul prin care s-au introdus în România, loc ce ar fi altul decât oricare dintre cele stabilite pentru controlul vamal.
Instanța de control judiciar nu poate primi drept probe pentru existenta infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.
270 alin.1 din Codul vamal cele cuprinse în memoriul cuprinzând recursul parchetului referitoare la presupunerea că inculpatul P. G. F. ca orice altă persoană implicată în infracțiuni de contrabandă nu ar fi riscat să dețină la domiciliu coletele cu țigări sau prezumția simplă că este de la sine înțeles că acesta s-a aflat în legătură cu contrabandiștii ucraineni, pentru că este locuitor al
unei localități de frontieră; în primul rând, din declarațiile inculpaților M. E.
I. și M. M. A., precum și din starea de fapt reținută în rechizitoriul rezultă că țigările au fost deținute de inculpatul P. G. F. în gospodăria lui de unde au fost încărcate în autoturismul celorlalți inculpați; în al doilea rând, prezumția simplă nu este validă deoarece, dacă ar fi, ar însemna că toți locuitorii zonei de frontieră ar ține legătura cu contrabandiștii ucraineni; în al treilea rând, o infracțiune nu poate fi dovedită cu o prezumție simplă, ci cu probe, iar singurele probe de la dosar sunt declarațiile inculpaților și procesul-verbal de constatare a faptei însoțit de planșele fotografice.
Sub un alt aspect, la data comiterii faptei art. 270 alin.1 din Codul vamal al României incrimina doar introducerea sau scoaterea din tară, prin orice mijloace a bunurilor mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, incriminarea transportului acestor bunuri ca și infracțiune la contrabandă având loc ulterior, prin introducerea art. 270 alin.3 în 23 iunie 2010 prin art. IX din OUG nr. 54/2010.
Aserțiunea că din moment ce transportul și deținerea, acte de complicitate au fost asimilate legislativ infracțiunii de contrabandă, cu atât mai mult trebuie să fie reținute pentru actele materiale de acest gen comise anterior modificării legii drept acte de complicitate la infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin.1 chiar dacă s-au constatat în mod independent de actul material al trecerii frontierei încalcă principiul neretroactivității legii penale; incriminarea a avut loc tocmai pentru a fi pedepsite actele ulterioare în legătură cu infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 1 din Codul vamal, acte realizate independent de trecerea frontierei.
Ca atare, în mod temeinic prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu cu încadrarea juridică a infracțiunii de tăinuire.
Susținerea inculpaților recurenți M. E. I. și M. M. A. că nu s-a dovedit că bunurile provin din infracțiunea de contrabandă, deci este exclusă infracțiunea de tăinuire, putând proveni din comiterea mai multor contravenții este contrazisă de împachetarea identică a coletelor.
Apărarea recurenților că nu știau de proveniența ilicită trebuie înlăturată deoarece pachetele aveau imprimate atât timbrul fiscal ucrainean, cât și prețul exprimat în bani ucrainieni, astfel încât nu putea fi confundate de inculpați cu țigările aflate în circuitul legal din România.
Susținerea recurentului P. G. F. că nefiind depistat în trafic cu țigări în autoturism trebuia să-i fie aplicabil principiul in dubio pro reo în mod just nu a fost primită de către prima instanță, fiindcă declarațiile celor doi inculpați constituie probe neîndoielnice că recurentul le-a vândut țigările depistate la oprirea în trafic.
Contrar susținerilor parchetului, pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului P. G. F. și cele de câte 2 luni închisoare aplicate inculpaților M. E. I. și M. M. A. au fost just individualizate cu reținerea temeinică a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a și c față de ultimii doi și cu suspendarea condiționată a executării pedepselor; oricum critica parchetului a viizat doar majorarea pedepselor pentru infracțiunile de complicitate la contrabandă, infracțiuni ce nu au fost însă reținute în sarcina inculpaților.
Sub aspectul laturii civile, judecătoria a analizat în mod complet regimul juridic aplicabil datoriei vamale și noțiunii de debitor fiscal; într-adevăr, prin neprobarea circumstanțelor trecerii frontierei de stat nu se pot stabili toate condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât acestea să poată fi considerate îndeplinite, iar acțiunea civilă să fie admisă; soluționarea acțiunii civile are loc potrivit legii civile, deoarece conform art.14 alin 3 C. proc. civ. recuperarea
pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, or, din moment ce nu poate fi analizată prescripția dreptului la acțiune a dreptului de creanță a statului român pentru datoria vamală ce s-a născut și a devenit exigibilă la o dată neprecizată, nu poate fi admisă acțiunea civilă.
Dispozițiile referitoare la confiscarea țigărilor și la respingerea cererii de confiscare a contravalorii autoturismului cu care s-au transportat țigările tăinuite nu au fost contestate;Curte mai observă că nu se poate confisca valoarea autoturismului cu care inculpații au fost depistați transportând țigările și pentru simplul motiv că infracțiunea reținută a fost cea de tăinuire sub forma cumpărării bunului, iar autoturismul nu putea servi nemijlocit la cumpărarea bunului, așadar nici la comiterea infracțiunii după cum nu face parte nici din categoria bunurilor a căror deținere să fie interzisă de lege.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, inculpații M. E. I., M. M. A., P. G. F. și de partea civilă D. R. pentru A. și O. V. C. .
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, inculpații M. E. I., M.
M. A., P. G. F. și de partea civilă D. R. pentru A. și O.
V. C. , cu sediul în Municipiul O., str. A. R. nr.4 jud. Bihor în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a V. B. împotriva sentinței penale nr.354/18 octombrie 2012 a Judecătoriei S. M. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 225 lei (3 x 75 lei) onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. Maier M., Lucaci A. și
G. Dan, sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, iar pe partea civilă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Cheltuielile judiciare ocazionate cu recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial Maramureș rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | ||||
DP , | V. | G. | V. C. | D. | S. |
Red. C.V./dact. V.R.
2 ex./_
J. . fond. M. - R. P.
| ← Decizia penală nr. 308/2013. Infractiuni prevazute de legi... | Decizia penală nr. 26/2013. Infractiuni prevazute de legi... → |
|---|
