Decizia penală nr. 371/2013. Violare de domiciliu

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.371/R/2013

Ședința publică din 19 martie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: L. H., judecător

JUDECĂTORI	: V.	V.	A.
	: M.	B.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, împotriva sentinței penale nr.376/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D.

, privind pe inculpatul J. V. S., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.de art.182 alin.2 C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Dumitru Cristian I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă R. S., lipsă fiind inculpatul J. V. S. și partea civilă S. M. D. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au comunicat motivele de recurs ale inculpatului.

În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Aldea C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție și cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate. Apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei dispuse în condițiile în care infracțiunea este foarte gravă, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, dar și împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei în ciuda probelor evidente de vinovăție.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în infracțiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 alin.1 C.pen. cu consecința achitării inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a și e C.pr.pen.; respingerea acțiunii civile iar sub aspectul cheltuielilor judiciare a se dispune exonerarea inculpatului de la plata acestora. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, referitor la cererea de schimbarea încadrării juridice, consideră că aceasta a fost greșit respinsă de instanța de fond. Se reține că prin rechizitoriu că inculpatul a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală ori, din toate probele administrate rezultă că după perioada infracțională, presupusa victimă prezenta leziuni doar la nivelul hemitoracelul drept. Acest lucru rezultă din consultarea de către soția acestuia precum și consultarea de către un cadru medical. Martora care a fost asistent medical, a putut stabili leziunile și a constatat că cele de pe partea drepată erau singurele pe care inculpatul le prezenta, ori,

prin raportul de expertiză s-a concluzionat că acele leziuni de pe partea dreaptă nu i-au pus în pericol viața. Mai mult, această teză este susținută și de raportul de expertiză medico legală care stabilește că leziunile constatate pe corpul victimei nu s-au putut produce doar prin lovire ci și prin cădere, aspect plauzibil în condițiile în care victima suferea de o formă de sevraj și avea un comportament necontrolat și violent. Solicită a se observa că din declarațiile martorilor, inculpatul nu este plasat la fața locului la momentul la care se susține că au fost săvârșite leziunile, respectiv raportul de expertiză medico legală stabilește leziuni din data de 01 octombrie ori, toți martorii arată că inculpatul a fost văzut în acel loc în data de 2 octombrie. În declarația martorului Faur G. se arată că cimitirul unde lucra și de unde ar fi putut auzi sunetele despre care se face vorbire, s-ar afla la 50 m de casa lui J. V. iar în declarația de la fila 51 din dosarul de fond, acesta afirmă o distanță de 100 metri de casa păărții vătămate și 80 m de casa inculpatului. În privința aceluiași aspcet, martorul Turdeanu L. situează locul unde se afla împreună cu martorul Fau G. la o distanță de circa 120 m de casa părții vătămate și 100 m de casa inculpatului. Experimentul judiciar și procesul verbal în care acesta este consemnat nu pot servi la aflarea adevărului fiind probe nelegale, deoarece s-a efectuat de la o distanță aleatorie de 150 m de locul în care se suține că s-ar fi aflat victima, a fost luată ca etalon o persoană cu alte caracteristici decât cea având constituția și caracteristicile victimei, s-a efectuat fără să se țină seama de existența unei bariere fonice date de prezența unor salcâmi interpusși, nu s-a ținut seama și nu s-au recreat condițiile de trafic intens, nu au fost avute în vedere condițiile meteo corespunzătoare localității B. și inculpatul nu a fost inclus în experimentul judiciar.

Referitor la latura civilă a cauzei, arată că acțiunea civilă este inadmmisibilă întrucât nu există o constituire de parte civilă legal formulată. În acest sens, menționează că constituirea de parte civilă de la fila 7 verso nu reproduce nici scrisul și nici semnătura numitului R. I. .

În ceea ce privește cererea subisidiară, arată că la prima instanță a solicitat o expertiză pentru a se stabili dacă acele sunete puteau fi auzite pentru că există dubii în această privință. De asemenea, a solicitat și o expertiză grafică cu privire la înscrisul de constituire civilă însă toate aceste probe au fost respinse.

În ceea ce privește recursul parchetului, solicită respingerea lui întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune.

Partea civilă R. S., solicită respingerea recursului inculpatului. Solicită cheltuieli de judecată pentru termenul de azi constând în drumul plătit pentru a veni la judecată, depunând în acest sens biletul de autobuz.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat apreciind că în mod just prima instanță a stabilit vinovăția acestuia raportat la probele existente. Plângerea părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor și cu constatările și concluziile actelor medico legale. S-a efectuat și un experiment judiciar din care reiese că cei doi martori aveau posibilitatea să audă ce s-a discutat în cadrul acelei altercații astfel că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 376 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 334 cod.proc.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul J. V. S. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzuta de art. 182 al. 2 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzuta de art. 181 alin.1 C.pen..

A fost condamnat inculpatul J. V. S. fiul lui I. și R., născut la data de_ în B., judetul Cluj, C.N.P 1., de cetătenie româna, studii 12 clase, fara antecedente penale, posesorul CI seria KX nr. 2. cu domiciliul în comuna B., sat B. nr.124, jud. Cluj, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 C.pen..

În temeiul art. 81,82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare s-a atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În temeiul art. 71 al. ultim C.pen. s-a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art.14 lit.b C.proc.pen. și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R. S. domiciliată în comuna B. sat B. nr.128, jud. Cluj suma de 5000 lei - daune morale, cu dobânda legala aferenta de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea integrala a despăgubirilor.

În temeiul art.313 din legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa plătească in favoarea

S. UI M. D. suma de 710,38 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânda legala aferenta.

În temeiul art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 600 lei.

S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 200 lei onorar avocațial pentru inculpat, care s-a plătit din fondul M. ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. V. S. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 C.pen..

Victima R. I. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei.

Întrucât la data de 21 decembrie 2010 a intervenit decesul acesteia, în cauză a fost introdusă soția supraviețuitoare a acestuia ca parte civilă, în calitate de moștenitor, în temeiul art. 21 Cod proc. penală (f. 7, 8).

La 17 mai 2012, R. S. a solicitat să se ia act că se constituie parte civilă în cauză, cu suma de 15.000 lei daune morale (f. 107).

În cauză s-a constituit parte civilă S. M. D., cu suma de 710,38 lei + dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi următoare externării victimei, până la recuperarea integrală a prejudiciului cauzat, suma reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei (filele 59-61).

Inculpatul nu recunoaște comiterea infracțiunii, însă, solicită a se lua act că este de acord că-i plătească părții civile 1000 lei despăgubiri (f. 107). În declarația dată în instanța inculpatul a solicitat să se constate că nu a exercitat nici un fel de violențe asupra victimei în data de_ (f. 106).

Din probele dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 1 octombrie 2010, în jurul orei 16.00, victima R. I., în vârstă de 70 de ani, și inculpatul J. V. S. se aflau în zona casei victimei, cei doi fiind vecini, casele acestora fiind situate de o parte și de alta a drumului ce traversează comuna B. .

În contextul în care R. I. avea anumite suspiciuni privind existența unei relații între soția sa și inculpatul J. V. S. și pe fondul stării de ebrietate a victimei, aceasta din urmă i-a adus probabil reproșuri, fapt ce l-a determinat pe acesta să îi aplice mai multe lovituri, să o doboare la pământ și să continue să o lovească cu picioarele în zona toracelui și în zona capului, agesiunea petrecându-se în zona casei părții vătămate.

În timpul agresiunii, inculpatul îi striga victimei: "Nu ți-e rușine, om bătrân, lasă că-ți arăt eu ție!"; și "Mai zici, mă?"; victima văietându-se și rugându-l pe inculpat să nu mai dea, că o omoară. Aceste împrejurări sunt confirmate de către martorii Faur G. Călin și Turdean L., care se aflau la o distanță de circa 150 metri de casa victimei, în cimitirul satului, efectuând lucrări la un monument funerar.

Întrucât a refuzat inițial internarea, a doua zi (_ ) victima a fost transportată la S.

M. D., fiind internată cu diagnosticul: "Traumatism cranio-facial cu hematom fronto-

temporal stg. și suborbital stg. Traum. hemitorace dr., fracturi costale multiple și emfizem subcutanat. Agresiune corporală veche de peste 24 h";. (fila 65).

În rubrica "Istoricul bolii"; din cuprinsul foii de observație clinică generală se menționează: "Debut în urmă cu 24 h, când bolnavul este victima unei agresiuni corporale de către o persoană cunoscută. Bolnavul declară că a fost lovit cu un corp lemons la nivelul extremității cefalice și hemitoracelui dr. (…)"; (f. 23).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 7935/II/a/162 din 1_, numitul

R. I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere de la același nivel pe un plan dur, leziunile necesitând 25-28 zile de îngrijiri medicale. Totodată, prin raportul de constatare medico-legală s-a stabilit că leziunile descrise au pus în pericol viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util, leziunile constatate putând data din 0_ (f. 18-19). Potrivit completării la raportul de constatare din datat de_, agresiunea suferită de numitul R.

I. a fost produsă la data de 0_ (f. 58).

Audiată în cauză, victima a arătat că în data de 0_, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, a fost agresată de către inculpatul J. V. S. , acesta trântind-o la pământ și lovind-o cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului. Victima R. I. a fost găsită ulterior de către soția sa și, deși aceasta din urmă a dorit să cheme ambulanța, R. I. s-a opus, acceptând acest lucru doar a doua zi, după deteriorarea stării sale de sănătate (fila 7).

Inculpatul a negat comiterea faptei, arătând că în data de 0_ a observat-o pe victimă într-o stare avansată de ebrietate, presupunând că ar fi putut cădea (fila 12).

Ulterior, în declarația dată în fața procurorului în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că, în data de 0_, în jurul orei 16.00, s-a întâlnit cu soția victimei, care i-a spus că nu îi mai poate aduce lapte, întrucât soțul său nu o mai lasă. După ce soția victimei a plecat spre stația de autobuz, a remarcat cum victima se afla în mijlocul drumului, în stare de ebrietate, înjurând, însă nu a discutat cu aceasta, nu a agresat-o și nu a pătruns în curtea sa. Inculpatul arată că ulterior a aflat că victima R. I. îl suspecta de întreținerea unor relații intime cu soția victimei, însă susține că victima nu i-a reproșat direct acest fapt (filele 39-40). Întrebat fiind dacă acceptă să fie supus testării poligraf, în vederea determinării eventualului comportament simulat, inculpatul a refuzat, motivând aceasta prin teama de a nu se obține un rezultat compromițător pentru el, din pricina emotivității (fila 15, fila 40 verso).

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de_, inculpatul a arătat că martorii care au afirmat că au auzit un schimb de replici între el și victimă să îl fi auzit de fapt pe inculpat strigând la câini, iar nu la victimă. Totodată, inculpatul a ținut să arate că, din pricina stării de ebrietate, victima ar fi putut fi lovită de un autoturism și tot din această pricină să spună că, de fapt, a fost lovită de inculpat(fila 85).

Inculpatul a arătat inițial că e posibil ca victima să fi căzut, pentru ca ulterior să arate că e posibil ca R. I. să fi fost de fapt victima unui accident rutier. Evident, niciuna din aceste posibile explicații oferite nu explică leziunile constatate prin raportul de constatare medico-legală, în concluziile căruia se arată clar că, în ceea ce privește mecanismul de producere, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere de la același nivel pe un plan dur. Întrebat fiind, inculpatul a arătat că în data de 0_, în jurul orei 16.00, în contextul întâlnirii cu victima, nu a remarcat că în zona casei acesteia să se fi aflat vreo altă persoană. (fila 40).

Martorii audiați confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu, declarațiile lor infirmând poziția inculpatului și coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, în sensul dovedirii vinovăției acestuia.

Astfel, martorul Faur G. Călin arată că, aflându-se în cimitirul satului, la mică distanță de casa victimei, l-a auzit pe J. V. S. strigând: "Mai zici, mă?";, în mod repetat, în timp ce victima R. I. a strigat în repetate rânduri: "Nu mai da, că mă omori!";, văietându-se. Martorul confirmă că a purtat un schimb de replici cu martorul Turdean L. cu privire la cele auzite, acesta din urmă spunându-i: "I-auzi, se bat!";. Martorul Faur susține

că peste circa 5 minute cei doi martori au terminat lucrarea și au coborât din cimitir, ocazie cu care l-a observat pe inculpat în fața porții casei sale, acesta albindu-se la față când i-a văzut pe cei doi. Martorul afirmă cu certitudine că persoana care striga la victima R. I. era

J. V. S. , recunoscând vocea acestuia datorită timbrului inconfundabil, vocea fiind foarte puternică și groasă. Totodată, martorul îl descrie pe inculpat ca fiind o persoană dificilă și irascibilă, mai ales pe fondul consumului de alcool, cunoscând că acesta a mai agresat persoane în sat (filele 28-30, 50-51).

În instanță, (f. 115), martorul a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a afirmat explicit că a recunoscut atât vocea inculpatului cât și a victimei, însă nu avea vizibilitate asupra locului în care s-a produs altercația.

Martorul Turdean L. precizează că, în timp ce efectua lucrări la un monument funerar în cimitirul situat în apropierea casei victimei, l-a auzit cu claritate pe J. V. S. strigând: "Nu ți-e rușine, om bătrân, lasă că-ți arăt eu ție!";, în timp ce victima striga: "Vai, vecine!"; și "Nu mai da, că mă omori!"; și se văieta, subliniind totodată că schimbul de replici s-a petrecut în zona porții de intrare în curtea casei victimei. Turdean L. arată că și martorul Faur G. Călin a auzit cele petrecute, întrebându-l: "I-auzi, asta nu-i gura lui V.

?";, Turdean confirmând că era vorba, într-adevăr, de vocea lui J. V. S. . La scurt timp după incindent, martorii au coborât din cimitir, ocazie cu care Turdean L. l-a observat pe inculpat în curtea casei sale. Martorul l-a salutat pe inculpat observând că acesta era agitat. Martorul afirmă cu certitudine că persoana care striga la victima R. I. era J. V.

S., recunoscând vocea acestuia datorită timbrului inconfundabil, vocea fiind foarte puternică și groasă (filele 31-32, 52-53).

În instanță, martorul și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, a relatat schimbul de replici existent între inculpat și victimă, precum și împrejurarea că imediat după acel schimb de replici, trecând pe lângă curtea proprietatea inculpatului l-a întrebat ce s-a întâmplat, însă, inculpatul a afirmat "Lasă că discutăm altă dată!"; (f. 114).

Martora Fechete L. C. arată că a fost chemată de către soția lui R. I. pentru a-l ajuta pe acesta, întrucât fusese bătut de J. V. S., poreclit "spaniolul";. Deplasându-se la locuința victimei, martora a auzit-o inițial pe aceasta văietându-se foarte tare, după care a observat că pe față avea anumite leziuni cu privire la care martora a apreciat că nu sunt recente. Totodată, martora a observat în zona toracală a victimei un edem subcutanat, având suspiciuni cu privire la existența unor fracturi costale, în urma palpării toracelui victimei. Martora l-a întrebat pe R. I. ce s-a petrecut, acesta spunându-i că a fost bătut de vecinul J. V. S. . Deși inițial R. I. a refuzat ca martora să cheme ambulanța, în urma insistențelor acesteia a acceptat, ambulanța sosind în jurul orei 21.30- 22.00, transportând victima la spital, unde a rămas internată (filele 56-57).

În instanță, martora a menținut declarația dată în cursul urmării penale și a afirmat că în prezența sa, atunci când i s-a solicitat intervenția de către soția victimei, imediat după altercația ce a avut loc între părți, victima a afirmat că a fost agresată de inculpat respectiv că "l-a bătut vecinul, spaniolul";, referindu-se la J. V. S. .

În cauză a fost audiată și soția victimei, numita R. S., aceasta arătând că în ziua incidentului a ieșit din curte îndreptându-se spre stația de autobuz împreună cu nepoata sa, moment în care l-a auzit pe soțul său, R. I., strigând la cineva. După circa 30 metri, soția victimei a întors capul pentru a vedea dacă soțul său a ieșit din curte, moment în care l-a văzut pe J. V. S. a trecut drumul, dinspre casa lui spre casa victimei. Peste circa 30 de minute, când s-a întors acasă, R. S. și-a găsit soțul văietându-se și având urme de sânge pe față. Întrebându-l ce s-a întâmplat, R. I. i-a spus că inculpatul a pătruns în curte și l-a lovit fără nici un motiv, cu pumnii și picioarele. R. S. confirmă faptul că soțul său avea suspiciuni cu privire la existența unei relații între ea și inculpat motiv pentru care i-a cerut să nu îi mai vândă lapte inculpatului (f. 33-35, 54-55).

Deși R. S. a fost audiată în cauză în calitate de martor, aceasta a fost introdusă în cauză ca parte civilă, în urma decesului soțului său, victima R. I. - constituit parte civilă în cauză.

În cauză s-au efectuat demersuri în vederea audierii nepoatei numitei R. S., cea care o însoțea pe aceasta către stația de autobuz în data de 0_, însă nu s-a reușit audierea acesteia (fila 36).

Pentru a se verifica dacă martorii Faur G. Călin și Turdean L. puteau auzi schimbul de replici dintre victimă și învinuit, în data de 12 mai 2011 s-a procedat la reconstituirea condițiilor în care martorii au luat cunoștință despre cele întâmplate, efectuându-se un experiment judiciar. Cu această ocazie, martorii asistenți prezenți la fața locului, plasați în locul unde se aflau Faur G. Călin și Turdean L. la data faptei, au confirmat că au putut auzi cu claritate spusele persoanei care se afla plasată în locul comiterii faptei, respectiv la circa 150 metri distanță (filele 44-49).

Deși inculpatul neagă faptul că el este autorul infracțiunii cercetate, din interpretarea probelor administrate în cauză se desprinde dincolo de orice dubiu concluzia că fapta sesizată există, a fost comisă de acesta și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, nu s-a putut dovedi dincolo de orice dubiu că a existat o faptă de pătrundere a inculpatului în curtea casei victimei, declarația victimei neputându-se corobora cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Este cert că agresiunea exercitată de către învinuit asupra victimei s-a produs în zona porții de intrare în curtea casei acesteia, însă nu se poate stabili dacă agresiunea a avut loc în curte sau în afara curții victimei, declarațiile martorilor nefiind relevante sub acest aspect.

Față de cele de mai sus, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 C.pen.

La data de_ a intervenit decesul victimei R. I., în cuprinsul certificatului medical constatator al decesului fiind menționată drept cauză imediată a decesului insuficiența cardiacă acută, pe fondul unui infarct miocardic acut (fila 37).

În cursul cercetării judecătorești, a fost efectuat raportul de expertiză medico legală înregistrat sub nr. 4815/II/a/114/_ (f. 134-136). Concluziile acestuia sunt următoarele:

I. a prezentat dgs.: Traumatism cranio-facial cu hemotoame multiple. Traumatism hemitorace drept cu multiple fracturi costale, emfizem subcutanat. Hemopneumotorace post traumatic stg., fracturi costale bilaterale. Hematom parietal latero toracic și,lombar stg.. Afirmativ agresiune. Relaxare diafragmatică stg.. Etilism cronic. Sevraj acut etanolic. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și cădere de la același nivel pe un plan dur, au necesitat 25-28 zile îngrijiri medicale; leziunile de la nivelul hemitoracelui stg. au pus în primejdie viața victimei și nu au legătură de cauzalitate cu comportamentul victimei, momentului internării ori alte circumstanțe. Leziunile de la nivelul hemitoracelui drept nu au pus în primejdie viața victimei. Leziunile traumatice pot data din_ .
La_ (f. 119), inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. la art. 182 alin.2 C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 C.pen. pentru următoarele considerente: nu se poate stabili legătura de cauzalitate între violențele pretinse exercitate și punerea în primejdie a vieții victimei - raportat la declarațiile de la filele 35,57, de la momentul la care partea vătămată a suferit leziuni_ ora 16,00 și până în momentul internării sale_ orele 22,00 au trecut circa 30 ore, astfel că a existat posibilitatea ca în acest interval, victima să fi suferit leziuni suplimentare, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii (f. 35,57, 113).
În temeiul art. 334 Cod proc. penală, s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice având în vedere că atât declarațiile martorilor audiați în cauză cât și raportul de expertiză medico legală, atestă că leziunile cauzate victimei s-au putut produse prin lovire cu un corp dur și cădere, aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei și pot data din_ . Din nici un mijloc de probă administrat în cauză, nu rezultă că în intervalul de timp de la ora la care au fost exercitate violențe asupra victimei, și până la ora la care a fost internat, asupra acesteia au fost exercitate alte violențe fizice iar ansamblul probelor administrate în cauză confirmă că inculpatul a lovit victima fără nici un motiv, cu pumnii și picioarele astfel că atât leziunile cauzate la nivelul hemitoracelui stâng care au pus în
primejdie viața victimei și nu au legătură de cauzalitate cu comportamentul victimei, momentului internării ori alte circumstanțe cât și eziunile de la nivelul hemitoracelui drept care nu au pus în primejdie viața victimei au fost consecința atitudinii agresive a inculpatului.
Așa fiind, în temeiul art. 334 cod .proc. penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzuta de art. 182 al. 2 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevazuta de art. 181 alin.1 C.pen..
Situația de fapt expusă mai sus se dovedește cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate (fila 7); copie extras din registrul de deces (fila 8); declarațiile inculpatului (filele 12, 14-15, 39-40, 85 și 106), fișa cazierului judiciar (filele 13); raport de constatare medico-legală și completare la raport (filele 18-19, 58); foaie de observație clinică generală și acte medicale (filele 21-27); declarațiile martorilor (filele 28-35, 50-57 și 113-115, 139); copie certificat medical constatator al decesului (fila 37); copie act identitate învinuit (fila 38); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 41-42, 85); raport de expertiză medico legală (f. 134-136), proces-verbal îndeplinire procedură citare (fila 43); proces-verbal de reconstituire și planșe fotografice (filele 44-49); acte medicale eliberate de S. ui M. D. (filele 62-84).
Fapta inculpatului J. V. S., care, la data 1 octombrie 2010, a exercitat asupra victimei R. I. violențe prin care i-a cauzat acesteia leziuni corporale ce i-au pus în primejdie viața, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 C.pen..
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție, prevăzând și urmărind producerea urmării socialmente periculoase sau cel puțin acceptând eventualitatea producerii acestei urmări.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-a luat în considerare pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului în cursul procesului, faptul că acesta nu a efectuat nici un demers pentru a repara prejudiciul cauzat părții civile, persoana inculpatului, care este căsătorit, șomer, fără antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră în cauză, negând săvârșirea faptei.
Având în vedere aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, a fost condamnat inculpatul J. V. S., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 C.pen. .
Apreciind că scopul pedepsei, poate fi atins fără executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. la art. 81,82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare s-a atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei .
În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al. ultim C.pen. s-a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.
Cu referire la daunele pretinse de partea civilă s-a constatat că deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Instanța va constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului și statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), apreciază că suma solicitată de partea civilă este disproporționat de mare iar prejudiciul moral suferit de aceasta poate fi reparat cu suma de 5000 lei.
Așa fiind, în temeiul art.14 lit.b C.proc.pen. și art .998 cod civil a fost obligat inculpatul sa plătească părții civile R. S. suma de 5000 lei -daune morale, cu dobânda legala aferenta de la rămânerea definitivă a sentinței pana la achitarea integrala a despăgubirilor.
În temeiul art.313 din legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa plătească in favoarea
ui M. D. suma de 710,38 lei cheltuieli de spitalizare a victimei, cu dobânda legala aferenta.

În temeiul art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în suma de 600 lei.

S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 200 lei, care s-a plătit din fondul M. ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DEJ și inculpatul J. V. S. .

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DEJ a criticat sentinta atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea modalitătii de executare a pedepsei aplicate inculpatului în sensul dispunerii executării prin privare de libertate a sanctiunii penale.

Recursul a fost motivat arătându-se, în esentă, că modalitatea de executare a pedepsei nu corespunde gradului concret de pericol social al faptei si persoanei inculpatului în condițiile în care infracțiunea este foarte gravă, inculpatul a comis fapta în public, dar și împrejurarea că acesta nu a recunoscut comiterea faptei în ciuda probelor evidente de vinovăție.

Inculpatul J. V. S. a invocat nelegalitatea si netemeinica sentintei instantei de fond si a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 C.pen. cu consecința achitării sale în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a și e C.pr.pen., respingerea acțiunii civile si înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că din toate probele administrate rezultă că după perioada infracțională, presupusa victimă prezenta leziuni doar la nivelul hemitoracelul drept, invocând declaratiile sotiei victimei si a asistentei medicale care au constatat că leziunile de pe partea drepată erau singurele pe care victima le prezenta, leziuni care prin raportul de expertiză s-a concluzionat că nu i-au pus în pericol viața. Mai invocă concluziile raportului de expertiză medico legală care stabilește că leziunile constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire și prin cădere, aspect plauzibil în condițiile în care victima suferea de o formă de sevraj și avea un comportament necontrolat și violent.

Cu privire la data cauzării leziunilor invocă faptul că martorii îl plasează pe inculpat la locul faptei în data de 2 octombrie 2010, în timp ce raportul de expertiză medico legală stabilește că leziunile provin din data de 01 octombrie 2010.

Cu privire la declaratiile martorilor, inculpatul a arătat că sunt neconcordante si necredibile deoarece în declarația martorului Faur G. se arată că cimitirul unde lucra și de unde ar fi putut auzi sunetele despre care se face vorbire, s-ar afla la 50 m de casa lui

J. V. iar în declarația de la fila 51 din dosarul de fond, acesta afirmă o distanță de 100 metri de casa părții vătămate și 80 m de casa inculpatului. În privința aceluiași aspcet, martorul Turdeanu L. situează locul unde se afla împreună cu martorul Faur G. la o distanță de circa 120 m de casa părții vătămate și 100 m de casa inculpatului. Experimentul judiciar și procesul verbal în care acesta este consemnat nu pot servi la aflarea adevărului fiind probe nelegale, deoarece s-a efectuat de la o distanță aleatorie de 150 m de locul în care se suține că s-ar fi aflat victima, a fost luată ca etalon o persoană cu alte caracteristici decât cea având constituția și caracteristicile victimei, s-a efectuat fără să se țină seama de existența unei bariere fonice date de prezența unor salcâmi interpusși, nu s-a ținut seama și nu s-au recreat condițiile de trafic intens, nu au fost avute în vedere condițiile meteo corespunzătoare localității B. și inculpatul nu a fost inclus în experimentul judiciar.

Referitor la latura civilă a cauzei, arată că acțiunea civilă este inadmmisibilă întrucât nu există o constituire de parte civilă legal formulată deoarece constituirea de parte civilă de la fila 7 verso nu reproduce nici scrisul și nici semnătura numitului R. I. .

Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurenti, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:

Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).

De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă din declarațiile martorilor si din probele stiintifice administrate în cauză.

Astfel, existenta altercatiei dintre inculpat si victimă a fost confirmată de martorii Faur G. Călin si Turdean L., ambii aflându-se în cimitirul satului, la mică distanță de casa victimei, unde efectuau lucrări la un monument funerar. Este de observat că declaratiile celor doi martori sunt concordante si constante pe tot parcursul procesului penal. Astfel, ambii confirmă cu certitudine că inculpatul era cel care striga la victimă recunoscându-l după timbrul gros si vocea puternică. De asemenea, ambii martori relatează că victima se văicărea si a repetat afirmând "Nu mai da, că mă omori!";, De asemenea, martorii au discutat în acele momente între ei, confirmându-si că vocea auzită apartine inculpatului.

În urma experimentului judiciar efectuat în cauză s-a confirmat că cei doi inculpati au avut posibilitatea de a auzi cu claritate dialogul victimei cu inculpatul. Sustinerea inculpatului în sensul că experimentul judiciar ar fi fost deficitar efetuat nu poate fi primită deoarece conditiile nu pot fi reproduse absolut identic, iar inculpatul nici nu a oferit date de comparatie pentru a fi luate în calcul (inculpatul s-a limitat doar la enumera o serie de criterii generale: conditii fonice, trafic, etc). Apoi, faptul că martorii arătati au relatat identic

dialogul, folosind aceleasi cuvinte, demonstrează că cei doi au perceput cu claritate evenimentul petrecut.

Apoi, despre prezenta inculpatului la momentul si locul agresiunii face vorbire si martora R. S. aceasta arătând că în ziua incidentului s-a deplasat cu nepoata sa pentru a o conduce la autobuz, l-a auzit pe victimă strigând, iar după circa 30 minute l-a văzut pe inculpat trecând drumul, dinspre casa lui spre casa victimei, iar când s-a întors acasă, martora l-a găsit soțul său, victima, văietându-se și având urme de sânge pe față. Întrebându-l ce s-a întâmplat, R. I. i-a spus că inculpatul a pătruns în curte și l-a lovit fără nici un motiv, cu pumnii și picioarele.

La rândul său, martora Fechete L. C. arată că, fiind solicitată pentru a acorda ajutor victimei, a aflat de la martora R. S. si de la victimă că acesta din urmă a fost bătut de inculpat si personal a constatat că victima prezenta o serie de leziuni care i-au ridicat suspiciunea unor fracturi costale.

Declaratiile martorilor de mai sus si ale victimei sunt confirmate de raportul de expertiză medico legală înregistrat sub nr. 4815/II/a/114/_ (f. 134-136). Concluziile acestuia sunt următoarele: R. I. a prezentat dgs.: Traumatism cranio-facial cu hemotoame multiple. Traumatism hemitorace drept cu multiple fracturi costale, emfizem subcutanat. Hemopneumotorace post traumatic stg., fracturi costale bilaterale. Hematom parietal latero toracic și lombar stg.. Afirmativ agresiune. Relaxare diafragmatică stg.. Etilism cronic. Sevraj acut etanolic. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și cădere de la același nivel pe un plan dur, au necesitat 25-28 zile îngrijiri medicale; leziunile de la nivelul hemitoracelui stg. au pus în primejdie viața victimei și nu au legătură de cauzalitate cu comportamentul victimei, momentului internării ori alte circumstanțe. Leziunile de la nivelul hemitoracelui drept nu au pus în primejdie viața victimei. Leziunile traumatice pot data din_ .

Raportat la concluziile de mai sus în mod corect instanta de fond a înlăturat afirmatiile martorei Fechete L. C. potrivit cărora victima ar fi prezentat leziuni care ar fi fost cu mult anteriore datei incidentului si că ar fi prezentat doar fracturi costale la nivelul hemitoracelui drept, proba stiintifică având valoarea probantă superioară declaratiei martorei sub acest aspect.

Apoi, fată de concluziile raportului de expertiză medico legală nu pot fi retinute apărările inculpatului potrivit cărora leziunile prezentate de victimă ar fi fost cauzate fie prin cădere generată de starea de ebrietate ori sevraj a victimei, fie în urma unui pretins eveniment rutier, actul medical arătat indicând fără dubiu că leziunile prezentate de victimă au avut ca si cauză lovirea cu un corp dur și cădere de la acelasi nivel si exclud comportamentul victimei ori alte circumstante.

Asa fiind, Curtea concluzionează că în mod corect instanta de fond a retinut că la data 1 octombrie 2010 inculpatul a exercitat asupra victimei R. I. acte de violențe prin lovire activă cu picioale si pumnii prin care i-a cauzat acesteia leziuni corporale ce i-au pus în primejdie viața.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 C.pen.).

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului- recurent, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context nu poate fi omis faptul că inculpatul a comis fapta pe timp zi si în loc public, ceea ce probează îndrazneală infractională, a cauzat victimei vătămări

corporale care au necesitat un număr considerabil de zile de îngrijiri medicale si i-au periclitat viata, nu s-a preocupat să recupereze prejudiciul si, în ciuda probelor evidente de vinovătie, a negat comiterea faptei.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunii situată spre minimul special prevăzut de lege si a unei modalităti neprivative de libertate a executării, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la integritate corporală a altei persoane.

Fără îndoială că fapta este una gravă, în special prin consecintele cauzate, în special punerea în pericol a vietii, însă curtea consideră că executarea în regim de detentie a pedepsei ar constitui o măsură excesivă si disproportionată, mai ales că si comportamentul victimei, prin reprosurile adresate inculpatului privind o pretinsă relatie cu sotia sa, a constituit un factor generator al altercatiei.

În acest context, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Cu privire la latura civilă, Curtea găseste ca fiind lipsită de fundament critica referitoare la inadmisibilitatea actiunii civile deoarece în cauză există constiture de parte civilă care respectă cerintele procedurale prevăzute de art. 15 al. 2 C.proc.pen. (f.7 dos.u.p.), actiunea civilă care a fost continuată de sotia victimei potrivit art. 21 al. 1 C.proc.pen. Simpla invocare a nerealității semnăturii de la f. 7 verso dos.u.p. este o simplă speculație atâta timp cât respectiva semnătură a fost dată în fața organelor d eurmărire penală.

Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

În temeiul art. 193 C.proc.pen. se va obliga inculpatul-recurent să plătească părții civile R. S. suma de 13 lei cheltuieli judiciare reprezentând contravaloarea transportului de la localitatea de domiciliu la instanta si retur (potrivit biletelor de autobuz de la f. 24 recurs).

Inculpatului i s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial,

iar potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej și inculpatul J. V. S. împotriva sentinței penale nr. 376 din 13 decembrie 2012 a Judecătoriei D. .

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Aldea C. .

Obligă pe recurent să plătească părții civile R. S. suma de 13 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul J. V. S. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. V. V. A. B. M.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. Mînzat C. I.

← Decizia penală nr. 1233/2013. Violare de domiciliu		Decizia penală nr. 995/2013. Violare de domiciliu →

Decizia penală nr. 371/2013. Violare de domiciliu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 371/2013. Violare de domiciliu